Copiii lui “U”

Articolul asta poate fi o provocare. Sa fiu bine inteles, sunt foarte multe lucruri bune care s-au intamplat la FC “U” din vara lui 2016 incoace. Doar ca mai e mult pana departe.

Atunci, in vara lui 2016 cand Marieta a “decis” sa sa termine odata cu “U” a lui Walter, s-a distrus nu doar o echipa. S-a distrus si viitorul. Centrul de Juniori avea,la momentul ala destui fotbalisti ce promiteau. Doar ca, in haosul de atunci s-au raspandit care unde. Erau, atunci, Morutan, Chindris, Berci, Chifu, Pintea, Hatiegan si atatia altii….

In vara lui 2016 s-a resetat totul. Si am luat-o de la zero. Greu, cu multe dificultati, dar lucrurile se misca. Dupa doi ani in care s-au cautat si s-au adus juniori, dupa ce au jucat in liga judeteana a juniorilor si apoi ca “U” II in liga a patra, a venit vremea sa ne luptam, din nou, cu elitele juniorilor din Romania.

In anul asta sistemul la juniori (atat U19 cat si U17) este unul impartit in doua etape. O etapa de calificare (19 serii a 6 echipe) si apoi competitia adevarata a Ligii Elitelor U19 si U17, cu castigatoarele grupelor.

Din pacate, dinspre club vin foarte greu informatii despre juniori, asa ca o sa incerc sa umplu golul asta. Incepand de acum.

Asadar, miercuri 5 septembrie a fost etapa a 7-a a grupei preliminare. Cele doua echipe au jucat acasa (in noua casa a juniorilor, stadionul Clujana) cu Atletic Zalau.

Sa le iau pe rand:

Juniori U19 – etapa 7

“U” – Atletic Zalau 5-0, marcatori Forna (2), Cobarsan, Sarosi, Balha

“U”: Gorcea – Potcoava, Telcean, Vomir, Matis – Vasalie, Cobarzan, Berindea, Bara – Forna, Balha.

Un meci fara istoric, in care juniorii “Universitatii” au ratat inca 10-15 ocazii mari de gol. O echipa cu cateva nume cunoscute, cu jucatori care deja au debutat la seniori (Gorcea, Potcoava, Telcean) si cu o frumoasa perspectiva.

Dupa etapa a 7-a, “U” este lider in grupa 19:

Juniori U17 – etapa 7

“U” – Atletic Zalau 0-1

“U”: Bledea – Oltean, Pop, Molnar, Moraru – Costea, Trifan, Cotenescu, Hofman – Sima, Bicuschi.

Echipa asta de U17 a fost “adunata” cu 2-3 saptamani inainte de campionat si asta se vede. Nu stiu daca mai au sanse de a se califica in Liga Elitelor U17, pentru ca, dupa 7 etape, clasamentul grupei arata asa:

Opinia mea este ca juniorii merita mai multa atentie. Atat din partea clubului (apropo, pe cand o sectiune “Juniori” pe site-ul clubului?) cat si din partea suporterilor. Ca sunt ai nostri, unii vor ajunge cu siguranta in prima echipa, si incurajarile tuturor le prind bine.

Cu ajutorul nelipsitului Stefan Martinescu, aveti cateva imagini de la cele doua meciuri:

Intre timp s-a desfasurat si etapa a 8-a. Echipele noastre au jucat la LPS Satu Mare. Au castigat ambele, U19 cu 6-0, iar U17 cu 2-1.

#ImpreunaSuntemU

 

Advertisements

Ei sunt cei ce tac

Imi vine foarte greu sa scriu randurile ce urmeaza. Numai ca nu cred ca mai este alta cale. Imi vine tot mai greu sa inteleg ce se intampla la CS “Universitatea” Cluj. Sau, mai bine zis, ce “nu se intampla”.

“Furtuna” de la sfarsit de iunie generata de renuntarea la un staf si o echipa de baschet feminin care promitea, parea sa fie declansatorul unor schimbari cerute si asteptate. S-au facut “valuri”. S-au spus cateva vorbe grele. A trecut o luna. Nu s-a intamplat insa nimic concret. Au fost (cica) doua sedinte de Consilui de Administratie. (or fi fost?), cu schimbari drastice, cu reorganizare, cu alea-alea. Multe vorbe si de fapt nimic. Inainte de orice comentariu, sa ii cunoasterm. Ei sunt “diriguitorii” CS “Universitatea”:

Sau, vor unii sa credem ca ei sunt. In fapt majoritatea indeplinesc o impovaratoare obligatie de pe la Universitati. CA-ul asta nu are absolut nici o atributie si ca atare este tratat cu sictir de onor Directorul clubului. Sa dovedeasca ca nu e asa. Cu 5 luni inainte de intrarea in anul care va fi ANUL CENTENAR pentru “U” Cluj, la clubul asta nu se intampla NIMIC. Voiam sa spun ca e la nivel de Daciada, dar ar fi nedrept pana si fata de “festivalul” ala din epoci trecute.

Eu voi continua sa scriu. Poate degeaba. Sau poate nu. Voi scrie pentru toti cei care simt “U”, pentru memoria celor care nu mai sunt si au facut din “U” ceea ce este, un simbol si un brand adevarat. Pentru rusinea celor care ar putea dar nu fac nimic.

#ImpreunaSuntemU #NoiNuVoi

Ajunge!

Pare ca-s “lupul singuratic”, asa-i? Ei bine, nu e asa. Sunt multi “U”isti care gandesc ca mine. Dar nu o exprima. De ce? Nu stiu, si chiar ii provoc sa o spuna.

Pentru ca, nu-i asa, rabdarea are limite. Pentru ca, nu-i asa, nu suntem bataia de joc a unor oameni carora nu le pasa. Ba nu, le pasa exclusiv de curu’ lor. Ma iertati, dar altfel nu stiu cum sa o mai spun.

Am asteptat. Am cautionat cu incredere oameni care ne-au spus multe. Ca “demisioneaza”. Ca “ori noi ori el”. Ca….

Rezultatul? O mare si complice tacere. Pentru ca pur si simplu nu inteleg sa comunice, Pentru ca nu inteleg sa se implice, pentru ca le e mai drag confortul personal, Pentru ca si pentru ca…, cer public:

  1. Rectorilor UBB, UT, UMF, USAMV sa retraga mandatul de reprezentare fiecarei Universitati in CA al CS “Universitatea” Cluj
  2. Membrilor actuali ai CA SA DEMISIONEZE ca urmare a retragerii sprijinului conferit de catre Universitati
  3. Directorului Clubului Sportiv “Universitatea” Cluj SA DEMISIONEZE.

O sa spun asta pana se va intampla ceva. Si ii rog pe toti cei care tac sa vorbeasca. Ca a ajuns clubul asta sa fie mai opac si mai netransparent ca un serviciu secret.

#Impreuna SuntemU #NoiNuVoi

Gata cu tandreturile!

In felul meu cred in cuvantul oamenilor. Mi se pare ca este cea mai de seama calitate. Nu de alta, dar fara asta nu mai insemni nimic.

Am tot spus ca CS “Universitatea” Cluj este in colaps. Ultima mostra? “Revolutia” de la echipa de baschet feminin. Hai sa o mai spun o data. Nu ma intereseaza disputele de copii dintre Vasu si Alexa. Decat in masura in care afecteaza imaginea unei echipe care a scris istorie petru “U” si pentru Cluj. Pentru ca, daca tot e la moda “pusul pe harta”, nimic nu poate fi mai adevarat decat de neuitatul meci cu Primigi Vicenza, neinvinsa campioana europeana a cluburilor. Intr-o vreme in care asta insemna cu adevarat ceva.

Ei bine, tocmai “disputa” asta m-a facut sa zic, asa cum o tot zic, ca, indiferent de angoasele unui director inexistent, “U” trebuie sa fie mai presus de micimile unuia sau ale altuia. Nu ma intereseaza, repet, dispute de doi lei. Ma intereseaza insa ca iti bati joc de munca unui Dragan Petricevic, antrenorul nationalei feminine, omul care, in diverse momente a facut pentru “U” cat nu au facut Vasu si Alexa la un loc.

Cand toate astea au rabufnit, am zis ca e bine sa incercam indreptarea lucrurilor. Am vorbit, eu personal, cu cativa dintre membrii Consiliului de Administratie, incercand sa inteleg de ce atata pasivitate, de ce unul ca Vasu ii domina pe toti. Am auzit multe. Greu de descris. Intrucat au fost discutii private, nu pot detalia. Dar va pot asigura ca sunt lucruri de neimaginat. Am crezut ca vorbesc, totusi, cu oameni de onoare. Au spus, toti, ca “asa nu se mai poate”, ca “trebuie clar schimbat ceva”, ca “Vasu nu mai poate fi lasat sa isi faca de cap”. Bun. Ce urma?

In 26 iunie a fost o sedinta a CA. In care, mi s-a promis, “se vor spune lucrurilor pe nume”. Se vor spala rufele in familie. Si se va veni cu o solutie. Solutia urmand sa fie validata intr-o noua sedinta CA in 3 iulie. Iar acea sedinta trebuia urmata de un comunicat oficial in care sa se comunice masurile Una din ele fiind “schimbarea de la baschet feminin nu va ramane asa”. Am asteptat. A trecut marti 3 iulie. Si 4. Si 5. Suntem la exact o saptamana dupa “minunea to be”. Si? tacere totala! Absolut nimic! De zici ca s-a pus batista pe tambal, in speranta ca se linistesc lucrurile, ca lumea uita si…. asta e. I-am mai prostit o data.

Ei bine, Domnilor, NU. Lucrurile pur si simplu nu pot ramane asa! Daca pana acum era Vasu, acum sunteti TOTI. In aceeasi oala a lipsei de comunicare, a lipsei de vointa, a lipsei de respect.Spuneati, unii dintre Domniile voastre ca “Demisionez. Noi sau el (Vasu)”. Si? Ce a urmat? Nu-s eu in masura sa va dictez conduita. Asa cum nu eu v-am pus sa spuneti ce ati spus.

E posibil sa va ganditi ca e vara, lumea e in concediu, multi sunt plecati, pana la toamna e mult, lumea uita. Si daca nu uita, se consoleaza cu acest status-quo. Ati gresit. Ati dovedit, TOTI ca nu aveti nimic in comun cu spiritul Universitatii. Ca nu va intereseaza, de fapt, decat confortul banal. Ca nu va doare. ca nu va intereseaza. Ca, pentru voi, Gheorghe Roman, regretatul fost presedinte, e doar o amintire. Ca, poate, pozitia asta in CA va incurca. va deranjeaza confortul zilnic si multele preocupari didactice si nu numai.

Din acest moment exista o singura solutie DEMISIA, intregul CA, impreuna cu directorul Ovidiu Vasu (care, unic probabil, el, executivul, este si membru in CA). Daca atat ati inteles, sa va faceti ca va pasa, PLECATI CU TOTI!

DEMISIA, Ovidiu Vasu, DEMISIA,membri ai CA! Lasati clubul asta amarat sa isi gaseasca calea. Lasati “Universitatea” sa intre in anul Centenarului curat de sinecuri si interese. E unica solutie. E singura si minima decenta ce v-a ramas.

Voi prezenta zilele urmatoare date despre bugetul “Universitatii”. Despre cum se aloca banii. Care alocare este, sa stiti si asta, atributul exclusiv al CA. Credeti ca s-a intamplat asta? Ma insoiesc!

Pana cand lucrurile se vor clarifica, eu unul nu mai sunt dispus sa cred ca sectiile astea reprezinta cu adevarat pe “U”. Si indemn pe toti “U”istii sa faca ca si mine. Asta nu mai e “U”, e o sinecura sinistra a unora.

#Impreuna SuntemU #NoinuVoi

Greseala finala?

Dupa ce am dat vestea trista despre echipa de baschet feminin, dupa efectul de “breaking news”, sa revenim la subiect, pentru ca lucrurile, evident, nu pot ramane asa.

Despre decizia luata de Vasu, doar cateva vorbe:

Luata de Vasu” este un adevar absolut. Pentru ca, asa e, Consiliul de Administratie habar nu a avut. Presedintele CA e in strainanate, Dnul Gombos (deja cu declaratii publice) spune ca asa ceva nu s-a discutat. Mai mult, ca i s-a argumentat ca “nu scrie nicaieri ca trebuie sa consult CA”. No bine. Vom reveni.

Aproape simultan cu anuntul de pe site-ul clubului, apare un articol pe cjsport.ro (AICI). Si-a gasit, adica, o trompeta. Cum mereu isi gaseste omul asta prin presa clujeana. Acolo, in articol adica, se dau mai multe detalii. Vasu tace, dar vorbesc cei de la NBS. Despre “megacunoscutul” Cristian Chisiu nu stim aproape nimic. Ba nu, stim ca acum vreo luna umbla pe la echipa de U12 fete de la U-BT sa le ia copilele, spunand ca “si asa NBS se va unifica cu U-BT”. Pe buneeeee???? Si asta va fi manager de echipa de liga intai? Si va negocia cu jucatoare si impresari? Pai…. nu prea, ca… “ Ideea noastră este să folosim în continuare jucătoare formate în pepiniera proprie și din țară. Vrem să facem performanță bazată pe forțe proprii. O să avem nevoie și de aportul unor jucătoare cu experiență, poate chiar și din altă țară, dar asta rămâne de văzut în funcție de mai mulți factori” Serios??????? “Performanta pe forte proprii“? Nu va suna cunoscut? Cam asa propovaduia Vasu mereu. “Poate chiar si din alta tara“. Ce chestie, doar “poate”, dar asta, nu-i asa, “ramane de vazut“. Oare va dati seama ce manager competent “si-a luat” Vasu? Despre declaratiile lui Carmin Popa nu spun nimic, din respect pentru fostul sportiv de performanta. Se spune ca asta a fost visul lui. Uneori insa, visele se transforma in cosmaruri.

Si tot despre “”decizia lui Vasu”: Ok, ai decis asa. Ai adresat undeva, cumva, macar un cuvant de multumire pentru cei care in trei ani ti-au bagat o caruta de bani in club prin punctajele echipei? Ca “ala rau cu gura mare” e persona non-grata, inteleg, dar pentru Dragan Petricevici si Milan Medvedj nu ai gasit, director de opereta proasta ce esti, nici un “multumesc”? Si esti directorul unui club de sorginte academica? Halal!

Va dati seama ce ar urma. “U” Cluj va juca in toamna cu echipa de U18 de la NBS. Cu copilele de 18 ani adica, vicecaqmpioane nationale la categoria asta. Ce ma intreb eu (si nu se intreaba directorul si “megamanagerul” si in egala masura antrenorul, este cum va fi sa distrugi carierele unor copile poate promitatoare? Ca daca le bagi la joc, vor pierde cu 40-50-60 de puncte diferenta. Cum sa le faci sa creasca mental? Cum sa le “construiesti” o cariera distrugandu-le psihic? :La asta s-a gandit cineva?

Eu unul o spun raspicat: sper ca asta sa fi fost greseala fatala a lui Ovidiu Vasu. Felul arogant in care toate deciziile le ia el de capul lui, faptul ca demisioneaza membri din CA, faptul ca presedintele CA il face “batut in cap”, poate ca toate astea vor declansa ceva.

“U” Cluj, locul 4, final de sezon 2017-2018.

Pana atunci, daca ditamai Clubul Sportiv “Universitatea” Cluj nu catadicseste, o spun eu: Multumim Liviu Alexa, Multumim Dragan Petricevic, Multumim Meda! Pata asta este si pe obrazul nostru.

PS: Inteleg ca Dnul Sorin Grozav, presedintele CA a anuntat pentru joi o sedinta a Consiliului de Administratie. Cred ca este absolut OBLIGATORIU ca la sedinta asta sa participe si reprezentanti ai suporterilor. Ca e momentul SA VORBIM.

#ImpreunaSuntemU

 

“U”-BT baschet feminin. E MUSAI!

M-am oprit din orice alta activitate pentru ca azi a aparut vestea pe care nu o doream nici in cele mai negre cosmaruri. Ovidiu Vasu “a infrant”.

Da, “a infrant” orice idee de performanta, orice bun simt si orice logica. “Si-a luat inapoi” echipa de baschet feminin. Da, echipa aia cu 14 titluri nationale si prezente multiple in Cupe Europene, echipa aia in care au stralucit  Magda, Paula, Aurora, Tunde, Svetlana si atatea si atatea campioane. A manjit o istorie si un simbol.

Ca sa stiti despre ce vorbesc, ia priviti:

In comunicatul asta sinistru are tupeul sa vorbeasca de “performanta”. Stie el ce e performanta? A “performat” vreodata vreo echipa aflata in mana lui?

Cand, acum trei ani, a inceput acest frumos proiect, am fost sceptic. Pentru ca erau atatia ani de nerealizari, pentru ca era Alexa cu bubele lui, pentru ca… pentru ca…

In cei trei ani, echipa a cumulat o finala de Campionat National (2017) si o semifinala (2018). Adica lucruri nemaiintalnite la “U” de vreo 15 ani. Parea ca e momentul unei renasteri de care cei mai batrani se bucurau si cei tineri invatau. Nu a fost bine. Pai nu, ca “aia de la bashet fete” nu mai faceau sluj la Vasu, nu mai stateau drepti in fata lui. Ma si gandesc cum era sa se intample asta cu Dragan Petricevic? Sau cu Meda? Si atunci, Vasu “a mutat”. A aratat cine-i “seful”. Pur si simplu “si-a luat echipa inapoi”. Bine, ideea de echipa, ca echipa nu mai exista. Si se mai si lauda cu asta…

Bun, daca suntem atat de impotenti ca nu il putem clinti pe matusalemicul Vasu, trebuie sa gandim altceva. pentru ca, acolo la Vasu, nu mai e “U”. Eventual e “VasU”. Ce e de facut?

Au demonstrat de ataia ani ca stiu ce inseamna un management performant. Au cucerit Campionate, Cupe si Supercupe. Au strans in jurul lor cam tot ce e mai bun. Si, lucru mare , nu “au infrant”. “U”-BT a avut taria si inteligenta sa revina sub umbrela marcii originare a lui “U”. La “U”-BT exista in acest moment Aurora Dragos. Si Simona Musat. Si Mioara Iurian. Doar trei din multele fete care au stiut si au simtit ce inseamna “U” Cluj. Exista fundatia. E MUSAI ca “U”-BT sa preia tot ce inseamna “U” Cluj-baschet feminin. Pentru ca, sunt sigur, Clujul vrea ca istoria acestei echipe sa nu se scalde in mediocritatea pe care unul ca Vasu e pe cale sa o readuca. E MUSAI! “U”-BT baschet masculin si “U”-BT baschet feminin inseamna “U” in cea mai curata forma a sa. Daca vrem sa cinstim toate generatiile de “U”iste (si sunt asa multe ca mi-e frica de orice insiruire ca sigur uit pe cineva) E ABSOLUT OBLIGATORIU ca “U”-BT sa fie catalizatorul ambelor echipe. Manusa e aruncata, daca vreti sa sa dovediti cu adevarat ca sunteti integri, ca sunteti cu adevarat pastratorii traditiei simbolului “U”, construiti “U”-BT baschet feminin. “U”istii vor fi alaturi de voi!

#ImpreunaSuntemU

Intrebari care “ard”

Chiar daca sunt cam gura sparta, aici, in scris, am incercat sa fiu mai ponderat in exprimare si sa nu dau frau liber tututor vorbelor care imi vin “din prima”.

Cred insa ca de data asta o sa fiu mai “contondent”. Ca eu unul M-AM SATURAT! Poate ca nu doar eu. SPER ca nu doar eu. Imi asum sa fiu “vocea” celor care gandesc ca mine dar tac.

Spune un prieten pe care il pretuiesc: “In an centenar, echipele Clubului “Universitatea” ar trebui sa defileze prin campionate si sa onoreze evenimentul. Cand colo toate se bat la retrogradare“. Nu o puteam spune mai bine.

“Cosmarul Uistilor” e pe cale sa se infaptuiasca. Clubul se duce in jos. De tot. An de an ni se tot spune ca atat se poate, ca nu se poate mai mult, ca “noi suntem pepiniera pentru altii”. Si atunci intreb: DE CE sa fim pepeniera? Ce, suntem ferma Steluta? Pepiniera? Si ce “prducem”? Pepeni? Ceapa? Puieti de salcii plangatoare?

Am spus-o de atatea ori, totul se reduce la managementul clubului. Care este incapabil sa “produca” mai mult. Care nu face nimic si produce nimic. Nu mai reiau idei deja spuse, cu sectii care mai de care mai exotice si mai inexistente in peisajul sportiv, cu o diluare bugetara din care nimeni nu primeste destul, cu o incapacitate endemica de a aduce langa club un partener/parteneri care sa intregeasca un buget considerat insuficient.

De cate ori sa o mai spun ca vizibilitatea e data de echipele de jocuri sportive? Ca degeaba iei medalii la hectar la scrabble, la box feminin sau la fitness, degeaba ne umpli newsfeed-ul retelelor cu multilple cupe si medalii la sporturi si competitii de care au auzit doar cei ce participa, daca echipele de jocuri sunt tinute la limita subzistentei. Stim si de ce. Demult ar fi renuntat la echipe dar, ce sa vezi, astea sunt la sporturi olimpice si prin simpla lor existenta aduc puncte multe in evluarea anuala a Ministerului. Pai da, le tinem doar cat sa existe.

Pentru ca “tortul” sa fie plin de frisca umilintei, aud ca singura echipa care a facut performanta, e in pragul disolutiei. Da, echipa lui Magda Jerebie, a Paulei Misaila, a Aurorei Dragos si a Virginiei Popa, isi va pierde conducerea, antrenorul si, ca atare, sponsorii. Este, cu alte cuvinte, in pragul colapsului. Cred ca e vremea sa nu ne mai ascundem (eu si voi, cititorii) dupa cires si sa o spunem direct: mereu si de catre multi s-a spus ca “asta e echipa lui Alexa” ca un fel de “scuza” penibila pentru neimplicare. Da, stim. Alexa e un tip complicat, buruienos in exprimare uneori, cu bubele lui (care dintre noi nu le are pe ale sale?). Numai ca echipa asta fanion, cea cu 14 titluri nationale nu o duce Alexa in sufrageria proprie, nu o face vector de imagine (cum s-a speculat). Vrem nu vrem, ne place sau nu, a facut dintr-un proiect utopic unul cu realizari. Echipa asta a jucat o finala nationala si o semifinala, asta in doar trei ani. Dupa ce vreo 15 ani de “onesta pastorire” directa a Clubului a fost invizibila si fara importanta in peisajul sportiv. Inteleg multe, pot intelege suparari si revolte la adresa unui limbaj mai colorat, dar, pentru Dumnezeu, este vorba despre “U”. Cum, Doamne, tu ditamai conducator sa iti dai in judecata propriul colaborator, cel care a adus echipei 70% din buget in fiecare din astia trei ani? Cat de mizerabila poate fi o asemenea atitudine? Orice neintelegeri sau certuri or fi, rezolva-le naibii in interesul lui “U”.

“U” Cluj, locul 4, final de sezon 2017-2018.

Cu echipe slabe si manageri nesemnificativi, cu sportivi platiti ca niste amatori, clubul asta e numai bun sa fie o feuda. Cam asa arata din exterior. Nu exista nici un argument, absolut niciunul, ca nu ar fi asa.

Mi s-a spus personal ca sunt asteptat de conducere “sa mi se explice”, Pardon, eu sunt nimeni, nu mie trebuie sa mi se dea explicatii. Ci “prostilor” alora care cred ca “U” este o valoare a orasului, un simborl ce anul viitor ajunge la Centenar. Lor, nu mie, le datoreaza o conducere incremenita in vreme raspunsuri. Alora care platesc bilet. Si alora care nu mai platesc, ca nu mai vin. Scarbiti de halul in care a ajuns Clubul Sportiv “Universitatea”.

Consemnez: volei feminin – locurile 7-10 (din 10); volei masculin – locul 10 (din 12); handbal feminin – locul 10 (din 14); handbal masculin – locul 3 in liga a doua; rugby masculin – locul 6 (din 6); rugby feminin – locul 3 (din 3).

Baschet feminin – locul 2 (din 12) in 2017, locul 4 (din 10) in 2018. Pai no, sa nu ii dam in cap? Nu vedeti ca nu e “in trendul” celorlalte rezultate?

Grav este ca acesta conducere a Clubului pare batuta in cuie. S-a argumentat de multe ori ca “mai mult nu se poate”. Serios? Poate altul poate. Poate altul, cu drag de “U” si cu mai multa stiinta, ar putea! Ce motive, ce interese, ce scopuri exista in a perpetua o stare si un management de mandra minune?

Dragi “U”isti, vine Centenarul. Va place cum arata CS “Universitatea”? Daca nu, e cazul sa intrebe fiecare. Ce facem cu “U”? Ca daca nu, mai ramane doar urarea:

Noapte buna, dragi “U”isti.

 

… si LA GREU

#PentruNoiDoarUClujConteaza, #CuUSiLaBineSiLaGreu. Sloganuri care definesc dragostea si atasamentul pentru culorile alb-negru. Astea si atatea altele, cu care ne mandrim.

“Si la bine SI LA GREU” este definitia universala a unui suporter atasat si devotat. Nu musai ultras, nu musai cel pentru care “Mama, te iubesc dar nu ca pe U” e religie. Doar atasat si devotat.

Ei bine, dragi prieteni, cand vorbim de “baschet a la Cluj” e vorba de “U”. Stim, nu ne indoim, “U” este un simbol iubit in Cluj si aiurea. E plin orasul de masini cu fanion cu “U”, s-a umplut facebook-ul zilele trecute de rememorarea acelui moment unic din 31 mai 2015, cand “U” a reusit sa ofere tarii o lectie de devotament si atasament. Cand, o echipa retrogradata si a nimanui, juca o finala de Cupa Romaniei, neavand practic nici o sansa la trofeu. Ne-am mandrit cu noi, ne-au laudat altii, am fost parte dintr-o clipa de istorie a lui “U”. Am fost mandri. Si meritam clipa aia.

Ei bine, azi am trait o stare exact opusa. Si am realizat ca orasul asta e stapanit tot mai mult de o uriasa IPOCRIZIE. A fost mare tristetea si dezamagirea ratarii finalei la baschet. Mai ales ca porneam din pozitia de campioana, cu promisiuni si teluri marete. Ei si? Am uitat asa usor vorbele lui iuliu Hatieganu? Am uitat ca “U” e a noastra SI LA BINE SI LA GREU?

Tot sezonul a existat o “disputa” intre unii mult prea sensibili de o vorba mai grea venita dinspre galerie si acei patimasi care stiu doar sa isi dea plamanii pentru “U”. Am auzit multe. “Sala nu e stadion“, “Decat asa mai bine fara“, “Si noi cantam si scandam si nu avem nevoie de aia de la fotbal, care-s niste nespalati, imputiti, etc“. Cam asa a fost. Ca adevarul a fost departe de “ingenuitatea” unora, a fost vizibil. Sala e stadionul baschetbalistilor. Cine nu intelege asta, ori se face ori nu intelege ce inseamna sport. Iar dovada a venit repede. La meciul de azi, meci al dezamagitilor din Cluj si Sibiu, am avut dovada ipocriziei maxime. Unde ati fost, mamici si tatici care spuneati obsesiv ca “nu puteti veni cu copiii ca aud prostii”? (de parca la scoala, pe strada, in parc, in autobuz aud doar discursuri academice!). Unde sunteti, aia si alea care spuneati ca “noi cantam si scandam civilizat”? V-ati luat o pauza? A “picat” finala si gata? Nu se mai ridica echipa asta la “inaltele voastre exigente”?

Nu trebuie multe scoli si mare capacitate de analiza ca sa intelegi ca asta e spre ce se indreapta Clujul sportiv: spre o inadmisibila ipocrizie! La baschet fete nu mergeti ca e “a lui Alexa” (de parca ati fi dat voi vreun ban in locul celor adusi de el). La handbal fete sunt aceeasi 200-300 “ca echipa e la retrogradare” (dar “va place” handbalul si va inghesuiti sa faceti selfieuri cu Neagu sau Ungureanu). La volei nu cred sa fi pus vreodata piciorul in sala ca “ce sport mai e si ala”. La fotbal strambati din nas. Ca no, “e doar liga a treia, ca acolo e galeria care injura si dau cu bombe si fumigene”. As putea sa continui. Dar nu o fac. Pentru ca mi-e sila. Ma uit prin tara la orase care nu au nici pe departe infrastructura sportiva care e la Cluj. Habar nu aveti cum e sa stai in tribuna la Zalau, sau pe stadion la Brasov sau Tg.Jiu.

Asta e o boala romaneasca. Este vorba aia cu “la placinte inainte…”. Cam asa si cu multii iubitori de “U” si de sport. Daca nu ma credeti,priviti fotografiile. Sunt de la momentul prezentarii echipelor. Adica cu 3 minute inainte de fluierul de start. Site-ul FIBA zice ca au fost 1,500 de spectatori. Mira-m-as sa fi fost 1,000.

Si la sibieni s-a simtit o diluare. Dar macar aia s-au strans 40 de oameni sa vina intr-o deplasare la un meci la fel de trist si pentru ei.

PS: va asteptam cu proxima vizita a Simonei Halep sau a Cristinei Neagu. Ca, nu-i asa, “Clujul sustine nationala Romaniei”.

Noapte buna, prieteni!

#ViataAstaTinCuU

Ganduri de duminica

Dintotdeauna la “U” a fost asa. Dintotdeauna au existat suisuri si coborasuri. De cand ma stiu si de cand va stiti! Poate ca parte din farmecul inconfundabil vine exact de aici, de la lipsa de liniaritate. La “U” au fost nenumarate “momente zero”. Zero adica pornire, dar si zero ala negru al lipsei oricarei sperante.

Lasam pasarea Phoenix sa doarma linistita, dar stim ca intotdeauna exista renastere. Ca altfel nu se poate. Pentru ca la “U” e viata. E o viata “imprumutata” crampeie din viata fiecaruia din cei ce simt “U”. Si cum ei transmit de la unul la altul, de la bunic, la tata, la copil, viata e fara sfarsit.

Participand azi la un eveniment fericit din familia unui drag prieten, am simtit asta. Ne-am gandit noi, o mana de “batrani Uisti” ca e locul si momentul sa cantam un “Slava tie, studentie” de dragul lor, al familiei lor si da, de dragul nostru. Pentru ca fara “U” eram, mana asta de oameni, niste necunoscuti care trec pe strada ignorandu-se. “U” ne-a unit si ne-a legat. Infinit mai mult decat doar pe stadion sau in sala. Eram, cum spun, o mana. Si am inceput sa cantam. Imnul de suflet al “Universitatii”. Bucuria mare a fost cand am vazut ca dupa cateva clipe s-au alaturat multe voci pe care eu, personal, nu ii cunosteam. Multi, majoritatea. Intre ei, multi tineri. Am inteles ca in asta consta forta si identitatea de simbol. In capacitatea perpetua de regenerare. In capacitatea de a atrage. In felul unic in care simbolul asta pe care unii l-ar vrea sters din istorie, se regenereaza. Mereu si mereu.

#ImpreunaSuntemU. Succes in viata, Sorana si Adrian!

100,000

Nu sunt “blogger”. Nu sunt un profesionist al scrisului. Imi place doar ca uneori sa impartasesc cu voi, prietenii mei, ceea ce gandesc.

Ceea ce am inceput in noiembrie 2012 a ajuns azi la o borna aniversara. Chiar azi, cand am scris despre “Intoarcerea la adevar”. Chiar azi… Si chiar despre adevar e vorba.

100,000 de citiri. Stiu, nu-s “unici”, nu ma bat in “rating”, nici nu urmaresc asta. Va asigur, dragi prieteni, ca tot ce am scris, de la primul titlu pana la ultimul punct, reprezinta ceea ce gandesc. Nu am fost, nu o sa fiu, niciodata, a cuiva. Ba nu, gresesc. O sa fiu. Prietenul adevarului. Asa cum il percep eu.

Pentru ca… “U”. Va multumesc!