Da, am fost acolo… “Universitatea” a incercat sa fie “altceva”. Si “l-au adus pe Walter”. Ei da, mare patron, “ambitii mari”, bani multi, om “infipt” bine in sistem, alea-alea…
Buget de buget, salarii de zeci si sute de mii de euro anual pentru jucatori mai mult sau mai putin “emblematici”, chartere, antrenor care le canta jucatorilor la pian in cantonament… Promisiuni de cupe europene…
Pana cand.. nu a mai fost NIMIC. S-a “suparat” stapanul, si-a luat catrafusele, si dus a fost. Spre zari mai bune si mai “promitatoare”. Cu lot de jucatori cu tot, cu buget si cu toate “promisiunile” alea.
Imaginea asta dezgustatoare cu “patroni” care au “afaceri” de care nu a auzit nimeni dar cu multi, multi bani. Bine, banii nu-s ai lor. Banii sunt “imprumutati” de pe la cine stie cine, cu promisiuni de a-i face din negri albi…Se numesc ei insisi (si ii numesc lingaii din presa), “investitori”. Serios??? In ce investesc?
Asa ca da, am fost acolo… Acum nu suntem. N-om fi cei mai profesionisti, n-om fi cei mai “eleganti”, n-om fi cei mai valorosi. Dar stiu sigur ca echipa asta are un buget cladit pe principii serioase si oneste (cat se poate in tara asta). Nu, nu suntem “echipa primariei”. Contributia ei la bugetul anual este 18-19%. Restul vine din surse private. Multe companii, multi suporteri. Apropo, stiati ca aportul total al suporterilor la buget este de peste 10%?
Ei bine, toate astea in fotbalul romanesc nu au nici o “valoare”. Aici e cu influente, cu bani negri, cu politica amestecata in sport, cu susanele, cu inculti care se dau “intelectuali”, cu prosti care se cred destepti.
Un “personagiu” altfel detestabil, dar bine, foarte bine “ancorat” in “sistemul actual” a scos porumbelul din gura: “Pai… Grupul de la Cluj e federatia”. Acuma care e ala “grupul de la Cluj” e simplu de aflat (celor inca naivi care nu-l stiau): e ala surprins in tribunele altfel dezolant de goale de pe Olimpico din Roma. Bine, e o parte din el, altii nu au fost la vedere, da’ esenta e acolo, in fotografia aia. Fotograful care a surprins imaginea aia merita un premiu. Un fel de “Pulitzer” pentru ca intr-un instantaneu a ilustrat (poate fara sa vrea) imaginea fotbalului romanesc. Grotescul si impostura.

Asa ca, acum, daca “nu mai suntem acolo”, ne toaca. Am “indraznit” sa urcam treapta cu treapta, din liga a patra pana in Superliga. Am “indraznit” sa retrogradam pe Dinamo, “indraznim” sa jucam, nu sa facem jocuri. “Indraznim” sa nu avem “patron” (nici macar vreun primar, ca la Arges, Mioveni sau Voluntari). Iar “indraznelile” astea le stau in gat. Si, cum altfel pot sa ne “pedepseasca” decat cu arbitraje odioase? Nume “importante” de arbitri, “ecusoane FIFA” (de parca asta ar fi vreo garantie a corectitudinii) s-au intrecut in a ne arata ca daca “nu suntem acolo”, nu suntem iertati. Nu, nu-s nici prosti, nici slabi. Nici nu “au prins o zi proasta”. Astia au stiut meci de meci ce au de facut. Si nu-i asa de greu. Ca se “ajuta” de VAR, clameaza aparenta de neutralitate si, de fapt, executa ordinele. Ca sa le fie bine, sa nu le fie rau. Ca vorba aia, cariera se termina, se uita si ei la “stapanii de azi” care cred ca-s si aia de maine… Pai daca Balaj poate, si uite, s-a realizat in “miezul sistemului”, ei de ce nu ar spera?
Ceea ce ignora toti astia, tot sistemul asta putred, toti spagarii si mitomanii si papagalii astia, este ca “Universitatea” e altfel. Nu zic ca suntem unici, ca nu e asa. Mai sunt si altii “haituiti” de mizerabilii astia. Dar suntem ALTFEL. La “U” nu va merge niciodata cu… “a fost Soimii, apoi a fost Inter, a mai fost si Vointa, acum e FC aia, sunt ai nostri”. Nu… “Universitatea” este aia nascuta din jertfa si entuziasm, este “familia” de langa familie. Este ceva ce sistemul lor de valori nu va intelege niciodata. Si tocmai de aia vor pierde. Iar “U” va exisa mereu!
Poate ca in sezonul asta vom izbandi, sau poate nu. Ceea ce stiu sigur este ca fiecare inima de “U”ist va ramane aici, alaturi. Desi nu, nu-i adevarat, acel incredibil slogan “Mama te iubesc dar nu ca pe U” este strigatul. Iar asta, cu siguranta este un strigat al izbanzii.
Da, am fost acolo… Si NU MAI VREM!
Pentru ca… “U”