Mai e sportul un fenomen social?

Am citit azi un text deosebit scris de un fan al Stelei. Fan adevarat, unul demn de respect. Textul asta m-a inspirat si m-a pus pe ganduri. Spune omul printre altele :

……m-au ucis cocalarii , m-au ucis interlopii, m-au ucis etichetele sociale aparute în noul stadion ideologic corporatist, m-au ucis filmele cu huligani de la televizor si de pe internet, m-au ucis bannerele absurde, m-au ucis cei care au crezut filmele alea de pe internet si au venit sa joace roluri cinematografice, m-au ucis diferentele dintre membrii unei peluze, m-a ucis post comunismul asta stiintific aplicat în peluze, m-a ucis mentalitatea noilor membri ultras care au invatat citind despre fenomen pe internet inainte si apoi alegandu-si culorile pentru a veni la meciuri, m-a ucis faptul ca oamenii pe care nu i-am cunoscut sincer niciodata dar care ma imbratisau mereu la GOOOOL ESTE GOOOL nu au mai venit niciodata si am ramas prajit pe asta cand au aparut altii care la gol doar bat “cuba” dar se imbratiseaza dupa meci….

Recunosc, m-a pus tare pe ganduri! Si mi-a rascolit amintiri. Cati ani sa fi avut? 3-4 anisori cand mergeam cu tata de mana sa vad fotbalistii “Universitatii” la antrenament in Parcul Babes. Ajuns acolo, sorbeam cu nesat fiecare miscare a celor pe care lumea ii adula pe stadion. Si era lume ! Vedeam de la inaltimea pustiului ce eram fratia dintre fotbalisti si rugbisti, si altleti, si voleibalisti. Erau toti acolo, in Babesul caruia nu ii pot spune deloc Parcul Sportiv “Iuliu Hatieganu” desi eminentul savant a fost creatorul lui “U” si tot el a fost cel care s-a luptat pentru constructia acestui minunat parc. Se terminau antrenamente si vedeam fratia sincera sportiv-suporter, terminata de multe ori pe terasa din spatele Romaniei Muncitoare sau la Chios. Poate la Ursus in centru. Invariabil sportiv si suporter alaturi.

Ca n-au fost toate bune nici atunci, o stim. Ca existau “cooperative”, ca erau indicatii de la Judeteana, ca te lua la Steaua cu un Aro in miezul noptii. Toate astea sunt reale si nu trebuie ascunse. Era insa acea comuniune sportiv-spectator, acea emulatie a copiilor sa ajunga un Petru Emil sau un Ivansuc sau un Horia Demian, poate un Nelutu Banda sau un Marius Craciun. O fi acum mai rentabile “scolile” si “academiile”, dar lipsa unui Luceafarul la fotbal sau a centrelor olimpice (parca haltere la Bistrita de exemplu) se vede in ceea ce mai reprezentam pe plan international.

Nu mai exista nimic din emotia de altadata. Azi te duci cu 15 min inainte de inceperea meciului, iei biletul (musai cu loc), intri in superba arena din Parc, iti iei un Pepsi la pahar de carton si privesti straluciri false de nocturna. Nu mai e “fuga de la scoala sau de la serviciu”, ca meciul e la 4 si daca nu esti la 1 la stadion mai ai loc doar in plopi sau pe Hotelul Sport, nu mai sunt venerabilii veniti cu ore inainte sa vada si meciul de tineret , care mai trageau cate o tabla intre timp, nu mai e vuietul, prea rar mai este “Pe Valea Somesului”, inlocuita fraudulos de un “Allez U Cluj” care ar misca doar Ambasada Frantei daca ar auzi.  Avem nocturne, stadioane “moderne” (mult prea goale), vindem drepturi TV, avem Liga, avem patroni, avem stewarzi si “zona mixta”, avem interminabile certuri televizate, insa NU MAI AVEM SUFLET! L-am vandut intr-o ingenioasa dar distrugatoare activitate de “marketing”.

Postare de pe vechiul blog – 31 octombrie 2012

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s