Inceput…

Sabloane. Bilanturi. Urari. Vorbe. Multe vorbe.

Un fapt ramane: EXIST pentru ca EXISTI. Este TOTUL. Este mereu inceputul…

LA MULTI ANI !

Advertisements

Steaua lui Tudor

Inspirata expresie ! Era pe vremea televiziunii lui Tudor Vornicu, Alexandru Bocanet si a Deliei Budeanu o emisiune: “Steaua fara nume”. Inspirata poate (sau nu) de numele piesei de teatru a lui Mihail Sebastian. O emisiune de muzica usoara care lansa talente. Voci necunoscute publicului pana atunci.

turcuO astfel de “intreprindere” este si X-Factor. Sigur ca suntem in 2012, amintita emisiune era departe de ceea ce inseamna azi desfasurarea de forta, imagine si publicitate a unui asemenea show de televiziune. Daca reusesti sa treci insa peste interminabilele pauze de publicitate, peste o anume grandoare bine studiata si excelent executata, raman vocile. Au fost 15. Au ramas 13. In acest moment l-am descoperit. Dupa prima etapa. Trecuse mai departe alaturi de alte 12 voci la fel de bune ca a lui. Mi-a placut de atunci. Un “copil” de 30 de ani, rocker impatimit, sensibil ca o fata mare si tare ca o stanca. La un moment dat a cantat Phoenix (Nunta). In momentul acela am stiut : TUDOR TURCU va castiga. A pus in acea interpretare atata suflet, atata pasiune, atata talent incat era imposibil sa nu vibreze publicul.

Steaua lui Tudor. E o stea care incepe sa straluceasca . Sunt convins ca va sti sa valorifice aceasta sansa. Omul asta care a declarat ca din cei 200,000 de euro castigati vrea sa faca o scoala privata de ARTA (pictura si muzica, cele doua pasiuni ale sale), e sansa noastra sa ne intoarcem spre normalitatea unor acte culturale adevarate. E oare intamplator ca Tudor vine din orasul care a propus publicului un exceptional festival de folk? Nimic nu pare a fi intamplator.

Imi doresc ca Tudor sa isi respecte ce a promis la sfarsitul galei finale, sa nu mai fie liniste nicicand pe scenele unde va concerta. Ii doresc sa cante alaturi de formatia sa Zoddiac, pe marile scene si, neaparat sa il aud interpretand Whitesnake.

BRAVO Tudor Turcu!

 

Suflete pentru suflete

Motto: “Cand lumea se va sfarsi, ultimul supravietuitor va striga Haide U!”Calin Misan, presedintele Asociatiei Sepcile Rosii 1919

Scriam undeva, dupa un gest unic al supoterilor “Universitatii” de a strange bani pentru echipa in suferinta, pentru jucatorii neplatiti cu lunile, scriam asadar un cuvant greu catre “marimile” zilei. Le spuneam ca sunt PENIBILI. Unora li s-a parut cuvantul greu. Poate “neacademic”, apelativul respectiv ilustra pe deplin starea de nesimtire in care se complac cei care pot.

A fost sambata 22 decembrie, o pagina de lumina in intunecimea ultimelor luni ale “Universitatii”. Asociatia Sepcile Rosii 1919, cea care reuneste suporterii lui “U” au organizat un frumos eveniment prin care au oferit cadouri copiilor de la Centru de Copii si Juniori ai “Universitatii”. Cei care nu ati fost in Iulius Mall sambata dupa amiaza, aveti ce regreta. Toti juniorii grupelor de la 1998 la 2006 au fost rasplatiti de suporteri cu cadouri in preajma Craciunului. Au cantat colinde solistii Operei Romane, a vorbit venerabilul Remus Campeanu, s-au alaturat suporterilor antrenorii Marius Popescu si Emil Szolomaier, fotbalistul Zsolt Szilagyi, handbalista Mihaela Tivadar. A onorat invitatia unul din numele grele ale Universitatii, Cristi Pojar, aterizat tocmai de la Moscova. Au lipsit, din nou, toti cei care pot, care au, carora Clujul reprezentat si de “Universitatea” le-a oferit avere si notorietate. Cu o singura si respectabila exceptie , nici unul din “marii” Clujului nu s-au gandit sa dea un leu pentru aceasta manifestare. Mai mira pe cineva? Nicidecum, intareste poate ideea ca singura salvare este atasamentul unor suporteri minunati.

Suntem in Ajunul Craciunului. Ar trebui sa avem vorbe blande, urari, sa avem ganduri bune si crestinesti. Celor care au uitat ca sunt clujeni, ca Clujul i-a adus unde sunt acum, nu le pot ura decat sa aiba candva, pe masa de Craciun, la fel de multe cat au fost cele oferite la aceasta manifestare.

Suporterilor minunati ai “Universitatii” le urez sa ramana aceeasi oameni cu suflet care hranesc nemurirea simbolului. 

big-dar-de-craciun-tm-22-12-2012-5782

Photo : www.ucluj.ro

Numaratoare. Dar nu inversa

Sfarsit de an. Nebunie. Oare de ce oamenii devin mai nervosi in preajma sarbatorilor? Chiar daca e mai mare coada la supermarket, chiar daca locurile de parcare se gasesc mai greu, chiar daca unii se uita tristi in buzunare, chiar daca multi (toti?) au nostalgia copilariei fara griji si amintirea vreunui Craciun ca in povesti, de ce devin nervosi?

Se spune ca “incepe numaratoarea inversa”. Oare asta e motivul? Atatea zile pana la Craciun, Mai putine. Mai sunt atatea zile pana la revelion. Mai putine. Pana si copiii au “numaratoarea lor inversa”. Mai sunt patru zile pana vine Mosu’. Apoi trei, apoi doua. Maine vine. Peste zece ore….Peste noua…..Ma strafulgera un gand: Frumos. Mai sunt 37 de ore pana Tudor Turcu va castiga X-Factor. Apoi 36. 35……

Botorca1Si totusi…cum e sa fi “altfel” ? Sa numeri crescator? Sa ai niste repere aritmetice. Ai ajuns la 12 . Apoi 22, apoi 24. O zi. Inca una. Apoi revii iar la ore. 48 . Timpul se scurge nemilos. Ajungi la 72. Treci si de “bariera” asta. 84. Ce urmeaza? Suta? Da, teoria numerelor e implacabila. Dupa 84 vine 85, apoi 86, te apropii tot mai mult. Cand numeri in sus starea e usor diferita fata de orice “numaratoare inversa”. La cea din urma sti. Sti unde se termina. Ai un reper. Aici, la numaratoarea “crescatoare” sti doar atat: trebuie sa numeri. Sa nu uiti sirul. Sa sti ca dupa 100 vine 101, apoi 102. Si totusi, unde se termina? Intrebare fara rost. Doar ai mai trecut prin asta. Si sti ca nu se termina. Ai mai numarat odata. Cand ai ajuns la 150 ai realizat ca nu numaratul conteaza. Ca numaratul e doar un sir de numere. Intre fiecare doua numere consecutive e o viata. Plina de trairi. Iar pe astea nu ti le ia NIMENI. Astea sunt ale tale. Odata, candva, nu conteaza daca ai ajuns la 85, 149 sau 714, le vei impartasi. Si vor fi impartasite. De aia va spun, numarati daca va face bine.

Tudor Turcu, castigatorul !

turcuScriam acum o luna si ceva despre Tudor Turcu. Trebuie sa spun de la bun inceput ca nu il stiam. Nu il stiu nici acum personal. Am fost insa atras de povestea acestui talent uluitor. Cata lume stie ca Tudor picteaza la fel de bine cum canta? Ca este, de altfel, absolvent al Universitatii de Arta si Design de la Cluj?

Am spus atunci, o spun si acum: omul asta atat de normal a reusit sa imi schimbe perceptia despre formate de televiziune. Pentru ca am inceput prin a considera formate precum X-Factor doar inca un format international adoptat (cumparat) de o televiziune din Romania doar pentru a fi in trendul international. O fi si asta, poate, dar dupa ce l-am descoperit pe Tudor (artistul, omul) mi-am reconsiderat prejudecatile.

Duminica e finala. Au ramas trei. Intre ei si Tudor Turcu. Finala asta va fi grea, sunt toti trei foarte, foarte talentati. Se “bate” Tudor cu Ioana Anuta si Natalia Salagean. Unul dintre ei va castiga. Poate Tudor, poate Ioana sau poate Natalia. Din punctul meu de vedere, evitand un sablon care ar spune ca oricum, cei trei sunt “cu totii castigatori”. o sa spun raspicat ca favoritul meu este TUDOR TURCU.

Daca as fi in fata lui acum, singurul mesaj pe care i l-as transmite e unul simpul : “Tudor, sa castigi pentru toti oamenii faini care cred in tine. Eu cred si te sustin!”

 

“Netacere”

“Ce m-as bucura sa taci!” Cum suna? Greu de inteles reflexul asta spre “tacere”. E cumva din categoria “nu imi place ce spui, asadar nu place nimanui, asadar taci”.

Un vers sau o melodie. O stire. O imagine. Fiecare separat si toate impreuna pot constitui geneza “vorbirii” mele. In ecuatia trairii personale resimt lipsa de comunicare ca pe o solutie care nu se verifica. Tu, cel care ai vrea sa tac, poti sa o verifici? Mira-m-as !

Ma uit pe geam si ninge viscolit deasupra unui oras sumbru. E contrastul de care am nevoie. Pentru a intelege de ce nu pot sa tac. “Nu tac” e ca un vers pe acord de chitara. A fost si va mai fi. Si chiar daca il voi auzi doar cu sufletul, el, acordul, ma va inveli cu vointa. Grea povara ti-ai luat! Da, stiu, dar e a mea.

 

O ora cu…….

Astazi, la Medias, burgul din mijlocul Transilvaniei, are loc un “eveniment” care ar  trebui sa miste inimila multora; “O ora cu Luminita” este o “intamplare” in care “oameni faini din Medias” se intalnesc in parcarea unui supermarket. De ce? Simplu: pun mana de la mana si cumpara tot ceea ce copiii unui centru de asistenta au nevoie. E absolut intamplator ca asta se desfasoara aproape de Sfintele Sarbatori ale Craciunului, asemenea “intamplari” au loc tot timpul anului. O mana de oameni inimosi se straduiesc sa dea din multul/putinul lor pentru niste copii aflati in suferinta. Este sau nu intamplator ca aceasta manifestare are ca suflet niste Doamne cu inima mare.

O ora cu Luminita

Clujul metropilitan poate prelua aceasta initiativa care poate deveni un brand. Un brand al omeniei si al griji fata de cei aflati in suferinta. Pot fi copii (ca in cazul Mediasului) sau pot fi persoane varstnice.

Exista in Cluj atatea organizatii cu “greutate” . Sa amintesc Lioness, AFA, si am spus cateva doar. Care fac asa ceva probabil. Probabil ca sunt mai putin prezente in constiinta colectiva. De aceea lansez de aici provocarea : Haideti sa preluam stafeta de la Medias si sa organizam “O ora cu……” (completati voi). In parcarea unuia din multele supermarketuri din Cluj. unde sa poata veni oricine doreste sa contribuie pentru mai binele semenilor sai.. Sa facem din “O ora cu……..” un brand. Ma angajez sa obtin de la Doamnele din Medias “drepturi de autor” !!!!

Si a fost “Medias – Cetate Seculara 2012”

A fost, a trecut. Cu muzica buna si cu o atmosfera de poezie si ritm. Sa nu va mai tin pe jar, sa va anunt laureatii editiei a 29-a a Festivalului Concurs de Muzica Folk “Medias – Cetate Seculara. Informatiile le avem de la corespondentul nostru special din Medias. Asadar:

Premiul III – Grupul Descantec – Iasi (Radu Andrei, Cristina Dima si Andrei Albu)

Medias - Descantec Iasi

Premiul II – Mara Bisziok din Cluj-Napoca

Medias - Mara Bisziok Cluj

Premiul I – Grupul Moldavia Folk Iasi (Nadina Prostire si Andrei Gheorghiu)

Medias - Moldavia Folk Iasi

Si acum, Doamnelor si Domnilor, Trofeul “Medias – Cetate Seculara 2012” merge la Grupul FOLK SYNDROME din BASOV :

Medias - Folk Syndrome Brasov

Premiul Special oferit de Calhoon’s Blog celui mai tanar participant a mers la Raicu Bogdan, membru al grupului Folk’n Roll din Braila.

Una peste alta, un festival bun, o realizare de suflet a celor din burgul de pe Tarnava Mare.

Asteptam cu foarte mare drag editia jubiliara de anul viitor. Va fi editia cu numarul 30 !

Fotografii : Ionut Anisca (fotograf oficial al Festivalului), unul din cele mai promitatoare talente in arta fotografica.