Despre “socios” pro si contra…..

Ideea de a scrie despre un anume proiect “socios” mi-a venit dupa unele “dispute” legate de planul de reorganizare de la “U”. Nu l-am vazut, nu stiu ce contine. Stiu doar ca, intr-o declaratie, administratorul judiciar preciza undeva ca o posibila sursa de finantare si un anume program de “deschidere” catre suporteri prin vanzare de actiuni. Si a folosit termenul “socios“. “Un fel de socios…” a spus acesta.

Acuma cei care stiu preocuparile mele vor fi tentati sa spuna ca reincalzesc o ciorba rece. Da si nu. Subiectul, fenomenul, posibilitatea asta merita discutate !

Voi spune din start, e ceva “avangardist” pentru Romania. Si nu numai. Si voi mai spune ca acest concept se preteaza unei anume tipologii de organizatii sportive. Ca degeaba il incerci la Unirea Urziceni, Concordia Chiajna sau Damila Maciuca.

Hai sa incepem cu inceputul. Finantarea unei activitati sportive profesioniste se poate face in varii forme. Poti avea un patron care mereu si mereu sa “pompeze” fonduri. Pare facil, decizia e intr-o singura mana, omul ala isi face si urmareste un proiect propriu, Un business adica. E sportul profesionist insa doar business? As spune ca NU ! Din exemplele numeroase de-a lungul anilor, constatam ca asta e “modelul” cel mai periculos. Stim cata “cultura manageriala” au cei ce se impauneaza cu titulaturi de “patroni” cand de fapt nu sunt decat niste “camatari” de ocazie. De la Bucsaru , Penescu, Mititelu, Walter, e plin fotbalul romanesc de exemple !

Sa ne limitam la fotbal. Un buget decent pentru o echipa decenta nu trebuie sa depaseasca 3 milioane de euro. Cu banii astia, gestionati eficient si cu buna credinta, poti face chiar performanta. In bugetul asta, jumatate vin de la televiziuni via LPF. De aici incolo incepe discutia. Vorbeam de la inceput ca modelul asta e aplicabil unor grupari cu traditie, cu atasament, cu istorie, cu “staif” cu alte cuvinte. Vreo 500,000 pot veni din incasari sezonale din bilete si abonamente. Adica vreo 30,000 de euro / meci. Mult? Nu cred, inseamna o medie de vreo 8,000 de spectatori, ceea ce, repet, pentru grupari precum Timisoara, Craiova, “U”, Petrolul, UTA, nu ar trebui sa fie cifre de neatins. Un marketing sanatos, impreuna cu un Centru de Juniori performant, care sa produca pentru propria echipa cat si pentru “export”, ar mai acoperi 7-800,000 de euro. Si ramane ceea ce pot suporterii oferi. “Maruntis” ati spune, vreo 5% din buget. Matematic, da. Ca putere de impact mediatic si mobilizare, infinit mai mult. Dintotdeauna suporterul onest , ala “amarat” care stie doar ca isi doreste ca echipa sa existe, sa fie onesta, sa il reprezinte cu cinste, este reperul de moralitate si garantia transparentei. Privita in aceasta nota, orice actiune socios isi releva adevarata valoare.

Desigur, ce am sugravit e o constructie oarecum simplista. Dar e esenta modelului. De aici, oameni destepti, onesti si capabili, o comunitate sanatoasa, pot construi ceva solid. Pentru ca pe mine ma doare capul sa stiu ca Stiinta Craiova a fost (mai este?) a lui Mititelu, Argesul lui Dobrin a fost a lui Penescu, UTA e pe mana unui Martian sau “U” a fost si este ghidata de un Busca – Walter. Rupte din mrejele astea de interese si incultura, adevaratele repere ale fotbalului romanesc pot redeveni ce au fost odata. Si atunci vom avea 3-4 meciuri pe etapa cu audiente de 15-20,000 de spectatori, cat actuala jenanta audienta cumulata pe 9 meciuri.

Greu? Categoric da! Imposibil ? Doar daca ii credem pe Lolek si Bolek imortali. Si eu am incetat sa ii mai cred asa !

Va urma, probabil cu mai multe amanunte…….

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s