Romania contrastelor

Epoca de glorie a tipariturii a apus. Din pacate. Caci se potrivea tare bine o expresie. “Nici nu s-a uscat bine cerneala….

Va spuneam zilele trecute despre “Oamenii lui Tomi”. Oameni minunati care stiu ca doar a te plange fara a avea initiative si “a pune mana” nu e destul. Care fac pentru orasul lor ceea ce probabil ar fi menirea altora. Platiti sa o faca. Ei o fac pentru ca le pasa. Asadar au facut :

Medias Rapa DN14

Sa nu credeti ca efortul a fost mic. Nu a fost deloc. Oamenii astia nu au asteptat osanale si multumiri publice. Au asteptat insa, e drept, putin bun simt. Ca doar nu si-au curatat rapa sa o duca acasa. Impartita in vreo 50 de felii, cati au fost atunci, ca doar nu e pizza. Cand insa, dupa nici o luna, lucrurile se prezinta asa:

Rapa Medias 30 mai

te intrebi daca tara asta nu e blestemata. “Oamenii lui Tomi” cred ca meritam mai mult . Ca prin actiuni ca cea de la rapa, cate putin azi, cate putin maine, poate mai gasim vreun primar a carui grosime a obrazului inca nu a ajuns la grosimea pielii porcului, poate un functionar responsabil va avea un zvacnet de constiinta ca e platit din banii nostri.

Cand insa “nu s-a uscat inca cerneala….” si vezi gesturi mizerabile ale unor inconstienti, nu pot sa nu ma gadesc ce o fi in sufletul “Oamenilor lui Tomi” ? Si iti vine in gand o lege din tarile islamice fundamentaliste unde daca furi ti se taia mana. Pentru ca acesti mizerabili nu fac decat sa fure cate putin din sufletul “Oamenilor lui Tomi”.

Cu toate astea cum speranta moare ultima, inca speram. Ei, “oamenii lui Tomi” sigur spera. Spre onoarea lor ! 

Advertisements

Spre neuitare ….

Ceea ce voi scrie mai jos trebuie luat ca atare. Nu e o ancheta, nu e rezultatul unor investigatii, este doar un remember. Tot ce voi spune se regaseste in memoria publica. Pentru date concrete, amanunte, eventuale dezvaluiri, veti gasi multe in arhiva prese clujene si nu numai.

De multa vreme se intreaba lumea de ce la “U” nu vine un investitor local, de ce un simbol cu atata vizibilitate si inconjurat de o masa compacta si fidela de suporteri nu este pe mana unuia sau altuia din multii “U”isti declarati ai Clujului. Raspunsul e complex, dar una din explicatii o gasiti in ceea ce se tot spune, ba insinuant, ba de-a dreptul…. Din cauza lui Paszkany Arpad (sa folosim corect topicul maghiar) caruia nu ii place concurenta. Si cum mediul de afaceri clujean e o increngatura de “fratii” si “combinatii” , dupa principiul “,mi-e mai aproape camasa decat haina”, fiecare din asa-zisii “U”isti, cand e vorba de asta, pune un val de discretie. Nu are rost sa ne ascundem, omul sus-mentionat invarte pe degete un oras care altfel se declara (sau cel putin se pretinde) european si cosmopolit.

Sa ne amintim: despre Paszkany Arpad s-a auzit prima data prin anii 1998-2000, cand, pentru o scurta perioada a fost presedintele municipal al PNTCD. Ciudat, nu? Etnic maghiar, neinregimentat in “armata disciplinata” a UDMR, A vrut (sau nu?) sa fie altfel. Sa nu se piarda intre udemeristii lui. Se spune ca ar fi vrut sa preia p “U” Cluj. Si ca ar fi fost refuzat de un arhaic Funar. Ca de acolo, de fapt, toata inversunarea si ura si acel deja celebru: “Nu ma las pana nu iau de la “U” si femeia de serviciu” spusa prin gura lui Muresan. O fi, n-o fi? Am invatat ca nimic nu apare in spatiul public doar asa, fara un sambure de adevar.

Incet-incet, Paszkany Arpad devine omul-minune, potentatul urbei. Un fel de “baron local”, numai ca noi, clujenii, in imensa noastra ipocrizie, crezand-ne altfel decat “miticii” de peste Carpati, nu acceptam termenul asta. O spun eu : BA DA, este un adevarat baron local, in toata “splendoarea” asemanarilor unor Stefan, Oprisan, Mazare sau Penescu. Numai aparent , perfidia fiind mult mai sofisticata, lucrurile stau altfel decat la altii.

Definitia clasica a baronului local spune ca si-a cladit avutia pe afacerile cu statul. Paszkany Arpad are profilul tipic, doar ca la el sintagma corecta este “afacerile cu administratia locala“. Hai sa ne amintim:

Va spuneam de “implicarea” lui in PNTCD. Din perioada aia, cu un FPS in mana lui Sarbu si Nas, “cumpara” IEIA (care azi e Sigma) pe banii cu care cimperi un autocar. Din aceeasi perioada si cu complicitatea aceluiasi Sarbu, cu ajutorul Agroindustriala Cluj “cumpara” terenurile de la Sapca Verde unde apare Polus. Aici amesteca si USAMV careia, spun gurile rele, i-a inchis gura prin “recompense” conducerii de atunci. Nu stiu, spun si eu ce spun altii. Tot in perioada aia se realizeaza si “tranzactia” cu Abatorul Cluj. Un teren imens, ultracentral. Un colt folosit pentru o reprezentanta auto, dar restul sta si acum, dupa vreo 15 ani, plin de balarii si focar de mizerii. In plin centru al urbei ce se vrea europeana.

Vijne insa adevarata perioada “de glorie” cand incepe sa penetreze politicul. Care politic se lasa cu drag penetrat, ca doar, nu-i asa, e nevoie de bani de campanie. Si uite asa, un personaj grobian ajunge chiar viceprimar, consilier local, infipt acolo langa un Boc penibil si lipsit de orice verticalitate. De aici pana la afacerea Cartierul Tineretului a fost doar un pas. Terenul, se putea altfel, tot al administratiei. Ca nu s-a mai intamplat nimic, ca fantasmagoricul cartier e doar o iluzie, asta e altceva.

Cand e vorba de afaceri pur private, geniul antreprenorial iese la iveala. O licenta aproape pierduta pentru Opel si Chevrolet, un trust de presa cu audiente sub nivelul marii, cam acolo se invarte afacerea. Acolo unde statul sau administratia nu e implicata, pare ca nu mai e asa roz.

Nu o sa dezvolt latura cu adevarat obscura. Se vorbeste de Paszkany Arpad ca fiind sageata si interfata unor fluxuri financiare ale imigratiei maghiare de pe continentul nord-american, se vorbeste ca serviciile secrete maghiare fac casa buna cu implicarea lui in comunitate. Nu stiu, nu o sa dezvolt un subiect atat de delicat si tenebros pentru simplul motiv ca aici totul e obscur si underground.

Ce este insa revoltator si peste puterea mea de intelegere este pasivitatea complice a unei comunitati ce se doreste avansata. Si aici nu ma refer la “partenerii” din business-ul clujean, cam toti croiti pe acelasi calapod. Ma refer la “intelighentia” locala, la oamenii cu adevarat valorosi. Oameni care, nu-i asa, daca nu au un Porsche sau Ferrari la poarta, nu inseamna nimic.

Vedeti ca n-am scris nimic despre o anume echipa de fotbal. E din credinta ca ea nu reprezinta absolut nimic altceva decat un vector de imagine, de vizibilitate. Atat si nimic mai mult.

Si atunci, ma intreb: nu trebuie sa fim, noi clujenii, fericiti ca avem si noi baronul nostru? Amara concluzie !

Sfarsitul nu-i aici ( I )

Si a mai trecut un meci. Ultimul dintr-un sezon tare zbuciumat. Cu speranta ca nu voi supara istoria si suferinta adevarata, parca asa un sezon zbuciumat n-a mai avut “U” de pe vremea bejeniei sibiene.

Pleaca Walter, vine Prodanca, tipa, striga, muta echipa la Buzau, ba n-o mai muta, o desfiinteaza, ba nu o mai. Pana s-a saturat sau “a fost saturata”. Si-a facut numarul si dusa a fost. Marele blond decide insolventa dupa ce toata toamna echipa asta a fost vanduta ba la nemti, ba la bultoci, ba data pe un euro la suporteri, ca nu mai stiai, dimineata, “azi ce varianta va mai aparea?”. Tot zbuciumul asta din toamna nu avea cum sa nu aiba urmari. Jucatori altfel talentati dar obedienti impresarei-presedinte-nevasta-cocota, meciuri ciudate si nervi. Multi nervi.

In toata nebunia asta, in iarna vine Ganea antrenor. Primit cu mari si justificate semne de intrebare si multa neincredere. Incropeste un lot in care isi fac loc jucatori care se antrenau prin parcuri, sperante moarte, Tuturor li se parea ca cele 15 puncte din tur sunt multe pe langa ce va reusi echipa asta de “desculti”.

O singura constanta : suporteri “nebuni”. ca nu ii poti numi altfel. Fara sperante, fara vreun licar de normalitate, nebunii astia continua sa cante. Si sa sufere. Dupa halucinanta provocare a maimutelor cu doua clase ce isi zic Brigada Mobila de Jandarmi, mai vin si doua meciuri fara spectatori. Ei da, cred ca atunci s-a produs DECLICUL. Sau conectarea acelor jucatori la “U”.Doar cu femei si copii in tribune, cu doua meciuri infernale in fata, cine credea ca ar putea face vreo branza? Probabil ca “vocea altfel” a tribunei, a doamnelor si copiilor, inversunarea cu care acestea si-au inlocuit sotii sau prietenii ( “ca niste pishtalai” – spunea cineva foarte inspirat ), au produs socul pozitiv de care aveau nevoie pentru a intelege unde joaca. Si apoi totul a intrat intr-o normalitate boema tipica “Universitatii”. Egal la Dinamo, victorii la Otelul, Astra sau Rapid, insotite – aproape logic la “U” – de infrangeri acasa cu Gaz Metan sau Iasi. Suporterii au fost la fel. I-au aplaudat si la victoria cu Vasluiul, si la infrangerile cu Mediasul sau Iasiul. Sunt convins ca n-au mai vazut asa ceva vreodata. Sa pierzi acasa, sa iti vina sa te bagi in pamant si, dintr-o data, de acolo din peluza alb-neagra sa vina – incredibil – un “Suntem mandri de voi!” strigat cu patima si recunostinta pentru ca au jucat cat au putut, dar , important, au dat totul.

Despre vinovati si vinovatii, in zilele ce urmeaza. Deocamdata sa ne bucuram ca, pentru un retur cel putin, am regasit spiritul lui “U”.

“Barbati la ciclu”…….

Un tanar licean la biblioteca, azi :

“Sarumanaaa, Doamna”

“Aveti cartea aia….aaaaa……aia…cu…….e cu data aia…….dupa ce am fost noi la mici si gratare…..aaaaaa…aia cu 3 mai”

“Da’ nu stiu io de ce-i scrisa invers…adica mai…si trei……cred ca si ala de a scris a fost dupa un pet de Neumarkt….cred io..”

“Aveti?”

Dupa cateva clipe de rasfoire ……..

“Aaa, n-aveti mai bine un dividi full HD? ca n-am timp io sa citesc asa o carte, da’ profa de romana a zis ca daca nu ii fac rezumat nu ma trece”

“N-aveti? No bine, lasa ca caut eu ceva pe iutub, tre’ sa fie vreun rezumat, ceva de la vreun tocilar de ala. Sarumanaaaaa, Doamna……”

Sa nu va minunati ! Dialogul asta…..cat de imaginar ar parea……poate fi extrem de real. As spune din pacate.

Din liceanul protagonist al acestui dialog se va naste un “om nou”. Care, inevitabil, va “evolua” si va ajunge sa fie un barbat. Un “barbat la ciclu”. Expresia nu-mi apartine, licenta ei apartine unei persoane dragi.

Feriti-va, dragii mei, de “barbatii la ciclu” !

 

Poarta raiului

Pasii mi-au fost calauziti spre un taram de vis. Acolo, la poalele Surianului, la 1700 de metri altitudine. La Poarta Raiului. Nu se putea nume mai potrivit. O liniste cutremuratoare. Si, surprinzator pentru tara asta sufocata, extrem de curat. Ca deh, gratarele si manelele se fac mai aproape de asfalt, nu dupa un drum forestier de aproape 30 de km.

Acolo, printre reprize de ploaie cu grindina amestecate cu soare atat de stralucitor, am inteles ceva. Cat de mici suntem iun fata lui Dumnezeu. Si ca doar natura harazita de Dumneseu poate “negocia intre stari”. Ca omul nu poate negocia cu sine. Ca nu iti poti negocia starea de om. Am invatat asta de la verdele crud si de la aerul curat. Am inteles, inca o data, ca nu poti fi neom si apoi sa iti negociezi iertarea. Ca omul, vorba unui venerabil al Cetatii, nu are doua “euri”. Ca nu poti fi azi grindina si maine soare. Asta numai natura poate. Daca nu ma credeti, priviti in ochii puri ai unui copil si veti intelege. Si nu incercati sa negociati. Privirea pura a copilului ar fi judecata suprema,

Oamenii lui Tomi

Nu il cunosc. E doar un nume despre care am auzit. Si i-am vazut initiativele. Un om care isi respecta conditia de OM si ii indeamna si pe altii sa o faca. Si are succes.

Numele lui este Kadar Tamas. Clujean stabilit in Medias. Omul asta are suflet, energie, stiinta si multa minte. Unii ati spune ca este un idealist, un visator. Desi face lucruri ale naibii de concrete.

Ochi critic, el vede. Si nu se multumeste cu constatarea amara “ce multe sunt de facut”. Pur si simplu are initiative. Acuma e drept ca are in jurul lui OAMENI. Nu o sa le dau numele pentru a nu uita pe cineva. Ar fi nedrept.

“Tomi” pentru cunoscuti, impreuna cu OAMENII din jurul sau, fac ceea ce ar trebui sa faca poate autoritati. Nu se lamenteaza, ci FAC. Sa va spun cateva din initiative, poate reusesc sa insuflu microbul “sa facem” in locul lamentarii “ar trebui facut”.

Spitalul din Medias are o unitate UPU (Primiri Urgente). Are o usa de acces de pe vremea lu’ Pazvante. “Oamenii lui Tomi” s-au hotarat ei ca e vremea sa o modernizeze. Ca autoritatile n-au bani de asemenea “investitii minore”. Asa ca au impanzit Mediasul cu cutii de donatii pentru a strange suma necesara. Cateva mii de euro. Musai cate putin de la multi. Ca asa invata si lumea sa aiba spirit de initiativa

Urne spitalul Medias

Alta: au constatat ei ca Hula Mediasului, iesirea spre TgMures/Cluj e plina de gunoaie. Ca asa sunt concetatenii nostri: demoleaza ceva, hop pe Hula. Au o canapea stricata, hop pe Hula. “Oamenii lui Tomi” au luat initiativa. Au curatat o rapa de gunoaie. Cinci tone de gunoaie. Usor nu le-a fost. Dar au facut-o. Si promit ca vor reveni. Acolo,si la alte rape.

Medias Rapa DN14

Azi vor “renova” un parc de joaca pentru copii. Si sunt convins ca o vor face cu drag, cu zambetul pe buze, oricat de greu ar fi efortul fizic si oricat de diferita ar fi aceasta munca de preocuparile lor cotidiene.

Sunt convins ca “Oamenii lui Tomi” nu se vor opri aici. “Initiativa pentru Medias” va merge mai departe. La inceput am crezut ca e doar un strigat de revolta. Impotriva unor autoritati imobile si uneori nesimtite. O fi si asta. Dar constat ca e mult mai mult. Este bucuria de a face ceva pentru ei si pentru comunitate. Comunitatea “oamenilor faini de Medias” e un exemplu pentru multi care ar putea face atatea . Devine marca inregistrata.

O fi “omul sfinteste locul” un sablon, dar in cazul lui Kadar Tamas e chiar un crez.

Echipa coborata dintr-o carte

Scriam nu demult, pe acest blog, cu admiratie si cu bucurie, ca la “U” se poate naste o mare echipa.

uclujDupa victoria de ieri, parca venita sa intareasca ceea ce spuneam atunci, nu poti decat sa te gandesti ca echipa asta de acum a “Universitatii” este parca coborata din cartea maestrului Chirila. Nemaipomenita legatura sufleteasca. Evenimentul relansarii cartii “Sepcile Rosii” a maestrului Chirila, dialogul acela fascinant cu doctorul Luca, coincide, intr-o primavara altfel sortita pelinului, cu evolutiile unei echipe parca coborata din istoria de boemie a lui “U”. Nu stiu cat stiu jucatorii de azi din boemia lui “U” de altadata, dar stiu ca multi, foarte multi suporteri o asociaza cu asta. Bati locul doi (Astra), faci egal pe terenul lui Dinamo, pentru ca apoi sa pierzi acasa cu Mediasul si Iasiul, dar apoi bati pe Giulesti Rapidul. Nu conteaza ca ai batut un Rapid in suferinta, nici ai nostri nu-s cu mult mai breji. Importanta e simbolistica, importanta e simbioza dintre trecut si prezent. Important e ca cei din trbune simt, din nou, dupa multa vreme , imboldul de a aplauda o echipa ce pierde acasa cu 2-0 cu un Iasi retrogradat.

Ma gandesc doar ce ar fi fost echipa asta, mobilizata de durul asta coborat de pe crestele Fagarasului candva anticomunist, daca un cuplu de sinistra amintire pentru clujeni (W+M) nu si-ar fi batut joc de existenta sa. Nu cupe si campionate manjite de suspiciuni, ci placerea jocului si zambetul sau lacrimile de la sfarsit.

PS : Nu mor caii cand vor cainii. Asta e pentru “prieteni”.

Eveniment : Mario Vargas Llosa la Cluj

Laureantul premiului Nobel din 2010, scriitorul multor milioane de cititori, Mario Vargas Llosa este la Cluj. Invitat de UBB, care ieri i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii clujene, prezenta lui Mario Vargas Llosa la Cluj este unul din cele mai importante evenimente ale anului si nu numai.

Mario Vargas Llosa a fost duminica seara invitatul actorilor Nationalului clujean pentru a juca, in finalul productiei “1001 de Nopti” , adaptarea sa dupa povestile Sheherezadei, apoi a primit, ieri, din Partea Universitatii Babes Bolyai titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii clujene, pentru ca azi, sa sustina un”dialog” cu Gabriel Liiceanu la Facultatea de Litere.

Felicitari profesorului Corin Braga, Decanul Facultatii de Litere si profesorului Ion Aurel Pop, Rectorul UBB pentru acest eveniment deosebit !

vargas Llosa la Cluj

Photo: familia Vargas Llosa la sosirea pe aeroportul din Cluj / adevarul.ro

 

Previzibila……mizerie….

Incredibil cata “unitate” intre mai marii fotbalului romanesc ! Uite ca si eu cad in pacatul sabloanelor. “Mai marii”?…..ce gunoaie !

Dragomir: “Nu, nici vorba de aranjament, Becali nu stie sa minta

Ienei: “Nu il poti acuza pe Hagi de blat” – serios??? de ce? e cumva vreun sfant la care se roaga finul sau becali sau e tot un rege de tinichea cu caracter de 2 lei?

Reghecampf: “Nu se va mai repeta un asemenea meci” – te cred, nici nu e nevoie, s-a intamplat cand trebuia. A, va mai fi unul, la fel, dar cu Dinamo…..etapa viitoare.

Hagi: “Terminati cu circul, va rog eu frumos. Ne-am batut pentru victorie, am muncit si am castigat cu noroc. Fiecare sa-si vada de curtea lui si sa jucam fotbal” – serios, mai domnu’ rege ? Pai pana ieri parca nu fotbalul te interesa, ci dosarul si acea “hartie in plus”.

Cireasa pe tort a pus-o insusi marele Becali. Mai prost de felul lui, a spus : “Cand au intrat Adi Popa si Rusescu mi-a fost frica sa nu egalam

No bun. Am spus-o aseara, o spun si acum : din acest moment in Romania sportul E MORT, notiunea de fair-play e asa, o chestie de cautat prin dictionare, iar respectul pentru valoare e inexistent. Nu stiu ce ma deranjeaza mai tare, blatul ala mizerabil in sine, sau declaratiile astea halucinante in care ei sunt destepti si noi prosti. Si ne rad in nas.

Bun, Mai sunt cateva ore pana la un meci Rapid – “U”. Nu imi doresc nimic de la meciul asta. Pentru ca eu nu mai vreau un “U” in acelasi campionat cu asemenea cretini si impostori. Vorba prietenului Dan : sa criogenam pe “U” si sa il readucem la viata atunci cand notiunile Fidelitate Onoare Respect Traditie vor incepe sa insemne ceva din nou in tara asta.

Idei….de duminica

Citeam undeva, nu mai retin unde dar retin suma, ca Federatia Romana de Fotbal a facut profit de 4 milioane de euro. Ce suma ! Si totusi ce ciudat ! O federatie face profit !

Bun, sa luam datele cum sunt. A facut, foarte bine! O sa ni se spuna ca e urmarea unui management performant, blablabla………Foarte bine ! Sa vedem insa ce se intampla cu acesti bani.

Niciodata nu am vazut preocupari ale aceleiasi federatii de a “intoarce suprlusul de bani” catre fenomenul pe care il reprezinta. Si nu am vazut intentia de a initia proiecte cu impact national si cu bataie lunga. V-as da cateva exemple:

– in anul 20xx , eu, FRF imi propun ca tot profitul sa il aloc dezvoltarii sectorului de copii si juniori. Poate reusesc sa atrag si fonduri publice intr-un proiect care inseamna finantarea unor centre de juniori. Nu le pot pe toate dar, pe baza unor proiecte sanatoase, unde, de exemplu autoritatile locale sa se regaseasca ca si co-finantatori, s-ar putea face minuni. Sa zicem ca finantez 20 de asemenea proiecte, cu cate 150,000 de euro, cu o co-finantare de la autoritati de 50,000 de euro la care adaug inca 100,000 de euro din cota repartizata de UEFA pentru sectorul juvenil. Va dati seama ce s-ar putea face cu 300,000 de euro la un Centru de Copii si Juniori ? 

– tot “eu”, FRF, ma alatur autoritatii centrale si cream un program realist de dezvoltare a infrastructurii. Nu terenuri in panta si terenuri de fotbal in comune a carei medie de varsta a populatiei depaseste 60 de ani e ce are nevoie sportul. Ci o infrastructura adecvata, fara conditii “fistichii” de n-shpe mii de locuri in tribuna. 1500-2000 ajung. Cu teren, conditii de vestiare si refacere, si da, cu o nocturna de 800-1000 de lucsi. N-om fi noi nemti, dar ne putem uita macar in Slovacia sa comparam. In “ecuatia” asta contribui si eu , federatie, cu o cota. Nu de alta dar profitul ala de care vorbeam la inceput il fac si pentru Panciu, Huedin sau Dragasani.

Sunt doua idei….de duminica. Sigur, astea si multe altele, nu se fac batand din palme, peste noapte. Necesita gandire, necesita efort, necesita lobby catre autoritati care uneori sunt opace. N-as astepta ca toate sa se puna in practica imediat. As vrea insa sa vad un inceput, o dezbatere nationala, cu termene precise (maxim doua-trei luni), cu un grup de lucru care sa sintetizeze si sa creioneze o strategie si sa o puna pe masa mai marilor federali in maxim 6 luni. Stiu, si aici e o problema, oamenii care analizeaza, care decid, suntem doar in Romania. Sunt inca optimist si cred ca s-ar gasi si aici oameni onesti. Daca s-ar dori.