Salvati TAROM !

Dupa cum vedeti, dragii mei, nu exista limite pentru sacalii post-decembristi. Au devalizat tot. Am “scapat” de minerit, de flota, de siderurgie, de industria chimica, de cea energetica. Se pare ca 2013 e “anul transporturilor”. O “privatizare” de tot rasul la CFR Marfa si acum un atac marsav si fara precedent la Compania Nationala TAROM. Cand spun toate astea ma gandesc la intregul spectru politic. Absolut TOTI sunt o apa si un pamant. TOTI isi urmaresc propriile interese si atat. 

TaromRaduTatarDaca acum nu intervenim prin vocea societatii civile (dar nu cea “inregimentata” ci masa de “anonimi” care le da acestor cretini votul) , vom asista la un nou “episod MALEV”. TAROM a reusit, sub conducerea lui Heinzmann (managerul privat numit in noiembrie 2012) sa redevina profitabila. Nu e de ajuns, se pare ca asta incurca jocurile “baronilor”.

Calhoon’s Blog si Aviatia Civila Cluj se alatura tuturor acelora care se vor manifesta impotriva unei adevarate “lovituri de stat” la TAROM. Pana nu e prea tarziu!

Amanunte gasiti aici :

Salvati TAROM de puscariabili

Amanunte si initiative gasiti si pe blogul Aviatia Civila Cluj , aici :

Aviatia Civila Cluj

Ia romaneasca strabate mapamondul

Carol si Elisabeta copii Regina MariaSuntem atat de bogati ! Avem cu ce sa ne mandrim ! Exista cateva repere care strabat fiinta nationala. Unul dintre ele, portul popular romanesc. Priviti-i, alaturi, pe Carol si Elisabeta, copiii Reginei Maria a Romaniei, purtand mandri portul popular romanesc.

Cu ocazia Sarbatorii de Sanziene, comunitatea “La Blouse Roumaine” are o initiativa ce musai trebuie mentionata. A mobilizat romani din toate colturile lumii pentru a marca aceasta sarbatoare prin “Ziua Universala a Iei”, sub deviza “Imbraca planeta in IA romaneasca”

Afis Ie

Reactiile au fost pe masura acestei frumoase initiative. Au inceput sa apara anunturi de participare la aceasta sarbatoare din cele patru zari. O sa vi le prezint doar pe cateva, venite din cele mai surprinzatoare locuri de pe mapamond :

Bali, Indonezia :

Bali IndoneziaAland, Finlanda :

Aland FinlandaPanama City, Statul Panama:

Panama City PanamaVeracruz, Mexic:

Veracruz MexicJohannesburg, Africa de Sud :

Johannesburg Africa de SudInitiativa surprinzatoare dar atat de inspirata a cuprins se pare multi romani, din Canada pana in Australia si din Japonia pana in Argentina. Evenimentul va fi marcat si la Cluj:

Clujsi, cum altfel, “Oamenii lui Tomi” nu puteau sta deoparte si vor organiza, la randul lor o frumoasa sarbatoare la Medias :

Medias

Nu pot decat sa ma bucur ca exista astfel de initiative si sa le doresc tuturor celor care vor participa sa arate lumii intregi frumusetea portului nostru popular si, de ce nu, frumusetea fetelor noastre.

informatii despre aceasta initiativa gasiti AICI 

Fotografii : http://www.facebook/LaBlouseRoumaine10

Despre ura si indiferenta

De multa vreme voiam sa scriu acest post. Evenimente mai mult sau mai putin importante au facut sa aman acest moment. Nu cred ca se mai poate. O voi spune tare si raspicat.

Vedem in mediul sportiv o radicalizare a opiniilor. Intre suporteri se practica ura. E mai “cool”. Unii o fac pentru ca asa sunt setati. Altii din spirit de turma. Iar altii (inca putini din fericire) cu obiective precise. La cei din urma e mai mult o “intretinere a sentimentului”. Cat e de periculoasa aceasta ultima categorie vedem din radicalizarea celorlalte doua.

Am fost nascut si crescut, paradoxal, intr-o era a tolerantei. Intr-o epoca a lipsei de libertate a expresiei, culmea, toleranta, sentiment mult mai subtil decat  ura, era aproape un crez. Aceasta lume paradoxala pentru unii, m-a facut sa fiu asa. Lipsit de ura adica. Si incapabil sa inteleg ura.

Intre “U” si CFR, intre suporterii lor, nu a existat mereu ura. Acum exista. Stiu prea bine  de ce e generata. Ura e nociva prin ea insasi. Nu prin ura iti dovedesti superioritati. Nu prin ura domini. Indiferenta doare mai tare. Ignorarea (nu ignoranta) la fel.

Stiu de unde au plecat toate. Din frustrarea unora. Conducatori. Care nu intelegeau (sau nu voiau sa o faca) de ce echipa lor, tot mai sus in ierarhii false, nu e perceputa precum Bayern in Bavaria sau Juventus pe la Torino. De ce, oricati bani baga, oricati ani falsi adauga denumirii, oricate trofee pun in vitrine, raman doar “un model de afacere” si nu o stare de spirit. Si atunci, din incapacitatea asta de a intelege lucruri simple, arunca venin. Si actioneaza ca atare . Gasesc, de cealalta parte, din pacate, un teren propice. Si bulgarele a pornit. Mai opreste-l daca poti!

Pe de alta parte, cred ca cei ce cultiva ura intre “U”isti o fac pentru ca, in sinea lor, gandesc exact opusul a ceea ce spun. Ei spun “nu ma intereseaza ierarhii, vreau ca “U” sa existe”. Fals ! Ura lor pleaca din frustrari. Ca nu are “U” vreo 17 campionate si 8 Cupe adjudecate, ca nu se pot ei lauda in fata blocului si intre colegii de serviciu. Sunt din categoria celor pentru care, si in viata, succesul vecinului ii roade. Ii racaie. De aici invidia. Si de la invidie la ura e un pas. Mic.

Am fost crescut, spuneam, intr-o epoca a tolerantei. Am invatat ca daca vrei sa “lovesti” in cineva, o poti face prin indiferenta. Nu doare nimic mai mult decat indiferenta. Lpsa de recunoastere a “performantelor” este, pentru cel care le “obtine”, cea mai crunta pedeapsa. Amendarea actiunilor lor nefondate, prin indiferenta, ii aduce in pragul disperarii. Pana la urma adeptii “modelului de afacere” in sport traiesc si se hranesc din aceasta recunoastere. Cand ea lipseste, cand e inlocuita de indiferenta, tot acest model se prabuseste precum un castel de carti de joc.

Ura naste ura.Nu cred in “ura” ca “pedeapsa” pentru celalalt. Nu cred in suporterul care uraste adversarul mai mult decat isi iubeste propria echipa. Nu cred ca ei sunt suporteri adevarati. O stare de spirit, asa cum este “U” s-a nascut din dragoste. Si traieste prin dragoste. Ura nu face decat sa o coboare in derizoriu. Acolo, langa ceilalti.

Asadar, iubiti-va simbolul si acordati celorlalti indiferenta. Uitati de ura. Indiferenta doare infinit mai tare !

“Lectia” de la Oltchim

Multa lume ii canta prohodul. Unii se bucura. Altora le pare sincer rau. Oltchim RmValcea a fost de cativa ani unica raza de soare intr-un sport romanesc tot mai cenusiu. E drept, ceva nu era in regula, nu poti sa finantezi cu milioane de euro, tu, un combinat pe pierderi de vreo zece ani, o echipa sportiva. Si nu poti asta pentru ca vorbim de averea statului. Cata mai e ea. Jecmanita si sifonata cum e ea. Aa, daca Oltchim era firma privata si proprietarul isi asuma asta, da, era altceva. Aducea bani de acasa si gata !

Deschidem, asadar, o discutie grea de tot. Daca, si daca da unde, si daca da pentru ce fel de cheltuieli ar trebui finantat din fonduri publice sportul de inalta performanta. Extind putin definitia clasica a “fondurilor publice” si pentru fonduri provenind de la entitati de stat care, poate nu s-ar incadra in definitia legala de “fonduri publice”. Ca pana la urma si astea tot aia sunt, macar si pentru ca pierderile se acopera de la buget, deci tot acolo ne intoarcem.

Discutia nu e deloc simpla. In conceptia Uniunii Europene, sportul de mare performanta nu trebuie finantat din astfel de fonduri. Discutabil. Pana la urma, chiar daca suna derizoriu, sportul de mare performanta creeaza emulatie, modele, are un caracter educativ. Pe de alta parte acesta isi are (ar trebui sa fie asa) seva in pregatirea copiilor si juniorilor. Iar aceasta din urma activitate e una categoric lipsita de profit imediat. Si atunci ? Ce e de facut?

Cred ca solutia sta intr-o dezbatere extrem de onesta si lipsita de prejudecati. Cred ca fondurile publice trebuie categoric ferite de “sifonarea” lor prin sustinere neconditionata a entitatilor sportive. Nici macar nu sunt de acord cu “premierea performantei” care e doar o invelitoare frumoasa pentru astfel de sifonari. Cine stabileste criterii? Poate ca pentru Sageata Navodari a evita retrogradarea inseamna o mare performanta. Si atunci, cuprinsa intr-un document legal, fonduri publice pot fi alocate cu nemiluita.

Nu, nu asta e solutia ! Sustin ca fonduri publice corect gestionate si atent supravegheate trebuie alocate doar pentru doua categorii : infrastructura, si activitate de copii si juniori. Nu pentru salarii colosale pentru Bulatovic sau Barbosa (in cazul Oltchim) sau cum preconizez ca se va intampla cu :noua perla” de la HCM Baia Mare. In schimb, da, cu doua maini as vota ca TOATE BAZELE SPORTIVE sa fie intretinute si puse la disopozitie gratuit echipelor sportive. Mi se pare esential ca sportul de performanta sa aiba din acest punct de vedere toate conditiile pentru a se exprima. Si da, cu aceleasi doua maini as vota sustinerea tuturor centrelor de copii si juniori. Desigur, aici trebuie construite criterii. Pentru ca, ma intreb retoric, ce centru de copii si juniori are Vasluiul, Otelul, pana si Steaua, daca intr-un deceniu de activitate nu au “produs” macar un junior capabil macar sa fie in lotul de 18 al echipei? Ne furam caciula, avem, echipe de juniori la numar ca asa cere “manualul de licentiere” , dar ele sunt doar formalitati. De aia zic, criterii de performanta, evaluate corect, ar trebui sa poata clasifica astfel de centre in eligibile sau nu pentru a dfi finantate. Si cele performante TREBUIE finantate din fonduri publice ! As prefera chiar sa eliminam obligativitati formale de a avea astfel de centre si sa le sprijinim pe cele cu adevarat productive.

“Lectia” Oltchim ne invata multe. Daca, in loc sa dea salarii fantasmagorice pentru un sezon de Bulatovic, avand in vedere emulatia starnita in Valcea de performantele echipei, finantam un centru de junioare acest lucru ar fi insemnat continuitate. Altfel, fara o viziune corecta, ajungem unde suntem acum: Oltchim nu doar ca nu va juca in Champions League cum i-ar da dreptul titlul obtinut, dar se pare ca va disparea si de pe scena competitiei interne. A meritat? Pentru 2-3 ani de stralucire efemera ?

Dezastru sportiv la Medias !

Asupra orasului scaldat de blanda Tarnava Mare se abat nori negri, Burgul transilvan si-a depasit in ultimul deceniu, de departe, toate rivalele din categoria oraselor de sub 100,000 de locuitori. Poti spune ca centrul sportiv al Judetului Sibiu era ancorat parca pentru totdeauna la Medias, nu in capital;a de judet.

Era, pentru ca vestile care vin de dupa Hula suna infricosator. Fotbalul si baschetul mediesean sunt la rascruce. Analizand putin cazul, nu ai cum sa nu realizezi ca prezenta Romgaz si Transgaz in orasul asta frumos nu avea cum sa nu se simta si in sustinerea sportiva. Poate ca aici a fost greseala. Clubul Gaz Metan s-a sprijinit aproape exclusiv pe aportul financiar al celor doua entitati energetice.

Stadion GMM fotbalRealizarile au fost notabile, au construit o infrastructura decenta (iar noi “U”istii avem amintiri atat de frumoase de pe stadionul lor) dar si performante sportive.  Urmasa Karres-ului interbelic, echipa de fotbal a ajuns la portile Grupelor Europa League si au reprezentat in ultimii ani izvor de fotbalisti plecati spre afirmare. Nu inainte de a face Mediasul vizibil pe harta fotbalului romanesc. Ce se intampla in ultimul an insa risca sa distruga toata aceasta imagine frumoasa. In iarna si-au pierdut antrenorul care se confunda cu echipa si orasul. L-au adus pe Multescu, au navigat linistiti in acest retur, neintrand in jocurile nimanui . Si-au castigat respectul meritat. Problemele financiare insa sunt atat de grave incat Multescu a plecat la Dinamo, jucatorii nu sunt platiti cu lunile, iar echipa sta sa se dezintegreze. Romgaz si Transgaz dau semnale ca au alte prioritati, autoritatile par neputincioase (si oricum, nu au fost obisnuite sa aiba aceasta abordare, lasand totul in “sarcina” celor doua companii).

Sala GMM baschetBaschetul la Medias are radacini la fel de vechi si valoroase. Sa ne amintim ca in anii 60-70, celebra scoala de baschet de la Medias a profesorului Serban a scos baschetbalisti pe banda rulanta. Multi au ajuns atunci la Cluj (Barna, Bretz), altii la Sibiu, Traditia s-a pastrat, in ultimii 6-7 ani Gazul a inceput sa conteze serios in liga de baschet. In sezonul tocmai incheiat, beneficiind de un profesionist veritabil pe banca, in persoana lui Marcel Tenter, Gazul a castigat Cupa Romaniei si a avut un parcurs exceptional in cupele europene. Se pare , din pacate, ca si aici situatia e la fel de neagra, echipa practic s-a dezintegrat, conducerea anunta sezoane de reconstructie (care pot duce jos de tot). Si asta din aceeasi anuntata viitoare lipsa de implicare a celor doua companii energetice.

Sa ne intelegem, probabil ca strategia a fost gresita. Romgaz si Transgaz sunt societati nationale, E adevarat ca isi trag seva (si) prin munca a mii de medieseni, si ca au o obligatie morala sa “intoarca spre burg” parte din succesul lor. Pe de alta parte aceasta constructie bazata pe un singur pilon are riscurile sale. Iar acest risc pare sa produca un dezastru in aceasta vara. Nu stiu cat ii poti condamna pe sefii companiilor sau cat e vina unui imobilism comunitar tipic romanesc. Un lucru e clar “Gaz Metan” este brand de Medias si ar fi pacat sa se faca praf. Poate ca “oamenii lui Tomi”, acel grup despre care am mai scris, vor reusi sa mobilizeze urbea. Pentru ca brandurile nu trebuie sa dispara. O suferinta pe un timp limitat, incepand o constructie comunitara reala, poate fi acceptata. Si va crea emulatia necesara. Pentru ca, pentru noi toti, cand spui Medias spui si “Gaz Metan”.

Photos : http://www.facebook.com/GazMetan

Istorie vie : NICOLAE SZOBOSZLAY

“Eu nu doar antrenez, eu si educ”. este crezul unui om care la 88 de ani uimeste prin verticalitate, prin decenta si prin mintea limpede. Este istorie in viata. Este singurul supravietuitor al echipei “Universitatii” aflata in bejenie la Sibiu, urmare a Dictatului de la Viena. Este antrenorul emerit Nicolae Szoboszlay.

Foto Szoboszlay lansare carteA trecut poate mai putin observat un eveniment care merita sa fie titlul de “breaking news” macar a presei sportive clujene. In sedinta din 27 mai 2013, Consiliul Judetean Cluj a acordat antrenorului emerit Nicolae Szoboszlay titlul de “Cetatean de Onoare al Judetului Cluj – Clujean de Onoare”. OMUL care a spus intr-o seara, la Aiud, fascinat de cantecele lui Tony Dascalu “Eu aici, la “U” vreau sa joc”, a primit, astfel, o meritata recunoastere a unei cariere de jucator si antrenor cum nu a mai avut Clujul. Va vine sau nu sa credeti, Nicolae Szoboszlay a debutat in 1943 in poarta lui “U” in ultimul campionat inainte de intreruperea datorata razboiului, intr-un meci cu alta echipa alb-neagra, Sportul Studentesc.

Daca iti propui sa il asculti pe venerabilul Szoboszlay, trebuie sa te asiguri ca nimeni si nimic nu te va deranja ore bune. Pentru a putea savura fascinat amintirile sale. Si ai ce auzi : Lazar Sfera, Limpi Medrea, Sever Coracu, Tony Dascalu, Ioanovici, doctorul Luca, si atatia altii. Cand il asculti iti dai seama ca acest OM reprezinta ISTORIA. O istorie din care avem cu totii ce invata.

In loc de orice caracterizare, va las sa cititi mai jos “Motivarea” initiatoarei proiectului de Hotarare a Consiliului Judetean prin care i s-a acordat binemeritatul titlu.

SZOBOSZLAY 1

 

SZOBOSZLAY 2

Sa ne bucuram si sa ne inclinam in fata acestui simbol . Sa ne traiesti maestre SZOBOSZLAY !

 

 

Unguru’ nostru si bozgorii lor

Imi atrage atentia un bun prieten ca, la meciul desfasurat de “U” miercuri in deplasare, s-a petrecut un fapt care trebuie mentionat: la cateva minute dupa ce galeria noastra scandase acea “Afara….afara cu…” , “Universitatea” marcheaza iar Janos Szekely vine spre galeria noastra cu semnul acela al mainilor in forma de inima. Ungurul Szekely.

Scandarea aia, daca tot trebuie spusa, si noi stim foarte bine cui ii este adresata (o stiu de altfel si cei care se fac ca nu inteleg) trebuie rescrisa. Dupa ce l-am vazut pe unguru’ Szekely dand gol si bucurandu-se, dupa ce l-am vazut de atatea ori pe unguru’ Szilagyi “bagand material” in aparare, realizez ca e nevoie de o usoara recalibrare : Dragi “U”isti, inlocuiti “ungurii” cu “bozgorii”. Scandarea, asa cum e, ar putea induce ideea ca avem ceva cu ungurii, cu prietenii si colegii nostri. Si stim cu totii ca nu e asa. O stiu si “U”istii unguri dintre noi. O stim cu totii !

Conform DEX : “BÓZGOR, bozgori, s.m. 1.Persoană are nu are o ţară de origine. Membru al unei comunităţi etnice care nu a fost niciodată asociată cu un teritoriu. 2. Nomad.”

Si acuma sa ma explic: ce sa am eu cu ungurii ? Ce sa am eu cu Szekely sau cu Szilagyi ? Ce sa am eu cu Attila sau cu Pishta sau cu Erzsebet sau cu Julika? Ce sa am eu, Doamne, cu Kadar Tamas, acel om admirabil despre care am scris in “Oamenii lui Tomi” ? Si stiu ca, la fel mie, nu aveti nici voi absolut nimic. Va bucurati si va intristati impreuna, va duceti traiul zilnic impreuna,. va bucurati la nunti si plangeti la inmormantari.

Cu bozgorii insa e altceva. Este acel Csibi Barna ungur? Nu ! Este un bozgor. Este Paszkany ungur? Nu! Este un bozgor. E drept , bozgori sunt si Muresan si Zamfir (asta are dubla apartenenta, e si apartenent la “double r”). Asa cum bozgor este si acel AlbuSibiu, portavocea prin care Arpi-bozgorul isi transmite mesajele. Si bozgorashi mici sunt si discipolii acestuia, armata aia de postaci. Pentru ca “bozgor”, privind la definitia de mai sus, inseamna “fara de tara”, tradus mai adanc drept “fara de suflet, fara de principii, fara Dumnezeu”.

Cunosc un ceferist care e ceferist de cand eram copii. Acuma intamplarea face sa fim colegi. Si il cheama Tamas. No dragilor, ala e ungur adevarat, nu e bozgor. Si il respect . Si ma respecta. Pentru ca nu e bozgor ! Il iubesc pe Domnul Szoboszlay, un veritabil profesionist, un om adevarat, un ungur. Care nu e un bozgor !

Asta e, pana la urma, diferenta ! Bozgorii nu-s ardeleni ! Romanii, ungurii, da !