Limbaj (II)…

Acum cateva saptamani am petrecut cateva ore (prea putine) alaturi de oameni dragi mie si de un om pe care scrie “U”. Pe numele lui Ghita Florea. Omul care, alaturi de Popescu, Gagiu, Predescu si altii, a format acea galerie de neuitat a anilor 70-80. Omul care, impreuna cu altii, ne-au daruit “Slava tie, studentie”. I-am savurat fiecare vorba, i-am ascultat povestirile, am retrait momente pe care nu le poti uita. Am ascultat un om cu un limbaj elegant precum muzica violoncelului sau.

Asta a fost intr-o seara binecuvantata. Pentru ca in alte seri, dimineti, zile, multe, fara numar parca, “ascult” alt limbaj. Al unora, cativa, nu multi dar extrem de insistenti. “Sef de trib” e “marele ziarist”. El da trendul. Ca la un semn, se ridica, precum ostile lui Mihai Viteazul la Neajlov sau Calugareni, “vitejii” sai. Nu sunt decat o mana. Dar au invatat tehnica. Bine de tot. “Zdreanta”, “labareli”, “gunoi de om” sunt sunetele izvorate din “violoncelul maestrului”.  Acuma veti fi de acord cu mine ca intr-o tara in care manelele inlocuiesc un cantec al lui Tudor Gheorghe, o doina a Vetei Biris sau o simfonie a lui George Enescu, asemenea “acorduri” precum cele de mai sus nu au cum sa nu faca adepti. Si da-i si lupta ! Nu conteaza ca pe cei cu capul pe umeri nu ii prosteste cu dejectiile sale, are destule urechi avide sa il asculte. Ca doar mistocareala, trivialul, grobianismul, inlocuitul pantofului cu o pereche de slapi chinezesti, articolele pentru prostirea prostilor sunt “meniul zilei”. Controlul asupra masei de suporteri e telul suprem. Dupa principiul “cine nu spune ca mine e zdreanta, gunoi de om, etc”, isi continua misia. Nu prea il mai publica nimeni dar, nu-i asa, exista site-uri de socializare.

Credeam ca ne va spune despre “eroul” Walter care, nu-i asa, tanjeste si acum dupa gulasul ala nemancat, ca ne va spune despre incercarile Marietei mult laudate sa ingroape definitiv un proces si asa complicat de insolventa, ca ne va dezvalui deconturile Margineanului in Elvetia, ca va “scormoni” (ca un jurnalist veritabil) in matrapazlacurile cu pixuri de milioane si in “intelegeri oculte” cu bocul atat de vremelnic. Despre “onoarea” pe care cel de care se dezice a facut-o odata cu numirea aia a unui “consilier de comunicare”. Vai nu ! Nimic din toate astea ! Exista un singur “dusman” .  Si se plange ca “il pictez”. Pictura, stimabile, e o arta, e simtire si dezmat cromatic, tu nu ai merita nici intinderea panzei pe sevalet !

Am petrecut acea seara alaturi de Ghita Florea. Care conducea o galerie. Acuma altii isi revendica acest “jilt”. Ghita Florea a simtit-o ca pe o datorie de onoare. Ei ca pe o abjecta misiune trasata. Si nu pot sa nu ma gandesc la comparatia dintre Tim Campeanu si Roy Odiaka. Cu Ghita Florea pe rol de “Tim”. Desi, nefericitul de Odiaka nu merita nici macar el o asemenea asociere.

Nu-i nimic, sita cerne !

Advertisements

One thought on “Limbaj (II)…

  1. Cu toata placerea cititului, tristetea ramane. Cum spui, mi-e dor de o doina cu Veta Biris si de o fenta a lui Tim…Atunci parca erau de toate, cu toata saracia. Acum…?
    Tempo “U”!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s