Despre oameni….

Cand vorbim despre oameni le cautam calitatile. Pentru ca suma calitatilor umane da calitatea comunitatii. Calitati sau “calitati”. De fapt si unele, si altele.

Credem si spunem ca oamenii sunt “fiinte superioare”. Ca rationeaza. Ca, prin actiunile lor isi imbogatesc viata lor si a semenilor. Uneori e asa. Alteori nu.

cc-001.jpgA fost, ieri, sambata 28 septembrie, o zi “Let’s Do It‘. O zi a curateniei “ca la tine acasa“. Oameni carora le pasa de oameni se strang si strang gunoaiele. Spunea cineva, emotionant de adevarat, ca “Let’s Do It” este “despre educatie si educabilitate“. Si are mare dreptate. Gunoaie adunate de decenii nu pot fi stranse intr-o zi. E drept insa, ca peste o luna sau doua, in acel loc, vei gasi doar gunoaiele “proaspete”. E si asta un inmens castig. Incomplet dar real.

Dar, pana la urma, “Let’s Do It” e cu adevarat “despre educatie si educabilitate”. Daca din sutele de liceeni care au participat la actiunea de ieri cativa doar vor invata ca a arunca gunoaie in natura e o adevarata crima, actiunea asta isi atinge un scop esential. Si sper ca e asa. Un comentariu in mediul online poate da sperante: “Ce mobilizare azi! Ca daca suni 2-3 amici sa iasa cu tine la o cafea nu ii gasesti, dar azi s-au strans cu sutele“.

Despre “oamenii” care genereaza mormanele de gunoi nu are sens sa vorbim. De dragul celor cu suflet care au participat la actiunea de ieri, o sa ii uitam pentru o clipa. Pedeapsa lor fie uitarea !

Pentru inca o lectie de omenie, de civism, de implicare, de educatie, multumesc tuturor. Se stiu ei ! MULTUMESC !

Advertisements

Sfarsitul ca un inceput

Scrie prietenul meu Ovidiu Blag :”…nu vine decît să confirme că asta nu e U Cluj...”, intr-o poztare imediat dupa finalul meciului Ripensia -“U” Cluj 2-1 in Cupa Romaniei.

Chiar asa e. Asta e “U” Cluj doar pentru ca, fraudulos, cu complicitatea nesimtitului de primar care i-a “donat” printr-un contract dubios numele si palmaresul, continua acel “U” Cluj pe care eu, Ovidiu, atatia si atatia altii il stiam.

uclujProblema nu sunt cei care, vremelnic si la fel de fraudulos, joaca azi cu “U” pe piept. Astia atata pot si nu-i poti acuza decat ca sunt “prieteni cu fotbalistii”. Problemele sunt la nesimtirea si lipsa de respect a unui oras fata de un simbol. Cateva mii de “nebuni” (cei vizibili) inca spera. Alte multe, multe mii sufera tacut. Si cativa NESIMTITI isi bat joc.

De la nesimtitii aia nu mai am nici o speranta ! Dar niciuna. Poate, ca ultim gest inainte de a merge sus pe deal langa sponsori, ii cer primarului fara coloana Emil Boc sa faca un singur lucru : sa anuleze contractul ala perfid si dubios, sa recupereze marca si palmaresul si sa le ofere “U”istilor. Ii promitem ca apoi nu ii mai cerem nimic. Nici lui nici celor care ii vor urma. O sa pornim de unde putem, cum putem, cu cine putem. dar curati, demni, cu fata si sufletul zambitoare. Exemplul Ripensia e graitor. Ca daca nu…….

Mai spune Ovidiu in postarea sa: “O situație disperată, într-0 zi în care ne-am fi spus că Gheorghe Bodea ne-a arătat calea….“. Inspirat si plin de continut, Toate astea sunt spuse in ziua in care s-a lansat primul volum al interviului cu regretatul Gh. Bodea. http://www.ucluj.ro prin grija lui Gelu Radu si cu ajutorul “U”istilor au facut posibila aceasta lansare. Simbolic, chiar in ziua in care clonele si purtatorii ilegali de simbol mai puneau o talpa viitorului .

Imi dau seama ca scandarea galeriei “U” Cluj nu moare e mai actuala ca niciodata. “U” Cluj traieste. Cu noi. Prin noi. E nevoie doar sa ne scuturam si sa pornim actiunea…..

PS: Intregul articol al lui Ovidiu Blag AICI.

 

Ganduri…….de meci

Duminica va fi din nou meci. Joaca “U”. Cu o echipa. Si iar vor intra gazetele in “fierbere”. iar ne vor spune despre “derby”, despre ultrasi, despre clasamente, despre suprematia (in rezultate) a unei echipe. No bun, asta stim. Mai stim ca nu ne e tocmai bine. Ba, as spune, ne e al naibii de rau. Ca foarte bine nu ne-a fost niciodata. Am fost mereu ceea ce Iuliu Hatieganu a gandit. Poate de aia, de la Hatieganu, de la doctorul Iubu, de la Titus Lucaciu, de la Stefanescu-Goanga, de la altii ca ei, am invatat ca o stare de spirit e greu de prins in clasamente. Si gravat pe cupe.

In incercarea de a “lua fata”, site-ul stiridesport.ro ne prezinta o galerie foto. E cumva o exclusivitate. Una ratata, ca ne-au mai aratat-o si in primavara. Dar au uitat, Ne mai pun odata aceeasi placa. Cu o dorinta de neutralitate, de a prezenta un echilibru acolo unde el nu exista. 1911? Un KVSC care naiba stie daca se regaseste in echipa de azi, care, nu-i asa, putea fi orice. Mai departe, o echipa fotografiata asa, cum ai fotografia o echipa din campionatul satesc. Niste flash-uri. 1926, o echipa la :ceferiada: (un fel de Daciada interbelica) in 1931, anul in care “U” batea cu 5-4 pe Ujpest , una din 1936 ce jucase cu “celebra” Monopol Tg Mures (nume de legenda, nu?) si apoi 1941. O sa revin la aceasta. In timpul asta, “U” pierdea o finala de campionat national cu Ripensia, sau juca an de an cu Venus, Sportul Studentesc, Rapid sau Unirea Tricolor.

E in “colectia” celor de la stiridesport.ro o fotografie care trebuie comentata. E nr. 18 din cele 144. O echipa in campionatul Ungariei. In 1941. Serios? Si juca cu CFR pe piept? Mai baieti, cu cfROMANE ? In 1941? La un an de la Diktat? O fi facatura? Ca altceva nu stiu ce e!

Autorii “aranjeaza” colectia pe “epoci istorice”. Trece 1944, intram in “epoca comunista” apoi in “anii stalinismului”. Ca si cum mingea aia cu siret, dimensiunile terenului, numarul de jucatori al unei echipe, ar avea vreo conotatie ideologica. Straniu! E insa opinia autorilor, treaba lor ! Nu gasim insa nici o fotografie al “aceleie echipe” pana hat, spre anii 70 .Cand, ce sa vezi, gasim echipa promovata in B cu aportul (esential banuiesc, ca de aia sunt subliniati acolo) a lui Alexandru Vasile si Petru Emil, sub comanda Dr. Radulescu , adica trei “U”isti recunoscuti.

Fac o paranteza. Mi-ar fi placut sa vad niste fotografii cu echipa aia care a fuzionat cu Dermata si, pe locul Dermatei a ajuns in B. Dar n-am gasit. Cred ca nu dadea bine la istoria “delanouasutesapte”. Am cautat si o fotografie cu Steaua-CFR, ca doar stim bine ca a existat si asa ceva, dar, iar n-am gasit. Nu-i bai, memoria inca ne ajuta.

Vreo 80 de fotografii ne prezinta ceea ce autorii numesc “ultimii 10 ani”. Aia in care istoria s-a rescris, aia in care am pus poleiala de nocturna si microfoanele boxelor la peluza, alea in care, invariabil, o echipa era “straina” pe propriul stadion.

Bun, acum sa anticipez niste reactii:

– NU, nu acea echipa a pus Clujul pe harta Europei, au facut-o mult mai devreme un Emil Racovita, un Lucian Blaga, Nimic mai fals in aceasta teorie! Ca imediat imi amintesc de un site italian al unei celebre echipe care anunta ca jucau cu “echipa ce a pus Clujul pe harta ” si afisau sigla Universitatii, de cunoscuta ce era “acea echipa”

– NU, scopul suprem NU ESTE sa iti afisezi trofee (controversate si ele). Ca imi amintesc vorba Strambului : “Taiati-i capul si puneti-l in vitrina”.

– DA, vad numai fanioane cu “U” la oglinzile masinilor, si infinit mai multe fanioane in suflet

– NU, nu veti putea nega ca numele din trecut care au facut “istoria” acelei echipe sunt ale unora formati si crescuti de “U” : Tegean, Adam, Radulescu. Unul din nume e si cel al stadionului, de multe alte “personalitati” ce aveau !

Am comentat galeria foto a celor de la stiridesport.ro ( AICI ) doar asa, ca un pretext. Si ca o dovada. Ca oricat s-ar stradui unii sau altii, realitatea e una singura : pe de o parte e imposibil de scos din istorie o echipa in alb-negru, pe de alta parte greu tare daca nu imposibil sa bagi in istorie ceva ce nu a existat. Doar asa, ca sa iasa niste versuri pentru o cantare.

Despre meci, nimic. Ca nu are importanta. Sunt prea mici “eroii” confruntarii de duminica pentru a-i putea vreodata alatura galeriei de mai sus. Poate doar o vorba pentru Grigoras: Uscatule, te inteleg. N-ai de unde sti! Cand tu dadeai gol in tricoul alb-negru in meciuri cu Steaua sau Dinamo  actualii tai angajatori jucau pe la Sarmasag. Din respect totusi pentru tine, sa ma cauti duminica seara. O sa iti daruiesc “Sepcile Rosii” a lui Ioan Chirila. Poate asa vei intelege ceva !

Haide “U” !

Normalitatea…. lui i se cuvine !

Cuvintele din titlu nu-mi apartin. Apartin unui suflet . DE OM. Ca sa fiu foarte exact, cuvintele au sunat asa : “Normalitatea……credem ca ni se cuvine….lui i se cuvine!

Cui? Priviti :

normalitatea luiS-a mai petrecut una din acele “intamplari” care ne arata ca nu e greu sa fi OM. Se vor gasi destui sa faca diverse comentarii. Eu ma voi multumi sa spun doar atat: MULTUMESC Luminita, Emilia, Harald, Cristina, Gabriela, Alexandra, Tomi, Iuliana, Istvan, Ancuta, Maia, David, Mihaela. Si voua, celor ale caror nume nu le stiu  Pentru inca o LECTIE. Aceeasi oameni care au strans gunoaie, care au presat autoritati sa amenajeze o parcare (si s-a facut), care au sarbatorit atat de frumos costumul nostru national. Si care se pregatesc sa mai faca inca multe.

Daca vreti sa vedeti o actiune coordonata de Crucea Rosie in Tarnava-Sibiu, priviti ACESTE IMAGINI. Si priviti-i pe toti. Si pe cei care au venit, si pe cei care au primit gestul de solidaritate. Poate, asa, devenim mai buni !

Adevarul gol-golut

Ne stim de 35 de ani. Nu ii dau numele ca nu am intrebat-o daca pot. Am spus mereu ca oamenii adevarati si faini fac gesturi pe masura nobletei lor sufletesti. Azi am primit un email de la ea. Ne scriem rar si atunci schimbam informatii oarecum comune (ei da, asta va pot spune, am fost colegi de liceu), Emailul de azi m-a miscat intr-o asemenea masura incat nu am mai sta sa ii cer voie sa vi-l “arat”. E un strigat, o revolta a unui om SINCER si INFORMAT. Un om care stie zona Muntilor Apuseni.

Spune asa, draga mea prietena :

Poate nu stiti prea multe si poate nu va strica cateva informatii pe subiectul asta de actualitate in Romania.Stiu ca multi veti sari peste e-mail-ul asta dar daca cel putin unul il veti citi, consider ca nu l-am scris degeaba.
Recunosc, eu sunt si personal implicata fiindca bunica din partea mamei este dintr-un sat din zona si, deci, avand radacini acolo si mergand cel putin o data pe an in acel sat (multumesc Sanda) ma simt mult mai responsabila de viitorul acelor munti decat voi.
Din cate am reusit eu sa-mi fac o imagine de ansamblu asupra problemei exploatarii cu cianuri a aurului (si nu numai aur) de la Rosia Montana de catre compania Rosia Montana Gold Corporation (RMGC – o companie canadiana cu capital american inregistrata intr-un paradis fiscal) concluziile mele ar fi cam astea:
 
    1. Problema principala nu e cat anume din ceea ce se exploateaza ajunge la statul roman ci CUM SE EXPLOATEAZA.
Ca sa epuizeze tot zacamantul in timp scurt (16-20 ani) rad la propriu 4 munti si lasa in loc un lac de cianuri ce se va intinde pe 1.258 ha (se va vedea si de pe Luna), cu o adancime de 400 m (!!) ce va ingloba 215 milioane metri cubi  cianuri.
Mintea mea nu poate cuprinde imaginea asta. Imaginati-va nu doar poza selenara ci imaginati-va ce inseamna costuri de intretinere ca sa nu se ajunga la dezastre ecologice in conditiile in care fundul lacului nu e cimentat si barajul ce sustine cei 400 m adancime este facut din roca poroasa extrasa chiar din procesul de exploatare (ca-i mult mai ieftin sa folosesti exact ce-ai scos din muntii pe care i-ai ras, nu ?). Pentru ca, dupa ce secatuiesc tot zacamantul RMGC pleaca si noi ramanem cu lacul de cianuri si costurile de intretinere. Agentia de Mediu a SUA a evaluat costurile de intretinere la 2,5 miliarde de dolari. Va avea statul bani pentru asta ? Legea Minelor ar fi obligat RMGC sa depuna garantii financiare pt. costurile de intretinere post exploatare echivalente tuturor anilor de exploatare. Prin proiectul de lege depus acum la Parlament se trece peste aceasta obligatie, RMGC depune doar echivalentului unui singur an de intretinere postexploatare ! Astia sunt banii cu care vom asigura mentenanta lacului de cianuri ?
Merita cele cateva sute de locuri de munca (nu mii cum mint in Power Point-uri cei de la RMGC) disponibile pt. un timp limitat (16-20 ani)  si cele cateva milioane de euro ce vor reveni anual statului din redevente (6 % redeventa acum , dupa renegocierea contratului) si pe care le vom da inapoi cu varf si indesat pe mentenanta dupa finalizarea exploatarii , merita pretul – aceasta nenorocire ecologica ?
Toate reclamele de la Tv facute de echipa de profesionisti in marketing a celor de la RMGC fac tam tam exact pe nevoia de locuri de munca a comunitatii tocmai ca sa atinga lumea la coarda sensibila. Dar ceea ce omit sa spuna este ca tocmai alesii comunitatii locale au omorat orice activitate in zona declarand Rosia Montana “zona monoindustriala” . In felul acesta nu s-au mai dat nici un fel de autorizatii pentru nici un fel de alta activitate decat mineritul. Iar minerit cine poate face ? Doar Rosia Montana Gold Corporation.
    2. Metoda prin care forteaza guvernul inceperea exploatarii: face o lege speciala pentru o companie, lege prin care , punctual, sunt eludate cele mai importante legi in vigoare din tara asta privind exploatarile miniere, privind constructiile, privind protectia mediului, privind proprietatea privata (garantata prin constitutie !), privind protectia monumentelor etc.
Primul ministru Ponta- un  jurist ??- isi poate pune semnatura pe un act care ridica o companie-fantoma deasupra atator legi fundamentale ?? RMCG devine reprezentanta statului in EXPROPRIEREA celor care nu au vrut sa-si dea proprietatile pana acum. Agentiile de mediu sunt FORTATE sa dea avize. Peste lege. Si multe altele.
    3. Jaful ce se va face. Nu doar ca epuizeaza tot aurul ce s-a exploatat acolo de mai bine de 2000 de ani si, intr-un ritm normal de exploatare s-ar mai fi exploatat inca multe alte sute, dar se epuizeaza, de fapt, zacamintele de alte metale, foarte rare si pretioase, mult mai scumpe si importante decat aurul. Iata ce spune Aurel Suntimbrean, fostul inginer geolog sef de la fosta exploatare miniera de la Rosia Montana (inchisa in urma cu cativa ani tocmai ca sa lase drum deschis pt. RMGC):
“In 1970, uzina de la Baia Mare a extras din concentratele noastre: seleniu, indiu, galiu. In 1962, Icechim din Bucuresti, evidentieaza prezenta germaniului, 20 de grame pe tona de minereu. in 1973 am recoltat din cariera din muntele Cetate o proba de 350 kilograme de zacamant si am trimis-o la analiza la Institutul de Cercetari din Baia Mare. Vreau sa va prezint cateva din metale identificate: aur – 1,5 grame pe tona, argint – 11, 7 grame pe tona, arseniu – 5000 grame pe tona, titan – 1000 grame pe tona, molibden – 10 grame pe tona, vanadiu – 2500 grame pe tona, nichel – 30 de grame pe tona, crom – 50 grame pe tona, cobalt – 30 grame pe tona, galiu – 300 grame pe tona. Aceste probe si rezultate se afla in documentatia pe care RMCG-ul a cumparat-o de la Agentia Nationala de Resurse Minerale.” Nici macar n-au mai cheltuit sa-si faca propriile prospectiuni, au cumparat pe nimic hartile amplasamentelor si continutul zacamintelor. Uitati-va la procente ! Mult mai multe sunt metalele rare decat aurul la tona de minereu ! 1,5 gr aur pe cand molibden 10 gr, vanadiu 2.500 gr, nichel 30 gr etc.
Se pare ca urmatoarea criza majora pe plan mondial nu va fi cea a resurselor petroliere ci cea a metalelor rare cu aplicabilitate in tehnologiile de varf. Zacamintele de metale rare sunt limitate si putine. RMGC asta urmareste, de fapt. Metalele rare. Si pentru exploatarea carora nu da nici un fel de redevente statului roman (in contractul cu statul roman sunt prevederi doar pt. exploatarea aurului. Orice alt metal descoperit in timpul exploatarii revine celui care exploateaza, dar clauza asta din contract nu vrea nimeni s-o recunoasca si contractul e secret)
 
Informatiile astea nu se vehiculeaza prin presa, pe la TV, pe nicaieri. Cand a inceput lumea sa iasa in strada televiziunile au tacut malc, au boicotat stirea (toate televiziunile au la anumite intervale de timp campanii de publicitate cu spoturi ale RMGC)  dupa ce pe subiectul cu moartea lui Cioaba au fost 3 zile la rand talk show-uri pe toate televiziunile, cu fel de fel de invitati si transmisiuni in direct de ziceai ca suntem pe bune monarhie tiganeasca si ne-a murtit regele !
 
Bani sa deschida mina din Rosia Montana si sa exploateze statul metalele rare si aurul de acolo nu sunt. Dar daca aduni miliardele de euro aruncate pe rahaturi pentru clientela politica (autostrazi ce nu se fac de 20 de ani dar le platim cu preturi de 3- 4 ori mai mari pe km decat in orice alta tara, partii pe toate dealurile, telegondole, scoli de sport in sate unde mai sunt doar vreo 3 babe- si la Bucium,  satul bunicii mele aflat la doar cativa km de Rosia Montana exista una, cu sala de forta inclusa, unde babele refuza sa mearga ca-s incapatanate moatele astea, terenuri de fotbal pe maidane in panta, parcuri la marginea satelor, logo-uri cu frunze pentru promovarea turismului pe milioane de euro etc etc) vezi ca parca ti-ar fi ajuns cu varf si indesat si de-o mina.
Eu una clocotesc de revolta si frustrare. Si cand vad nepasarea multimilor ma apuca si deznadejdea (in Tg.Mures mai mult de 20-25 persoane, aceleasi zilnic, nu ne adunam sa protestam). Fiindca e clar ca lupta e greu de castigat cand n-ai soldati. Iata mesajul foarte simplu al lui Eugen David- presedintele asociatiei care face rezistenta de 14 ani in Rosia Montana:
 
Foarte sugestiv prezinta lucrurile si Moise Guran, ca sa intelegem puterea marketingului si, implicit a banului:
 
Macar ganditi-va pret de un minut la toate astea si tot e ceva.
 
RECUNOSC , draga mea prietena, ca un adevar atat de bine sintetizat si prezentat nu am gasit nicaieri. Nu pot decat sa iti transmit ca NU ESTI SINGURA ! Suntem si NOI, ALATURI !