Sustenabilitate sau haos?

Promisesem unor prieteni dragi ca le voi impartasi pozitia mea referitor la doua subiecte care “ard”: gazele de sist si Rosia Montana.

O sa le iau pe rand. Si o sa incerc sa argumentez cat se poate de onest si obiectiv.

1.Rosia Montana – aur sau natura?

In cazul Rosiei Montane judecata mea e simpla. Plec de la ideea ca resursele tarii asteia daruita de Tatal Ceresc trebuie sa fie atent si chibzuit exploatate. Inteleg globalizarea (chiar daca uneori nu o accept), inteleg dorinta de a face o afacere a canadienilor de la RMGC, dar nu inteleg “dorinta” guvernantilor de a exploata CU ORICE PRET aceasta resursa. Cateva cifre spun mult: productia estimata in cei 8-10 ani de exploatare este de vreo 300 de tone de aur. Redeventa statului roman, fixata la 6% (una din cele mai mici din Uniunea Europeana – ex: Franta 14%) ar aduce statului roman vreo 40 de milioane de euro anual, Or mai fi si alte taxe incasate de fisc. Or mai fi si vreo 2000 de locuri de munca (estimare optimista) in anii de constructie (vreo doi) si apoi vreo 500 in timpul exploatarii (vreo zece). Cu ce se alege statul roman ? Cu 6% din productie, niste locuri de munca (discutabile ca numar si durata) si cu UN IMENS LAC de gestionat. Plus vreo patru munti decopertati. In tot acest timp, o uriasa MINCIUNA orchestrata de RMGC si PR-ul lui Bogdan Naumovici. Localnicii vor avea locuri de munca vreo doi ani (ca necalificati) ca RMGC nu cauta mineri de subteran (cum sunt cei din Rosia), iar in timpul exploatarii nu cred ca multi vor manevra uriasele excavatoare ale fazei de steril, sau vor lucra in uzinele de preparare (cat or fi de automatizate ele). Se vor trezi aceeasi localnici (si urmasii urmasilor lor) cu un peisaj selenar in care ti-e frica sa te trezesti dimineata si sa te culci noaptea.

Sunt infinit mai multe argumente. Nici macar n-am pretentia ca le-am enumerat pe cele mai importante. Pentru mine sunt suficiente. Asa ca , dragii mei prieteni, sa stea aurul ala acolo ! Ca daca nu ajunge prin casete de valori la BCR si vedeti silele astea ce se intampla!

2. Gaze de sist – iluzorie independenta energetica versus dezvoltare durabila

Pentru acest subiect m-am documentat cat am putut de mult. Si cat am putut de divers. Cantarind tot ce se publica pro si contra. Nu voi fi dintre cei care sa se sperie de termenul “tehnologii neconventionale”. Nu asta sperie. La urma urmei foraje se fac de peste un secol. Cine doreste sa vada rezultatele, sa priveasca campurile petrolifere din Prahova, de la Suplacul de Barcau sau de la Moinesti. Sa adauge insa milioane de metri cubi de apa (pentru fiecare sonda in parte), necunoscutele substante chimice (dupa unii 500 de compusi, dupa altii 700), Sa se gandeasca la “apele uzate” (cam 30%, restul ramanand in pamant) si felul in care ele vor fi gestionate, Efectele geologice, tectonice, inca sunt studiate, dar semnalele venite de la specialisti nu arata deloc bine. Aspectele juridice (ca si in cazul Rosia Montana), desele incalcari de legislatie de mediu, totul pe repede inainte, lipsa completa de asigurari ca stim sa gestionam eficient eventualele accidente, sunt alte argumente. Ale mele, pentru mine. Faptul ca in UK procedeul fracturarii hidraulice e stopat pentru aprofundarea studiileor de impact, ca Franta le-a interzis total, ca Italia e pe cale sa o faca, ca masuri similare se iau in Spania si Elvetia, ca Germania e reticenta, ma face sa imi aduc, eu mie, alte argumente. “Independenta energetica” este, poate, cea mai mare gogorita. Adica nu e “independenta energetic” insusi marea Germanie, care cultiva cu o frapanta dezinvoltura relatiile cu rusii de la Gazprom, dar vrea Romania sa fie ! In era globalizarii, cand totul se misca de-a lungul si de-a latul planetei, sa credem ca exista altfel decat ca si un concept teoretic acea “independenta energetica” nu este decat o mare pacaleala.

Daca cineva imi va aduce argumentul ca da, dar si in exploatarile actuale, clasice, exista accidente si poluare si impact negativ asupra mediului, ii voi raspunde ca da, asa e , dar asta e inca un argument ca nici macar acolo unde exista tehnologii clasice, cunsocute si studiate pana la micron, nu suntem in stare sa le gestionam cum trebuie. Sa ma astept ca vom sti (sau putea , sau vrea) sa o facem acolo unde marii specialisti ai lumii inca cerceteaza ?

Sigur nu e suficient. Sigur exista si multe, imens de multe alte argumente. Mie imi sunt de ajuns sa spun ca NU VREAU inceperea exploatarii la Rosia Montana si NU VREAU exploatarea gazelor de sist !

Despre responsabilitate comunitara

Se intampla in inima Ardealului o “intamplare” care spune multe. Despre motivatia celor care o organizeaza, dar mai ales despre nevoia de dialog si informare. Intr-o tara si lume in care globalizare pe de o parte cu ale sale interese si uriasa manipulare media pe de alta, ceea ce ar trebui sa se faca institutional si participativ, se face cumva ad-hoc, cu inerente scapari poate, dar cu cea mai sincera dorinta de a implica comunitatea.

Asadar, maine, la ora 17,00, la Medias, o dezbatere deschisa la aceeasi masa pe tema “Pro/Contra Exploatarii Gazelor de Sist“:

dezbatere gaze de sist

Sunt convins ca e doar inceputul, ca un asemenea subiect nu poate fi epuizat intr-o singura dezbatere. Ca se intampla, e pana la urma cel mai important. Succes !

Liderul. O necesitate ?

Asist cu placere la o “disputa” prieteneasca. Una in care insusi termenul “disputa” are un inteles mai aparte. “Despre lideri si necesitatea lor”, asa s-ar traduce un rezumat simplist al acesteia.

Umanitatea a evoluat haotic. Nu ca o progresie aritmetica ci ca una geometrica. Mii de ani am fost o “adunatura”. Termenul de “lider”, venit cumva din englezul “leader” nu e tocmai propriu sefului de trib. Nici celui de hoarda. Sau celui de mica organizatie statala. Care tinde sa devina mare. Aceia nu sunt “leaderi”. Aceea sunt despoti. Luminati sau intunecati, dupa puterile fiecaruia.

Din istoria multimilenara, ne apropiem de intelegerea termenului de “leader” in ultimele 2-300 de ani ale existentei noastre. Desigur, au existat exceptii, au existat lideri in diversele etape si domenii. Dar parca aceea au fost mai degraba niste clarvazatori, niste “oameni-altfel” in marea masa a vietuitorilor. Desigur, un Michelangelo, un Copernic, un Newton au fost lideri. Sau “leaderi”? Mai degraba ce au lasat dupa ei a fost valoros, decat influenta lor in timpul propriei vietuiri.

Vorbim acum, de altfel de lideri. Cei care misca lucrurile si masele. Cei care misca un grup mai mare sau mai mic. Si il invata, invatand la randul lor de la acestia. Pentru ca ce e un lider fara finalitatea “leadershipului” sau ?

“Disputa” de care vorbeam la inceput se duce intre nevoia sau nu de lideri. Cine ar putea indrazni sa transeze aceasta “disputa”? Avem , fiecare, pareri. Bazate pe experiente personale, bazate pe trairi, pe propriile feeling-uri. A “decreta” insa transant intr-o directie sau alta pare riscant.

Idealul de vietuire fara lider e unul inaltator. Bazat pe “daca se face ceva, orice se poate face”. Orice si oricine. E insa simbioza asta intre vrere si constiinta atat de aproape de realitate? Inca nu.

Ierarhizarea grupului e importanta. E insa esentiala? Sau daca e, e pentru totdeauna? E evolutia grupului o conditie a succesului? Categoric! Eforturile oricarui lider intr-o masa amorfa si nedornica sa evolueze, sunt sortite esecului. Iar daca grupul evolueaza , poate el crea alti lideri?

“Disputa” asta este, pana la urma un pretext de reflexie. Si de auto-evaluare. Pana la urma, morisca existentei regleaza lucrurile. Nu pot fi transant, nu pot uita de ierarhii, asadar de nevoia de lideri, asa cum nu pot absolutiza rolul liderului. O intorc precum Rabinul? Poate.

Pana una alta, evolutia cere lideri. De constiinta si de actiune. Al caror scop este sa conduca grupul spre inutilitatea liderului. Nu stiu daca om mai trai pe vremea aia. Dar ar fi frumos. Macar asa, ca exercitiu.

Lectia de umanitate

A venit de undeva informatia. O tanara femeie, de 30 de ani, mama a trei copii , este foarte bolnava. Numele ei este Mihaela Belciu. Locuieste in Medias. Se afla pe lista de asteptare pentru un transplant de ficat. Pana atunci (doar Bunul Dumnezeu si un sistem sanitar birocratic stiu) , viata ei depinde de un tratament extrem de costisitor.

Cazul a intrat in atentia comunitatii.. Oameni inimosi si plini de spirit comunitar au inteles ca trebuie sa intervina. Joi, 10 octombrie, la ora 18 se organizeaza la sala Traube din Medias un Concert Caritabil. Toate donatiile vor merge pentru a sustine financiar eforturile acestei femei :

Concert caritabilCalhoon’s Blog a incercat sa promoveze acest eveniment in mediul online. Am anuntat ca fiecare like si fiecare share vor insemna bani pe care Calhoon’s Blog ii va dona pentru aceasta cauza.

A fost un exercitiu extraordinar de unitate si spirit umanitar. Nu voi face nici o matematica, nici o statistica a like-urilor si share-urilor primite. Au fost peste o suta Nu asta era scopul. Donatia ar fi mers si va merge ORICUM catre Medias. Am simtit insa, ca fiecare like si fiecare share inseamna, de fapt, donatia fiecaruia dintre voi in acest scop nobil. 

Tuturor, prietenilor mei si necunoscutilor, pentru lectia asta de spirit umanitar , doar atat : MULTUMESC !