Liderul. O necesitate ?

Asist cu placere la o “disputa” prieteneasca. Una in care insusi termenul “disputa” are un inteles mai aparte. “Despre lideri si necesitatea lor”, asa s-ar traduce un rezumat simplist al acesteia.

Umanitatea a evoluat haotic. Nu ca o progresie aritmetica ci ca una geometrica. Mii de ani am fost o “adunatura”. Termenul de “lider”, venit cumva din englezul “leader” nu e tocmai propriu sefului de trib. Nici celui de hoarda. Sau celui de mica organizatie statala. Care tinde sa devina mare. Aceia nu sunt “leaderi”. Aceea sunt despoti. Luminati sau intunecati, dupa puterile fiecaruia.

Din istoria multimilenara, ne apropiem de intelegerea termenului de “leader” in ultimele 2-300 de ani ale existentei noastre. Desigur, au existat exceptii, au existat lideri in diversele etape si domenii. Dar parca aceea au fost mai degraba niste clarvazatori, niste “oameni-altfel” in marea masa a vietuitorilor. Desigur, un Michelangelo, un Copernic, un Newton au fost lideri. Sau “leaderi”? Mai degraba ce au lasat dupa ei a fost valoros, decat influenta lor in timpul propriei vietuiri.

Vorbim acum, de altfel de lideri. Cei care misca lucrurile si masele. Cei care misca un grup mai mare sau mai mic. Si il invata, invatand la randul lor de la acestia. Pentru ca ce e un lider fara finalitatea “leadershipului” sau ?

“Disputa” de care vorbeam la inceput se duce intre nevoia sau nu de lideri. Cine ar putea indrazni sa transeze aceasta “disputa”? Avem , fiecare, pareri. Bazate pe experiente personale, bazate pe trairi, pe propriile feeling-uri. A “decreta” insa transant intr-o directie sau alta pare riscant.

Idealul de vietuire fara lider e unul inaltator. Bazat pe “daca se face ceva, orice se poate face”. Orice si oricine. E insa simbioza asta intre vrere si constiinta atat de aproape de realitate? Inca nu.

Ierarhizarea grupului e importanta. E insa esentiala? Sau daca e, e pentru totdeauna? E evolutia grupului o conditie a succesului? Categoric! Eforturile oricarui lider intr-o masa amorfa si nedornica sa evolueze, sunt sortite esecului. Iar daca grupul evolueaza , poate el crea alti lideri?

“Disputa” asta este, pana la urma un pretext de reflexie. Si de auto-evaluare. Pana la urma, morisca existentei regleaza lucrurile. Nu pot fi transant, nu pot uita de ierarhii, asadar de nevoia de lideri, asa cum nu pot absolutiza rolul liderului. O intorc precum Rabinul? Poate.

Pana una alta, evolutia cere lideri. De constiinta si de actiune. Al caror scop este sa conduca grupul spre inutilitatea liderului. Nu stiu daca om mai trai pe vremea aia. Dar ar fi frumos. Macar asa, ca exercitiu.

Advertisements

One thought on “Liderul. O necesitate ?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s