De la Medias la Atena, via “U”

Multi sunt sportivii care de-a lungul timpului au adus onoare culorilor alb-negre. Parca niciodata insa nu s-au adunat atatea valori si atatea caractere ca in anii 80 la echipa de baschet feminin. Fie ca erau produsul scolii de junioare clujene, fie ca veneau din alte locuri ale tarii, toate au aceeasi marturisire: le-a atras alb-negrul si tribuna. 

Am vorbit cu Paula Misaila. Ati aflat asadar ca in Grecia exista o adevarata echipa formata din foste jucatoare ale “Universitatii”. Mi-am amintit ca in momentul schimbului de generatii de la generatia “senioarelor”  Anca, Prazaru, Bagiu, Bolovan, spre generatia care a invins Primigi, primul “implant” adevarat a fost o jucatoare care a venit la Cluj de la Targu Mures. Desi e formata de “scoala de baschet” de la Medias. Doamnelor si Domnilor, avem onoarea sa vorbim cu ANNE MARIE KIRR. Asadar:

Annemarie Kirr, numarul 6. Cine esti tu, Anne?

Anne 2014

                       Annemarie Kirr Stergiou, o “U”ista la Atena

Sunt Anne, nascuta pe 11 iulie 1963 in Medias, fosta jucatoare de baschet si actuala sotie si mamica! Nu stiu daca vorba care zice ca “norocul ni-l facem singuri ” e valabila, eu ma consider ca am fost norocoasa, fiind inconjurata tot timpul de oameni extraordinari! Frumos este ca, uite, ei apar mereu…

Ai venit la Cluj de la “scoala medieseana” de baschet. Spune-ne despre aceasta “scoala”

Ce se poate spune despre “scoala mediesana”? O adevarata pepiniera pentru baschetul romanesc! Mai ales opepiniera aa Clujului dar nu numai, sa nu uitam jucatorii care si-au ales alte echipe si aici imi amintesc de Dominic Csender si Liviu Cucerzan la Brasov, Relu Craciun la Iasi, marele Vasile Zdrenghea la Steaua, Gheorghita Daian la Sibiu, Klaus Herbert, Martin Bretz sau Mircea Rotaru la Cluj! Pentru mine baschetul a fost a doua casa! Aici am invatat primii pasi cu d-na Madler si cu dansa am castigat in 1982 Campionatul National divizia scolara si apoi junioare, fiind neinvinse! Apoi d-nul Costel Tataru ,care la fiecare antrenament lucra cu fiecare in parte, avand metode extreme pe acea vreme, dar care s-au dovedit extraordinare in timp! Dansului ii datorez selectionarea mea in lotul national de cadete in 1979 si tot ce a urmat! Sa nu-l uitam pe d-nul Serban Octavian,care intotdeauna a fost alaturi de noi si continua sa fie un simbol pentru sportul mediesean!

Mediasul a fost orasul copilariei. Ce iti amintesti?

Da! Mediasul, orasul copilariei mele fericite! Locuind in centru, parcul era locul nostru preferat. Ne strangeam o gramada de copii, inventam jocuri noi ca sa nu ne plictisim si uitam sa mergem acasa! Cam toti am invatat pe vrema aceea sa ne dam cu bicicleta si patinele cu rotile. Doar ca aveam toti si atunci trebuia sa ne imprumutam unul de la altul!(si uite asa am invatat de mica ce inseamna spiritul de echipa) Schimbarea mare s-a produs la varsta de 10 ani cand din intamplare am vazut un antrenament de baschet la Scoala Sportiva. La sfarsit, fara sa ma gandesc, m-am adresat d-nei Madler (dansa era antrenoare) si am rugat-o sa ma inscrie si pe mine. Fiind scunda, m-a sfatuit sa mai astept un an. Dupa plansete si rugaciuni m-a rugat sa revin a doua zi impreuna cu parintii ca sa vada talia dansilor. Tata avea cam 1.80 si mama 1.72, suficient (se pare) ca sa primesc pasaportul de intrare in lumea baschetului. Am fost tare, tare fericita!

Mai ai acolo rude, prieteni? Cand l-ai vizitat ultima oara?

In Medias locuiesc tatal si fratele meu. Din pacate mama nu mai este printre noi. De obicei veneau ei la noi,dar de cand tata nu mai poate calatori venim noi. Acum vreo trei ani am stat cam un an si jumatate impreuna cu sotul meu, deoarece am deschis o mica afacere. Din pacate Mediasul nu mai e cum a fost odinioara, e pustiu si lumea nu mai e zambitoare, iar asta m-a intristat. Sper totusi ca lucrurile se vor aseza spre bine!

Medias Interviu Anne

Medias – orasul copilariei

Ai venit la Cluj la momentul schimbului de generatii. Cum a fost impactul?

Totul a venit de la sine! Fiind asa multa “lume”din Medias ma simteam ca si acasa. Echipa era campioana si pentru mine faptul ca jucam impreuna cu Doina Prazaru,Gica Bolovan, Floarea Anca ,Vio Jurca si Mery Bagiu (generatia veche, cea care a pus bazele echipei si au ridicat moralul noilor venite in echipa) era la ora aceea un vis!

Echipa aceea avea deja un titlu de campioana. Simteai ce va urma?

Si da si nu! Stiam ca avem multa treaba si mai ales ca trebuie sa continuam ceea ce au inceput ele impreuna cu nea Martin!

Vorbeste-mi despre antrenorul Nicolae Martin

Anne si Martin

NICOLAE MARTIN! De fapt erau doi (“Burcus” si “Bivolul” erau poreclele sale ). Era un om obisnuit cu care stateai la o bere, vorbeai despre o mie si o suta de lucruri, te “afuma”cu Marasestiul fara filtru care il fuma si la sfarsit conversatiile se terminau intotdeauna cu baschetul! Celalalt era Nicolae Martin,super antrenor,documentat tot timpul cu tot ce insemna baschet si nu numai. Era pedagog si psiholog in acelasi timp. Echipele pe care le-a antrenat nu erau cinci degete rasfirate,ci un pumn. Ne-a invatat sa intram pe teren si sa privim adversarul direct in ochi, sa avem incredere in noi si sa fim sigure ca santem cele mai bune! Toate astea impreuna cu grelele antrenamente au rodit si au dus la rezultate cunoscute! Sincer l-am iubit pe nea’Martin…Apropo, ca pomenisem de poreclele sale, toata echipa avea porecle. O aveam si eu pe a mea in vremea aia: din cauza nasului, eram…“Surubita”

img023-page-0

Ce a facut diferenta , Anne? Care a fost secretul dominatiei atat de nete in campionatul romanesc?

Psihologia si antrenamentele! Erau antrenamente dedicate caderilor (ca sa putem evita accidentele), jucam baschet numai cu pase (dar cu mingea medicinala), la fel cu balonul fara sa atinga podeaua si, cel mai eficient ,ne invata “mici trucuri” pe care nu le observau arbitrii.

Chiar daca ati fost o ECHIPA, care au fost coechipierele cu care te-ai inteles cel mai bine?

Eu cred ca am avut relatii bune cu toate! La inceput am locuit la camin cu Joko Czegledi, apoi cu Sybille Lukas, pe urma am primit garsoniera in Manastur si era intre Virgi Popa si Dana Mangu! Dar Virgi a fost prietena mea din copilarie si continua sa fie pana in ziua de astazi. Mentionez ca la sarbatorirea “U90” m-am simtit extrem de fericita intalnindu-ma cu Gica (Bolovan), ea fiind intotdeauna ca si o mama pentru noi, cu Floarea Anca, cea care iti transmite optimismul numai prin privire, cu Mery Bagiu (o dulceata, fara ifose) ,cu Magda (Pall – Jerebie), vesnic copil, cu Zsuzsa Sandor si cu Carmen Costanasiu, o nebunatica si o visatoare! Aici e momentul sa multumesc si parintilor lui Carmen pentru gustoasele mancaruri romanesti la care eram invitate toate, precum si parintilor lui Tunde! Toate locuiam Manastur…

Anne U 1981

                                   Annemarie (a doua din stanga, randul de jos) 

Ai renuntat destul de repede. Ce s-a intamplat?

Am renuntat vrand-nevrand! In primul an de facultate l-am cunoscut pe actualul meu sot,ne-am casatorit si ne-am stabilit la Atena. Motivul “grabei” a fost ca se schimba o lege in Grecia si doream sa imi pastrez cetatenia romana, primind-o si pe cea greaca. Pur si simplu asa a fost soarta.

Lumea se intreaba de ce in momentul de fata echipa nationala a Romaniei nu mai reprezinta nimic pe plan international. Care e parerea ta, ce e altfel fata de epoca in care jucai intr-o nationala care era prezenta frecventa la turneele finale europene ?

S-au schimbat multe! Vremurile noastre nu se pot compara cu cele de astazi. Tinerii au alte ocupatii, sportul de performanta iti “mananca” multe ore. Apoi s-au deschis granitele, asa ca pasaportul il ai in buzunar si pur si simplu pleci! Vorbind de echipe nationale, in general, toti jucatorii care au contracte cu diferite echipe din tara sau exterior, la nationala joaca cu grija de a nu se accidenta, pentru a-si putea onora contractul, fara sa-si piarda banii! Nu ii acuz deloc, atat doar, constat ca nu se mai joaca pentru steagul national…

Locuiesti in Grecia. Spune-ne cate ceva despre Anne de azi

Da,locuiesc in Atena din 1985! Am ramas aceeasi cum ma stie lumea, doar ca am imbatranit. Am o familie minunata, o “fetita” de 24 de ani si un sot care intotdeauna se gandeste prima data la noi,am prieteni buni, de suflet chiar si cred ca e de ajuns! Cu alte cuvinte sant foarte multumita!

Sunteti acolo in Grecia tu, Paula Misaila, Sybille Lukas, Virginia Popa si Tunde Enyedi. Te vezi cu ele ?

Nu ne vedem foarte des, dar cand ni se ofera posibilitatea suntem toate si ne bucuram de fiecare clipa impreuna. Exceptia este Paula care este si cumnata mea si ne vedem zilnic.(locuieste deasupra mea!)

img025-page-0

O intreaga echipa “U” la Atena. De la stanga la dreapta: Paula Misaila, Sybille Lukas,       Annemarie Kirr, Virginia Popa si Tunde Enyedi, la botezul fetitei lui Virgi

Ati fost o echipa iubita. Cum simteai din teren suportul din tribuna?

Primul gust al suporterilor “Universitatii” din Cluj l-am simtit la un turneu la de divizia A, eu jucand atunci cu dubla legitimare la CSS Medias si Comertul Tg.Mures! Am ramas atat de impresionata…. E momentul aici sa le multumesc din suflet pentru tot ce mi-au oferit. Niste oameni deosebiti! Vorbind de suporteri, ei erau al saselea jucator. Le multumesc si le multumim si le dorim forta ca sa continue si cu generatiile care ne-au urmat. Rolul lor e de maxima importanta. Chiar daca nu ei iti castiga meciul, pot insa contribui decisiv la reusita sportiva.

Ce le transmiti suporterilor “Universitatii”? Mai ales tinerilor care nu v-au vazut in teren

Sa continue sa fie alaturi de echipe, la toate sporturile si micile sau mari satisfactii pe care le vor primi vor fi ca si un balsam in sufletul lor. Mai ales dupa o infrangere sa fie alaturi de sportivi, deoarece atunci echipa are cea mai mare nevoie de ei!

In incheiere, ce intrebare ai fi vrut sa iti pun si nu am facut-o ?

Poate cum e vremea la noi?  Glumesc. As vrea sa te rog ,daca iti face placere sa cauti si alti fosti sportivi in alb-negru. L-as “recomanda” pe d-nul Radu Munteanu, fost jucator de rugby, cel care a scris si cartea “Echipa”. Te asigur ca are multe de impartasit celor tineri! Multumesc pentru timpul acordat, multumesc ca nu ne-ati uitat, numai bine tuturor! Haide “U” ! “Semneaza” Annemarie Kirr Stergiou numarul 6 (l-am ales la intamplare si l-am folosit cand era liber).

Cam acesta a fost dialogul meu cu Annemarie Kirr. Nu o sa inchei inainte de a va oferi, din arhiva personala a Annei, cateva imagini ale unor taieturi din ziarele acelor vremuri :

img A-page-0

img B1-page-0

img B2-page-0

img B5-page-0

img B4-page-0

O ultima fotografie, cu Annemarie Kirr in echipamentul echipei Pangrati Atena, la care a jucat dupa plecarea in Grecia:

img026-page-0

 

Advertisements