“Cu Primigi cred ca eram toate in transa”

Cand am inceput seria de interviuri “Despre “U” si eroii sai” mi-am dorit sa readuc in prim-plan oamenii despre care, furati de cotidianul agitat, nu mai stim nimic. Si care au facut ca “U” sa fie privit cu respect si admiratie.

Cum echipa de baschet fete a fost “echipa de aur” a Clujului anilor 80 si cum, vorba celui mai mare suporter “U”ist din Toronto “Clujul e “U” si “U” e Cluj”, am cautat sa refac traseul fetelor de aur. O sa ne despartim azi (doar momentan) de colonia greceasca si vom vorbi cu una din componentele de baza ale echipei, componenta a nationalelor de junioare si senioare a Romaniei. Fiecare din aceste interviuri este o experienta aparte. Un amestec de emotie, nostalgie, bucurie a regasirii, pe care le impartasesc cu voi, cititorii mei.

Pentru cei obisnuiti cu tribunele Salii Sporturilor din acei ani, daca voi spune ca purta tricoul cu numarul 11 am spus tot. Doamnelor si Domnilor, pentru toti “U”istii, astazi, SUZANA SANDOR:

In memoria suporterilor lui “U” esti Suzana Sandor, numarul 11. Cine esti tu, Zsuzsa?

IMG_6171.1

Sunt nascuta in 10 mai 1963 la Cluj. Jucatoare de baschet despre care iubitorii sportului isi amintesc, intr-adevar ca nr.11 de la “U” . Cea de acum ? Eu sper ca tot aceeasi persoana in esenta, doar ca timpul trece si ne acomodam. Mereu aceeasi si mereu alta in acelasi timp: cand mama a doua fete superbe, cand directoare de firma, cand antrenoare, depinde de situatie. Circumstantele si societatea ne modeleaza, dar sper ca nu uitam de unde venim, radacinile sunt foarte puternice, notele dominante nu se schimba. Acum locuiesc langa Gyor, in Ungaria.

Cum ai ajuns la baschet? Cine ti-au fost primii antrenori, unde? 

Am inceput scoala la Liceul Bolyai din Tg-Mures, in clasa sportiva, cu gimnastica in primul rand, iar din clasa a cincea puteam alege si baschetul dintre trei ramuri sportive. Atunci nu eram prea inalta, dar Nea Gyuri Fülöp, atunci antrenor de baschet si fost multiplu membru de lot national, m-a selectionat in grupa. Ne-a facut sa iubim sportul acesta atat de frumos, desi antrenamentele si pregatirea n-au fost atat de profesioniste sau sofisticate atunci, in comparatie cu cele din ziua de azi. In clasa a noua am vrut sa renunt la baschet, fiind din clasa de matematica-fizica, dar am continuat sa merg la antrenamente. Am mai lucrat cu Dan Matic, el m-a luat in echipa de divizia B din Tg-Mures, unde am invatat mult de la fetele cu mai multa experienta. Sa il amintesc aici si pe sotul Martei Hegedűs care m-a invatat sa arunc corect din saritura, acest jump-shot ajutandu-ma mult in cariera de sportiva si antrenoare.

Cum ai ajuns la “Universitatea” Cluj? Care a fost primul impact, prima impresie?

Am fost nascuta la Cluj, asadar am venit „acasa” ca studenta, la Politehnica. Prima impresie: toata echipa stia mult mai mult despre acest sport!!! Nea Martin nu ma cunostea, in primul an am jucat la Comertul Tg-Mures, dar participam la antrenamente la Cluj. Cu ajutorul lui Nea Martin, precum si cu cel al fetelor am incercat sa progresez, sa ajung la un nivel acceptabil.

In acea perioada “U” a avut performante de exceptie atat intern cat si la nivel international. Care a fost, dupa parerea ta, secretul acelei dominatii atat de nete?

Este destul de rar intalnit sa aduni o grupa de fete din diferite echipe, din diferite orase, si sa fii sigur ca acea chimia din echipa va functiona. Dar cred ca asta s-a intamplat. Desi am avut fiecare istoria sa individuala, eram deosebite, ca echipa eram una si pe teren, si in afara salii. Stiam daca cineva avea probleme, ne ajutam si in viata.

ZsS2

In constructia si mentinerea acelei echipe “de aur”, un rol esential l-a avut regretatul Nicolae Martin. Descrie-l, te rog, ca om si antrenor

Un OM DEOSEBIT, extrem de inteligent si cult. Mai nou vorbim mult despre inteligenta emotionala, sant sigura ca la Nea Martin EQ-ul era la un nivel inalt, nici nu putea sa fie altfel, el devenind antrenor dupa ce incepuse Conservatorul. Stia mult de tot despre muzica, opera, ne si canta din cand in cand, era senzational. A trecut mult timp, baschetul s-a dezvoltat mult, dar cred ca atunci Nea Martin a incercat sa fie inovator, utiliza sisteme din SUA, ne socotea bioritmul, mergeam la sauna si inot dupe meciurile duble, exact ce este valabil si astazi. El mai era si un manager adevarat, atat cu echipa cat si cu oficialii. De exemplu, a reusit sa ne aprobe un drum in Turcia, pentru meciuri amicale Am calatorit cu masini personale prin Bulgaria, a fost o minune! Stia precis cu ce ne poate motiva, imi amintesc ca trebuia sa ma sacaie un pic sa joc mai bine, dar daca oricare dintre noi aveam probleme, puteam sa mergem la el, incerca sa ne ajute cumva, ne era atat antrenor cat si mentor si dascal de viata. Chiar daca nu mai este printre noi, trebuie sa ii multumesc pentru acea pregatire atat sportiva cat si de viata. Ne-a oferit posibilitatea unui orizont mai larg decat Clujul si Tg-Muresul, deschizandu-ne ochii catre lume. Sa nu uit sa amintesc  umorul pe care il avea, era deosebit, ne-a oferit  clipe de destindere chiar si in cantonamentele unde trageam de noi precum salahorii. Tot datorita lui Nicolae Martin mai toate fetele aveam nume (porecle) de animalute: Mita, Foca, Tigrisor, Veverita.

ZsS4

Ati fost cu adevarat o “echipa”. Totusi, cu care dintre colegele tale te-ai simtit mai apropiata?

Am fost destul de aproape una de alta, dar „sora” mea a fost Anne Kirr, de multe ori lumea ne confunda. Dupa ce Anne a renuntat la baschet, a venit la echipa Gabi Marginean, eram prietene bune, dar imi amintesc cu acelasi drag de Meri Bagiu, Virgi Popa, Paula Misaila, Carmen Costanasiu, Magda Pall-Jerebie, Gica Bolovan, Ildiko Manasses, Tünde Enyedi. Multe fete au stat la camin sau in Manastur, eu eram mai departe, in Gheorgheni, unde bunica avea un apartament. Totusi, printre antrenamente si examene, ne faceam timp sa fim impreuna.

In memoria Clujului baschetbalistic celebrul meci “U” – Primigi a insemnat, poate, cea mai inalta realizare. Cum l-ai simtit din teren?

„U” era o echipa “minora” in peisajul baschetbalistic european de atunci, amatoare in comparatie cu mult mai profesionala Primigi Vicenza. A fost un succes istoric, euforic. Antrenorul italian se uita la ce se intampla in teren, pur si simplu era ceva ce nu isi imagina ca poate fi adevarat. Dar mingea e rotunda, si in seara aceea, cu publicul fantastic pe care l-am avut alaturi nu puteam gresi, cred ca jucam in transa. Si am izbandit.

ZsS7

Dupa perioada “U” care a fost cursul carierei tale de jucatoare?

Trebuia sa ma intorc la Tg-Mures in 1987, din motive obiective. N-am avut alta sansa, locul meu de munca era la Trustul de Montaj Utilaj Chimic, iar echipa mureseana avea nevoie de mine, a fost un pic de presiune. Echipa din Mures nu era prea puternica, dar macar jucam. Am plecat din tara in 1990 in Ungaria, urmandu-mi sotul, am mai jucat 2 ani la echipa din Sopron, am cucerit o medalie de argint in cupele europene, dar in paralel am inceput cariera profesionala, si am renuntat la sportul de competitie.

Ai fost componenta a nationalei Romaniei. Cate evolutii ai avut si care au fost turneele majore la care ai partcipat?

Am inceput la junioare, cu antrenorii Mihai Fleseriu si Bogdana Diaconescu, carora vreau de asemenea sa le multumesc pentru munca ivestita in noi. N-am tinut socoteala, dar probabil ca sunt cam 80 de participari cu cele doua nationale, de junioare si senioare. Turneul Final al Campionatului European din 1985, in Italia, a fost cel mai important turneu, dar pana am ajuns acolo, a trebuit sa castigam meciurile de calificare. Am jucat si in China, a fost un turneu de 3 saptamani. In 1987 a trebuit sa renunt la echipa nationala din cauza casatoriei. Asa era politica in vremea aceea.

In anii 80 nationala Romaniei a fost o prezenta constanta in prim-planul european. Care e opinia ta, de ce a decazut baschetul romanesc? Care ar fi solutiile pentru a reveni in elita?

Ca peste tot in fostul “bloc comunist”, sistemul vechi s-a evaporat, unde finantarea – desi nu abundenta dar reala – nu era o problema, iar alt sistem nu s-a pus in loc. Ce s-a facut de exemplu in Spania merita cateva cuvinte. Au un program de pregatire foarte exacta, cu antrenori profesionisti incepand de  la nivel de minibaschet, mereu instruiti si examinati. Toti copiii care fac baschet sunt la acelasi nivel de pregatire oriunde in tara. Baza piramidei trebuie sa fie mare, statistic vei avea 1-2 jucatori buni sau geniali din 100 de copii cuprinsi in program. Pregatirea fizica la copiii de pana la 10 ani trebuie sa fie multilaterala, integrata cu gimnastica, inot si atletism. Ai nevoie de 6-8 ani pentru a creste un jucator/jucatoare, iar timpul pierdut e foarte greu de recuperat. Acesti ani trebuiesc „finantati” nu doar cu bani, ci si cu mult timp atat al copilului cat si al parintilor si antrenorilor. Este un sacrificiu, intr-adevar, dar efortul merita chiar si daca copilul nu devine jucator de prima liga.  Daca exista mai multe „ateliere”, care lucreaza in unison, in cativa ani am avea o noua generatie de jucatori de nivel international.

Spune-ne despre Zsuzsa Sandor de azi. Ai doua fetite care iti calca pe urme, esti antrenoare…..

P1000436

Am doua fete, de 18 si de 16 ani, cea mare incepe universitatea la toamna, si ea joaca baschet, iar cea mica participa la Europenele de U16, divizia A. Sant mandra de ele, in primul rand fiindca sunt copii buni, asta conteaza mult de tot. Sper sa aiba noroc in viata! Sunt antrenoare pe langa cariera profesionala si incerc sa balansez intre cele doua ocupatíí. In decurs de 8 ani am antrenat toate categoriile de varsta de la minibaschet la U19 si peste cateva zile ma „mut” la senioare, ca antrenoare secunda la echipa de prima divizie din Gyor, un teren neexplorat pana acum. Ureaza-mi succes.

Tribuna de la Sala Sporturilor din Cluj v-a fost mereu aproape. Ce le transmiti fanilor “Universitatii” ?

Nu voi uita niciodata numarul de spectatori din sala, cordonul in jurul salii, atmosfera care era extraordinara. “U” era o familie, cu totii – sportivi, oamenii care veneau mereu la meciuri. Fanii trebuie sa stie ce putere dau echipei daca aceasta simte suportul publicului, e al saselea jucator pe teren! E foarte important sa inteleaga si fanii ca in prezent nu e usor sa aduni multi bani pentru a avea o echipa mereu in top, sant ani cand obiectivele sunt mai modeste. Sfatul meu: nu parasiti echipa nici in perioadele mai grele, atunci, mai mult ca niciodata e nevoie de voi!

Ce intrebare ai fi vrut sa ti se puna si nu am pus-o ?

Poate ce fac in timpul liber. Nu prea am, dar daca gasesc cumva doua zile libere ne ducem la schi iarna. In rest am gradina, cainele, cartile si muzica.

Constient ca nu am epuizat nici pe departe toate subiectele, ne-am promis ca vom mai vorbi. Despre Cluj si despre “U”, despre baschet si despre viata. Nu pot trece peste un amanunt. De o modestie rara, Zsuzsa m-a rugat insistent sa corectez textul intrucat limba ei romana probabil sufera, fiind de peste doua decenii in Ungaria. Va asigur ca inafara unor mici retusuri de punctuatie, raspunsurile ei au venit intr-o impecabila limba romana. Ma inclin pentru felul in care vorbeste si scrie.

Am avut de asemenea bucuria si surpriza sa primesc de la Zsuzsa cateva fotografii unicat din arhiva personala si mi-a permis sa le impartasesc cu voi. Iata-le pe cateva:

ZsS1

ZsS3

ZsS5

ZsS8

2014-02-13 13.43.02 St Gervais.02.09

ZsS9

U13.2014