Sport cu zambetul pe buze

Cand intelegi ca valoarea trebuie dublata de munca, de concentrare, de tenacitate si, ei da, de un dram de noroc, rezultatele te rasplatesc.

Va spuneam in postari anterioare ca se poate naste in timp o mare echipa de handbal feminin la “Universitatea”. Azi s-a mai pus o caramida la temelia ei.

“U” Alexandrion, renascuta dupa un tur cenusiu si dezamagitor, a intalnit locul III din campionatul trecut, HC Dunarea Braila. Mec greu de tot, in fata unei echipe cu talie impresionanta, cu o infinit mai bogata experienta, cu o stabilitate pe banca aproape de neimaginat in sportul romanesc.

Nu va fi o cronica de meci. Nu sunt ziarist sportiv, nu o sa va spun impresii tehnice, plusuri si minusuri handbalistice.O sa spun doar ca ceea ce se intampla la aceasta echipa de la inceputul returului este o demonstratie despre echipa, grup, entuziasm, talent, incrancenare pozitiva si foarte multa munca.

U Braila1

In echipa asta incep sa straluceasca viitoarele vedete ale handbalului clujan si, de ce nu, romanesc.

U Braila3Azi a fost randul Anei Mazarean si Laurei Popa. Prima a inchis efectiv poarta, a aparat cinci lovituri de la 7 m, numeroase alte situatii in care era unu la unu cu adversara. A doua a fost o golgetera meritata, iar stapanirea de la golul victoriei, marcat in min 59:53 prevesteste o mare campioana.

U Braila2

 

Mi-a placut un titlu aparut in online dupa terminarea meciului : “Carmen AMAGIEI“. Nu stiu cata magie este, dar Carmen Amariei a reusit sa faca din fetele astea un grup ca o stanca, incrancenate si zambitoare in acelasi timp.

Sambata viitoare mergem la Zalaul lui Tadici. De ce nu ne-am intoarce cu 3 puncte?

Haide “U” !

Photo : Arman Noemi si Madalina Donose

“Orasul comoara” e pe aparate

Voi prelua comentariul unui amic (nu i-am cerut voie, dar stiu ca nu se supara) : “Clujul este inert in astfel de momente. Pacat, acest oras “comoara” nu are suflet. Trist,foarte trist.”

A fost vineri seara un eveniment plin de emotie. Care a facut apel la solidaritate. S-a strans familia “Universitatii” in sprijinul familiilor Fodor si Titiana, lovite de soarta. Pierderea capilor de familie nu poate fi compensata, dar sentimentul ca in momente tragice nu esti singur, ca familia ta este familia mare a “Universitatii” poate aduce o alinare.

6

Nu pot sa nu remarc cu tristete ca la acest eveniment s-au alaturat doar doi parteneri traditionali ai culorilor alb-negre: Colorama si RoxerGrup si….. cam atat. Alaturi de partenerul permanent care e format din suporterii cu suflet. La evenimentul organizat de Fundatia Primavara Clujana si Peluza Sepcile Rosii, “marimile” orasului s-au facut (ca de foarte multe ori), ca ploua. Or fi fost ocupati…….

Ce vreau insa sa subliniez: media clujana a stralucit prin absenta. Atat la eveniment cat si in evocarea sa ulterioara. Inafara www.stiridesport.ro, partener media al actiunii si blogul lui Ovidiu Blag, azi, duminica 25 ianuarie, ora 15,00, nu vei gasi nici un fel de mentiune undeva in media clujana inafara site-ului mentionat. Bine ca apar tot felul de susanele si spovedanii. Au trecut 48 de ore. De acum e prea tarziu. Si-au dat “examenul” de solidaritate. Cred inca (naiv cum sunt) ca jurnalismul nu e doar despre tiraje, brat-uri, vizualizari sau like-uri. Cred ca e (ar trebui sa fie) si despre implicare. Doar ca de unde e nu ai ce astepta.

Nu ma mai mir, in aceste conditii, ca onor Primaria Cluj-Napoca a solicitat chirie pentru orele de la Sala Polivalenta. Doar suntem in in anul de gratie 2015, in Clujul “capitala europeana a tineretului” ! Nu-i asa ca e bine ?

Evenimentul a fost ilustrat de Siviu Cristea, Noemi Adrienn, si Dan Bodea

Foto text: Silviu Cristea

PS: Necesara mentiune : Translivania Reporter a fost publicatia care a ilustrat evenimentul. Respect ! Asta nu schimba cu nimic concluziile triste de mai sus.

Ei au fost cu totii acolo. Ca o familie

Nu sunt la prima “abatere”. Au strans bani in peluza pentru jucatori. Au colectat alimente si imbracaminte si au colindat satele oferind nevoiasilor, in prag de Craciun, o raza de speranta. De atatea ori au sprijinit diverse actiuni si turnee ale juniorilor.

Vineri 23 ianuarie s-au strans la noua Polivalenta pentru a arata ca familia “Universitatii” este vie si stie sa aline suferinte. Au facut un incredibil gest de solidaritate umana cu familiile Fodor si Titiana, incercate atat de crunt in urma accidentului de elicopter din noiembrie 2014. Copiii celor doua familii, juniori la “U”, au simtit inca odata ca apartin si marii familii in alb-negru.

5

Au jucat fotbal pentru Cupa “Solidaritate prin Sport”. Au aplaudat “batranii” pe care ii vedeau pe vechiul Moina asudand in tricoul alb-negru. I-au aplaudat pe juniorii care au luat atat de in serios confruntarea cu “oldboys”. Au fost acolo toti, indiferent de factiuni, grupari si, poate, vremelnice vrajmasii….

Nu vreau sa dau nici un nume. Pentru ca singurul nume ce merita acum mentionat este “Universitatea”. Cert este ca trei copii care sufera si familiile lor, au gasit alinare si constiinta ca mereu, la greu, pe langa familia proprie, mai au o familie. Cea mare, la fel de adevarata si la fel de unita.

Da, vineri 23 ianuarie au fost toti. Ei, cei care fac mereu ca spiritul venind de la academicianul Iuliu Hatieganu, Lazar Sfera sau doctorul Mircea Luca sa ramana etern. Clujul a mai primit o lectie. Nu stiu daca va reusi sa o asimileze. Dar stiti ce? Ei, toti, vor fi acolo si data viitoare. Pentru ca ei toti sunt familia “Universitatii Cluj”.

Elemer Hirsch – o lectie actuala

Nu am vazut emisiunea de pe Digi24. Doar “recenzia” de pe stiridesport.ro. Cica echipa de baschet U-BT ar putea renunta la simbolul “U” odata cu incheierea actualului sezon. Ca de cand echipa CS “Universitatea” a promovat in Liga Nationala “tensiunile dintre cele doua cluburi au fost evidente“.

Ar trebui, probabil, sa asezam lucrurile in adevarul lor firesc. Despre “tensiuni” imi amintesc doua episoade: Unul cand celor de la CS “U” li s-a spus ca ei nu au ce cauta in noua Sala Polivalenta (nu-s copil sa nu inteleg cine a “decis” asta), iar al doilea cand la meciul direct, a existat acel moment penibil cu un banner absolut nevinovat ( “No Meda / No party” ) ce a fost “evacuat” din sala desi, culmea, CS “U” era echipa organizatoare. Or fi fost si altele, nestiute.

 

Spune Mircea Cristescu ca “Probabil am deranjat, probabil deranjăm”. Sa faca bine sa isi aminteasca amanunte din anii trecuti. Sa isi aminteasca “noi nu vrem huligani in sala” si “echipa asta e a noastra, voi nu aveti nici un drept asupra ei“. Si apoi poate povesti pana maine cate a facut el pentru “U”. Sa stie ca ceea ce a facut bun i-a fost recunoscut. Cand insa a vrut sa fie altceva, cand a vrut sa insuseasca spre “renume propriu” un simbol care dintotdeauna a insemnat infinit mai mult decat o simpla echipa sau alta, nu poate astepta recunostinta vesnica.

Nu cunosc dedesupturi organizatorice sau contractuale, nu stiu actionariatul la “echipa lui”, nu stiu care sunt complicitatile contractuale cu CS “U” si Vasu, si sincer nici nu ma intereseaza prea mult. Ce ma mira (si nemultumeste) este ca un om care e langa acest fenomen de peste doua decenii nu a inteles ca niciodata “U” nu a fost si nu va putea fi “proprietatea” cuiva. Ca nu iti vei putea face nici nume si nici afaceri pe seama lui “U”.

ucluj

Citeam zilele trecute, un episod impresionant din cele spuse de Profesorul Gheorghe Bodea : Elemer Hirsch, jucator al “Universitatii” in anii 30, a trait experienta cumplita a lagarelor naziste. Dupa ce a scapat miraculos, evreul Hirsch a fost ofertat sa devina antrenorul echipei. Replica a fost dezvaluita de profesorul Bodea: “Universitatea este o echipa prea mare pentru mine”. Sa fie replica asta invatatura de minte pentru cei ce cred ca pot transforma “U” intr-un produs oarecare de marketing.

Asta e spiritul lui “U”

Nu am vazut demult o ECHIPA care sa arate atat de aproape de spiritul lui “U” ca aceasta noua echipa de handbal a “Universitatii”.

Azi a fost doar un pas mic spre ceea ce suporterii asteapta. Au castigat un meci pe care l-au controlat de la un capat la altul. Fetele sunt tinere si inca fac greseli. Dar incep sa arate un entuziasm al jocului demult nemaivazut la Cluj. Fara “implanturi exotice”, fara milioane de euro injectate, cu multa pasiune si drag de sportul pe care il practica.

Un cuvant special merita Cristina Laslo. Un urias talent, capitan al echipei nationale under18 campioana mondiala in 2014, Cristina e inca in creuzetul prefacerii dintr-un talent intr-o certa valoare. Are de cateva saptamani sansa sa fie antrenata de una din cele mai mari handbaliste pe care le-a dat Romania, dubla castigatoare de Champions League, o valoare care s-a intors in orasul si la clubul care au dat-o handbalului. Am surprins secventa revenirii de la vestiar dupa pauza, cand antrenoarea Carmen Amariei si jucatoarea Cristina Laslo paseau umar langa umar, cea de-a doua ascultand atenta sfaturi care s-au vazut in cea de-a doua repriza cand fata de 18 ani a zburdat pe teren.

Cristina-Laslo-Romania-U

Nu pot sa nu amintesc ca aceasta echipa frumoasa beneficiaza de doua handbaliste de mare valoare si mai ales mare caracter: Florina Chintoan si Magda Paraschiv, langa care Laura Popa, Abigail Valean, Irina Ivan, Roxana Carjan, Andrea Tetean si tinerele portarite Ana Maria Mazareanu (cu un meci aproape perfect azi) si Cristina Enache pot creste si pot deveni valori certe. Le asteptam pe foarte tinerele Raluca Petrus si Corina Biris sa isi dea valoarea talentului lor. Grupul este tanar si entuziast si merita intreaga sustinere a comunitatii si suporterilor.

Nu imi place sa ma entuziasmez usor, a fost, repet, doar un meci, dar premisele sunt frumoase. A fost si ziua in care publicul s-a intors cu drag spre echipa, aproape 2,000 de spectatori fiind o raritate in campionatul national de handbal. Sa fie intr-un ceas bun!

Haide “U” !!! 

“U” inseamna solidaritate

Dintotdeauna la “U” a contat mai mult solidaritatea umana decat efemere performante. Va amintesc ca intr-o friguroasa seara de 1 noiembrie 2008, intr-un moment in care insasi soarta echipei era pe muchie de cutit, cand stadionul urma sa se demoleze si nu era absolut nici o garantie ca se va face altul, o mana de “U”isti a facut un gest care a ramas unic: peste 20,000 de lumanari au luminat vechiul “Ion Moina” cu un mesaj pentru puternica echipa de “U”isti din ceruri. Pentru eternitate.

Vineri 23 ianuarie 2015, cei cu “U” in inima va invita inca o data la un eveniment de suflet. Intitulat “Solidaritate prin sport”, galeria “Universitatii” va organiza un maraton de fotbal intre echipe formate din suporteri. La eveniment participa, nu se putea altfel, o echipa de “Old Boys “U” si una a Centrului de Copii si Juniori, alaturi de echipe ale suporterilor. Scopul este de a strange fonduri pentru doua familii greu incercate : In noiembrie 2014, un elicopter militar apartinand Bazei 71 Campia Turzii se prabusea langa Malancrav, in nordul judetului Sibiu. Intre victime, maistrul militar Dorin Fodor si capitanul-comandor Corneliu-Gabrile Titiana. Copiii lor sunt juniori in cadrul Centrului de Copii si Juniori “U”. Un gest de pretuire, un moment in care FAMILIA “U” se aduna.

Evenimentul va avea loc la noua Sala Polivalenta iar biletul costa doar 5 lei. Sunteti asteptati sa va alaturati cu orice donatie, dar in primul rand, sa fiti alaturi de familia noastra.

Haide “U” !

afis 23 01