Sa ne luam “U” inapoi !

Regula spune sa nu te exprimi la cald. Sa lasi sa se sedimenteze ganduri, idei si trairi. E regula. Cateodata insa, adevarurile cele mai profunde se spun la cald. Cand clocotul gandurilor fierbe

Am venit de la Brasov. Oameni faini, oameni diferiti, oameni pe care ii uneste un dor de alb-negru. Dor? DA, e un dor, pentru ca acel alb-negru pe care il stim, in momentul asta e doar in mintea si sufletele noastre.

Pentru mine (si stiu ca si pentru multi altii) sentimentul cel mai dureros este ca “U” ne-a fost luat. Nu spun “furat”, pentru ca in naivitatea si prostia noastra i-am lasat pe toti neavenitii sa ne deposedeze de IDEEA “U”.

ucluj

Nu stiu, si in momentul asta nici nu ma intereseaza foarte tare, cine e de vina. Sau cine are o vina majora. Sau minora. Stiu insa cui nu ii pasa de “U”. Insiruirea e lunga. Incepe cu cetatea, cu orasul asta prafuit care, asemenea unuia rupt in fund, se crede buricul pamantului si nu e decat oglinda nemernicilor care se afla, pe rand, intr-o rotatie perpetua si la fel de paguboasa, la carma sa. Continua un Universitatea (ce ironie, in tribuna se canta “Slava tie, studentie”, dar sunetul cantecului nu strabate geamurile opace ale unor rectorate puse pe afaceri), cu Universitatile. Cu Clujul studentesc. Si insiruirea continua aproape firesc cu acel mediu economic care se impauneaza cu apartenenta la o comunitate care i-a creat dar care nu catadicsesc sa intoarca nimic spre acea comunitate. Sa zic de banci, de mari corporatii, de “oameni de afaceri” care nu erau nimic daca nu exista mediul fertil al Clujului ? Mi-e frica ca ma repet. Am mai spus-o. Si ei au ramas la fel de incuiati. In iluzorii palate de clestar. Doar undeva, spre capatul listei, l-as adauga pe Walter si a sa “capacitate” incredibila de autodistrugere. El este cel mai putin vinovat. Lui i s-a dat, candva, un cartof fierbinte.

Randurile de acum sunt doar aparent exclusiv despre fotbal. Daca nu credeti priviti spre handbal, volei, handbal, atletism, rugby. Amintiti-va de Szoboszlay, Dan Anca, Paula Misaila, Magda Jerebie, Marius Craciun, Ghita Roman, profesorul Arnautu, Eva Zorgo, Zoli Ivansuc Nicolae Martin sau Neluta Banda. Si nu stiu cand as putea incheia lista.

In toamna anului trecut a fost “la moda” un slogan: “Ne-am luat tara inapoi”. O iluzie din sirul de iluzii cu capacitate narcotica. Sloganul asta poate fi insa un punct zero al recastigarii unui simbol. “U” inseamna pentru Cluj la fel de mult ca si Cetatuia, Dealul Feleacului, Somesul sau biserica Sf. Mihai. E o parte din sufleul sau. Pana nu e prea tarziu, “sa ne luam “U” inapoi“. Nu am solutii miraculoase. Stiu insa ca nu e un slogan. Si in mod sigur nu e unul iluzoriu. Avem minte, avem suflet, avem determinare. Sa ni le alaturam si sa purcedem ! Ideea ca suporterul trebuie sa fie doar acolo, in tribuna, neconditionat, pe soare sau ploaie, era, probabil valabila pe vremea profesorului Iuliu Hatieganu. Cand de soarta lui “U” avea cine sa se ocupe. Acum nu mai exista decat suporterul. De 16, 66 sau 86 de ani. Vreau sa cred ca in 2019 “U” va fi din nou al nostru! Incercam?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s