Mai departe?

Nu credeam ca voi fi capabil sa scriu asemenea cuvinte. Dar trebuie. Se spune ca povestile frumoase nu se sfarsesc niciodata. Se metamorfozeaza Uneori palesc. Dar nu mor. Asa sa fie?

Povestea frumoasa a “Universitatii” a ajuns la un punct la care intrebarea “ce ne asteapta?” e mai actuala ca niciodata. Da, ce ne asteapta?

Prezentul pare pecetluit. Experimentul “sa il dam cuiva, oricui, numai sa scapam de el” pare ca isi traieste obstescul sfarsit. Nu e de mirare. Era un sfarsit previzibil. Cand “il dai” pe mana unora care habar nu au ce inseamna  “U” nu te puteai astepta decat la acest epilog. Nu-i vorba, ca am convingerea ca si cei care l-au “detinut” cumva artificial cunosc la fel de putine. Dar asta e deja trecut. Si totusi, daca la “ce ne asteapta?” am cam gasit raspunsul, vine intrebarea esentiala : si mai departe? Oare exista “mai departe”? 

Avem in fata cateva optiuni. Fara pretentia de a fi exhaustiv, sa incercam sa le luam pe rand:

1. Ramanem cu amintirea clipelor frumoase. Fiecare le are: o deplasare, o victorie, privilegiul de a cunoaste valori adevarate, o emotie aparte, un strigat de bucurie sau unul de durere. Fiecare le avem. Pentru fiecare dintre noi “U” e la fel si in acelasi timp tare diferit.

2. Mai asteptam o data sa “intervina” autoritatile. Ca daca spun “comunitatea” ma prostesc pe mine insumi. “Comunitatea” Clujului nu exista. E doar o notiune buna de clamat la simandicoase zile festive sau simpozioane frumos vopsite pe dinafara. Ciclic, “autoritatile intervin”. De fiecare data o fac de parca tin in mana un cartof fierbinte. Cu o condamnabila lipsa de viziune si responsabilitate. Dar, pentru cei care in naivitatea lor mai cred, sa o contabilizam intre optiuni.

3. Sa cream acel vehicul care sa coalizeze toate energiile pozitive. Sa nu conteze interese marunte sau orgolii exacerbate. Sa conteze doar captarea energiilor. Si a dorintei ca, macar acum, multi si anonimi, sa urnim un corp amorf si care asteapta sa fie impins de la spate. Sa amintim Universitatilor ca exista un club sportiv care de aproape un secol le poarta numele. Ca s-au hranit din plin cu studenti-sportivi. Sa le amintim ca inaintasii lor prin rectorate si decanate au creat ceva. Si au avut grija ca “U” sa fie sinonim cu Universitatea. Chiar daca vremurile s-au schimbat, chiar daca altele sunt regulile societatii de azi, sa le amintim lor, Universitatilor, ca exista un vehicul de imagine si PR pe care il au la indemana. De aici, de la simbioza necesara “U” – Universitati (dupa regulile anului 2015, desigur), sa redam pe “U” Clujului.

La punctul asta, ultim, apare intrebarea “cine?”. Cum cine? NOI ! Toti, marimi sau simpli anonimi, egali in onestitate si dorinta. Pentru ca indiferent daca e vorba de un elev de liceu sau un rector, eu le spun tuturor SUPORTERI. Cand acest vehicul va fi viu si functional, va fi usor. Vor veni resursele, vor veni ambitiile, va reveni si entuziasmul. Potentialul nu e mort, e doar incatusat intr-o uitare la care, partial, am contribuit si noi.

Mi-am pus de multe ori intrebarea: daca m-as  intalni pe strada, intamplator, cu doctorul Luca, la brat cu profesorul Bodea, si m-ar intreba :”ce e cu “U”?” ce as raspunde? Nu stiu, dar stiu ce nu as vrea: nu as vrea sa plec capul in pamant si sa urmeze o tacere vinovata. Eu unul nu as putea! Voi?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s