Si totusi, pana cand ?

Citesc in “presa sportiva” (ghilimelele isi au rostul lor) un titlu trist: “Capat de drum si pentru FC Bihor”. Mai trist de atat nu se poate pentru Oradea.Articolul AICI .

Daca incepi o cercetare mai amanuntita a sportului romanesc, te iei cu mainile de cap. Indiferent de unde incepi, de la nord spre sud sau de la vest spre est, e o jale cumplita.

Sa vedem: Ziceam de FC Bihor mai sus. Olimpia Satu Mare nu mai exista (ca asta e fosta Magura Simleu), UTA e dusa, Poli Timisoara nu mai exista (clona asta ACS e un Rocar-Bragadiru-ACS Recas, orice, numa’ Poli a lui Mehedintu si Paltinisan nu), CSM Resita nu (actualul Metalul e fosta CSM RmValcea), Corvinul nu, Jiul nu, la Sibiu nu mai e nici Soimii si nici macar Inter, Gloria Bistrita nu, ASA asa frumos impachetata nu e decat Unirea Sannicolau Mare si nu are nimic de-a face cu ASA lui Fazekas, Hajnal, Ispir sau Varo. CSMS Iasi nu are nimic din fosta Politehnica lui Romila sau Danila, e numai Tricolorul Breaza , SC Bacau s-a dus, Petrolul asta e doar o Astra rebranduita, FC Arges e istorie, CSU de la Craiova e numa’ o ambitie pesedista a Olgutei si nicidecum Stiinta lui Oblemenco, Taralunga si Deselnicu, si tot asa. Raman comunistele Steaua si Dinamo, nascute in senila de tanc sovietic ce a strivit Unirea Tricolor sau Carmen. Si Rapidul care naiba mai stie a cui e si cum mai traieste intre Coposi si Morari. Nu mai e Sportul Studentesc (fondata in 1916), nu mai e Progresul (si nici macar fortata urmasa FC National), nu mai e aproape nimic.

Palpaie, prin tara, cateva luminite palide. Au ramas si cred inca in vremuri mai bune Farul Constanta, Ceahlaul (culmea), Gaz Metan Medias, FC (Steagu) Brasov si, pentru ca “este o idee”, “Universitatea” Cluj. Pana cand, nimeni nu stie.

Suntem pe cale sa avem, insa, un record mondial: stadionul multitasking  cel mai folosit in Liga I. Ca daca intra FC Voluntari (si au grija nenea si tanti care este sa intre), vom avea la Chiajna pe Viitorul, Concordia si Voluntari. Nume de legenda, acoperite de glorie, adevarate “aspiratoare” de public si entuziasm din generatie in generatie.

Imi amintesc, din tineretile mele, niste derbiuri aprige de Divizia B, cu mii de spectatori in tribuna. Cine a incaruntit isi aminteste, probabil de CFR Timisoara-Vulturii Textila Lugoj, de Metalul – Autobuzul, de Ariesul Turda – Industria Sarmei, de Aurul Brad – Dacia Orastie, de Gloria Buzau – Delta Tulcea sau de FC Baia Mare – Minerul Cavnic. Pentru cei mai tineri, sa stiti ca astea toate au fost echipe de fotbal, bine ancorate in comunitati locale puternice, care erau furnizorul de talente al primei divizii. Ca nu toti puteau racola la comanda si cu duba, precum Steaua sau Dinamo.

foto baia mare cavnic

Acum vorbim de fotbal, dar la fel de bine putem vorbi de atatea alte sporturi. Unde e atletismul Iolandei Balas, a Mihaelei Penes, a Vioricai Viscopoleanu, a sirului parca nesfarsit de semifondiste (Natalia Andrei, Maricica Puica, Paula Ivan, pana la Gabi Szabo)? Unde e baschetul adevarat, ala cu Gica Oczelak, Cernat, Branisteanu, Marius Craciun si Ghita Roman? Sau cu Badinici, Magda Pall-Jerebie, Paula Misaila, Stefi Bors, Camelia Handa sau Cornelia Stoichita? Unde e voleiul, unde e handbalul adevarat (nu ala cu doua artificii create prin bugete enorme de la autoritati locale si vedete din patru zari), cel cu Kicsid, Penu, Maricel si Nicolae Voinea,  Unde sunt boxul si luptele?

Parcaaud argumentul “Era perioada comunista, centralista, se dadea un ordin si se facea”. Nu zau? Ce ordin se da in Franta de sunt mereu campioni mondiali la handbal dupa ce acum 30 de ani ii invatam sportul asta? Sau in Spania? Ce ordin se da in Germania sa aiba mereu 1-2 echipe de handbal masculin in finale de Champions League? Cine mai crede in argumentul asta? Or fi fost “centralisme”, or fi fost chiar si “ordine”, probabil ca o reasezare era necesara si utila dupa 1989 dar ma intreb: asa? Nu o sa va servesc lozinci de genul “sportul, ambasadorul perfect” sau “emulatia creata de performantele Nadiei” desi, uitati-va la ce a reusit performantele si prezenta in top a Simonei Halep sa faca.

Textul asta e trist. Cum trista e si concluzia: totul se face prin OAMENI. Cand ei sunt inlocuiti cu lipitori de afise si pitifelnici de pe la partide, rezultatul e asta care se vede. Pacat si trist !

Sursa foto: sportlocal.ro

Advertisements

One thought on “Si totusi, pana cand ?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s