Priviti in sus

Duminica 31 mai 2015. O zi care va ramane in amintirea afectiva a tuturor “U”istilor. Ziua in care “U” se intoarce la titlul de capitol din “Sepcile Rosii” a maestrului Chirila. Erau alte vremuri. Erau vremurile in care “Ce mult ne-au iubit bucurestenii” chiar avea un sens. Si un rost. Vremurile in care se purta inca palarie. Vremurile in care “Jos palaria!” era nu doar o formula de apreciere, ci una a recunoasterii “Domnilor”.

Cateva mii de clujeni vor merge la Bucuresti. Alte multe mii, zeci de mii, ii vor insoti cu gandul bun. Efervescenta pozitiva a unui asemenea moment face sa paleasca sezonul trist si “incarcat” care se va incheia duminica. Clujenii scriu frumos despre acest moment. O face Ovidiu Blag si Pilu Banoi. Ca ei, probabil si altii.

Inspiratul Ovidiu are mare dreptate: “Ei merg la întîlnirea cu Universitatea cea din inima lor, cea care nu ține cont de clasamente, de insolvențe și de falimente“. Pana la urma, ce ne uneste? Un clasament in care echipele sunt asezate dupa toanele si ifosele celor care “fac bine ca sa fie bine”? Sau o stare de liniste sufleteasca, simtind ca suntem o generatie privilegiata, precum cea din 65, care pot vedea pe “U” intr-o finala? Vor fi intre noi dintre cei care au vazut finala din 65. Va fi nea Titi, vor fi Coco sau Gabi Gagiu, Si vor mai fi, printre noi si in fiecare dintre noi, familia “U” din ceruri.

Ziua asta de duminica o sa o inchinam celor din ceruri. Insiruirea e prea lunga. Nedreptatea de a omite pe cineva ar fi prea  mare. Asa ca ramane asa: “familia “U” care ne vegheaza din ceruri.

Pentru ca …. “U”. Si pentru ca, asemenea unei intoarceri la vremurile Doctorului Luca, meritam sa purtam palarii. Palariile domnesti. Alea care fac diferenta intre simboluri si clone. Palarii transformate, duminica, in sepci rosii. 

sapca rosie

Pentru ca “Noi suntem Peluza Sepcile Rosii“. Priviti asadar in sus, de acolo ne priveste familia “U”. Pentru ei sa fim demni de “Jos palaria!”.

Capul sus, ca in ’65 !!!

Advertisements

Sa privim cu “speranta”

In ziua in care 6 membri ai Comitetului Executiv FIFA au fost putin “saltati” de Politia Elvetiana pentru o presupusa mita de 100 de milioane de dolari (sau euro, ce mai conteaza), se incheie (practic) un sezon de Liga I. Stiu, maine se decide campioana. No si? Pe cine mai intereseaza? O fi Fcsb? O fi ASA (pardon, FCM, pardon Sannicolau Mare) ? Chiar, pe cine mai intereseaza?

LPF

Sa fim pragmatici si sa deslusim cifre si fapte:

– in editia ce se incheie, am avut o medie de spectatori pe etapa de 33,067 spectatori, sau, pe meci, de 3,674 spectatori. Practic, daca excludem dubla Steaua-Dinamo, ramanem cu doar 8 meciuri in care audienta a trecut de 10,000 de spectatori. Nu-i bai, pe vremuri la un meci Chimica Tarnaveni – Aurul Brad erau mai multi. Nu conteaza, cica “sa nu fim nostalgici dupa anii cooperativei”.

– in editia viitoare, revolutionara, cu 14 echipe si sistem playoff/playout, o sa avem o liga a satelor si a clonelor. Cred ca asa e bine, cred ca asta e, pana la urma, telul oricarei Ligi.

– s-a oficializat sclavia. Ce daca trebuie sa platim jucatorii? Suntem prosti? Ne bagam in insolventa, manarim cat se poate, ii mai si bagam pe prostalaii aia la chirografari. Asa, sa se invete minte. Dupa aia facem un blat frumos cu federatia, ne aranjam ploile pe la cele elvetiene trebunale si gata!

– nu mai exisa vreo rusine, macar asa, pentru prosti. Patronam echipe, detinem drepturi TV, santajam si manarim cu mai marii ligii. Toti tac. Toti sunt manjiti in ciorba asta puturoasa. No, e bine, nu?

Toate sunt bune si frumoase. Problema e una singura: nu mai avem fotbal. Eh, na! parca asta mai are vreo importanta!

Du-te fara sa te uiti inapoi !

A plecat ! Dar…. a fost??? Intrebare justificata de multele gafe, de absenta dintre noi in momentele cheie ale “prezentei” sale la “U”.

Ei da, Vlad Munteanu a “demisionat”. Gestul asta trebuia facut demult. Un om de onoare, vazand ca e contestat, ar fi parcurs pasii normali: o discutie barbateasca fata in fata urmata, daca era cazul, de o plecare onorabila. Nu a facut-o, adoptand principiul “cine sunteti voi sa va dau eu socoteala?”, s-a ascuns de orice dialog real si a ales sa plece in momentul in care echipa e retrogradata matematic. Ca un sobolan care paraseste corabia cand simte pericolul iminent.

captura Vlad Munteanu

A venit cautionat de numele Munteanu. L-a evocat mereu pe tatal sau, Gogu Munteanu, fundasul “Universitatii” din anii 1969-1973. Cu parere de rau, nu i-a facut cinste! Nu a invatat nimic din ceea ce inseamna “U”, nu a stiut ca la “U” e mai important un zambet si o discutie franca in locul unei tinute Armani si un volan de Mercedes. A lasat mereu echipa in offside, Dupa venirea trio-ului Falub-Pojar-Papi macar am putut avea un dialog cu echipa, ca inainte nici macar asta nu a facilitat.Lucruri triste…..

Cum a fost prezenta lui, asa a fost si despartirea. Adica lipsita de glorie. As zice chiar ca a plecat fara sa fi invatat nimic.

Intr-un interviu luat de Catalin Suciu ( AICI ) spune, printre altele: “...Suporterii m-au contestat vehement, dar acea gașcă a fost prost informată…” Daca astea sunt cuvintele lui (Catalin le pune intre ghilimele, deci nu am avea de ce ne indoi). Cum ai spus ma??? “Gashca” ??? Noi suntem “gashca” ? Cum iti permiti, mai prostalaule ???

In alt interviu, in Prosport, acelasi personagiu soune, intrebat despre datoriile echipei, ca “… Nu pot spune care este cifra exactă. Sunt datorii mici însă, care pot fi acoperite de un posibil investitor...” Am numai doua intrebari: (1) Esti administrator special si nu stii cifra exacta? Halal ! (2) Vorbesti de posibil investitor? Nu stii, amaratule, ca atata vreme cat Walter e un fugar, actionariatul e blocat si nu se pot face absolut nici un fel de miscari (nici macar din partea minusculilor actuali actionari, darmite unul nou) ? Din nou, halal!

In fapt, in momentul asta “U” nu a pierdut nimic. pentru ca nu a avut. Nu a avut un presedinte-administrator, nu a avut un conducator, nu a avut decat un staff tehnic, o mana de angajati admirabili care duc greul si muncesc de atatea luni pe gratis, si o echipa. Echipa e asa cum ai creionat-o tu, Muntene ! Ce au avut, au si vor avea mereu, este masa de suporteri. Adica “gashca”, Muntene, aia de “umbla dupa U” pentru “U”, ignorand ifosele tale de conducator scolit prin Germania.

Te-ai dus ? Ai fost vreodata???

Oameni care stiu….

Stiu ca nu am nevoie de “copywright” sa va arat un filmulet. Mie mi se pare edificator pentru ce “ar trebui sa fie”. Ba nu, pentru ce este. In proportie covarsitoare. Pentru ca o tot spun, la “U” exista spirit. Inca mai exista. Priviti un dialog cursiv, un “discurs” spus cu linistea si siguranta tanarului care stie ce sa spuna. Si spune. Un sincer BRAVO, Coco Predescu pentru aceasta realizare !

 

Nimic despre fotbal. Doar despre … “U”

Ceea ce se intampla cu fotbalul la “U” Cluj este doar pretextul acestor randuri. In anul de gratie 2015, intr-un oras universitar cu pretentii, intr-o “Capitala Europeana a Tineretului 2015”, in Cluj adica, exista un club sportiv care sta parca precum un spin in destele prea marilor si vremelnicilor acestei urbe.

Spunea “onorabilul” intai dregator, intrebat de ce finantarea CS “Universitatea” este atat de “subtire”, ca “…este un club departamental, sa ia bani de acolo…”. Ca de obicei, cand vrei sa scapi, arunci o frantura de adevar intr-un ocean de mizerii si gata!

Ceea ce spune onorabilul este ca CS “Universitatea” este o structura sportiva aflata in subordinea Ministerului Educatiei si Cercetarii. Ceea ce corect. Ceea ce nu se spune este ca de fapt el este reprezentantul Universitatilor Clujene. E de ajuns sa citesti numele care compun Consiliul de Administratie ca sa realizezi asta. Exista acolo reprezentanti ai UBB, UTCN, UMF si USAMV. Daca lasam formalismul deoparte, este, asadar, clubul sportiv al Universitatilor. Cu un numar exagerat (zic) de ramuri sportive, CS “U” se zbate, nu de acum ci de multi ani intr-un anonimat si o stare de degradare continua.

Se stie ca peste tot sporturile de echipe sunt cele care au vizibilitate. Cele care atrag si cele care genereaza spectacol si spectatori. Sa vedem, asadar, cum stau aceste sporturi de echipa la CS “U” in prag de vara 2015:

baschet feminin: locul 9 in Liga I, dupa un play-out care a salvat un sezon cenusiu

baschet masculin: retrogradata din Liga I cu un neverosimil record de 0 (zero) victorii in sezonul regulat

volei feminin: locul 9 in Liga I, dupa un scenariu similar cu al fetelor de la baschet, sezon salvat de play-out

volei masculin: castigatoare a Ligii a II-a

handbal masculin: in anonimatul Ligii a II-a

handbal feminin: lupta in play-out-ul Ligii I, dupa ani de zile in care a fost printre protagonsitele campionatului.

rugby: la periferia Superligii nationale

Si acum dragi universitari clujeni, sa va pun intrebarile:

– Clubul asta care poarta numele “UNIVERSITATEA” mai reprezinta cu adevarat mediul universitar clujean?

– Ca pilon al mediului universitar, il intreb pe stimatul Prof.Univ.Dr. Ion Aurel Pop, rectorul UBB, cand a fost ultima data la un meci al uneia din echipe? Stie ce bugete mizerabile au? Stie cu cine se bat in competitiile nationale?

– In functia de rector s-au perindat personalitati care au sprijinit sportul clujean. Daca s-ar intalni cu acestia, cine din actualele Universitati ar avea puterea si curajul sa ii priveasca in ochi si sa raspunda intrebarii “Ce ati facut cu U”?

– Aveti, stimati universitari, o comoara in maini. Un parc sportiv cum putine sunt in Europa si o resursa umana formata din generatii de absolventi ai Facultatii de Educatie Fizica. Aveti resurse materiale uriase, de la camine, cantine, sali de sport, piscina olimpica si multe altele. V-ati gandit vreodata sa le folositi intr-o proportie “rezonabila” de macar 10% la altceva decat la a aduce bani? V-ati gandit la folosirea gratuita de catre echipele si sportivii care spun cu mandrie in Romania si in lume ca ei sunt “de la Universitatea Cluj”?

– O cunoasteti, stimati universitari, pe fata din fotografia de mai jos?

Dascal-Ana-Iulia-12.09.2002O cheama Ana Iulia Dascal, este nascuta in 2002 si este multipla campioana nationala la inot. Poarta, cu mandrie, emblema “U” pe piept.

– o stiti, stimabili rectori, prorectori, cancelari, decani, sefi de catedra, pe fata de mai jos?

Cristina Laslo

O cheama Cristina Laslo, e nascuta in 1997 si este campioana mondiala de junioare la handbal. A fost desemnata cel mai bun centru la ultima editie a Mondialelor de Junioare din 2014.

Dupa ce raspundeti la aceste intrebari, dupa ce veti avea decenta sa stergeti de sudoare fruntea acestor fete si a altor atatia si atatia sportivi care spun “Eu sunt de la Universitatea Cluj“, poate veti intelege. Sau poate nu.

Cat mai trebuie, totusi, sa toleram aceasta iresponsabilitate?

Sursa foto: http://www.u-cluj.ro / pagina personala Cristina Laslo

 

Cardasia aparentelor. Fuie MRF!

In loc sa ne vedem de ale noastre, ca vine weekendul si ne asteapta relaxarea, noi stam “cu ochii beliti” pe emailurile din Elvetia. In fine, “noi” insemnand aia carora le pasa. Io ii inteleg pe aia din deal. Ei au un interes, si-l apara. E drept ca e total imoral, dar asta e alta poveste.

Despre “bomba zilei” scrie Catalin Suciu AICI. Aparent corect. Ca este, nu-i asa, al nu stiu catelea an in care TAS stabileste ierarhii. Spune autorul, printre altele, ca: “S-a declanșat insolvența, dar comisiile federale n-au ținut cont de asta și-au penalizat formația clujeană cu o depunctare de 24 de puncte. Atenție, decizia dictată de Comisia de Disciplină și ulterior susținută de Comisia de Recurs n-a fost dată în unanimitate, votul indicând scorul de 3-2 în favoarea depunctării! Deci doi membri din cinci au susținut la Recurs că dreptatea , fie ea contrară normelor morale, ar fi de partea CFR-ului.Clubul s-a adresat la TAS, cum era de așteptat, iar Tribunalul elvețian i-a dat câștig de cauză, intepretând legea așa cum ea scrisă. Pentru TAS a contat legea insolvenței, pentru cei de la FRF nu. FRF s-a apărat invocând “reaua-credință”, CFR-ul s-a apărat cu textul de lege.”

De ce spun ca e APARENT corect? Pentru ca, draga Catalin Suciu, nu spui un lucru: ca toate comitetele si comitiile federale AU FOST / SUNT IN CARDASIE cu “marele victorios” de azi. Sanctiunile sunt clare, regulamentare, evidente, se refera la perioade cu mult dinaintea insolventei. Episoade ridicole de genul “scos faxul din priza” e doar pentru prosti. Tergiversarea aplicarii lor cu motivatii care mai de care mai puerile este, categoric, vina FRF. De parca nu exista o procedura judiciara numita “executor” care sa notifice intr-o forma legala o anume decizie. Desigur, pentru asta era nevoie de o tzara de minte, o mica schimbare de regulament. Apropo, acum, dupa episodul mentionat, s-a schimbat ceva prin cele regulamente? NU ! Tot “notificare pe fax” scrie, de zici ca suntem la inceputul anilor 90!

Inca un episod al CARDASIEI a fost fixarea datei comisiei la o zi dupa judecarea cererii de intrare in insolventa. Sigur, nu au putut estima ca este “o proasta de judecatoare” (citatul e de la un inalt functionar) care sa aiba tupeul de a se recuza. Si, desigur, asta i-a adus la limita procedurala. Doar ca, si aici, in loc sa invoce faptul ca decizia nu se refera la aspecte materiale sau financiare ci la o penalitate sportiva, care nu exista in Legea insolventei, s-au limitat, ca “prostii” (peiorativ, ca adevarul e altul) la prevederile legii susmentionate. Nicaieri in motivarea comisiilor nu reiese ca depunctarea a avut loc datorita nerespectarii unor termene din ianuarie 2015, inainte, asadar, de intrarea in insolventa. Una peste alta, FRF si-a aratat inca o data slugarnicia si au tratat un fenomen ca pe propria ograda. Felul in care “s-au aparat”, fara a angaja o casa de avocatura specializata, e definitoriu pentru mizeria generala. Motivarea din februarie, tonul si expresiile au avut si ele rolul lor. Realizez acum, ca de fapt erau valatucuri de fum. Pentru a ascunde lacuna totala de logica

No si acum, dealul s-a suit din nou sus. La cat e de mare rahatul, as zice ca “precum cocosul pe gramada de balegar”. No, daca acolo le e locul, daca acolo se simt bine, io ma bucur ca nu mai mirosim pestilentialismul asta. Ca nu mai e mult, se curata si rahatul asta numit “fotbalul romanesc”. Ca prea pute!

Luati-o cum vreti, mi-e egal. Ziceti-mi “frustrat”, ca nu ma deranjeaza. O sa capete unii glas. Ca pana acum, din februarie incoace, erau tacuti tare. Sclipiciul le da voce. Cica “iar e bine acolo”. No, mai dragilor glasuitori, tot prostu’ stie la bine. Adica VOI !

 

31 Mai – Ziua “U”istilor

Suntem linistiti. Rezultatul de aseara a pus capat calvarului. In ciuda multor “prohoditori” de profesie si vocatie, vad ziua de ieri ca una a inceputului. Unul curat si linistit. Asa cum ii sta bine lui “U”. Sper doar sa fi invatat ceva din “experienta” sclipicioasa in care “U” a vrut sa fie altceva decat a fost creat sa fie.

Ne ramane, din acest sezon 2014/2015 o singura zi : Ziua Finalei Cupei Romaniei, in  care joaca “U”. Momentul asta asteptat de noi toti trebuie sa ne gaseasca pe stadion. Stiu ca au “avut grija altii” sa se intample asta la 500 de km, nu cumva sa fim multi, dar asta, la jumate de secol odata, nu trebuie sa insemne nimic.

Duminica 31 Mai, trebuie sa fim langa “U”. Motivele sunt multe: au nevoie de noi, sunt intr-unul din acele momente in care suportul tribunei poate atenua lipsa atentiei clubului fata de jucatori, Pentru ca ne sta bine impreuna. Si, mai presus de orice, pentru ca….. joaca “U”.

Sa va aduceti copiii cu voi. Sa ii imbracati in alb-negru si sa ii invatati “Slava tie, studentie”. O tribuna “U”ista plina de copii frumosi ne da speranta viitorului.

Pentru ca, nu-i asa:

Mesajul Presedintelui

Am onoarea sa transmit tuturor celor ce simt in alb-negru, mesajul Presedintelui Asociatiei “Sepcile Rosii 1919”, Calin Misan, catre toti “U”istii :

Evenimentul din 31 mai poate si TREBUIE sa fie ce a fost marsul din 2009. Un nou inceput. Cu marsul din 2009 am aratat ca reprezentam ceva, suntem ceva de care trebuie sa se teama. Si s-au miscat lucrurile prin venirea (buna-rea) a lui Walter. Si prin punerea primei caramizi la stadion. O miscare de aceeasi anvergura, o “transhumanta” spre capitala poate produce o emotie care va aduce din nou ceva bun pentru “U”.”

ucluj

Sa ne mobilizam si sa aratam Romaniei de ce “U” este un fenomen unic in peisajul sportiv romanesc !
Haide “U” !

Pentru ca noi suntem “U”

Nu i-am cerut voie, dar stiu ca nu se va supara. Un prieten drag le transmite “U”istilor ceea ce gandim si dorim cu totii. Asadar:

“Plângem, apoi râdem, glumim, facem haz de necaz, apoi iar plângem, trecem de la o stare la alta mai repede ca niciodată. Totusi, mai depinde de noi un lucru sezonul ăsta, trebuie sa avem mare grijă să nu îl ratăm ci să profităm de el si sa il facem bine.
Avem finala cupei, e ultimul moment in care mai putem face lumea sa vorbească de noi. Trebuie să fim multi, frumosi, si in ciuda viitoarei retrogradari să îi facem si pe cei care nu au înteles încă, să înteleagă că noi suntem altfel.
Să îi facem să regrete lipsa noastră din prima ligă. Să atragem atentia asupra noastră.
E tot ce mai putem face noi si ar fi păcat că acest moment istoric dar si crucial poate pt viitorul nostru să treacă în anonimat.
Avem si noroc că jucăm cu stâna, pt că asa evenimentul va fi mediatizat la maxim, asa că haideți să începem să ne organizăm!
Si cine stie, poate ne vede cineva cu minte si potenţa si intelege ceea ce walter n-a înteles cu toate plecările si întoarcerile lui.

U O idee

Nu stiu ce se mai poate spune. Poate doar ca imi amintesc de un capitol din cartea “Sepcile Rosii” a lui Ioan Chirila. Se numeste “Ce mult ne-au iubit bucurestenii!”. Pentru toti “U”istii din ceruri care au incantat generatii si generatii, de la Brutus Ratiu la Dan Anca, de la Lazar Sfera la Zoli Ivansuc,,,,, sa ii facem pe bucuresteni, pe romani, sa inteleaga ca “U” este o idee. Nemuritoare !

Minciuna numita insolventa

O spun de la bun inceput: nu sunt jurist, nu sunt specialist in astfel de proceduri, de aceea tot ce spun eu sunt doar observatii de bun simt, cu o doza de relativitate. As vrea chiar, in masura in care persoane competente in domeniul asta sunt interesate, sa gasim impreuna niste raspunsuri.

Asadar, INSOLVENTA. Nu am inventat apa calda, nu e o noutate mondiala si stelara. E o procedura ce se aplica peste tot in lume societatilor comerciale aflate in dificultate. Cu scopul de a le sprijini, daca e posibil, sa isi continue activitatea si sa iasa din pasa neagra in care se afla.

In fotbal, procedura asta a devenit modus vivendi. Pe undeva au dreptate si aia care se opun unei asemenea stari, pe argumente pur sportive. Adica aduc un lot foarte valoros, le dau salarii mari, aia fac rezultate deosebite o perioada limitata (asta insemnand acces la sume importante din drepturi TV sau chiar la prezente in cupe europene cu beneficiile materiale de rigoare), dupa care nu mai platesc, sifonez banii intrati prin metodele deja clasice ale contractelor de imprumut, acumulez datorii, intru in insolventa si scap de belele o perioada de 3-4 ani. Sigur, discursul asta pleaca de la prezumtia de rea credinta a actionarului/finantatorului. Si, din pacate, cam asta e situatia generala.

Cu toate astea, legea nu se  discuta, ci se aplica. In beneficiul celor care, intentionat sau nu, si-au adus societatile in stare de incapacitate de plata.

Sa incepem cu inceputul: cine si de ce a avut ideea / interesul de a transforma echipele (cel putin cele membre ale LPF) in societati comerciale? In ROAF nu scrie nicaieri obligativitatea asta, nici in actele LPF. Desi ani buni asa ni s-a “vandut”. Poate pentru ca, organizate fiind in ONG sau fundatii nu ar mai fi beneficiat de aceste privilegii ale legii 85/2014? Pentru ca insolventa nu se aplica ONG-urilor. Asta e o prima intrebare.

Spune un distins personaj implicat intr-un asemenea proces de insolventa ca: “legal vorbind, nu puteam plăti acele datorii deoarece toate datoriile sunt îngheţatate, din momentul intrării în insolvenţă. Noi avem acei bani, dar nu putem plăti pentru că legea ne interzice să plătim în afara planului de reorganizare“. Eu as vrea, sincer, sa vad unde exista acea prevedere de interdictie de plata. Ca in legea 85/2014 nu exista asa ceva. Exista protectia contra acelor datorii, in sensul ca nu mai poate nici un creditor sa actioneze pentru recuperarea datoriilor, dar nicaieri nu gasesc vreo prevedere care sa interzica, din propria intiativa a debitorului, plati de  stingere din datorii. Ba chiar, exista un articol (87 aliniatul 2) care spune ca, la propunerea administratorului judiciar, se pot face astfel de plati. Atunci cine minte? Asta era a doua intrebare.

Se stie, de asemenea, ca in ultimii ani s-a gasit o formula “inovatoare” de a plati jucatori. Cu contracte modice pe club si tot felul de plati prin fundatii. Cazurile Petrolul sau CFR sunt cele mai evidente. Acuma sa ne intelegem, prosti sunt fotbalistii ca accepta artificiile astea. Numai ca, vazand cum se intinde modelul asta, oare FRF sau LPF nu au nimic a spune? In cadrul insolventei se discuta doar de datorii acumulate in executarea actelor incheiate de acea societate cu jucatori/antrenori. Nu au nici o legatura cu contracte (daca le poti spune asa) incheiate cu fundatii. Adica ei, prostii (antrenori si jucatori) raman cu buza umflata. Vorba aia, “si….. si cu banii luati”. Nu este, oare cazul unei reglementari ferme in acest caz? A sta era a treia intrebare.

Si ar mai fi multe. Pana la urma, dintr-un procedeu legal si onest, transformam procedura asta intr-o actiune de albire a hotilor. Sa nu ne miram, asadar, ca stadioanele sunt goale si lumea e satula. Probabil ca e inca o utopie, gandul ca se poate si altfel. Adica onest si transparent.