Walter, ajunge!

Privind desfasurarea de evenimente din finalul asta de campionat, ma apuca o lehamite totala. Urmata, culmea, de o liniste si de o detasare care probabil trebuie explicata.

Intrata in 2009 pe mainile lui Walter dintr-o dorinta “arzatoare” de a scapa de un cartof fierbinte si costisitor (nu neaparat financiar cat mediatic), “Universitatea” a parcurs ani tulburi si a trait mereu la limita. Am promovat pe repede-inainte, fara nici o baza, fara o pregatire sanatoasa, fara un plan minim de viitor. S-au consumat apoi resurse imense pentru a incropi o echipa cosmopolita si croita parca dupa modelul “sclipici” care e atat de strain lui “U”. Si apoi, daca oricum am incropit-o, de ce sa nu o distrugem brusc, dintr-o toana si o ofuscare. Ca fara gulas si palinca nu e “U” demna sa aiba o echipa competitiva. No, si de atunci le-am trait pe toate. Ne-a cumparat mopul, ba nu ne-a mai cumparat. Am fost mutati la Buzau, ba nu am mai fost. Au venit nemtii, ba n-au mai venit. Am schimbat jucatori si antrenori precum lenjeria intima. Doua constante au avut acesti ani : Walter si omul sau ba mai ascuns ba pe fata, Marginean pe de o parte, si indiferenta unui “Cluj-comoara” care si-a consumat resursele (nu neaparat materiale) in nimicuri si lalaieli. Restul nu a fost altceva decat un balet pe sarma, mereu fara plasa dedesupt.

ucluj

In toata aceasta sarabanda de intamplari deloc intamplatoare, singurii care au murit si au inviat de cateva ori au fost suporterii. Tot mai putini cei vocali, tot mai multi cei (probabil) ascunsi in deziluzia si deznadejdea inutilului. Unii au plecat capul si au intors spatele, altii inca mai spera.

Chiar cred ca acum e un moment al adevarului. Poate ne salvam si de data asta. Si ce? Nu se va schimba absolut nimic. Un actionar impotent, smecher, naiv, nepasator (puneti insiruirea in ordinea pe care o doriti), un buget la limita subzistentei din care se sifoneaza tot felul de comisioane si afaceri dubioase, O insolventa care ba ne salveaza, ba ne ingroapa.

“U” este un club la care poti face extrem de usor lucruri bune. Este insa un club extrem de pretentios. La “U” suporterul nu vrea cupe si campionate. La “U” a fost apreciat Mircea Luca pentru devotament si pansamentul ala de pe frunte, nu pentru titluri. La “U” este iubit Dan Anca pentru ca a fost mereu aici, ca o manta de vreme rea, indiferent unde si in ce liga juca echipa. La “U” este iubit Cristi Pojar pentru ca era fundasul ala darz care dadea de pamant cu Lacatus si facea transee in fata lui, nu pentru ca are nu stiu cate selectii in nationala. Era asa de simplu ca Walter sa fi invatat asta.Sa uite “modelul de succes” patentat de aia de pe dealuri sau de Urziceni sau Galati. Sa inteleaga ce e “U”. Sau, daca nu, sa asculte pe cei care erau dispusi sa ii spuna. La “U” s-a trait mereu din ce producea Centrul de Copii si Juniori, era destul sa investeasca acolo sume decente si nu mai dadea mult mai mult (anual) pe tot felul de trecuti sau tristi de pe la noi, dispusi sa te vanda cu prima ocazie. Cat s-au cheltuit pe olandezii de acum se finanta centrul mult si bine. Nu a inteles nici asta, sau n-a vrut sa inteleaga.

Spun unii, sinceri sau interesati, ca fara Walter nu mai existam azi. Poate au adevarul lor. Daca e asa, eu unul am puterea sa ii spun multumesc lui Walter. Dar nu imi va schimba opinia: Walter, gata ! Nu mai vrei, nu mai poti, nu mai esti interesat, treaba ta ! Ai insa o ultima atitudine demna: vino decent si spune ca te retragi. Si lasa-ne sa ne ducem crucea asa cum stim si cum putem. Eu garantez ca o atitudine demna si onesta te-ar face sa ai o iesire eleganta. Fi barbat, vino in fata noastra si spune-ne ceea ce vrem sa auzim. De acolo inainte e problema noastra. Cum a fost dintotdeauna. O sa ne gandim noi ce e de facut, o sa gasim solutia pe care o putem aplica.

Fata de finalul asta de campionat simt, asadar, o detasare si o liniste de care, uneori, si eu ma mir. Cred ca intre atatea clone si mizerii, “U” ar fi usor stingher. O sa vedem ce va fi, o sa vedem ce-om putea face. Au mai fost inceputuri. Macar suntem acasa si nu trebuie sa ne mai dezgropam tricourile precum generatia lui Luca in 1945. Om gasi noi resurse si suflete si energii inca vii care sa duca alb-negrul mai departe. Ne-om lupta poate si cu morile de vant, dar stiu sigur ca ideea “U” este generatoare de energii si eforturi curate.

Gata !!! 2009-2015 a fost de ajuns. E timpul, cred, sa ne luam “U” inapoi!

Advertisements

2 thoughts on “Walter, ajunge!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s