170 de lei. Pretul tradarii

Una suta saptezeci lei. Pretul perceput de Universitatea Babes Bolyai pe loc de cazare in cele trei cladiri care formeaza Complexul Sport XXI din Parcul Sportiv “Iuliu Hatieganu”. Ce ironie sinistra ! Complex Sport ? Parc Sportiv?

Ceea ce se vorbea pe la colturi in zilele trecute, se pare ca a devenit oficial. Onor conducerea UBB, prin a sa Directie Generala Administrativa au oficializat definitiv despartirea Universitatii de sport. Stirea aparuta azi confirma o situatie de fapt.

Scriam, nu o data, ca nu exista nici un argument pentru care Universitatea care este reprezentata cu cinste si de sportivii lui “U” ( orice ramura de sport ar imbratisa ) sa se desparta miseleste de acestia. Sa ii ignore. Sa uite ca regretatul Hatieganu a donat pamant pentru constructia unui parc sportiv unic la acea vreme in Europa.

ucluj

O Universitate care are (spun ei) cea mai mare si performanta Facultate de Educatie Fizica si Sport din Romania, isi da afara sportivii. Ce argument poate aduce un vremelnic rector, ce argumente pot aduce profesorii ce compun Senatul UBB? Si mai ales (si o spun cu multa durere si dezamagire) ce discurs poate avea un decan al acestei facultati care este un fost mare sportiv de performanta al tarii asteia?

Stiu, o sa mi se spuna ca sportivii nu sunt (unii) studenti ai UBB. Poate e adevarat. Dar unii au fost. Si daca nu au fost, poarta cu mandrie emblema “U”. Si spun, oriunde merg : “Eu sunt de la Universitatea Cluj”. 

Nu voi intelege niciodata dihotomia asta intre Universitatea Babes Bolyai si Clubul Sportiv Universitatea. De zici ca sunt doi dusmani. Unii actioneaza de zici ca singurul scop e sa maximizeze profitul, ceilalti stau blegi si accepta o situatie care e intolerabila. As putea sa le amintesc celor de la CS “U” ca au in Consiliul de Administratie profesori universitari? Nu le dau numele. Mi-e jena de ipotetica lor jena.

In toata aceasta poveste trista nu am inclus echipa de fotbal. FC “Universitatea” Cluj este un alt subiect. Sigur ca si in acest caz putem vorbi de neimplicare a mediului universitar, am spus-o, dar aici lucrurile sunt atat de grave ca e musai sa fie stiute. In loc de soapte pe la colturi, vom incerca, in zilele viitoare, o imagine reala si cat de cat completa a mizeriei in care se zbate. Vor fi lucruri banuite, vor fi altele noi, dar vor fi spuse toate. Lumea trebuie sa stie. Ca apoi fiecare sa gandeasca ce e de facut. Avem o adevarata mina de aur, avem istorie, avem traditie. O lasam sa moara, din cauza unor netrebnici????

Pe maine !

Viata asta tin cu “U” !

Intrebari… Intrebari…

Ca asa-i la “U”. De la extaz la agonie nu e decat un pas. Mic de tot. Nici nu e vorba de rezultatul meciului de azi. Nici macar de prestatia jalnica a unui pseudo-arbitru care a incasat pentru meciul de azi 1,600 de lei. Nici de evolutia palida a copiilor (de asteptat poate dupa efortul de joi seara).

Aici e vorba despre diferenta intre adevar si impostura. Intre sufletisti si mincinosi. Intre oameni si bestii.

Dupa meciul de azi, in fata intrarii principale, un copil de nici 10 ani. Echipat ca la “regulament”, cu tricou, trening, esarfa si sapca. Cu lacrimi pe obraji. Dialogul e scurt si intrerupt de sughituri… “Ce faci, copile, aici? / Am venit sa il caut pe arbitru sa il intreb de ce nu a dat hent la golul ala al lor”

U O idee

Am “citit” in spatele disperarii usor copilaresti, intrebarile importante. Care, nu-i asa, nu au legatura decat formal cu meciul si rezultatul de azi. Intrebari care le aud multi in interiorul lor. Intrebari pe care le-ar pune si nu au cui. Intrebari catre Madam Anastasescu & family, catre “invizibilul extrem de vizibil” Marginean si catre ce a mai ramas din Walter-Busca dupa “fuga in Dubai”, adica juniorul.

  1. Cand nu spune adevarul administratorul : cand declara public ca nu exista vreun investitor interesat, sau cand prezinta contracte de vanzare pe care nimeni niciodata nu le inregistreaza, functionand doar ca o manipulare ordinara?
  2. De ce nu primeste Marginean o functie oficiala la club, din moment ce dirijeaza si dijmuieste tot ce misca ?
  3. Cand minte administratorul, cand declara oficial, prin site-ul clubului, ca “ne dorim ca Pojar sa se alature si el echipei tehnice” sau cand refuza orice contact cu el sau altii?
  4. Este adevarat ca incepand de saptamana viitoare Centru de Copii si Juniori ramane fara nici un leu (tocmai a intrat o “subventie” de la FRF alocata juniorilor), desi avem o echipa, a juniorilor A, cu 5 victorii din 5 si golaveraj 14-0 in Turneul Elitelor Under19 ?
  5. Ultima, si cea mai “grea”: de ce sunt refuzati orice investitori care si-au exprimat dorinta de a prelua clubul ? Cand va fi cazul vom nominaliza.

Deocamdata atat. Zilele viitoare o sa detaliem. Ca nu suntem prostii satului. Iar de manipulari ordinare ne-am saturat.

Stiu, unele (daca nu toate) intrebari sunt retorice. Raspunsuri intuite sau cunoscute. Pana la urma, nimic nou sub soare, doar am mai trecut prin momente negre. Daca altadata era vorba de nepricepere, acum vorbim de niste ordinari care isi fac mendrele “asistati” de o tacere suspecta a comunitatii “orasului-comoara”. Care are si el, asa cum avem noi toti, o vina considerabila. Ca ii suportam si nu ii ridicam de gulerele slinoase sa ii aruncam in suturi in fund dincolo de Feleac.

Daca va pasa de acesti copii talentati dar naivi si lipsiti de experienta acestor netrebnici, nu mai stati impasibili. Puneti, fiecare, intrebarile de mai sus (si altele pertinente care va vin in minte) zi de zi, ceas de ceas catre destinatarii ce uzurpa culorile alb-negre….

Va spuneam ca joi seara Doctorul Mircea Luca a coborat de pe soclu pentru a se intruchipa in unsprezece copii inimosi care au fost pe teren. E timpul ca echipa de “U”isti din ceruri sa se coboare in fiecare dintre noi, sa ne traga de maneca si sa ne intrebe simplu :”ce faceti cu U?” Raspundeti, rogu-va, fiecare asa cum simtiti !

Viata asta tin cu “U” !

Vrem meciul juniorilor FC Ardealul – “U” pe Stadionul Dr.Mircea Luca!!

Profitand de faptul ca meciul “mare” al “Universitatii” se desfasoara doar maine, am fost azi la Baza De Pregatire Dan Anca a “Universitatii”, acolo unde au jucat juniorii A si B ai lui “U” in noua competitie nationala “Turneul Elitelor“. Una din putinele initiative laudabile ale FRF, noua competitie aduna reprezentantele celor mai bune si prolifice Centre de Juniori din tara. Impartite in doua serii (Est si Vest), 24 de echipe se bat pentru titlul national, care va permite participarea in noua competitie europeana Youth Europe Champions League.

“Universitatea” este prezenta la ambele categorii (Under 19 si respectiv Under17), si are rezultate notabile. Echipa Under 19 are 5 victorii din 5 meciuri, cu un golaveraj 14-0, fiind singura echipa din tara fara gol primit. Azi au invins, net, FC Brasov cu 5-0, dupa un meci extraordinar, in care am vazut totul: daruire, pasiune si mult, foarte mult talent. O echipa din care oricand poti selectiona 4-5 jucatori sa ii aduci la echipa mare. Mare am spus??? Pana in luna mai, vreo 4 din cei de la echipa mare jucau aici, la juniori. Glumind, cred ca Butean, Patrick, Crisan, sau Cindea ar trebui sa traga tare. Vin din urma fotbalisti la fel de talentati.

"U" - FC Brasov 5-0, Turneul Elitelor Under19

“U” – FC Brasov 5-0, Turneul Elitelor Under19

U junioriA2

Am avut placerea si bucuria sa intalnesc azi doi profesionisti. Unul al gazonului, profesorul Mihai Georgescu, si celalalt al condeiului. Ovidiu Blag, “U”ist inainte de a fi jurnalist, a si scris azi, despre meci si competitie. Si tot Ovidiu a avut o idee nemaipomenita (AICI): in etapa a noua, se joaca derbiul seriei Vest, intre cele mai bune echipe Under 19, ambele clujene, cele ale FC Ardealul si “Universitatii” Cluj. Ovidiu a lansat ideea ca acest meci sa fie gazduit de “stadionul mare”, acolo unde au pasit atatea generatii si generatii de juniori talentati. Frumos ar fi ca asta sa fie doar inceputul unei campanii Sprijiniti juniorii lui “U”.

Tuturor celor care ati fost incantati de prestatia copiilor Clujului in meciul de joi seara, le recomand : faceti-va timp pentru meciurile “Universitatii” din Turneul Elitelor. Merita!

Viata asta tin cu “U” !

Si ati fost !

Nu stiu cat de inspirat a fost acel apel adresat copiilor de azi ai lui “U” de a urma exemplul legendarului Doctor Luca, dar pot spune ca in seara asta au facut-o.

Pentru 90 de minute, Doctorul Mircea Luca a coborat de pe soclu si a mai intrat o data pe iarba. Poate pentru o secunda a fost stingher, dar, ca un adevarat simbol, a intrat repede “in ghete”. Si s-a numit, pe rand, Darius Himpea, surpriza cu nr.11 de pe stanga, cel care a transformat in anonimi pe “marii fotbalisti” Papp sau Ad.Popa, sau Radu Crisan, cu o prestatie imperiala, cu atitudine si realizari de mare fundas, s-a numit Marvin Schieb, cel care, cu o cursa pe stanga cu “marele” Varela l-a facut ca in curtea scolii, trecand pe langa el ca intercity-ul in prafuita si neterminata gara Medias, s-a numit pe rand Niczuly, Dulap, Tarcea, Kovacs, Cindea, Calcan, Popescu, Greu, Cocina, Boboc si Tarcea. Si a fost tare mandru Doctorul Luca sa vada in fiecare din cei pomentiti aceeasi determinare, suflet si entuziasm care l-au facut unic in istoria “Universitatii”.

Ufcsb Noemi

Meciul s-a incheiat, incet se sting si luminile stadionului. Doctorul Luca se urca din nou pe soclul de unde pazeste, cu grija parinteasca, casa “Universitatii”. Maine, daca treceti pe langa stadion, priviti-l pentru o clipa. Veti vedea un Mircea Luca zambitor. “Universitatea” incepe sa se intoarca la ceea ce stie cel mai bine sa fie. O poveste perena, despre daruire, entuziasm, suflet si pasiune. 

Multumesc, Mircea Luca! Cel de pe soclu si cei din teren! Multumesc “Universitatea”!

Viata asta tin cu “U” !

Photo: Noemi Arman

Este sarbatoare. Joaca “Universitatea”

Maine joaca “U”. Cu o echipa. E sarbatoare iar pe Stadionul Dr. Mircea Luca. In noaptea asta probabil ca echipa de copii a Clujului va adormi greu. Nu-i tocmai usor sa treci in patru luni de la un meci de juniori A sau de Liga a patra cu Armenopolis Gherla, la un meci in nocturna, saisprezecimi de Cupa Romaniei, meciul-vedeta al rundei, cu ditamai campioana Romaniei.

Ce sfat sa le dam? Ne e plin podul de sabloane, de indemnuri la barbatie. Le-am putea spune ca ei sunt intr-o situatie de invidiat. Nimic de pierdut, totul de castigat. Le-am putea spune multe.

Eu le voi spune ceva ce, cu siguranta, gandeste orice suporter alb negru:

Copii ai Clujului, cand ajungeti maine seara la stadion, zaboviti cateva secunde in fata sa. Este acolo o statuie. Este Doctorului Mircea Luca. Acel capitan al “Universitatii” care, o spune venerabilul Szoboszlay, “nu era cel mai talentat fundas, dar stia sa adune echipa in jurul sau si sa puna fruntea, de era nevoie, in bocancul adversarului, aparand culorile alb-negre“.

statuie 6

Si le-as mai arata ceva. Copii, ai Clujului, va amintiti ? Nu a trecut mult de cand erati asa:

U initiere

Iar acum ati ajuns asa:

U23093

Ce poate fi mai mobilizator decat gandul ca veti avea in spate o voce unica si puternica, aceea a peluzei “U”iste care va striga, simplu si cu suflet Haide “U” ?

Ca veti castiga, ca veti pierde, fiti maine, pe teren, unsprezece Mircea Luca si veti simti cu adevarat ca jucati la “Universitatea”.

Haide “U” !

Pentru “copiii Clujului”

Intr-o saptamana, “copiii Clujului” joaca trei meciuri consecutive acasa. Cu Gaz Metan, cu FCSB in Cupa Romaniei si cu Soimii Pancota. Trei meciuri in care copiii Clujului ne reprezinta. Mi-a sugerat cineva, inspirat, sa ii numesc “orfanii Clujului”. O avea dreptate?

Un lucru e cert: “U” este mai viu si mai colorat decat ar vrea unii. O reclama de data recenta a unui post TV ii infatiseaza pe acesti copii drept “coboratori din tribune, dintre ultrasi”. E o licenta jurnalistica, dar reflecta un adevar. Iii vom vedea azi in teren pe multi dintre cei care au capatat calitatile unui fotbalist la Centrul de Copii si Juniori. Despre care auzeam doar cand luau locul I, II sau III la Campionatele Nationale de Juniori. Ne aminteam atunci de ei. Ii felicitam, scurt, cu o doza de vinovatie, si apoi ne intorceam la minciuna de zi cu zi.

"U" de acum.... Mereu cu un pas inainte / Foto: Dan Bodea

“U” de acum…. Mereu cu un pas inainte / Foto: Dan Bodea

A aparut informatia ca 16 dintre ei sunt studenti al Universitatilor clujene. Ce ironie! Intr-o lume in care banul si stralucirea falsa a nocturnei ucide frumusetea sportului, “U” se incapataneaza sa se intoarca, ciclic, spre origini. Spre gandul originar al fondatorilor sai. Poate tocmai de aceea povestea “U” merge mai departe cu incapatanare.

“U” a aratat intr-o seara magica la Bucuresti de ce e altceva. Tocmai la Bucuresti, acolo unde, parca venind de la  Ioan Chirila si a atatia altii, s-a reinnodat iubirea dintre bucuresteni si “U”. Intre timp, in liga a doua, am cunoscut admiratia si iubirea de o viata a altor “ne-clujeni” fata de “U”. Este, oare, vremea intoarcerii Clujului catre “U”? Mai are Clujul cosmopolit capacitatea de a-si recunoaste si primi inapoi copilul? Daca te uiti pe ceea ce inseamna simbolistica (prezenta in mediul online, afisarea fanioanelor, etc) ai spune ca da. Ca asta nu e destul, o stim.

Resurse materiale (multe sau putine) s-or mai gasi. Nebuni frumosi in tribune exista. Ce asteapta “copiii Clujului” este rabdarea si insufletirea noastra. Cum ii vom rasplati? Ei vor baga, precum legendarul Mircea Luca, capul in bocancul adversarului. Sti-vom noi sa cautam si sa gasim resursa sufleteasca de a-i rasplati?

Apeluri la responsabilitate catre cei care pot am tot facut. Nu o sa ii mai pomenesc. Se stiu ei care sunt. Lipsa lor de actiune le va fi “rasplatita”. Este vremea noastra, Si a lor. A “copiilor orfani ai Clujului”.

Haide “U” !

 

Cine a fost Nicolae Martin

Este de neimaginat sa vorbesti de baschetul feminin din Cluj si sa nu te gandesti, imediat la un nume : NICOLAE MARTIN.

A inceput azi “Memorialul Nicolae Martin”. Din pacate, intr-un anonimat total. Nu am vazut vreun afis, nu am vazut deloc promovarea unui asemenea eveniment, si e pacat. Poate ca trebuie mai mult decat sa te lauzi cu sponsori si transferuri, trebuie sa intelegi cat este de profunda istoria echipei.

Mereu jovial, omul si antrenorul

Mereu jovial, omul si antrenorul

Pentru ca nu ajunge sa ii onorezi memoria prin numele unui turneu, vreau sa le amintesc (unora) sau sa le spun (altora) cine a fost Nicolae Martin. Pentru ca am avut onoarea sa gazduiesc aici interviuri cu trei fete care au facut istorie in alb-negru sub  indrumarea regretatului antrenor, in loc de orice CV sau descriere, le voi lasa pe ele sa vorbeasca despre omul si antrenorul NICOLAE MARTIN:

Paula Misaila:

“Categoric varful de cariera, dacă poate fi numit așa, l-am atins la Universitatea Cluj. Nu as fi reusit  singură, dar am beneficiat de  ajutorul regretatului antrenor Nicolae Martin, care a știut să promoveze jucătoare tinere, să ne unească și să ne simtim o ECHIPA. Un antrenor extraordinar (aici vorbesc rezultatele echipei cat timp a fost la “carma”) și mai presus a fost OM.  Un OM extraordinar, a cărui viață și-a dedicat-o in totalitate baschetului. A fost tot timpul un pas in fața tuturor in ceea ce privea pregatirea fizică, pregătirea meciulilor, abordarea lor. Cauta neobosit metode noi de pregatire, ne considera pe toate ca fiind familia lui si chiar eram asta, familia lui. Dumnezeu sa-l odihnească in pace. Daca as putea sa ii spun acum ceva, i-as spune :” Nea Martine sincer imi lipsești ca om si prieten” Căci asta a fost pentru toate: om,  prieten și mai apoi antrenor, fara sa amestece rolurile.”

Ane Kirr:

NICOLAE MARTIN! De fapt erau doi (“Burcus” si “Bivolul” erau poreclele sale ). Era un om obisnuit cu care stateai la o bere, vorbeai despre o mie si o suta de lucruri, te “afuma”cu Marasestiul fara filtru care il fuma si la sfarsit conversatiile se terminau intotdeauna cu baschetul! Celalalt era Nicolae Martin,super antrenor,documentat tot timpul cu tot ce insemna baschet si nu numai. Era pedagog si psiholog in acelasi timp. Echipele pe care le-a antrenat nu erau cinci degete rasfirate,ci un pumn. Ne-a invatat sa intram pe teren si sa privim adversarul direct in ochi, sa avem incredere in noi si sa fim sigure ca santem cele mai bune! Toate astea impreuna cu grelele antrenamente au rodit si au dus la rezultate cunoscute! Sincer l-am iubit pe nea’Martin…Apropo, ca pomenisem de poreclele sale, toata echipa avea porecle. O aveam si eu pe a mea in vremea aia: din cauza nasului, eram…“Surubita”

Antrenorul Martin si..... "Surubita"

Antrenorul Martin si….. “Surubita”

Zsuzsa Sandor:

“Un OM DEOSEBIT, extrem de inteligent si cult. Mai nou vorbim mult despre inteligenta emotionala, sant sigura ca la Nea Martin EQ-ul era la un nivel inalt, nici nu putea sa fie altfel, el devenind antrenor dupa ce incepuse Conservatorul. Stia mult de tot despre muzica, opera, ne si canta din cand in cand, era senzational. A trecut mult timp, baschetul s-a dezvoltat mult, dar cred ca atunci Nea Martin a incercat sa fie inovator, utiliza sisteme din SUA, ne socotea bioritmul, mergeam la sauna si inot dupe meciurile duble, exact ce este valabil si astazi. El mai era si un manager adevarat, atat cu echipa cat si cu oficialii. De exemplu, a reusit sa ne aprobe un drum in Turcia, pentru meciuri amicale Am calatorit cu masini personale prin Bulgaria, a fost o minune! Stia precis cu ce ne poate motiva, imi amintesc ca trebuia sa ma sacaie un pic sa joc mai bine, dar daca oricare dintre noi aveam probleme, puteam sa mergem la el, incerca sa ne ajute cumva, ne era atat antrenor cat si mentor si dascal de viata. Chiar daca nu mai este printre noi, trebuie sa ii multumesc pentru acea pregatire atat sportiva cat si de viata. Ne-a oferit posibilitatea unui orizont mai larg decat Clujul si Tg-Muresul, deschizandu-ne ochii catre lume. Sa nu uit sa amintesc  umorul pe care il avea, era deosebit, ne-a oferit  clipe de destindere chiar si in cantonamentele unde trageam de noi precum salahorii.”

Cred ca nu mai e nimic de adaugat. Doar atat: “Ne e dor de Domnia Ta, nea Martin !”

Reintalnirea cu “U”

Un meci “anonim” din liga a doua. Un micut stadion de tara. Doua echipe pe care le despart istoria.

Tarlungeni, 12 septembrie 2015. “U” joaca un meci de liga a doua cu echipa locala. Spectatori cat la un concert simfonic intr-un colhoz. Si 100 de “U”isti care “umbla cu U”. Si la Tarlungeni, undeva la poalele Pietrei Craiului, langa Brasov.

Meciul ca meciul, dar “intamplarile” acestuia dovedesc de ce o vocala are putere de simbol. Eram in parcarea stadionului, pregatiti de uzuala fotografie de grup, cand s-a apropiat de noi un venerabil domn. Ne saluta si ne spune ca a fost student la drept la Cluj la sfarsitul anilor 50 si ca de atunci a ramas cu “U” in suflet. I-am strans mana emotionati ca un om de 80 de ani a venit din Brasov sa isi vada “iubirea din studentie”. I-am oferit o esarfa si am avut onoarea sa il invitam intre noi pentru o fotografie de grup. L-am intrebat cum se numeste si, cu o oarecare sfiala, ne-a raspuns: “… mai putin conteaza, sunt fostul judecator Albu din Brasov”.

Printre "U"isti, domnul Albu din Brasov. Foto: C.Predescu

Printre “U”isti, domnul Albu din Brasov. Foto: C.Predescu

 

Dupa alte cateva minute, un domn de aceeasi varsta cu primul, ne saluta cu un zambet plin de bucurie. Se apropie de noi si, emotionat, scoate dintr-o punga, o carte. Fara coperti, uzata, lipita cu scoch, mandru tare ca a obtinut pe ea autograful lui Marius Popescu, antrenorul copiilor de azi ai lui “U”. Cartea respectiva era “Sepcile Rosii” a lui Ioan Chirila, editia prima, cea din 1969. Ne spune omul ca este suporter al “Universitatii” din tinerete.

In tribuna, despartiti de un gard (ce imbecilitate sa separi suporteri de suporteri doar din ratiuni de securitate, chiar acolo unde e evident ca nu e cazul), un alt domn cu parul alb ne saluta, spunandu-se ca e nascut in zona Turzii, e multat din tinerete la Brasov, dar e ramas loial “Universitatii”.

Pregatiti de plecare spre casa, treceau pe langa noi unii din jucatorii locali. Unii ne-au salutat cu prietenie. Mi-a rasarit un gand: cum e, oare, sa fi fotbalist, sa ai o cariera in spate si sa fii vaduvit de a fi insotit oricand si peste tot de suporteri de toate varstele? Probabil si unii dintre “jucatorii tarlungeneni” se gandeau la asta…..

“Ocupati” in ultimii ani cu peregrinarile din liga intai, nu am trecut prin micile orase transilvane (si nu numai), acolo unde, imprastiati de viata si soarta, vietuiesc multi, foarte multi iubitori de “U”. Poate ca si aceasta “intoarcere” spre profund va insemna o purificare si o intoarcere spre simbolul curat. Suna a naivitate? Poate, dar dincolo de ligi, bani, transferuri exotice, cantonamente luxoase sau nocturne stralucitoare, traieste acel “U” profund si nemuritor.

“U” e mai viu decat ar vrea unii

Priviti fotografia asta de pe site-ul http://www.stiridesport.ro :

U UTA

Ceea ce vedeti acolo e o disputa intre un copil de 19 ani (Marvin Schieb) si un “taliban” de 37 de ani (Sorin Botis). O disputa intre trecut si viitor. Botis a debutat in Liga I la UTA in 1997, cand Schieb avea un an. A jucat din 2002 pana in 2013 la echipe din Ungaria (Ferencvaros, Honved, Beckescsaba) sau din Rep.Moldova (Sheriff Tiraspol). Are 368 de meciuri jucate in prima liga din Romania, Ungaria si Moldova.

Acum amintiti-va, privitorii meciului de azi ( “U” – UTA ), prin minutul 30, de “expresul” Marvin Schieb trecut pe dreapta, intr-o cursa de la mijlocul terenului, pe langa Botis, pana la poarta adversa. Asta este cheia meciului de azi. Intre o exuberanta si o dezinvoltura data de valoare, uneori naiva, si un fotbal desprins parca din oglinda anilor 80, cu o stiinta a fragmentarii si a utilizarii excesive a fortei in detrimentul spectacolului. A fost alegerea aradenilor, si-au facut echipa dupa aceasta filozofie, se bazeaza pe Botis, pe Straut, pe Curtuius, e problema lor.

Scormonesc in amintiri sa gasesc un meci si o zi in care am vazut atatia suporteri plecand zambitori, linistiti si plini de sperante dupa un meci pierdut pe teren propriu. E dovada maturitatii si a sperantei. Este, probabil, cel mai mare castig al celor doua etape. “U” este mai viu decat ar vrea, probabil, unii. E mai viu decat toate prognozele pesimiste. La Targoviste am vazut 100 de oameni noua echipa de copii asudand pana in ultima secunda. Azi au vazut-o 3,000. Aceeasi exuberanta, aceeasi dezinvoltura, aceeasi determinare. Desigur, si aceleasi naivitati.

Papi, Sisi, copii….. Starea asta de bucurie vi se datoreaza. Este meritul si este obligatia voastra sa o pastrati intacta. Infrangeri vor mai fi. Liga a doua e plina de toate rebuturile ajunse la 30-35 de ani…. Forta bruta si minte putina. Rutina, muschi si cam atat. Toate astea pot fi depasite cu entuzismul vostru…. Valoarea va da voie sa nu va considerati deloc inferiori unor “talibani” de 35 de ani si 100 de kg. Cat timp veti pastra ritmul, placerea jocului, determinarea de a va depasi si de a invata din orice esec, veti avea alaturi aceeasi peluza calda ca si azi. 

Ar merita cateva cuvinte si “invizibilii” diriguitori ai clubului care fac parca orice ca ce e frumos sa nu mai fie. E insa pacat sa umbresc aceasta zi cu consideratii despre “capabilii” astia. O se le spun doar atat: “U” are o generatie de exceptie. Sa nu indrazniti….. sa nu va puna primejdia…. sa va bateti joc de generatia asta, cum ati facut cu atatea altele ! Sa stiti doar atat: cand se va porni tavalugul tribunei, alimentat de dorinta de a apara acesti copii talentati……e bine sa fiti departe. Definitiv!

Haide “U” !