Cine a fost Nicolae Martin

Este de neimaginat sa vorbesti de baschetul feminin din Cluj si sa nu te gandesti, imediat la un nume : NICOLAE MARTIN.

A inceput azi “Memorialul Nicolae Martin”. Din pacate, intr-un anonimat total. Nu am vazut vreun afis, nu am vazut deloc promovarea unui asemenea eveniment, si e pacat. Poate ca trebuie mai mult decat sa te lauzi cu sponsori si transferuri, trebuie sa intelegi cat este de profunda istoria echipei.

Mereu jovial, omul si antrenorul

Mereu jovial, omul si antrenorul

Pentru ca nu ajunge sa ii onorezi memoria prin numele unui turneu, vreau sa le amintesc (unora) sau sa le spun (altora) cine a fost Nicolae Martin. Pentru ca am avut onoarea sa gazduiesc aici interviuri cu trei fete care au facut istorie in alb-negru sub  indrumarea regretatului antrenor, in loc de orice CV sau descriere, le voi lasa pe ele sa vorbeasca despre omul si antrenorul NICOLAE MARTIN:

Paula Misaila:

“Categoric varful de cariera, dacă poate fi numit așa, l-am atins la Universitatea Cluj. Nu as fi reusit  singură, dar am beneficiat de  ajutorul regretatului antrenor Nicolae Martin, care a știut să promoveze jucătoare tinere, să ne unească și să ne simtim o ECHIPA. Un antrenor extraordinar (aici vorbesc rezultatele echipei cat timp a fost la “carma”) și mai presus a fost OM.  Un OM extraordinar, a cărui viață și-a dedicat-o in totalitate baschetului. A fost tot timpul un pas in fața tuturor in ceea ce privea pregatirea fizică, pregătirea meciulilor, abordarea lor. Cauta neobosit metode noi de pregatire, ne considera pe toate ca fiind familia lui si chiar eram asta, familia lui. Dumnezeu sa-l odihnească in pace. Daca as putea sa ii spun acum ceva, i-as spune :” Nea Martine sincer imi lipsești ca om si prieten” Căci asta a fost pentru toate: om,  prieten și mai apoi antrenor, fara sa amestece rolurile.”

Ane Kirr:

NICOLAE MARTIN! De fapt erau doi (“Burcus” si “Bivolul” erau poreclele sale ). Era un om obisnuit cu care stateai la o bere, vorbeai despre o mie si o suta de lucruri, te “afuma”cu Marasestiul fara filtru care il fuma si la sfarsit conversatiile se terminau intotdeauna cu baschetul! Celalalt era Nicolae Martin,super antrenor,documentat tot timpul cu tot ce insemna baschet si nu numai. Era pedagog si psiholog in acelasi timp. Echipele pe care le-a antrenat nu erau cinci degete rasfirate,ci un pumn. Ne-a invatat sa intram pe teren si sa privim adversarul direct in ochi, sa avem incredere in noi si sa fim sigure ca santem cele mai bune! Toate astea impreuna cu grelele antrenamente au rodit si au dus la rezultate cunoscute! Sincer l-am iubit pe nea’Martin…Apropo, ca pomenisem de poreclele sale, toata echipa avea porecle. O aveam si eu pe a mea in vremea aia: din cauza nasului, eram…“Surubita”

Antrenorul Martin si..... "Surubita"

Antrenorul Martin si….. “Surubita”

Zsuzsa Sandor:

“Un OM DEOSEBIT, extrem de inteligent si cult. Mai nou vorbim mult despre inteligenta emotionala, sant sigura ca la Nea Martin EQ-ul era la un nivel inalt, nici nu putea sa fie altfel, el devenind antrenor dupa ce incepuse Conservatorul. Stia mult de tot despre muzica, opera, ne si canta din cand in cand, era senzational. A trecut mult timp, baschetul s-a dezvoltat mult, dar cred ca atunci Nea Martin a incercat sa fie inovator, utiliza sisteme din SUA, ne socotea bioritmul, mergeam la sauna si inot dupe meciurile duble, exact ce este valabil si astazi. El mai era si un manager adevarat, atat cu echipa cat si cu oficialii. De exemplu, a reusit sa ne aprobe un drum in Turcia, pentru meciuri amicale Am calatorit cu masini personale prin Bulgaria, a fost o minune! Stia precis cu ce ne poate motiva, imi amintesc ca trebuia sa ma sacaie un pic sa joc mai bine, dar daca oricare dintre noi aveam probleme, puteam sa mergem la el, incerca sa ne ajute cumva, ne era atat antrenor cat si mentor si dascal de viata. Chiar daca nu mai este printre noi, trebuie sa ii multumesc pentru acea pregatire atat sportiva cat si de viata. Ne-a oferit posibilitatea unui orizont mai larg decat Clujul si Tg-Muresul, deschizandu-ne ochii catre lume. Sa nu uit sa amintesc  umorul pe care il avea, era deosebit, ne-a oferit  clipe de destindere chiar si in cantonamentele unde trageam de noi precum salahorii.”

Cred ca nu mai e nimic de adaugat. Doar atat: “Ne e dor de Domnia Ta, nea Martin !”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s