Reintalnirea cu “U”

Un meci “anonim” din liga a doua. Un micut stadion de tara. Doua echipe pe care le despart istoria.

Tarlungeni, 12 septembrie 2015. “U” joaca un meci de liga a doua cu echipa locala. Spectatori cat la un concert simfonic intr-un colhoz. Si 100 de “U”isti care “umbla cu U”. Si la Tarlungeni, undeva la poalele Pietrei Craiului, langa Brasov.

Meciul ca meciul, dar “intamplarile” acestuia dovedesc de ce o vocala are putere de simbol. Eram in parcarea stadionului, pregatiti de uzuala fotografie de grup, cand s-a apropiat de noi un venerabil domn. Ne saluta si ne spune ca a fost student la drept la Cluj la sfarsitul anilor 50 si ca de atunci a ramas cu “U” in suflet. I-am strans mana emotionati ca un om de 80 de ani a venit din Brasov sa isi vada “iubirea din studentie”. I-am oferit o esarfa si am avut onoarea sa il invitam intre noi pentru o fotografie de grup. L-am intrebat cum se numeste si, cu o oarecare sfiala, ne-a raspuns: “… mai putin conteaza, sunt fostul judecator Albu din Brasov”.

Printre "U"isti, domnul Albu din Brasov. Foto: C.Predescu

Printre “U”isti, domnul Albu din Brasov. Foto: C.Predescu

 

Dupa alte cateva minute, un domn de aceeasi varsta cu primul, ne saluta cu un zambet plin de bucurie. Se apropie de noi si, emotionat, scoate dintr-o punga, o carte. Fara coperti, uzata, lipita cu scoch, mandru tare ca a obtinut pe ea autograful lui Marius Popescu, antrenorul copiilor de azi ai lui “U”. Cartea respectiva era “Sepcile Rosii” a lui Ioan Chirila, editia prima, cea din 1969. Ne spune omul ca este suporter al “Universitatii” din tinerete.

In tribuna, despartiti de un gard (ce imbecilitate sa separi suporteri de suporteri doar din ratiuni de securitate, chiar acolo unde e evident ca nu e cazul), un alt domn cu parul alb ne saluta, spunandu-se ca e nascut in zona Turzii, e multat din tinerete la Brasov, dar e ramas loial “Universitatii”.

Pregatiti de plecare spre casa, treceau pe langa noi unii din jucatorii locali. Unii ne-au salutat cu prietenie. Mi-a rasarit un gand: cum e, oare, sa fi fotbalist, sa ai o cariera in spate si sa fii vaduvit de a fi insotit oricand si peste tot de suporteri de toate varstele? Probabil si unii dintre “jucatorii tarlungeneni” se gandeau la asta…..

“Ocupati” in ultimii ani cu peregrinarile din liga intai, nu am trecut prin micile orase transilvane (si nu numai), acolo unde, imprastiati de viata si soarta, vietuiesc multi, foarte multi iubitori de “U”. Poate ca si aceasta “intoarcere” spre profund va insemna o purificare si o intoarcere spre simbolul curat. Suna a naivitate? Poate, dar dincolo de ligi, bani, transferuri exotice, cantonamente luxoase sau nocturne stralucitoare, traieste acel “U” profund si nemuritor.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s