Cincizeci de lei. Pentru ca… “U”

Situatie e asa cum e. Numai noi stim cat de mult ne-am dori sa nu mai fie asa. Numai ca, mult prea des uitam. Si e bine sa ne amintim.

La meciul de baschet Romania – Turcia, galeria “Universitatii” a afisat un banner de un adevar aproape absolut:Nu e vorba de fotbal, e vorba de “U” / Aparam simbolul orasului, vino si tu!. Cam asa….

Da, nu e vorba de fotbal. Baietii aia au avut dreptate. E vorba de “U” si e vorba de NOI. Care noi? Noi. “U”istii. care, nu-i asa, suntem cei mai buni, cei mai frumosi, cei mai dedicati, cei mai loiali.

Un om absolut remarcabil, un sufletist cu adevarat dedicat lui “U” ne propune mereu si mereu noutati. De exemplu, pentru maine, la primul meci din sezonul de primavara, ne asteapta cu NOUTATI. Si, plecand de aici, imi pun intrebari.

Suntem, vrem nu vrem, o masa de 3,000 de “U”isti prezenti mai mereu in tribune. Cu dedicatie si cu devotament. Hai sa incercam un exercitiu: inchidem ochii, si vedem o realitate mult dorita. Urma lui Walter, a Marietei, a Margineanului, a tot ce inseamna cancerul din ultimii ani s-a evaporat ca si cum nu ar fi existat. Vasu nu mai e seful impotent al CS Universitatea. Vedem insa un club curat, frumos, apropiat de ceea ce profesorul Hatieganu dorea. “U” acela pe care il numim “al nostru”. Asa fiind, o data pe luna, fiecare din acesti “frumosi nebuni” ai culorilor alb-negre trec pe la standul “Universitatii”. Si cheltuie 50 de lei pe un produs care sa ne aminteasca in fiecare secunda ca “U” e ceea ce iubim. Cincizeci de lei. Un fanion, o esarfa, un tricou, un breloc, un pix. Orice.

Photo: Stefan Martinescu

Photo: Stefan Martinescu

V-ati intrebat ce ar insemna asta? 150,000 de lei pe luna. 1,800,000 lei anual. 400,000 de euro adica. E mult? Nu e. Este cam dublul sumei necesare anual pentru Centrul de copii si juniori. Da, centrul ala de unde vin Crisan si Cordos si Hampea si Butean si Schieb si Tarcea. De unde tocmai au rasarit Berci si Morutan.

Intr-o perspectiva mai larga, daca si CS Universitatea ar intelege ca nu e destul sa ai un magazin cu rafturi goale la stadion, ai putea cumpara un tricou cu Florina Chintoan sau Laura Popa. Poate cu Flavia Ferenczi sau Ines Ajanovic. Poate unul cu autograful Corinei Caprioru sau al campionului mondial de juniori la inot Robert Glinta. Toti “U”isti. Poate ai gasi cartile lui Ioan Chirila, sau ale lui Ovidiu Blag ori Alin Fornade.

Vi se pare prea mult? E un nimic fata de atasamentul aratat de suporteri. 5,000 de oameni deplasati la Bucuresti intr-o unica zi de 31 mai 2015 e putin? Fata de cat poate orasul-comoara, poate ca nu e mult. Dar fiecare din ei au fost adevarati.

Cincizeci de lei? Multi, foarte multi din cei ce sunt impresionati de atasamentul suporterilor spun asta “U traieste inca in primul rand datorita suporterilor sai”. Un adevar. Inainte de a deschide ochii si a reveni in realitatea trecatoare, intrebati-va fiecare: cincizeci de lei? 

Inainte de a fi lei-paralei si judecatori supremi a ceea ce altii fac sau spun, cum ar fi, oare sa facem fiecare dintre noi, gestul asta atat de simplu? Nu azi, ca e Marieta si e Vasu. Dar maine? Remember: cincizeci de lei !

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s