De ce nu se face tara asta bine….

No bun, am facut-o si pe asta. Calhoon’s Blog a primit acreditare la masa presei pentru meciul Romania – Spania. Nu ca mi-am dorit neaparat sa vad cum e sa fi in “haine” de jurnalist, dar un asemenea eveniment e ocazia perfecta sa vezi oameni de toate felurile si in toate ipostazele.Ca atare, ca un suporter patimas si statornic, intai mi-am luat bilet.

acreditare+bilet

Povestea biletului, putin mai incolo.

Asadar, duminica 27 martie 2016, ziua mareului meci amical Romania – Spania. Va avertizez ca despre meci, tactici, jucatori, nu voi pomeni aici. Avem destui “selectioneri”, asta ca sa nu il mai pun la socoteala pe adevaratul selectioner-jeneral-iconar.

Acreditare la masa presei doi, la cucurigu, la etajul 5 adica. Bun si acolo. Important e ca poti intra in toata zona presei, in tot spatiul public (tribune si peluze) si poti vedea tot ce misca.

Nu stiu cum a fost accesul la tribune, cat de minutios controlul corporal adica, dar cel de la intrarea presei a fost… lipsa. Linistit puteam intra cu fo’ doua kile de trotil si fo’ trei pistoale Carpati. Asa ca, mari si impenetrabili jandarmi, pe asta cu “controlul anti-tero” lasati-o mai moale ca e de ras. Cu sefi care iau doctorate pe la universitati private aradene, nici sa nu va asteptati vreodata ca institutia asta va fi altceva decat un mare fas si un consumator aiurea de bani. Despre “stewarzi” nu prea am ce spune, pntru ca, fiind aleasa firma Puscasului (PP Protect), aia is invatati cu “afluenta” din Gruia unde in 10 minute si paispe secunde controlezi tri locomotive si doua boghiuri. Nu ma pot rabda sa nu va zic un dialog savuros intre doi “stewarzi” (intre noi fie vorba, saracii, adusi duminica seara de pe la Lita sau Vlaha, nici nu-i de mirare): Unu’: “Ma, tu stii ce inseamna 3 si 5 pe albastru si restul pe alb?” (priviti acreditarea si intelegeti la ce se referea omu’). Alalalt: “Da stie p…” De fapt, expresiile astea academice se vor mai repeta pe parcursul serii ca, nu-i asa, suntem “orasul-comoara”.

La masa asta a presei de care zic, persoane si persoane… Tot felul de dudui si duduite, cunoscuti “specialisti” din presa locala, cu aere de oameni ofuscati ca “la naiba, iar m-au scos din caldura caminului pentru astia”. ¬†Jurnalisti dinafara Clujului (ii distingeai imediat prin bun simt si o usoara retinere in a se manifesta, comparativ cu “vedetele” locale) si toata “presa” clujeana. No bine, ca sa intelegeti, cucolasi, aszalosi, macicaseni, de astia….

Inaintea meciului vine ofiterul de presa al FRF si ne inmaneaza foaia de joc. Incep “studiile aprofundate”. Una: ” Pfff, si astia, nu au scris in dreptul fiecarui jucator la ce club joaca”…. Alta, catre colega ei, la fel de blonda: “Tu, unde a jucat Tatarusanu in Romania?”. Aialalta: “Tu, stai….. ori la Dinamo ori la Rapid”. Unu’, catre colega sa (cum naiba de toate erau blonde?): “Intra pe net un pic si uita-te, ca nu mai stiu, Pique joaca la Real sau la Barcelona?” De astea…. Adica, sa intelegeti de acum inainte de ce avem o presa sportiva locala asa de performanta.

Cu cateva minute inainte de iesirea echipelor, apare un “desant” de politie-jandarmi-stewarzi de zici ca l-au prins pe unu’ cu siringa in vena. Imi vine in minte un gand: “Hm, smecherii astia au vazut pe camere ca vreun jurnalist a intrat cu vreun obiect interzis si ei, vigilenti adica, il salta”. Da’ de unde! Venisera oamenii ca tot omu’ sa vada meciul. Nu au avut de la inceput tupeul sa ii ridice pe jurnalisti de pe scaune, dar nu era timpul trecut. Nu dau nume ca mi-e rusine de rusinea pe care nu o au. Numa’ sa stie ca am fotografii, daca e cazul le arat fata si…. caracterul.

stadion inceput

Incepe meciul, incep scandarile. Asa cum era de asteptat (numai ruptii de realitate s-ar fi asteptat ca toate declaratiile lu’ jeneraul’ si burleanu si ocoshii aia de fotbalisti sa nu fie taxate). Isi primesc si jeneralu’ si ferefeu’ urarile. Acuma, sigur, aia care vin la meci odata la trei ani nu-s in tema. Si se supara. Dar nu-i bai, ca ei mai vin peste trei ani. Noi tot aici. In spatele meu, doua din creaturile care s-au zgarcit la 200 de lei si au abuzat de functie si grad. Unu’: “Ma cine is aia care injura ferefeu’? Is uisti, asa-i? No de aia nu ma duc la ei la meci”. Alalalt, coleg de “dialog”: “Taci ma, ca p… asta din fata noastra e de la U”. “P… asta” adica eram eu. Ma intorc sa le vad fata, ei se uitau concentrati la meci de zici ca amu’ isi iau licenta de impresari. Domnilor, va am “in chip”, daca e musai v-oi si arata. Recunoasteti, nu, ca era un dialog decent si plin de importanta functiei.

Se simte miros de cablu ars. Lumea se agita. Blondele din jur isi amintesc de “Colectiv”. Unu’ baga un “breaking news” pe telefon. Altu’ se ridica si incepe sa se plimbe nervos. “Invitatii” de la masa, politisti, jandarmi si trepadusi, stau impasibili. No, doar ei is la meci, nu-s in misiune… Se afla sursa. Un panou de comanda de la lift. Normal. La cati ghiolbani si burtosi au carat saracele lifturi la 4C (vipu’ vipului adica) nu e de mirare. ca nu-s obisnuite. ca astia nu vin decat daca se da de mancare si de baut pe gratis. Si acum era ocazia, ca plateste ferefeu’…. Vin doi pompieri cu un extinctor si gata. S-o fasait “breichingneusu”.

La pauza dau o tura pe la etajul imediat inferior. Ala cu ghiolbanii. Aici gasesc un steward mai luminat o tzara. Se uita la ecusonu’ meu si zice: “Domnu’, aici nu aveti acces”. No… “Du-te ma ca merg la toaleta, ca la asta de pe partea asta e coada”. Nu mai zice nimic si intru. Puteam avea fo’ tri centuri cu explozibil, si nici nu stiu cat rau faceam… Plin ochi de “personalitati”. De alea care nu ii misca fizicurile daca nu-i rost de ceva. Acum era. ca erau mesele pline. Printre ei, multi din aia care stramba din nas daca CluArena cere buget pentru reparatii, curatenie, etc. Da, da’ acum erau mandri ca “ce chestie faina e stadionu’ asta si cum ne mandrim noi cu el”. Ca sa raspund unei intrebari, nu, pe paszkany nu l-am vazut. Nici pe ala gras. Mi-o trecut prin minte la un moment dat, cand cu pana de la lifturi…Dar…No…. Cred ca s-ar fi blocat lifturile instant si aflam.

Cand incepe repriza a doua, surpriza: Ghiolbanii aia de la politie, politie locala, serei, efbiai, ensiaies si de unde mai erau, asezati confortabil pe scaune la mese. Vreo trei jurnalisti (hunedoreni cred) se retrag cuminti cand vad ca le sunt locurile ocupate. Le spun ca pe scaune stau jurnalisti, nu “invitati”. Nici macar nu isi intorc capul sa vada ce e. Oamenilor (ca domni nu va pot zice), iar va repet: am “chipuri” cu voi , sa nu credeti ca glumesc. Ala de m-o catalogat cu “p… asta” era, totusi, in picioare. Si asa, din cand in cand, imi arunca cate o privire de control. Cred ca abia acum afla raspunsul la intrebarea ce il chinuie de aseara: “M-o fi auzit p… ala?” No ai raspunsu’, pretene.

Se termina meciul, aplauze, urale, lumea se indreapta spre iesire. Coboram incet catre sala de conferinte si ii caut cu insistenta in sala pe “jurnalistii” aia in uniforme (si cativa in civil). Nu era normal? Altfel de ce ar fi fost la masa presei? Ooo, si imi amintesc: coborand, i-am zarit: ei iesisera primii si au intrat la 4. mai erau niste resturi de la ghiolbani. ca asta is ei, niste “culegatori de resturi”. Probabil azi s-or fi laudat pe la cunoscuti: “Am fost ma aseara la meci, am fost si la protocol, pfuaiii, ce mancare si ce vinuri….”.

Stranie experienta ! Si o concluzie certa: tara asta nu se face bine. cel putin nu cat traim noi. Ca nu-i cum. Nu ma credeti? Recititi ce am scris mai sus, si reflectati.

Va promiteam “povestea biletului”. Acreditarea am obtinut-o asa, ca am vrut sa imi pun mintea cu ferefeu’ sa vad ce si cum. Imi cumparasem insa bilet. Ca asa fac toti “U”istii. Dupa ce am ridicat acreditarea insa, am aflat ca, in “generozitatea” lor de ghiolbani, organizatorii (ferefeu’ adica) nu au oferit nici un bilet echipei de fotbal “U” si staffului . Ca doar, nu-i asa, “da-i incolo de desculti din Liga a doua, ce stiu ei ce e fotbalu’ de capitala adica”. Si am mai aflat ca exact ieri, duminica 27 martie, a implinit 85 de ani unul din cei mai vechi, statornici si fideli suporteri ai “Universitatii”, nea Titi adica.

Nea Titi Bondor, in peluza, ca in tinerete

Nea Titi Bondor, in peluza, ca in tinerete

Asa ca biletul meu s-a transformat in cadou pentru nea Titi. Care a stat in peluza, intre “U”isti, si probabil va ramane cu o amintire frumoasa de ziua sa. LA MULTI ANI, nea Titi, sa ramai langa noi si langa “U” inca mult timp!

Un lucru e clar: mi-a ajuns! Nimic nu se compara cu trairea din peluza. Nici macar “protocoalele” de la 4C. Sta-v-ar in gat la toti !

 

Advertisements

One thought on “De ce nu se face tara asta bine….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s