Mai e asta “U”?

Am tot zis ca tac. Am tot zis ca nu e momentul. Am tot zis ca e nevoie de rabdare. Am tot zis ca, probabil, este nevoie de a fi intelese lucruri. Ca poate sunt subiectiv. Ca sunt om doar.

No bun, ajunge. Cand rezultatele te ajuta, mai poti spune “ce naiba vor si astia, cum naiba nu-s multumiti ca tin baschetul clujean in top?”. Numai ca rezultatele trebuie sa fie un amestec pozitiv intre valoare ,perseverenta si traditie. Iar el, rezultatul, nu poate fi doar pentru statistici. Oricat de stralucite ar fi ele, rezultatul e pentru fani. Pentru aia din tribune adica. Fara de care, v-o spune orice sportiv care se respecta, rezultatul ramane doar o statistica. Fara baie in Somes, fara purtat pe brate de prostii aia care platesc biletul, fara berea de dupa cu coechipieri si suporteri laolalta. In egala masura, in momentele cheie ale unei confruntari dificile, ei, prostii aia care platesc bilet, iti pot da injectia de energie si adrenalina necesara pentru a izbandi.

Nu seamana cu "U:

Nu seamana cu “U:

V-ati prins. Vorbesc despre echipa de baschet masculin. Ma feresc sa spun “a Universitatii” pentru ca nu imi dau seama daca e corect sau nu. Nu mai stiu. De cinci ani incoace, managementul echipei asteia a dezvoltat un fel de suporter care nu e al “Universitatii”. Intr-o disputa amicala, imi spune un spirit tanar ca “nu prea stie istoria echipei si sincer, nici nu cauta prin carti sa o afle”. “Traieste clipa” cu alte cuvinte. No bun, si atunci de ce nu cautam un canal TV care transmite Euroliga sau NBA si vedem acolo baschet de cel mai inalt nivel, daca asta era scopul, purul baschet.

Sportul la “Universitatea” a fost altfel. Cu o sala plina, calda si dedicata, vibrand pana in ultima clipa s-a castigat meciul cu Primigi, cu o la fel de entuziasta sala s-a castigat un titlu la volei, cu o sala fierband in alb-negru s-a jucat n Champions League la handbal. Erau sali in care lipseau baloanele, mascotele, cocotele si pipitele. Nu era o sala de popcornisti si pepsisti. Nu se venea pentru selfie si pentru check-in pe facebook, se venea pentru “U”. 

Baschetul la Cluj are o istorie si o traditie atat de frumoasa si de bogata incat doar la Cluj se putea face baie in Somes, echipa si suporteri, dupa un titlu castigat intr-o secunda magica a lui Morris. Doar la Cluj se putea remonta un pasiv de 5-6 puncte si sa castigi cu 4 puncte diferenta intr-un minut jumate in fata, atentie, a detinatoarei Cupei Campionilor Europeni. Culmea e ca asemenea momente le-au trait pe viu si “protagonisti” ai echipei masculine de azi. Le-au uitat? Habar n-am, ca ei nu cunosc arta “comunicarii”.

Cand, pe rand, 50 de mureseni, apoi de oradeni, apoi de sibieni te domina sonor intr-o sala prea ocupata cu popcornul, nu poti decat sa te intrebi ce e aici? Ca “U” sigur nu mai e !

Toata stima si pretuirea pentru muresenii si oradenii de ieri, ca si pentru sibienii de azi. Au dat lectii despre atasament si devotament pentru echipa lor.

Nu va panicati, daca printr-un artificiu, maine, echipa asta se va numi CSM-BT, vor fi aceeasi spectatori in sala. Intr-o sala in care vor lipsi “U”istii. Sau vor fi, poate, dar tot mai stingheri.

Exprim o singura nedumerire: daca dinspre executivul echipei nu ma astept la vreo reactie, as fi extrem de curios sa imi dau seama care poate fi resortul care face ca BT sa pompeze un buget exorbitant intr-o constructie care uzurpa istoria si traditia unui sport si a unei echipe de legenda.

Viata asta tin cu “U”

Foto: Gabriel Runcan

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s