Heidemarie: “Sint mandra ca am facut parte din Familia „U”

Asa s-a nimerit, Ca intr-o seara frumoasa pentru baschetul clujean (Cupa Romaniei a ajuns, in sfarsit, sub Feleac), sa ne intoarcem cu un gand frumos si multa bucurie spre cei/cele care au facut posibil ca baschetul la Cluj sa fie un sport atat de iubit.

In “periplul” meu prin istoria baschetului clujean, am ajuns la o alta baschetbalista pentru care Clujul a insemnat “acasa”. Venita din Mediasul natal, plecata spre alte meleaguri, se declara clujeanca, cum va marturisi chiar singura.

“U” nu a fost doar o halta in viata ei. Dovada? In noiembrie, cu ocazia “reintregirii” (chiar daca doar pentru o zi) a “fetelor de aur ale Clujului”, nu a ezitat nici o secunda: “Vin! Nu pot lipsi”, mi-a transmis bucuroasa.

I-am spus ca vreau un interviu pentru “U”isti. Din prima clipa, la fel de directa, a spus “DA”. Mi-a mai spus ca va dura. Stiam. O “nemtoaica” cu o precizie milimetrica nu putea lasa nimic la intamplare. Nici macar niste raspunsuri la un “banal” interviu. Asa ca am asteptat rabdator. Si a venit momentul: “Ai email”. Stiam ce inseamna asta, asa ca am purces. Poate nu atat de savuroasa ca o olteanco-ardeleana precum Paula Misaila, sinceritatea si caldura, totusi, te cuceresc. Chiar si precizia amanuntelor.

Doamnelor si Domnilor, pentru toti “U”istii si nu numai, azi,

HEIDEMARIE SCHUSTER:

Heidemarie Schuster, cine esti tu? Da-ne cateva date personale
Sint nascuta la Medias. Scoala primara si liceul le-am facut la Medias. Dupa terminarea liceului m-am mutat la Cluj, pentru a urma cursurile la Facultatea de Matematica si pentru a juca baschet la Universitatea Cluj.

In anul 1986 am plecat in Germania si m-am stabilit la Nürnberg. Sint casatorita (cu un fost jucator de baschet) si am un fiu de 21 ani, care este student in Franta.

In prezent lucrez la o firma de IT ca Test Manager.

Cand si unde ai inceput baschetul?

Am inceput baschetul la virsta de 13 ani la Scoala Sportiva Medias.

Scoala medieseana a dat destui baschetbalisti de valoare. Cum ai ajuns la baschet?

Eram foarte inalta pentru virsta mea (mai inalta decit baietii din clasa) si pentru ca imi placea sportul, profesoara de sport de la Scoala Generala nr. 5 m-a trimis la Scoala Sportiva la sectia baschet (antrenoare era pe vremea aceea Marieta Schuster – coincidenta de nume ). A fost primul meu contact cu baschetul si mi-a placut atat de mult incat a devenit pasiunea mea.

Ai facut pasul, oarecum firesc, de la Medias la Cluj. Cum s-a intamplat?

Am atras atentia antrenorilor la finala de junioare de la Constanta, unde devenisem cosgetera. In timpul turneului m-a contactat domnul Bachner de la Timisoara si eram hotarata sa merg sa joc la dinsul in echipa. Insa soarta a vrut altfel… Dupa citeva saptamini, domnul Serban (antrenorul baietilor de la Medias) a venit la mine si mi-a spus ca dl. Nicolae Martin, antrenorul de la „U” Cluj vrea sa vorbeasca cu mine. Intr-o duminica, Nea Martin a venit la Medias. Impreuna cu tatal meu si cu domnul Serban ne-am intilnit cu dinsul la gradina restaurantului „Transilvania” ca sa discutam eventuala mea plecare la „U” Cluj.

Cine l-a cunoscut pe Nea Martin stie ce putere de convingere avea. Din clipa aceea doar Clujul mai conta pentru mine… (mai ales ca inca nu aveam noutati de la Timisoara). O saptamina mai tirziu ma aflam in tren catre Cluj, unde se desfasura un turneu amical international si unde urma sa joc si eu – in echipa „U” bine-nteles.

Ai gasit la “U” o echipa cu jucatoare deja consacrate. Cum a fost impactul?

Eu eram cam timida si aveam mare respect pentru jucatoarele consacrate ale caror nume le stiam deja. La inceput nu indrazneam sa ma adresez lor, insa datorita faptului ca m-au primit foarte bine, repede mi-a trecut „frica”. Pot sa spun ca m-am inteles intotdeauna foarte bine cu Ica Anca, Doina Mate-Prazaru si cu Mariana Bagiu, cu ultima devenind prietena foarte buna. Si cu restul echipei (mai „tinere”) ma intelegem bine – cu majoritatea colegelor locuiam la camin si ne vedeam si in afara antrenamentelor. M-am simtit foarte mindra si onorata ca am posibilitatea sa joc cu ele in aceeasi echipa.

20151230_143135

O intrebare pe care o pun tuturor: vorbeste-ne despre Nicolae Martin

Nea Martin….Ar fi multe de povestit… De unde sa incep? „Bivolu” sau „Burcus” cum il numeam J Si noi aveam fiecare cate o porecla, sau chiar mai multe. Nea Martin imi spunea Schustareata sau „Prepe”, de la Prepelicar – pentru ca sprintam pe contraatac, Ica Anca era „Vulpea”, Gica Bolovan – „Iepurele”. Anne Kirr era „Surubita”… doar citeva exemple). Echipa era familia lui, viata lui era baschetul. Nu era doar un antenor bun, ci si un psiholog bun. Stia cum sa ne ia pe fiecare in parte si cum sa ne pregateasca psihic in sedinta dinaintea unui meci. La antrenamente, si mai ales in cantonamente munceam din greu, dar si glumea cu noi. Am atitea amintiri frumoase…Iubea muzica, in special opera. Imi aduc aminte de cantonamentul de Craciun de la Predeal. Eu luasem cu mine casetofonul. Stateam in camera cu Mariana Bagiu si nea Martin statea in camera alaturata. Era la moda melodia „In Zaire” pe care o ascultam de nenumarate ori pe zi, iar Nea Martin batea in perete ritmul

(NA: Este de-a dreptul incredibil cat de frumos si cu cata recunostinta vorbesc TOATE fetele generatiilor de aur ale Clujului despre “Baciu” Martin. Este dovada, daca mai era nevoie de vreuna, ca a fost una din figurile emblematice ale sportului clujean si romanesc)

20151230_143115

“Urmasele” tale in echipa au avut o serie incredibila de titluri nationale. Ai avut regrete ca te-ai lasat, poate, prea repede?

Nu am avut regrete, pentru ca deja cistigasem si eu mai multe titluri. Am jucat in Cupa Campionilor Europeni (din pacate doar in meciurile de la Cluj, deoarece avind rude in Germania, nu am primit pasaport pentru deplasarile in tarile capitaliste) Am avut marele noroc sa traiesc momente memorabile la primirea care ni s-a facut la intoarcere in gara Cluj, atunci cind am cistigat primul titlu de campioane, la receptiile la care eram invitate si sarbatorite, la primul meci in CCE cand Sala Sporturilor era arhiplina cu suporteri si la multe altele…
Cind am primit pasaportul pentru plecarea definitiva in Germania am pus punct activitatii mele la echipa de baschet „U” Cluj.

Cum era viata de sportiv in acei ani? Care erau factorii mobilizatori? Ce v-a facut sa fiti acea echipa aproape invincibila?

Cind vad cite facilitati, ce conditii de antrenament, ce echipament sportiv etc. au sportivii din ziua de azi ma intreb cum am putut face noi performanta si cum am avut rezultate asa de bune, neavind manageri, fizioterapeuti sau ultimele modele de bascheti si tot felul de alte accesorii – inutile de multe ori. In acei ani ne cumparam noi baschetii, echipamentul pentru antrenament, noi ne spalam tricourile, DAR aveam multa dragoste pentru baschet, jucam din pasiune, nu pentru bani.
Bineinteles ca aveam si „avantaje”: jucatoarele studente locuiau la caminul studentesc pentru casatoriti (doar doua in camera cu baie – era un lux in vremea aceea), plecam in cantonamente la mare sau la munte, mai faceam cite o iesire in strainatate in tarile socialiste. Tot ce am trait, toate amintirile, momentele minunate, nu se pot plati cu bani, factorii mobilizatori fiind dragostea pentru baschet, satisfactia de a cistiga un meci si la sfirsitul sezonului medalia de campioana, suportul, dragostea si entuziasmul fanilor…

20151230_143013

Pentru mine a fost o mare onoare sa fac parte dintr-o echipa de baschet de valoare; nu oricine era „admis”.  Baschetul a facut din mine un alt om, m-a maturizat, am invatat sa fiu team-player (calitate care imi este foarte utila in viata profesionala), am devenit mult mai independenta si mai increzatoare in mine si in fortele proprii.

Ce ne-a facut aproape invincibile? Cred ca erau mai multi factori:

– componentele echipei, care erau jucatoare de valoare si faptul ca pe teren se armonizau si deveneau un angrenaj perfect

– valoarea si talentul psihologic a lui Nea Martin de a ne motiva inaintea meciurilor si de a crea spiritul de echipa

– faptul ca ne intelegeam bine si in afara terenului de baschet

– pregatirea serioasa pe care o faceam in cantonamente

– fiind si antrenor la echipa nationala de baschet, Nea Martin era plecat destul de des in strainatate, de unde revenea cu idei si tactici noi de pregatire, pe care le aplica la echipa noastra

Dintotdeauna la “U” a existat o simbioza intre sportivi si suporteri. Cum ai simtit tu aceasta apropiere?

Inainte de a deveni campioane nationale numarul spectatorilor la meciuri nu era prea mare. De abia dupa obtinerea primului titlu national tribunele au devenit pline, aveam galerie cu tobosari ca si la fotbal. Am avut si suporteri care au venit sa ne incurajeze chiar si la meciurile din deplasare.
Suportul galeriei era foarte important pentru noi, ne motiva si mai mult si jucam bine ca sa nu-i dezamagim. Ceva nou pentru noi era faptul ca dupa meci ne asteptau copii la iesire ca sa le dam autografe.
Dupa meciurile din deplasare, lunea dimineata in drum spre serviciu, de multe ori ma opreau suporterii sa ma intrebe rezultatul meciului (pe vremea aceea nu era internet).

Ai fost recent invitata la o reunire de suflet a “fetelor de aur ale Clujului”. Spune-ne cateva impresii

Am trait momente de neuitat. Bucuria a fost enorma atunci cind ne-am intilnit in fata salii polivalente. Pe unele colege nu le vazusem de mai mult de 30 de ani. Cu o mare parte din ele m-am revazut dupa 30 de ani de la obtinerea primului titlu de campioane nationale (datorita initiativei lui Ica Anca si Mariana Bagiu). Dar sa revin la reunirea „fetelor de aur”. As dori sa ii multumesc din suflet lui Aurora Dragos, care a facut posibila aceasta sarbatoare. Am asistat la un meci palpitant al echipei nationale si mi-a facut mare placere sa le vad pe baschebalistele romane (trebuie sa recunosc, ca nu am urmarit deloc baschetul feminin romanesc). In pauza meciului au urmat momente emotionante: noi, „fetele de aur” am intrat pe teren de mina cu cite o mini-baschetbalista, in timp ce se intona imnul „Universitatii”. Nu pot sa descriu emotiile si frisoanele pe care le-am avut – aveam lacrimi in ochi. Publicul nu a incetat sa aplaude, reprezentantii presei prezente sa faca poze… Am trait sentimente similare cu cele de la primul meci de CCE, numai ca de data aceasta le-am apreciat mai mult.

Fetele de aur

Ai plecat in Germania de multi ani. Mai ai contact cu baschetul? Care e nivelul baschetului feminin in Germania?

Cind am ajuns in Germania, ca sa-mi fac noi prietene, am cautat si am gasit o echipa care juca la nivel „judetean”. Acolo l-am cunoscut si pe viitorul meu sot.

De citiva ani sint antrenoare la o echipa feminina de senioare, insa doar ca un hobby.

Bineinteles ca merg la meciurile de Pro A la Nürnberg si nu ratez aproape nici un meci de baschet de la televizor.

Din pacate nu avem echipa feminina de divizia A in apropiere de Nürnberg si nici la televizor nu se transmit meciuri feminine, insa cred ca nivelul baschetului feminin german este cam acelasi ca si in Romania.

Ultimul cuvant iti apartine. Transmite ceva Clujului si suporterilor lui “U”

Sint mindra ca am facut parte din Familia „U” si ca am avut ocazia sa traiesc atitea momente minunate. Daca cineva ma intreaba de unde vin din Romania, raspunsul meu este: „din Cluj” si mai adaug apoi ca sint nascuta in Medias.

Suporterilor as vrea  sa le spun ca fara ei competitiile ar fi fara farmec. Ei dau sportivilor forta de a lupta si de multe ori o parte din meritul unei victorii le apartine.

E foarte important pentru jucatori in momentele in care echipa nu „functioneza” ca suporterii sa ii incurajaze, sa fie alaturi de ei. Adevaratii suporteri sint alaturi de echipa lor nu doar atunci cind cistiga, ci mai ales cind pierd.

La sfirsit as dori sa-ti multumesc tie, Calin, pentru faptul ca esti atat de atasat clubului si pui atita suflet. Fara „true fans” ca tine, sportul ar fi fara farmec.

Cateva imagini din arhiva personala :

img-b1-page-0

20151230_143055

img-a-page-0

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s