La inceput de dr”U”m

De ani de zile, suporterii “Universitatii” clamau o realitate pe care, se parea, doar ei o vedeau. “U” vine de la “Universitate”. De-a lungul istoriei sale, “U” a fost “pastorita” (moral si nu numai) de mairi universitari clujeni. Nu si in ultimele doua decenii. “Universitatea” parca s-a lepadat de o ruda saraca. Si, desi vorbim despre fotbal, atitudinea asta s-a manifestat asupra intregului sport in alb-negru. Suporterii au cerut mereu, in virtutea adevarului istoric, implicarea mediului universitar. Incepand cu UBB, pilonul principal al universitatilor clujene.

Ei bine, se pare ca se va intampla din nou. Mai de nevoie, mai impinse de la spate, universitatile clujene par ca dupa 25 de ani au inteles mesajul. Intre timp lumea s-a schimbat. Si lumea universitara, si lumea sportului. Se discuta acum mai mult de bugete, performante, marketing, decat de apartenenta, dragoste de culori, implicare afectiva. Nu imi place neaparat, dar e un dat si trebuie sa ne obisnuim cu asta.

Ma gandeam, zilele astea, mai ales in lumina realitatilor anului 2016, ce ar trebui sa faca, in constructia asta, Universitatile. Desigur, un prim raspuns e simplu de dat: fara un efort financiar deosebit, Universitatile clujene dispun de o logistica ce ar face invidioasa orice grupare sportiva. De la noi si de aiurea. Parcul Babes, cu terenurile sale, baza ideala de pregatire si antrenament, Caminul Sport XXI sau alte facilitati de cazare, masa, vitaminizare, colaborare cu kinetoterapeutii si preparatorii FEFS, toate astea sunt elemente logistice care asigura un climat de pregatire si scuteste un club de eforturi financiare care nu sunt de neglijat. Asta e partea simpla si realizabila imediat.

ucluj

Ce vreau eu insa de la UBB, UT, USAMV, UMF si celelalte universitati este implicarea in reconstructia spiritului. Da, stiu, suntem in 2016, dar nu e deloc anacronic. I-as spune, daca vreti, un “marketing social”. Clujul trebuie sa fie, din nou, constient de comoara pe care o are. Masa de studenti e una din tinte. Va amintiti ce spuneau cei de acum 30-40 de ani? Ca multi veneau la studii la Cluj stiind de la parinti sau rude, care la randul lor au studiat aici, despre “U”. Si plecau in tara, dupa 4-5 ani de studii, cu “U” in suflet. Asta e una din pierderile grele suferite. Asta e unul din obiectivele pe care trebuie sa si le asume Universitatile clujene. Nu e usor, nu e de azi pe maine, dar dispun de destula stiinta pentru a reusi. Tribuna, masa de spectatori, este esenta sportului. Nimeni nu e interesat de o echipa campioana mondiala care joaca cu tribune goale. Toata lumea e fascinata de spectacol, de spectatori, de atasament si bucurie.

Sa nu uitam, de asemenea, ca Universitatile isi trag masa de “subiecti” din scoli. Cu eforturi care nu sunt atat de mari pe cat s-ar crede, trebuie sa creeze o emulatie catre “U” dinspre sportul scolar. Le fac provocarea de a incerca sa puna sub simbolul lui “U” competitii scolare. Nu e greu. Trebuie doar sa inteleaga importanta acestei miscari. Au scoala de marketing, ce e asa greu sa gandesti o bursa “Zoltan Ivansuc” sau una “Dan Anca”? Poate UMF isi va aminti de doctorul Mircea Luca si va construi o competitie dedicata acestuia. Poate ca, de ce nu, universitatile ar oferi cateva burse de studiu unor suporteri. Ca ii vrem educati. Si noi, si ei…..

Asta e ceea ce eu imi doresc de la Universitati. Asta a fost si este menirea lor in acest proiect. Pe langa logistica amintita mai sus, aici vad eu rolul lor esential in revigorarea spiritului “Universitatii”. Lucrati pentru “U” si “U” va va rasplati. Lasati aranjamentele financiare pentru acei parteneri care vor veni, natural, langa performanta. Lasati latura sportiva, lasati fotbalul in sine pe mana celor care se pricep. A profesionistilor. Ati intrat intr-un proiect comunitar care poate fi unic in Romania. Se apropie centenarul. Poate ca va veni dinspre ceruri intrebarea doctorului Hatieganu: “Ce ati facut cu U”?. Realizati oare cata bucurie i-ar produce raspunsul vostru: “U e bine. Pentru ca e….U”

Viata asta tin cu “U”!

Blondul MACICASAN si “capodopera” sa

Un fotbalist roman se lua in gura cu un ziarist. Pardon, uitasem ghilimelele. Nu la fotbalist si nici la gura…. Ii zicea “Blondule….. “… sinumaistiuce. Asta, purtatorul de ghilimele, il facuse nustiucum pe fotbalist. Pe care il cheama Tucudean. Acuma nu o fi Tucudean vreun frate cu Ronaldo, dar ce e ghilimelistul blond e …. O sa vedem noi ce e.

Asadar, scrie nenea asta azi, pentru http://www.liga2.ro (de fapt Prosport) un articol despre situatia de la “U”. Articolul e datat 27 iulie/ora 18,01. Este AICI Ne spune personajul blond, vietuitor prin studiourile LookTV ca totul e “in aer”. Ca noul proiect “nu poate demara decât după ce societatea lui Florian Walter îşi va da acceptul“. Sa mori tu….. Asa ai inteles? Concluzia asta hazlie m-a facut sa citesc mai departe, altfel nu imi pierdeam vremea cu ineptiile scrise de tovarasul asta.

"Biblia" si sapca fiecarui "U"ist

“Biblia” si sapca fiecarui “U”ist

Ce mai aflu? Ca “acuma vineri” a vorbit nenea Boc cu rectorul de la USAMV sa isi dea acordul ca era “ultima facultate” care nu si-l daduse. Ma absolvent de UBB, ma papusa gonflabila, USAMV este ditamai Universitatea. “Facultate” e ceva ce ai terminat tu dintr-o regretabila eroare.

De fapt, ghilimelistul citeaza ce “a spus astazi, la Realitatea fm, primarul Emil Boc.” Numa ca citeaza aiurea, interviul la care face referire ca ar fi de astazi e undeva la inceputul lui iulie. Rogu-va, aveti rabdarea sa cititi articolul intreg (din linkul de mai sus) ca mie mi se apleaca sa mai pun aici citate. Numa’ ca n-oi putea sa nu il intreb pe purtatorul de ghilimele, pe “ziaristul” Vlad Macicasan daca stie sa foloseasca o cautare simpla pe site-ul primariei. Acolo, asa cum sunt toate, gaseste HCL 40d/6.07.2016 care consfinteste infiintarea noi asociatii care va duce mai departe (speram ca fara personagii walteriene, dar despre asta altadata) simbolul “U”. Gaseste acolo blondul ghilimelist si Hotararea de Consiliu Local (auzi ma? exista HCL, nu cum spui tu azi ca “va fi un proiect pe ordinea de zi“), Actul de constituire si Statutul, tot ce i-ar trebui ca sa inteleaga. Datat 6 iulie 2016. No, dar el, saracu’ de unde sa stie? Ca la ei la Look li s-o fi taiat netul.

“U”istilor mei dragi le spun doar atat: nu puneti botul la scriiturile de vacanta ale unuia batut de soarta. Lucrurile sunt pe fagasul cel bun, incet-incet, poate prea ardeleneste (dar mai bine asa, masurand de 10 ori si taind o data), in luna august toate vor fi asezate. Personagiului asta rupt de lume, caricatura de refugiat tocmai aterizat in Europa civilizata, ii spun ca daca va dori vreodata (indoi-m-as, totusi) sa scrie ceva real, onest, sa intrebe. Ca nu costa. Inca…..

Si acuma, la final, o sugestie pentru UBB: inteleg ca numitul Vlad Macicasan este absolvent al Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii a UBB. Onor conducere, faceti, rogu-va, un audit, o evaluare, ceva la facultatea asta. Cum poate, Doamne, sa fie absolvent un asemenea “ziarist”???

Viata asta tin cu “U”

Sabau? DA!

Nu stiu ce ar mai putea sa se intample la “U”. Le-am avut pe toate. Dupa bejenia sibiana si-or fi spus “U”istii de atunci ca ceva mai rau nu se va putea intampla in vecii vecilor.

In logica lucrurilor asa si e. Dar ce mai e logic la “U”? Am ajuns unde am ajuns si pentru ca nu mai stim ce e unitatea si ce e respectul. Ne uitam chioras la orice. Noua nimic nu ne convine. Desigur, din ce fac altii, pentru ca noi, “marii Uisti” stam ca babele pe santul unui sat uitat de lume, cu coltul naframei in gura stirba si “ne dam cu parerea”. Desigur, argumente nu prea avem. Avem insa destule obsesii, povesti purtate din gura in gura, “adaptate” dupa ce ne suna noua bine. Daca n-ar fi vorba de “U” ar putea fi o imagine pastelata demna de samanatorismul interbelic.

Nu e. Pentru ca mereu se inventeaza probleme. Citesc azi ca amu avem o problema. De ce Sabau? O sa incerc sa raspund (raspuns care ma implica “pe persoana fizica” cum se spune). Si mai ales, cred ca e vremea adevarului.

O sa incep spunand ca Nelutu Sabau a fost ultimul mare si autentic produs al “Universitatii” Cluj. Fotbalistic si uman. Este in galeria selecta a personalitatilor formate la “U”. Este omul si fotbalistul care pe unde a fost a spus mereu ca “Universitatea” a fost si a ramas echipa sufletului sau. Jucatorul cu 56 de selectii la echipa nationala a Romaniei (intr-o vreme cand insemnam ceva in lume), jucatorul care nu a avut niciodata vreo problema de “acomodare” (scuza favorita a fotbalistului roman), nici la Dinamo, Rapid, dar nici la Feyenoord sau Brescia.

sabau2

Nelutu e atipic pentru “personagiile” ce abunda in fotbalul romanesc. Este, daca vreti, opusul modelului regheblato-sumudician. Ma gandesc ca poate si asta e o problema. Ca unora din aia putini care rastoarna laturi li s-a parut aiurea ca un antrenor dedicat meseriei lui sa nu se dea la o parte la un meci Jiul – Gaz Metan, cand Simota pregatise sampaniile si artificiile. Numa’ asa, ca sa nu promoveze o rivala. Uneori ma gandesc de ce nu se gandesc aia “verzi” ca poate Simota o fi fost atins de bagheta magica si plina de rahat a umflatului  dintre schele…Oare ce ar vrea un “U”ist adevarat? Un om fair-play, sau unul care, daca o facea atunci la Petrosani, o poate face oricand si la “U”. Desigur, pentru a judeca asa iti trebuie un pic mai mult decat un neuron, un pic mai mult decat bale la gura si mai ales, iti trebuie tact si judecata.

Omul asta a stiut cu discretie si devotament sa ajute. Ca asa l-au invatat parintii lui acolo, la Valea Florilor. Sa fi OM. “A indraznit sa aiba meciul de retragere printre schele” – “argumenteaza” unii. Desigur, ei stiu si de ce. Din cel putin doua motive. Intai pentru ca “Universitatea” lui nu a catadicsit sa faca un asemenea gest (dar asta nu ii doare pe aceiasi), si apoi pentru ca la meciul ala s-a licitat tricoul sau. Si s-au obtinut bani frumosi. Cu multe zerouri in coada. In euro. Iar banii aia, pana la ultimul, i-a donat antrenorului care l-a format, ce sa vezi, la… “Universitatea”. Lui Lexe Uifaleanu adica. Omului care era intr-o sfasietoare suferinta. Si care, chiar daca nu mai este azi printre noi, a primit un dram de speranta din partea UNUI OM.

Am spus toate astea nu pentru ca nu se stiu. Marea majoritate le stiu. Culmea e ca le stiu si amaratii aia care se cred judecatorii supremi. Unii dintre ei in 2012 erau fani socios, apoi au devenit furibunzi acuzand conspiratii apocaliptice. Vad ca acuma “propovaduiesc” modelul Timisoara. Socios adica. Sunt genul ala care isi inventeaza povestile, le plimba intre ei, le asezoneaza cu concluzii inspaimantatoare si apoi isi trimit locotenentii “la atac”. Asa si acuma cu Sabau. Au gasit un subiect. Va spun sigur, nu cred in el (in subiect) dar e sansa lor. Cam ultima.

Orice om normal, orice “U”ist de buna credinta nu poate decat sa se bucure de sansa de a-l avea in fruntea “Universitatii” pe un om ca Ioan Ovidiu Sabau. E simplu si elegant. E profesionist si dedicat pasiunii sale. Stie mai bine ca oricine ce inseamna “spiritul Universitatii”. Este, daca vreti, simbolul perfect pentru simbol.

Usor nu-i va fi. “Contestatarii” astia de carton nu se vor opri. Vor fi si altii, care miros iar o sansa de a se strecura la vreo sinecura. Ca e plin “orasul-comoara” de asemenea specimene. Si e nevoie de toate energiile pentru a-i sta alaturi. Pana la urma, nu asta ne-am dorit? Nu comunitate? Nu Universitati? Nu un “U”ist de-al nostru? Derulati filmul ultimelor marsuri. Desi stiu ca nu-i nevoie. O simtim cu totii, Cei zdraveni la cap.

sabau1

Nu-i usor sa o iei pe drumul satelor. Dar e frumos. E ca o intoarcere in timp. E ca un vagon de clasa a treia, cu banci de lemn, cum a calatorit “U” in deplasarea aia istorica prin Europa anilor 30, pe la Torino si Grenoble. E o penitenta necesara. O curatire si o inalbire dorita de toti. Incepe la “U” o noua poveste. Cu Sabau pe post de narator. Si cu noi, cu toti “U”istii file din povestea asta.

PS: mi-am permis sa ilustrez textul cu doua fotografii aparute in 2011 in Ziua de Cluj. Interviul respectiv a fost realizat de un “U”ist cu sufletul curat: Alin Fornade. Stiu ca nu se va supara.

Un singur “U”. Care?

Spuneam (nu doar eu si nu doar o data) ca viata la (langa) “U” e unica si mereu surprinzatoare. Ca niciodata nu sti ce va fi, ca te hranesti mereu cu sperante, si cu toate aceste incertitudini il iubesti neconditionat.

Cateodata e bine sa sti despre ce vorbesti. “U” este UNIC. Cu asta suntem de acord cu totii. Nu ne indoim, nu ne certam, e ca un diagnostic precis al profesorului Hatieganu sau ca o axioma din cursurile profesorului Tiberiu Popovici. Uneori insa apar momente cand iti vine sa te intrebi: unde e “U” cel incarcat de istorie si adulat de generatii intregi?

Poate intamplator, dintr-un demers de presa, sau poate nu intamplator, un site clujean (www.cjsport.ro) a publicat motivarea sentintei din 26 mai de la Tribunalul Botosani prin care s-au respins “ca nefondate” cererile de faliment. Atunci si nu doar, amintiti-va cata emotie si cate controverse a trezit acel termen fatidic. “Se pronunta falimentul sau nu? Mai scapam o data, sau nu?” Cine are curiozitatea sa citeasca motivarea pe care amintitul site o publica (AICI) va vedea intr-o alta lumina intregul proces in care e implicata “Universitatea”.

Spune acea motivare, printre altele: “Întrucât neachitarea unor creanţe ce vizează datorii curente, neincluse în planul de reorganizare, nu constituie în temeiul Legii nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, motiv de încetare a reorganizării, judecătorul sindic va respinge cererile creditorilor pentru conversia reorganizării în faliment ca neîntemeiate”. Asta pentru caNeachitarea creanţelor care vizează datoriile curente neincluse în plan nu se constituie motiv de încetare a reorganizării. Aceasta deoarece, conform art. 105, alin 1 din Legea nr. 85/2006, cu  modificările ulterioare, „dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului sindic să aprobe intrarea în faliment în condiţiile art 107 şi următoarele

Stiu, suna un pic prea tehnic, dar hai sa simplificam. Spune judecatorul sindic: prin aprobarea planului de reorganizare, s-a creat un plan de plata a creantelor (datoriilor) existente la momentul intrarii in insolventa. Doar acestea se supun controlului sau si, daca nu sunt platite, se poate cere intrarea in faliment. De catre cine? O spune tot el (de fapt legea) : administratorul judiciar (Marieta) sau Comitetul Creditorilor (adica Marieta ca e majoritara) sau orice creditor (dintre cei de la masa credala, cu datorii dinainte de intrarea in insolventa) . Atat! 

Datorii acumulate dupa intrarea in insolventa nu sunt obiect de faliment. Ne miram de ce statea madam Marieta atat de linistita la toate termenele. Singura ei preocupare (in sensul pericolului de faliment) era si este sa nu aiba datorii neplatite dintre cele asumate prin planul de reorganizare. In rest, poate face cate datorii doreste, ca nu are emotii. Sigur, asemenea datorii “noi” pot face obiectul altor procese, se poate lasa cu popriri pe conturi, sechestre, etc, dar nu afecteaza deloc procesul de insolventa.

Si acum, dragi “U”isti, sa deslusim din textul asta atat de tehnic adevarul simplu. “U” este la mana Marietei, care face ce vrea, cum vrea, cand vrea. Daca va plati ce mai e de platit din planul de reorganizare, va scoate “U” din insolventa, in primavara viitoare “curat si nepatat”. Paradoxul este ca va fi un “U” cu datorii mai mari decat cele pe care le avea in momentul februarie 2013 cand a intrat in insolventa. 

Municipalul plin. Juca "U"

Municipalul plin. Juca “U”

Cu alte cuvinte, intorandu-ma la afirmatia din titlu, va intreb: “U” cel unic, care e? Unde e? Cel care are adresa la Bucuresti, condus de Marieta (avand in spate umbra tatucului Walter)? De trei ani isi bate joc de tot ceea ce inseamna spirit, traditie, istorie, onoare. Se poarta cu “U” precum cu o carpa de sters pe jos.

As nuanta aici un pic: In fapt o face cu societatea care “administreaza” ceea ce inseamna “U” ca prezenta in sportul romanesc. Si “administreaza” la fel de bine precum a facut-o “non-profitul” lui Maja-Bagiu-Abrudan-Gavrila. Din “non-profitul” ala s-a iesit cu o solutie care parea datatoare de sperante, in actualul SA. Doar pentru ca acesta din urma a esuat lamentabil (ajutat de multe si multi), avem dreptul, in fata viitorului, al copiilor nostri, sa lasam mai departe un simplu “vehicul comercial” sa terfeleasca “U” asa cum a facut-o pana acum?

Ne mai putem permite sa ne incapatanam intr-un gand care se dovedeste naiv si irealist? “Sa moara asta si apoi om vedea”…. Nu, dragi “U”isti, asta nu va “muri” pentru ca Marietei ii permite legea sa nu, si ne vom tiri intr-o mlastina de unde nu vom mai iesi. 

Imi asum riscul sa fiu transant. Si sa va atrag atentia ca vorbesc strict in nume personal. Dar, cu argumentele de mai sus. in lumina noii situatii devoalate (poate intamplator, poate nu) de publicarea acestei motivari, eu va spun parerea mea: Societatea asta, SAul asta, e doar un gunoi care pune pete de mizerii pe fata a ceea ce iubim. Pentru mine asta nu mai e “U”. Si nu, “U” nu a murit, “U” este acolo unde este istoria, traditia, onoarea si cinstea unui simbol al Clujului. “U” suntem noi. “U” trebuie curatat de mizeria actuala. Nu mai e vreme de asteptat. Marieta si ai ei nu vor misca un deget sa ne ajute. Cred ca e vremea sa “ne ajutam noi”. Brandul trebuie redat Clujului, nu unei societati oarecare cu sediul la Bucuresti.

Viata asta tin cu “U” !

Dialog cu o fantoma

Alo, buna ziua, Doamna Anastasescu?

Buna ziua, da, eu sunt

Buna ziua, sunt XXX din Cluj, va sun in legatura cu…

Aaa, din Cluj, orasul inimii mele, a doua mea casa

Va sun in legatura cu soarta “Universitatii”, am vrea sa stim ce se intampla, e o tacere totala

Domnule draga, eu ma lupt ca o leoaica cu soarta nedreapta. Un asemenea simbol, un asemenea  brand trebuie  cu orice pret pastrat. Pastrat de noi, singurii carora ne pasa si care facem eforturi URIASE sa il tinem in viata. Daca vreti sa stiti avem mereu, 24/24 o ambulanta cu resuscitare aici, la sediu, sa tinem in viata “Universitatea”

Bine, dar…

Stati ca nu am terminat. Am incercat totul, sirieni, spaniolo-bistriteni, acum italieni…. Numai neseriosi, domnule, oricat de frumos am zugravit situatia, oricat am ascuns ce se putea ascunde, sub 3 milioane de euro nu ne-a iesit. Bine, si ceva dupa virgula. Si astia mereu se leaga de aia de dupa virgula. Va spun, neseriosi….Acum mai avem o problema noua…

ucluj

Care?

Nu ati aflat? Celebrul meu ginere, membru de vaza intr-o familie dedicata o mie la suta fotbalului, ce spun eu o mie, o suta de mii…. in fine, ginerele meu a plecat. A spus ca trebuie sa il consoleze pe unchiul, indepartat pe nedrept dupa un campionat glorios. Pai nu ati vazut? Frantujii aia pe noi abia ne-au batut cu doi la unu iar pe nemti i-a zdrobit cu doi la zero si nerecunoscatorii astia de la ferefeu au decis sa il inlocuiasca pe papa chicken. Si inca cu cine? Cu un neamt? Asa ca dragul nostru si al vostru conducator nu mai are vreme sa conduca clubul. De aia am si pierdut litigii si jucatori, ca el nu s-a ocupat, dragul si scumpul meu Limoniu (of, ca rosesc cand imi amintesc) s-a dus si el la aia cu sondele de gaz….

Doamna, asta sunt povesti. Ne tineti in povesti de doi ani de zile

Vai Domnule, nu fi si tu nedrept… Am incercat totul, credeam ca pana si pe primarele ala al vostru l-am convins, dar vad acuma ca imi da ultimatumuri. Pai eu sunt persoana de ultimatumuri? Mi-a dat mie ultimatumuri ditamai judecatorul de la Botosani si i-am dat cu flit..Si credeti-ma, are un metru optzecisinoua inaltime, nu ca primarul….Off, chiar nu stiu ce sa ma mai fac. Dragutu’ de Limoniu nu, jinerele nu, am ramas aproape singura….

Doamna, daca e asa, puneti jos…

Domnule, am zis “aproape”… Noroc ca mai sunt, acolo la Cluj, o mana de “autentici, verzi si verticali” care ma sustin. Pe mine si adevaratul creator al acestei minunate echipe. Apropo, bine ca mi-am amintit, trebuie sa merg azi cu pachet…

La cine?

Cum la cine, Domnule? Ati uitat? Atata lipsa de recunostinta….. Celui care v-a dus pe cele mai inalte culmi… Pe Moldoveanu, pe Rarau, pe Ceahlau… Pana si pe culmea aia mica de doispe metri din Dubai v-a dus…. Si voi? Nerecunoscatori… Dar nu-i nimic, pana mai am macar un sustinator de ala “verde, autentic, plin de nenumarate deplasari”, o sa ma bat si cu pieptul dezgolit pentru ideea asta minunata.

Care idee, Doamna?

Ideea ca ce-i al meu e numa’ al meu. Doar suntem in capitalism, slava Domnului, proprietatea privata e sfanta si protejata…. Ce credeati, ca renunt asa usor? Dupa ce am muncit si investit atata? Bine, de investit nu am investit eu, doar de forma apare numele meu, v-o spun doar asa, ca la Botosani nu se stie…

Asadar ce sa transmit  “U”istilor mei care sufera?

Sa ia un Nurofen… Stiti, vara poti raci….

Dialogul asta imaginar cu madam Anastasescu este, daca vreti. semnul ca TREBUIE sa ne miscam. Dupa ce zambiti (sau nu) la replicile de mai sus, ganditi-va ca acest dialog imaginar este de fapt de un realism ingrozitor. Si ca E VREMEA.

Viata asta tin cu “U” !