Cinsisprezece milioane de motive

“Universitatea” e mai mult decat un club sportiv. Este o stare de spirit, este un simbol al frumosului si nostalgiei dupa sport cu zambetul pe buze. Este? A fost?….

Daca vorbim despre fotbal, starea de acum, a curatarii de un trecut funest si cu speranta revenirii bucuriei de a exista onest si curat, este o binefacere. Nu vedeti? Fotbalul asta romanesc plin de becali si pascani, de burleni si iorgulesti, fotbalul asta mioritic in care in a doua liga unii pierd cu 16-0 si cu 7-0, este doar o caricatura. Am ajuns atat de jos incat e imposibil ca puroiul asta sa nu faca explozie. Nu sunt de acord cu expresia “un nou inceput” la U. Este doar o retragere decenta, provizorie, din aceasta mlastina urat mirositoare. S-a ajuns aici pentru ca, asa cum multe se intampla in tara asta, am tolerat penali si parashute. In atmosfera asta pestilentiala, e mai bine ca “U” isi traieste curatirea departe de mirosurile grele. Mai bine miros de aratura si de coline mangaiate de soarele toamnei decat in nocturne sclipitoare si false. Care, ele, stralucirile astea cu miros greu, se vor stinge izbavitor. Si atunci va straluci din nou lumina curata a adevaratelor protagoniste. Ca se va numi “U”, sau Petrolul, sau Farul, sau Rapid sau Oradea.

De ce ar fi fotbalul asta altfel decat intregul sport romanesc? De ce ne “miram” atat de “performantele” de la Rio de Janeiro? Oare nu vedem realitatea? Nu vedem adevarul crunt? Unii tanjesc dupa clasamentele pe medalii de la Olimpiadele anilor 8-90. A fost, intradevar, frumos. Cu Nadia, cu Patzaikin, cu Nicu Vlad, cu Maricica Puica si Doina Melinte, cu Fita Lovin sau Lavinia Milosovici.Ar putea unii sa spuna ca acea perioada era a unui sistem hipercentralizat, a unui sistem inchis. Poate… Dar in sistemul ala exista o piramida. A Scolilor Sportive (mai tarziu CSS), a centrelor olimpice. Si mai ales, existau OAMENII care conduceau.

In satul bunicilor mei s-a construit spre sfarsitul lui 1989 un adapost pentru oi. Al CAP-ului. Care nu a apucat sa fie folosit ca a venit “revolutia”. In februarie 1990 mai exista pe acel loc doar gropile stalpilor care, candva, sustineau acoperisul. Pai daca am pus noi la pamant minerit, flota oceanica, industria de armament, credeti ca ne-a fost greu sa “stergem” de pe fata Pamantului CSS-urile? Ok, nu a fost bun sistemul ala, era comunist si trebuia reformat. Si l-am “reformat” de i-au mers fulgii. Am distrus nu doar stadioane, ci si simple terenuri de sport. Ca era mai “profitabil” vreun “ansamblu rezidential” sau vreun club de fitze decat terenurile alea de unde au fost “extrasi” toti performerii pomeniti mai sus (si atatia altii). Si acum vrem ce? Rezultate? Poate doar daca am gasi vreo 200 de africani sa ii naturalizam la atletism, vreo 50 de americani sau sarbi sa ii naturalizam la baschet, si tot asa.

Delegatia ROMANIEI la Rio

Delegatia ROMANIEI la Rio

Urmaresc cu “interes” evolutia a ceea ce in ziua de azi indrazneste sa se mai numeasca “presa de sport”. La Olimpiadele alea de demult “consemnau” Ioan Chirila sau Ion Cupen sau Mircea M Ionescu. Azi ne “incanta” o pleiada de tolontani si geambasi, de macicaseni si aszalosi, Care ne “povestesc” cu mult patos cum s-a certat Alin Petrache cu Elisabeta Lipa, cum e contrafacut echipamentul. Asta daca au cumva o sincopa si nu au ce scrie despre Becali, Tamas sau, bineinteles, cu ce sportiv se mai “iubeste” Daniela Crudu. Dar nu ne spun ca sportivii aia au durna de 13 dolari/zi, sau ca nu am inclus in delegatia olimpica antrenori si maseuri si kinetoterapeuti, ca, vezi doamne, sunt bani putini. Da, sunt putini, pentru ca statul roman “onoreaza” toate federatiile apartinand de MTS (vreo 30) cu suma de 15 milioane de euro. Nu cred ca este vreo federatie care sa aiba mai mult de 1-1,5 milioane. PE AN. Cu banii astia trebuie (ar trebui) sa sustii centre olimpice, echipe nationale, competitii de juniori si tineret. Nu au timp tolontanii si macicasenii din presa de asta. Pentru ca nu sunt decat niste complici sinistri ai dezastrului. Sa ne intelegem, nu vreau sa fac presa principala responsabila, dar o spun raspicat, au fost principalii promotori ai nonvalorii si pupincurismului instaurat in sportul romanesc.

In conditiile astea nu pot decat sa ma inclin si sa aplaud oameni care fac eforturi sa reprezinte (inca) Romania. De la Andreea Chitu sau Corina Caprioriu, de la Eliza Samara sau Adrian Crisan . de la Catalina Ponor sau Marian Dragulescu, pana la Cristina Neagu sau Paula Ungureanu.

Sa nu ne mai amagim, sportul actual la nivel olimpic SE FINANTEAZA. Si se conduce de OAMENI PRICEPUTI. Ca nu ajunge sa fi fost mare sportiv ca sa ajungi su un conducator de succes. Dovada vie e, din atatea si atatea exemple, este Elisabeta Lipa. Care, va amintesc, cu cateva luni inainte de Olimpiada, avea o “inalta preocupare”: cum sa interzicem imnul national la competitiile interne…. Sublim, nu?

Asa ca, lasati-ma sa ma bucur ca acum “U” sta departe de mizerii. Optimist fiind, nu pot decat sa sper ca vom urca impreuna, club si suporteri, pe masura curateniei necesare. Optimist, sau naiv? Timpul ce vine va decide !

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s