Aici “U” Cluj, ROMANIA

Acum treizeci de ani “rupeam” usile Salii Sporturilor asa cum doar la Cenaclul Flacara se mai intampla. Si aveam de ce. Jucau fetele de la “U”. Conduse de inegalabilul Nicolae Martin, omul care s-a confundat cu “U”.

"U"nicul numar 13. Alatur de "baciul" Martin

“U”. Alaturi de “baciul” Martin

Au trecut anii. S-au intamplat multe. Mai ales multe rele. Au fost cateva incercari de “restart”. Nereusite. Am intrat in “globalismul” sportiv in care banii bugetului local sunt aruncati discretionar si fara nici o noima si perspectiva pe echipe. Mereu pe “proiecte interesante”. Mereu “ingropate” inainte de a deveni certitudini.

Nici acum nu am certitudinea unui proiect sanatos. Vremurile sunt altfel decat in anii 80. Infinit mai greu este de a inchega si creiona un proiect sportiv adevarat. Singura certitudine a acestui moment este ca exista nucleul de jucatoare si stafful tehnic. Unul, dupa doua decenii, cu adevarat valoros. Si, pare-se, unit in realizarea unui obiectiv. Nu e mare deosebire fata de cel de acum trei decenii. Doar “aria de selectie” pare mai generoasa ca atunci. In anii 80 se adunau jucatoare de la Brasov, Medias, Valcea, TgMures, alaturi de “pustoaicele” Clujului. Acum, alaturi de Andra Mandache si Gabi Irimia, aria s-a extins pana in SUA. Asa-s vremurile.

"U" in 2016, foto Silviu Cristea

“U” in 2016, foto Silviu Cristea

Vremea este de a confirma. Si cum altfel decat in compania campioanei in exercitiu, Sepsi SIC Sf Gheorghe? “Un meci ca oricare altul”, spune Dragan Petricevic. O fi, dar pentru “U” poate fi inceputul confirmarii. Si asa precum in anii aia, e nevoie de “U”isti si de sala plina. Vineri, 28 octombrie, ora 18,30 la Sala Sporturilor Horia Demian. Incercati sa lasati deoparte prietenii si aversiuni, uitati, pentru o clipa ca va place unul si va displace altul. Ca nu ei joaca. Joaca “U” !

Si inca ceva: sunt convins ca vineri va fi o sala plina, Nu-i de ajuns. Luni, fetele au un nou meci, cu Alexandria. Si apoi altul, si altul… Poate ca cei tineri nu stiu cum e sentimentul ala de sala vibrind cu echipa. Noi, astia mai batrani insa, incepem sa retraim. Sa o impartasim si celorlalti, sa ii luam alaturi la noi momente de viata in alb-negru. Pentru ca… “U”.

Doua clase….degeaba

Plec de la premiza ca nu toti oamenii au studii inalte. Plec, de asemenea, de la gandul ca, de multe ori, suporterii (mai ales cei ai echipelor de fotbal) mai calca si in strachini. Resping cu toata puterea catalogarea intregului dupa unele comportamente, regretabile, ale unor indivizi. Nu o sa fiu avocatul nimanui.

Cu toate astea, si nu o spun intaia data, felul in care autoritatea statului se manifesta, este, uneori, de tot rasul. Stiu, e nevoie de reguli, e nevoie de ordine, e nevoie de un minim respect pentru convietuire. Sunt, in general, reguli pe care le inveti in cei sapte ani de acasa. Poate tocmai pentru ca nu ii au, unii (acei indivizi pomeniti mai sus) au comportamente inadecvate.

Introducerea asta isi are rostul ei. Pentru ca nu as vrea ca textul asta sa fie indemn la anarhie. Ca nu e. Numai ca, uneori, excesul asta de reguli si aplicarea in litera si nu in spirit face ca o regula sau o situatie sa degenereze. Iar felul in care Brigada Mobila de Jandarmi Cluj intelege sa isi faca datoria de “garant” al ordinii e exemplul perfect de “asa nu”.

Faptele sunt multe. Ca suporteri ai “Universitatii” i-am intalnit pe jandarmi peste tot in tara. Si trebuie sa o spun tare si raspicat: absolut nicaieri in tara asta nu am gasit un “modus operandi” precum cel al Jandarmeriei Cluj. Poate doar la Medias, ca poate or fi frati cu cei clujeni. In rest, o atitudine toleranta, in care oamenii si-au facut datoria si atat. iar la sfarsit, de cele mai multe ori, spuneau ca au crezut ca dau de dracu’ cu suporterii lui “U” dar au constatat ca suntem oameni normali. Numa’ pentru jandarmii clujeni suntem, se pare, o “specie”. Cum dracu’ sa gandesti altfel cand vezi un aemenea “Proces Verbal” ca cel de mai jos:

jandarmerie

No hai sa incercam sa traducem. Incercare grea, ca mersul la scoala cred ca nu a fost punctul forte al numitului Plutonier adjutant sef Rus Marian (cred ca am reusit sa descifrez corect). Spune in procesul asta verbal ca cel contravenient a comis, sper ca am reusit sa descifrez bine hieroglifele) “in timp ce se afla in parcarea de la Polus Center, ..(indescifrabil).. impreuna cu suporterii Universitatii Cluj care urmau sa faca deplasarea la meciul de fotbal dintre echipele Somesul Gilau si “U” Cluj, a consumat bauturi alcoolice, respectiv bere “Ursus”…” Sigur, nu ne spune daca era sticla, doza sau draft. Si nu spune, de asemenea, daca era bruna sau blonda. Asa ca nu ii stim preferintele “contravenientului”.

No, si pentru aceasta infractiune grosolana, adjutantul asta sef ii da 100 de lei amenda pe baza art. 2 aliniat 23 din Legea 61/1991. Acuma, sigur, aliniatul ala se refera la drumuri publice, stadioane, mijloace de transport, gari si autogari. Parcarea aia nu stiu cat e de publica. Ca e a Polus Center, nu a “Casei de cultura a sindicatelor V I Lenin”. Dar sa trecem peste “amanuntul” asta nesemnificativ. Va dati insa seama de ridicolul si penibilul situatiei????? Ca sa isi incununeze opera, pentru o asemenea “crima”, ii mai da si “interdictia accesului la toate meciurile de fotbal pe durata de 6 luni“, conform Legii 4/2008. Bineinteles, procesul asta verbal e “intocmit in lipsa” pe baza “fotografiilor si filmarilor de la fata locului

Penibilul si ridicolul adus la stadiu de arta de Brigada Mobila de Jandarmi Cluj !!! Io numa’ intreb, ca un prost, daca omu’ ala ar fi baut bere “Ciucas” sau “Tuborg”? Poate ca nu patea nimic…. Sau daca dupa ce a baut berea aia s-a dus la film la Cinema City? Ca nu ne spune nimeni ca s-a dus la meci…. Dar daca “…impreuna cu suporterii…. a consumat….”, de ce nu au fost amendati si “suporterii”? Ca dupa cum inteleg din exprimarea gratioasa, el nu era suporter….

Lasand gluma la o parte, asta e doar o mostra. Si constat, cumva cu amuzament amar, ca nici macar in liga a patra nu ne slabesc. Stiuuuuu, aia de sunteti “mai catolici decat papa”, stiuuuu, “legea se respecta no matter what”…. Numai ca, fara suparare, asta nu e aplicarea legii ci UN ABUZ. Nu e nici macar singurul… Ca mai nou constat ca domnii astia nu au alte preocupari decat sa “monitorizeze” tot ce misca la “U”. Nu ca ar fi rau daca ar face-o profesionist si ar aplica un principiu banal si simplu: intai previi si apoi “lovesti”. Da’ no, lor le place doar sa “loveasca”. Or fi invatati de sefi…. or face-o din instinct, din spirit de turma…. cine sa ii mai inteleaga?

Stati sa vedeti, ca vineri 28 octombrie, la 18,30, se joaca “U” – Sepsi SIC la baschet feminin. Meci “incarcat”. Asa ca, pregatiti-va… Urmeaza inca un “episod” din peripetiile suporterului “U”ist. “Protagonistii” vor fi din nou subalternii celui ce scrie in CV ca a absolvit “Scoala de ofiteri Arma: Jandarmerie” in 1983, desi, evident, in anul ala scoala aia era “banala” scoala de ofiteri de securitate de la Baneasa….

Eu nu o sa fiu cel care sa indemn la incalcarea legii. Doar ca legea aia, schioapa si tampita, mai trebuie aplicata si inteligent. Adica in spirit, nu doar in litera. Mai ales in spirit, ca vorbim de suporteri, nu de animale…. Iar pasiunea si dragostea lor pastreaza un licar de interes intr-un fenomen dominat de stadioane goale si sate cu pretentii de metropole fotbalistice…

Cronica la jumatate de t”U”r

Si am pornit. Soarta lui “U” este sa existe spre bucuria suporterilor sai. A spus-o insusi Iuliu Hatieganu, o simt toti “U”istii. Care, din fericire, sunt infinit mai sensibili la o deplasare la Gilau decat la un efemer trofeu obtinut prin mlastinile unei ligi care nu mai are nimic din nobletea sportului.

“U” a renascut greu. Greu pentru ca dorinta de a face totul ca la carte, fara sincope si fara compromisuri, s-a lovit de multa birocratie. Singurul lucru care nu a fost greu in acest inceput a fost reintoarcerea multor din cei carora “U” le-a oferit totul. Cariera, faima, bani. Si care au stiut sa vina la momentul oportun. Pe teren si langa. Parca e mai usor sa construiesti cu Pacurar, Abrudan, Giurgiu si Goga in teren, si cu Sabau, Pojar, Popescu si Sisi pe margine.

A inceput, asadar, cea mai mediatizata Liga a patra din istoria AJF Cluj. Cu 15 echipe, printre care si “U”. Si cu ambitii pe masura. “U” vrea sa urce an de an, celelalte vor sa demonstreze ca sunt, si ele, echipe de fotbal. Cand joci meciurile cu “U” pe Stadionul Dr. Mircea Luca, e normal sa dai totul. Si, desigur, sa faci poza de grup, ca orice echipa mare care joaca cu adevarat fotbal.

Noi, cei mai multi dintre noi, nu am fost obisnuiti cu acest nivel. Auzisem, poate, de la unul sau altul despre grozavii si scene de amatorism caracteristic acestei ligi. Primele sapte etape ne-au aratat insa partea frumoasa a acestei ligi de amatori. Nu am vazut intrari criminale, nu am vazut lufturi sau mingi prin cucuruz, nu am vazut arbitri batuti sau spectatori cu furca in mana. Am vazut insa multa daruire. Multa ambitie. Mijloacele, sigur, uneori au mai suferit, dar ele au fost, aprooape intotdeauna, la limita bunului simt.

I-au trebuit lui “U” sapte etape si sase meciuri (am stat in prima, datorita numarului impar de echipe) ┬ápentru a ajunge pe primul loc. In timpul asta am castigat cu 12-0 dar am si facut un egal, 2-2. Am vazut, probabil cele mai bune doua “contracandidate” ale “Universitatii”, Turda si Gherla. Nu am pus ghilimelele din lipsa de respect ci din evidenta ca daca isi doreste parcursul ascendent, atat Turda cat si Gherla nu pot fi decat etape.

Surprinzator sau nu, despre echipa si jocul sau nu o sa spun multe. Poate, doar, ca, beneficiind de un ax central de prima liga (Abrudan, Giurgiu, Goga), beneficiind de conditii mult deasupra ligii in care joaca, fiecare dintre ceilalti jucatori au sansa uriasa de a arata ce stiu. Pentru ca, spre deosebire de anii din urma, sita va cerne. Constant si continuu. E musai sa fie asa. Cand il vezi pe Goga cu cata placere joaca, ce fata senina are, ori dai totul, ori lasi pe altul.

Asta e "U", astia-s fanii. In liga a patra.

Asta e “U”, astia-s fanii. In liga a patra.

Poate ca cea mai importanta realizare a acestei “faceri” este constanta si devotamentul fanilor. Media prezentei pe stadion este de 2,600 de spectatori pe meci. Cate 1,000-1,500 in deplasarile de la Gilau si Turda. Multi si frumosi. Probabil ca asta e castigul cel mai mare. Confirmarea atasamentului. “Nu conteaza liga / Cand iubesti echipa” nu e doar o lozinca sau o scandare a peluzei. Familia “U” se reuneste incet. La meciuri participa de cele mai multe ori rugbystii si handbalistele “Universitatii”. Le asteptam pe baschetbaliste si baschetbalisti, pe voleibaliste si voleibalisti, pe handbalisti.Undeva, intr-un colt de pagina, spunea o handbalista despre meciul de ieri cu Gherla: “2-0 pentru noi”. Acest “pentru noi” trebuie sa adune. Pentru ca “U” a fost intotdeauna mai mult decat club, sportivi, spectatori. A fost si arata ca stie sa fie o familie. Familia “U”.

Foto: Noemi Arman