Asta e “Universitatea”

Initial am vrut sa intitulez aceste ganduri “Intalnirea cu istoria”. Apoi am realizat. Ca ceea ce s-a petrecut in seara de sambata la stadionul ce poarta, indiferent de ce e oficial, numele bunului sau prieten si tovaras de “batalie” Mircea Luca, a fost o lectie oferita noua de un DOMN. Nu voi inceta sa il numesc asa, pentru ca Nicolae Szoboszlay insusi, prin tinuta intelectuala si morala este definitia vie a DOMNULUI. 

Am vazut in seara asta, dragii mei “U”isti, ca se poate si asa. Am ascultat impreuna, un discurs impecabil al celui ce detine fraiele sportive ale “Universitatii”. Cum putea altfel Ioan Ovidiu Sabau sa vorbeasca, daca a fost “slefuit” nu doar sportiv cat si uman de cel care a fost figura centrala a intalnirii de suflet de sambata. Nicolae Szoboszlay l-a primit in casa pe tanarul Sabau, navetistul din Valea Florilor, copilul ce avea sa devina fotbalistul respectat de o intreaga Europa. A fost ca un gest simbolic, casa mesterului Szoboszlay fiind, de fapt, acea “Universitatea” pe care a cunoscut-o si indragit-o si despre care spune ca i-a marcat existenta. Cuvintele lui Sabau sunt dovada, daca mai era nevoie, ca, intr-o lume a kitsch-ului si stralucirii false de nocturna, intr-o lume in care multi “fotbalisti” intreaba mai intai “cat imi dai?” inainte de a oferi macar cinci minute de devotament, “Universitatea” se poate recladi frumos si “altfel”. Vazandu-l si ascultandu-l pe Nelutu Sabau, mi-am amintit de vorbele aceluiasi Szoboszlay: “Universitatea a avut intotdeauna conducatori adevarati. Chiar daca nu erau mari specialisti in fotbal, stiau sa creeze acea atmosfera de familie, de iti era rusine sa nu dai totul“. In ultima vreme, poate tocmai asta a lipsit. Printre multe altele. Prestanta si eleganta (fizica si in exprimare) a managerului sportiv al “Universitatii” ne da sperante ca “U” poate reveni acel club care l-a vrajit pe adolescentul din echipa Aiudului. 

Discurs demn de "Universitatea Cluj"

Discurs demn de “Universitatea Cluj”

Cartea lansata sambata este o pledoarie pentru bun simt. Pentu onestitate. Pentru corectitudine. Asa cum a fost, de altfel, toata viata venerabilului Szoboszlay.

Confesiunile unui DOMN

Confesiunile unui DOMN

Nu pot sa inchei pana nu spun ceva. In discursul sau, cuprins de emotie cum nu l-am mai vazut niciodata parca, Nicolae Szoboszlay nu a “uitat” sa fie caustic si sa spuna lucrurilor pe nume. “Personajele” pomenite de dansul, (unul care si-a schimbat buletinul si celalalt alungat din propriul oras – cum plastic i-a descris), au facut poate cel mai josnic gest dintre toate gesturile si tot dispretul cu care au “carmuit” vremelnic “Universitatea”. Au indepartat fara macar sa spuna un “multumesc” simplu, unul din reperele morale si de conduita ale lui “U”. Sa ne ierti, Nicolae Szoboszlay, ca atunci am tacut. Multi nu am stiut. Unii nu au avut curajul. Domnia ta ai trecut insa peste acest episod si ai ramas acelasi “U”ist cu sange alb-negru. A fost, poate, inca o demonstratie ca dragostea infiripata in anii bejeniei sibiene nu poate fi rasturnata de nici un vremelnic.

Cititi, asadar cartea “Nicolae Szoboszlay – Ultimul cavaler al fotbalului romantic”. Daca nu v-ati indragostit definitiv de “U”, dupa aceasta lectura cu siguranta o veti face!

Advertisements

One thought on “Asta e “Universitatea”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s