Joia baii in Somes

Magda Jerebie: “…Anii petrecuti la “U” au fost cei mai frumosi din viata mea,ca jucatoare ,apoi ca antrenor! Mult succes in tot ce va doriti sa realizati!…”

Paula Misaila: “…MULȚUMESC “U” pentru tot ceea ce mi-ai oferit!! Inima mea a bătut și  bate in ritmul Clujului, in ritmul lui “U”. Haide “U” si numai reușite!!!…”

Annemarie Kirr: “…Primul gust al suporterilor “Universitatii” din Cluj l-am simtit la un turneu la de divizia A, eu jucand atunci cu dubla legitimare la CSS Medias si Comertul Tg.Mures! Am ramas atat de impresionata…. E momentul aici sa le multumesc din suflet pentru tot ce mi-au oferit. Niste oameni deosebiti! Vorbind de suporteri, ei erau al saselea jucator. Le multumesc si le multumim si le dorim forta ca sa continue si cu generatiile care ne-au urmat. Rolul lor e de maxima importanta. Chiar daca nu ei iti castiga meciul, pot insa contribui decisiv la reusita sportiva…”

Suzana Sandor: “…Nu voi uita niciodata numarul de spectatori din sala, cordonul in jurul salii, atmosfera care era extraordinara. “U” era o familie, cu totii – sportivi, oamenii care veneau mereu la meciuri. Fanii trebuie sa stie ce putere dau echipei daca aceasta simte suportul publicului, e al saselea jucator pe teren!…”

Svetlana Simion: “…Iubesc Clujul, iubesc ploaia lui, iubesc strazile acelea care mi-au purtat pasii tineretii, iubesc Hasdeul, iubesc Zorilor, iubesc Horia Demian, iubesc Catedrala, iubesc gradina botanica, iubesc parcul mare, iubesc parcul Babes, iubesc amintirile noastre, iubesc… U!…”

Toate aceste vorbe pline de emotie din partea unor voci atat de importante ale baschetului, “atinse” definitiv de “U”. Impreuna, Magda, Paula, Anne, Zsuzsa si Svetlana au strans multe SUTE de meciuri in nationala Romaniei, atunci cand aceasta conta in baschetul european.

Intr-un aprilie asa de capricios, “U” iese din nou la rampa. In toamna trecuta ne gandeam la un traseu mai bun decat in sezonul precedent, probabil o semifinala. Numai ca fetele “Universitatii” au vrut altceva. Au avut un final de sezon regulat impecabil, cu victorii la toate contracandidatele, terminand pe locul doi. Sferturi si semifinale incheiate en fanfare (victorii cu 2-0 cu Arad si Targoviste) si iata-le in finala. IN FINALA.

E destul? Fetele si trio-ul Dragan-Meda-Misu spun NU. Si incep finala cu o victorie impresionanta in ostilitatea de la Sf Gheorghe. Azi au pierdut in meciul doi. Este 1-1, dar au intors avantajul terenului propriu catre Cluj.

Am mai spus-o, o mai spun: Ce ar mai trebui sa demonstreze echipa asta pentru a umple Sala Horia Demian? Ele ? NIMIC!. Noi? TOTUL. Si nu pentru ca adversara e Sepsi. Ci pentru ca e atat de aproape victoria. O victorie ca un omagiu. Pentru “U” despre care atat de frumos vorbesc Magda si Paula si Anne si Zsuzsa si Sveti…Pentru nemuritorul Nicolae Martin. Pentru tot ceea ce inseamna culorile alb-negru.

Fetele astea si antrenorii lor au demonstrat TOT. Indiferent de rezultatul final, echipa asta este LAUREATA ANULUI la “U”. Si, ca orice laureata, trebuie purtata pe brate. Si in inimi de “U”ist. Miercuri 26 si joi 27 aprilie sunt zilele. Locul il stim. Sala celor 14 titluiri nationale. Sa fim acolo. TOTI !!!

Viata asta tin cu “U”!

 

Advertisements

Post scriptum la cinci sute…

Urmare a postarii de ieri, simt nevoia sa fac unele precizari:

Cazul echipei fenminine de handbal “U” este doar unul dintre exemple. Pentru ca e cel mai recent. De acelasi “tratament” beneficiaza si baschetbalistele “Universitatii” carora li s-a spus (va amintiti), pe un ton ritos ca “ce mare lucru daca o saptamana se antreneaza dimineata la 8?” Asta pentru ca salile din Cluj nu sunt deloc “prietenoase” cu echipele “Universitatii”. Vom deschide si acest subiect, al felului in care infrastructura sportiva a Clujului e folosita. Atata doar ca, eu asa consider, ca este o problema de management al celui mai mare club de jocuri sportive al Clujului, sa rezolve problema infrastructurii.

Baschetbalistele “Universitatii” beneficiaza de acelasi “tratament”. Ele au avut in acest sezon doua deplasari la Galati (unde, in ambele cazuri au castigat), folosind aceeasi “reteta” a unor drumuri istovitoare de 10-12 ore pe sens. Pentru Clubul “Universitatea” transportul aerian este ceva straniu si de neconceput. Candva, criticam “atitudinea” unui manager cu mop care isi lua fotbalistii de la un stadion din Bucuresti si ii aducea la Cluj in aceeasi noapte, fara dram de recuperare dupa efort. “Modelul” e identic la CS “U”. Handbalistele au plecat aseara de la Braila, dupa meci, si au facut toata noaptea drumul spre Cluj. In alte randuri, acelasi tratament a fost “aplicat” baschetbalistelor. Sau voleibalistelor. In general, fara exceptie, tuturor echipelor clubului.

Ghici cine e cel care se va lauda si se va “impauna” cu rezultatele sportive? Cine e cel care, de exemplu, se va lauda cu performanta baschetbalistelor ajunse in semifinale, cu o sansa reala de a prinde finala Ligii Nationale? Ghici cine?

 

 

Cinci sute. Care fac diferenta

Cincisutedelei. Este diferenta intre un management sportiv logic si normal, si “managementul lui Vasu”.

Sa ma explic. Stiti ca in ultima vreme m-am exprimat nu tocmai prietenos la adresa echipei feminine de handbal a “Universitatii”. O echipa in care exista pe cat de multa valoare si promisiuni, pe atat de multa suficienta si lipsa de dedicatie si abnegatie. Si cred ca nu gresesc. Am vazut insa azi (duminica) meciul lor la Braila. O deplasare absolut infernala, la ocupanta locului doi. E destul sa amintesc cateva nume din echipa Brailei, ca sa intelegeti: Buceschi, Perianu, Szucs, Zamfirescu, Tanasie, Tiron, plus antrenorul Costica Buceschi. “U” in noua jucatoare de camp si fara antrenorul Florentin Pera (deh, si prea multa bucurie “cauzeaza”). Ce am vazut insa e o dovada ca atunci cand vor, fetele de la “U” pot tine piept oricarui adversar. La un moment dat a fost 22-23, s-a terminat 25-29. Cum a remarcat si Ovidiu Blag, fetele au dovedit ca daca vor sunt cu adevarat o echipa.

Foto: Sportul Ilustrat/Sorin Pana

Sa revenim acum “la cestiune”. Deplasarea asta de aproape 600 de km s-a facut cu magaoaia de autocar al CS “U”. Un drum lung si extenuant de minim 11-12 ore. Pe sens. Unde vreau sa ajung? De luni bune, Clujul e legat de Bucuresti de curse de avion ale companiilor low-cost. Nu una, ci doua (companiile). Distanta Otopeni-Braila este de vreo 220 de km. Si acum, surpriza. Daca duci lotul cu avionul (Cluj-Bucuresti) si de acolo e preluat de un microbuz ce pleaca de la Cluj (cu echipamentul si intreaga logistica), te costa cu vreo 500 de lei mai scump decat druumul intreg facut cu autocarul mare. Cincisutedelei. Vreo 25 de lei / membru al delegatiei. Probabil ca daca am avea o formula de calcul al oboselii acumulate in 24 de ore de stat in autocar, cei 500 mai mult s-ar transforma in mai putin. In economie adica.

Trebuie sa o spun: calculul meu pleaca de la pret standard al biletului de avion luat de pe site-urile respectivelor companii. Un manager ar sti insa sa gaseasca o formula de reducere de minim 5-10% a pretului, bazat pe numar de pasageri si numar de zboruri. Va spun sigur ca, cel putin una dintre companii, e foarte deschisa la genul asta de deal-uri.

Cincisutedelei. La deplasarea de la Braila. Daca ne uitam pe tabloul Ligii Nationale, exista patru situatii de acest gen: Braila, CSM, Slobozia si Galati. Asadar, in cel putin patru deplasari, fetele astea puteau evita ore multe si obositoare pe autocar. Diferenta de costuri totala nu atinge 500 de euro. Pe sezon.

Aceasta suma masoara diferenta intre un management RESPONSABIL si un management A LA VASU. E diferenta intre indiferenta si respectul fata de efortul unor sportivi. Care, sa fiti siguri, nu au salariile celor de la CSM sau macar ale unor fotbalisti anonimi de Liga a doua. Unele din fete sunt componente ale lotului national. Pe cine intereseaza????

Viata asta tin cu “U” !