Furtuna dintr-un pahar cu apa

Daca e nevoie, le cer eu scuze tuturor celor afectati de derapajele de limbaj de la meciurile de baschet. O fac eu, o asum, pentru ca, pana la urma, ImpreunaSuntemU.

Disputa asta generata este fara sens. La CSM Targoviste, VCM Zalau sau Phoenix Galati, vorbim de niste echipe. Care nu se stie de unde vin si pana cand vor sta in lumea asta. (numele sunt absolut la intamplare, pot gasi inca 174 de exemple). Cand e vorba de “U”, e altceva. E stare, e traire, e pasiune. E mai mult decat sport.

Acceptati, rogu-va, scuzele, daca veti intelege si voi ceva. La “U” nu exista “galeria de la fotbal” si “galeria de la baschet”. La “U” exista … “U”. Ca a existat o fractura, o vreme indelungata, intre o aripa mai vocala a galeriei si conducerea echipei de baschet, asta e altceva. Nu discutam acum si aici asta.

S-au vehiculat de vreo 24 de ore tot felul de pareri. De la “baschetul nu e fotbal” pana la “mancatori de popcorn si selfisti”. S-au dat verdicte, s-au infierat atitudini, s-au pus pe masa toate cartile. Fiecare si-a spus parerea. TOTI insa (me included) am gresit. Toti am vorbit de toate, dar am uitat sa vorbim de… “U”.

Sportul e un fenomen social. Sportul de performanta este pentru public. Sa imi aratati un sportiv, oricare, ce spune ca prefera sa joace in anonimatul tacut al unei sali. Pline sau goale, dar tacute. Sa imi aratati un sportiv care nu is doreste sa isi alimenteze adrenalina de la publicul care il impinge de la spate. Publicul care il admira. Publicul pe care il reprezinta. Publicul care se vede in acel sportiv si ii transmite energia dorintei de victorie.Daca il gasiti, sa mi-l aratati.

“Sala nu e stadion”. Absolut de acord. Pentru ca sala, constructiv, creaza o alta simbioza sportiv-public. Pentru ca acolo, in sala, se aude rasuflarea sportivului si oftatul spectatorului. Pentru ca sunt la cativa metri unul de altul. Si da, pentru ca energia publicului se simte altfel. E ca o imbratisare care te impinge, te ridica atunci cand crezi ca esti terminat, te face sa mai incerci o data, si inca o data….

E de neiertat sa auzi injuraturi din public. E de neiertat. E de neiertat sa parchezi (“doar 5 minute, ce mare branza?” ) langa semnul de parcarea interzisa? E de neiertat sa dai telefoane sa iti gasesti “o pila” la Primarie sau aiurea? E de neiertat sa bei o bere ( “doar o bere, ce mare lucru?” ) si apoi sa conduci pana acasa? E de neiertat sa parchezi absolut oriunde in jurul parcului mare pentru ca, nu-i asa, iti duci copiii la joaca?

Cine stabileste ce e “mai de neiertat” dintre toate astea? Cine e cel care poate  sa spuna ca el e perfect si ii poate judeca pe altii?

“Ultrasii”… Nu mai am varsta lor, poate nu inteleg tot ce gandesc si cum actioneaza. Stau insa intre ei si stiu ceva… “Ultrasii” au strans bani sa dea unor jucatori neplatiti cu lunile. “Ultrasii” au donat sange pentru ca echipa sa nu ramana fara sustinere la un anume meci, pe un anume deal. Ultrasii se scoala dimineata la 3 sa ajunga pe la Tarlungeni, Pancota sau Targoviste. “Ultrasii” nu au acceptat si nu vor accepta sa le fie platita “prestatia”. Pentru ca ei nu-s de vanzare. Nu-s usi de biserica. Mai chiulesc de la scoala sau de la un job amarat. Nu conteaza ca ploua sau e zapada sau sunt 38 de grade la umbra. Cand multi dintre noi ne gandim de doua ori daca sa iesim din casa, ei nu au deloc aceasta dilema. Pentru ca ei simt ca trebuie sa fie unde e “U”.

V-ati suparat ca au dat niste … Aveti dreptate, au gresit. Au fost si provocati. Stiu, nu e o scuza. Stiu insa ca 95% din timp au cantat de si-au rupt plamanii. Va asigur ca azi inca nu au voce. Dar se vor obloji. Ca vine meciul urmator.

“Ultrasii” insa au ridicat sala in picioare si au creat energia aia fantastica ce a simtit-o echipa. Nu stiu ce procent, dar meciul 5 cu Oradea si cele doua meciuri din finala au fost opera salii. Sala care nu a mai fost acea masa inerta si condescendenta. Sala care a erupt cand trebuia. V-a cuprins si pe voi frenezia. V-a scos din suficienta si obisnuinta de spectator tacut. In clipele alea ati trecut peste nefericitele momente de trivialitati si ati erupt. Pentru ca… ati simtit “U”. Daca nu credeti, intrebati-l pe Moldoveanu. Sau pe Adamovic. Sau pe Kyndall.

Inchei cum am inceput: sa ii iertati ca au injurat. Poate o sa ii si intelegeti. Poate nu. Ce trebuie insa sa intelegem toti este ca de-acum, pururi, U-BT = FC “U”. Mi-as dori sa fie si invers. Mi-as dori sa vad spectatorii salii si pe stadion. Multi ati fi surprinsi. Pentru ca multi, foarte multi, nu ati fost pe stadion. Sa ii vedeti. Sa ii ascultati. Si, poate, in timp, sa cantati cu ei. Aratati-le copiii. Va asigur ca vor sti sa ii fereasca de trivialitati si obscen. Aratati-le respectul. Si vor respecta, la randul lor.

PS: Poate textul asta imi va aduce noi “prieteni”. Ii asigur pe ei, si pe orice cititor al modestrelor mele randuri, ca au acelasi respect. Mana trebuie sa fie mereu intinsa. Si vom sti sa fim impreuna. Pentru ca:

ImpreunaSuntemU

 

Sa vorbim de bugete

Am vazut in seara asta o finala a Cupei Ligii. Total neinteresant, ati spune. Poate. Eu unul m-am bucurat pentru bucuria dinamovistilor. Nu-s unul din “frati”, dar apreciez ca e singura echipa in tara asta care mai pastreaza un spirit. Care mai inflacareaza mase. Care are grija de suporteri. Careia ii pasa inca de suporteri.

Nu asta voiam sa va spun. In comentariile post-finala, se discuta de ce va urma, cu niste clisee obisnuite. “Daca vrea performanta, Negoita trebuie sa bage adanc mana in buzunar”… “trebuie investitii serioase”…. etc. Fraze de astea, spuse din adancul putului gandirii unor vesnici si nelipsiti “comentatori”. Care nu au condus in viata lor altceva decat, poate, propria masina….

Asta m-a incitat un pic sa vad cum e cu “investitiile” astea in fotbal. Sa facem, cu alte cuvinte, niste calcule. Sigur, ce urmeaza nu o sa gasiti in presa de sport. Ca acolo nu exista analize, fie ele si de genul asta. Ca acolo daca nu scrie de Becali in 5 fraze din 7, aia s-au dus degeaba la redactie.

Ce urmeaza trebuie citit si in cheia revenirii “Universitatii” in prim plan. Pentru ca ce se aplica altora, trebuie sa se aplice si noua.

Asadar, sa vorbim de managementul unei echipe de fotbal. Care, nu-i asa, pare o chestie cosmica. Si e, de fapt, simpla si clara ca un rau de munte.Si pentru ca vorbeam de finala din seara asta, sa luam echipa asta drept “obiect”.

O echipa de acest nivel POATE si TREBUIE sa se intretina singura. Chestia cu “investitiile”, cu “bagatul mainii in buzunar”…ar trebui sa dispara. Sa vedem..

Locul trei in liga asta amarata cum e ea, e “recompensat” cu 2,5 milioane de euro din drepturi TV. Cupa Ligii aduce 400,000 de euro. O medie de 5,000 de spectatori la pret modic de 10 lei, aduce pe sezon vreo 200,000 de euro. La nivelul asta, un sponsor trebuie sa aduca vreo 150,000 de euro. Mai puneti un marketing “destept” si adaugati 100,000 de euro anual. Calculati si aflati un venit total de 3,35 milioane de euro. Sume certe, nu povesti cu patroni imprumutatori…..

Sa trecem la cheltuieli. Aici voi fi, poate, subiectiv. Dar eu unul NU CRED ca exista (sau va exista curand) vreun fotbalist in Romania sa merite mai mult de 10,000 de euro. Net. Pe luna. Altfel am vorbi de sume indecente pentru valoarea “produsa”. Sa spunem insa ca ai in lot doi care merita limita asta maxima. Langa ei, adaugi jucatori de 8,000 sau 6,000. Tot net. Si tot pe luna. Un buget de salarii corect, pe acte, cu absolut toate taxele platite la stat, fara smecherii si “inventii”, ajunge la 2,2 milioane de euro anual. Adaugati vreo 250,000 anual pentru staf (vreo 6 persoane) si va apropiati de buget salarial de 2,5 milioane de euro. Curat, transparent, pe hartie, cu acte. Si, sa nu uit, din el vreo 600,000 de euro merg la stat sub forma de taxe.

Cheltuieli mai ai. Deplasari, organizare meciuri acasa, medicatie, cazari, 2 cantonamente, angajati, etc. Toate astea insumate, costa vreo 450,000 anual. Ca sa ne intoarcem la “U”, adaugati vreo 200,000 anual pentru un centru de copii competitiv. Mai adaugam o “rezerva” de 100,000 anual. Daca le adunam toate, ajungem la 3,25 milioane de euro.

Tocmai am demonstrat ca nici un “patron” nu trebuie sa scoata nici un leu din buzunar. Oricine e interesat poate primi calculele detaliate. Si va asigur, cu bugetul asta poti oricand sa te bati la titlu, Si sa il castigi. Orice alte sume nu-s decat “sifonarii”. Cu gust de frauda.

Poate ca va ganditi la cheltuieli suplimentare generate de participari europene. Va asigur ca in turul I al Europa League, chiar daca esti eliminat, balanta e pe un plus de 30-40,000 de euro. Cu cat inaintezi, plusurile cresc. Castigi, asadar, nu cheltui.

Am spus toate astea pentru ca e plin in presa romaneasca de minciuna enuntata tafnos: “nu se mai investeste in fotbal”. Nu, Domnilor, se fura la greu din fotbal. Si e fraudat statul. Si individul. Fie el fotbalist, antrenor, sau suporter.

Asadar, domnilor “comentatori” de doi bani, lasati-o pe aia cu “investitul”. V-as cere sa investigati cate ceva despre bugete, dar mi-e teama ca daca nu va “adapati” de la zisele lui becali, mimi sau shumi, ramaneti in pana de idei.

Viata asta tin cu “U” !

Sa ne bucuram. Dar nu prea tare

Asadar, in sedinta de guvern de joi s-a adoptat o Ordonanta de Urgenta pentru modificarea Legii Sportului 69/2000.Se spune ca era absolut necesar. Probabil.

Acum, sa vedem despre ce e vorba. Inafara unor prevederi legate de contracte (Contract de servicii sportive, introdus prin prezenta OUG), probabil ca cea mai importanta modificare este prevederea privind posibilitatea finantarii de catre autoritati publice locale a sportului. Atentie, A SPORTULUI, nu exclusiv a sportului DE PERFORMANTA. Cu stabilirea unei limite de “pana la 5% din bugetul respectivei autoritati locale”.

Bun. Sa vedem ce inseamna asta. Cateva lucruri trebuie spuse:

Limita este de “pana la 5%”. Adica autoritatea locala poate decide cat si cum, in aceasta limita. Poate, cu alte cuvinte, aloca 1%, 3,14%, 4,67% dar nu mai mult de 5%. Sa vedem punctual cat si mai ales cum o vor face.

Facand un studiu pe principalele 25 de orase ale Romaniei (ma mir ca inca nu a facut-o nimeni), vom constata ca in multe cazuri limita asta a fost atinsa (sau pe aproape). Sunt cazuri si cazuri. Orase si orase. Va amintiti de suma de 20 mil lei alocata initial de CL Tg Mures pentru 4 echipe? Ei bine, conform acestei limite, suma maxima la Mures ar fi de 4 milioane de euro, adica pe la 18,5 mil lei. Doar pentru a avea cifre concrete, sa va spun ca limitele de 5% ar insemna: pentru Bistrita, 2 mil euro, pentru Zalau 1,6 ,mil euro, pentru Baia Mare 2,9 mil euro, pentru Alba Iulia 1,5 mil euro, pentru Sf Gheorghe 1 mil euro, pentru Bacau 2,8 mil euro, pentru Galati 3,7 mil euro, samd. Sume maximale care nu te dau pe spate.

Exista insa si orase in care, daca s-ar folosi limita de 5%, s-ar finanta cu sume cu adevarat impresionante. Top 3 (inafara Bucurestiului) e format din Timisoara 10,7 mil euro, Cluj 10 mil euro si Oradea cu 9,6 mil euro. Sume semnificative ar avea la dispozitie Sibiu cu 5,9 mil euro, Iasi cu 5,5 mil euro, Constanta cu 5,2 mil euro, Craiova cu 4.9 mil euro si Ploiesti cu 4,1 mil euro.

Suma totala pe cele 25 de orase “studiate” trece usor de 100 mil euro anual.

Problema insa e alta. Daca autoritatile locale nu au capacitatea sa isi faca un plan adevarat care sa contina niste elemente obligatorii (un minim de 40% din total pentru juniori si sport scolar, o limita maxima pe echipa/sport, etc), ne vom trezi cu tot felul de aberatii.

Orasele mari ma indoiesc ca vor “indrazni” sa atinga suma maxima permisa. Nevoile atat de mari ale unei metropole vor “musca” din maximele astea. In egala masura, multitudinea de echipe si sporturi din aceste orase vor marunti finantarile. Pe de alta parte, orasele mici vor putea aloca sume mari pentru o singura echipa. Si asa ne putem trezi cu finantari de 1 mil euro la VCM Zalau sau 1,6 mil euro la CSM Bistrita (handbal) sau, de ce nu, 2 mil euro la HCM Rm Valcea. Se vor plati, adica, salarii la tot felul de “calatori” prin sportul romanesc, si asta nu va aduce absolut nici o valoare adaugata. Ceva de genul aberatiilor de acum de la echipa de handbal CSM Bucuresti.

Ce vreau sa spu? Daca “legiuitorul” nu a fost sufficient de “destept” sa introduca aceste reguli, de ce ar face-o o autoritate locala plina de politruci? O sa devina sportul romanesc un fel de “Eldorado” pentru tot felul de sportivi de mana a doua a lumii. Si cu asta ce am realizat? Ce ne ajuta asta in perspetiva Tokyo 2020? Cu NIMIC.

Sa vedem care va fi “scenariul”? Vor aparea super-echipe la Timisoara, Cluj, Oradea sau Sibiu? Sau mai degraba se vor consolida finantari “patriotic-locale” doar de dragul unei mandrii lipsita de continut?

Asa ca, sa ne bucuram. Dar nu prea tare.

 

Alianta pentru “U”. Si pentru Centenar

“Universitatea” Cluj a fost si este un brand sportiv cu aura de unicat in peisajul sportiv romanesc. De-a lungul trimpului, sportivi cu “U” pe piept au castigat competitii nationale si au ridicat tricolorul romanesc oriunde in lume.

Vremelnice “inventii” postdecembriste au despartit echipe si sportivi. “Au despartit” e un fel de-a spune, sentimentul de apartenenta a fost mereu prezent. La sportivi si la suporteri.

Ceea ce parea greu de crezut incepe sa se contureze. In vara trecuta, dupa o dureroasa etapa de instrainare, fotbalul a dat, parca simbolic, semnalul revenirii. La matca simbolului ca si element al comunitatii clujene. Un pas poate intarziat dar pana la urma facut.

Momentul ala, din vara lui 2016, a fost semnalul. Pentru masa de suporteri si, imbucurator, pentru pilonii care trebuiau sa nu lipseasca nici o clipa : Universitatile si Comunitatea.

In aceste zile se concretizeaza ceea ce, simbolic, se numeste 1U. Pentru ca, nu-i asa, societati comerciale sau asociatii se nasc si mor, apar si dispar, dar “U” trebuie sa fie degetele unei maini. Care, in momentele importante ale istoriei sale, au stiut sa se stranga intr-un pumn al puterii date de Fidelitate, Onoare, Respect, Traditie.

Fotbalul si baschetul isi dau mana pentru a face “U” mai puternic. Pentru ca simbolul traieste doar prin toti copiii sai. Au fost asperitati, au fost neintelegeri, s-au mai rostit vorbe grele.Poate ca fiecare, in felul sau, a dorit sa faca bine. A venit vremea ca binele sa fie rostit pe o singura voce. Spunea atat de frumos un adevarat “U”ist: “Puteti sa ne luati orice, dar nu ne veti putea lua niciodata vocile. Cantecele“. Cu astea am trecut demn in istoria aproape centenara. Si e vremea ca vocea “Universitatii” sa se auda din nou.

Procesul de reunire in marea familie “U” trebuie sa continue. Se apropie Centenarul. E nevoie sa ne gaeasca impreuna. Pentru ca “ImpreunaSuntemU“.

Vom fi din nou impreuna, Stadion si Sala. Ne vom “imprieteni” ultrasi si venerabili cu tample argintii. Pentru ca, “de la cel cu tzatza-n gura pan’ la cel cu barba sura”, suntem legati de acelasi simbol.

Pentru ca… “U”