Ce facem cu “U”?

Trebuia sa o fac demult. Trebuia sa scriu asta de ceva vreme. Am tot tacut. Am zis ca pana la urma, nu-i asa, se regleaza ele, lucrurile.

Rabdarea mea are limite. Stiu, nu sunt nici cel mai obiectiv, nici cel mai profesionist. Nici nu caut asta. Nu am facut inalte studii de jurnalism, nu fac sedinte de redactie. Fac altfel de sedinte. Cu propria mea constiinta. Cu gandurile mele.

Dragan Petricevic a plecat. Nu am obiceoiul sa imi fac idoli, nu cred ca e nevoie de asa ceva. Dragan este un profesionist. Si un om. Ca toti oamenii, are si bune si rele. Dar are ceva ce imi place. Nu se ascunde dupa degete. Nu evita sa spuna, raspicat si ferm, ce crede. Si ce i se intampla. Spre nemultumirea multora, Dragan nu e deloc un om comod. In meseria asta nici nu e nevoie de asa ceva.

Nu plecarea lui Dragan doare, ci motivul. Care e pe cat de simplu pe atat de dureros. Hai sa o luam altfel. In 2012/2013 “U” Cluj handbal feminin juca in EHF Champions League. In grupa cu Krim, Gyor si Podravka. Si nu se facea de ras. In 2016/2017 abia s-a salvat de la retrogradare. Pentru 2017/2018 apasa nori negri asupra acestei echipe.

Pana in 2015, “U” Cluj baschet feminin, cea mai titrata echipa din baschetul feminin romanesc, echipa cu 14 titluri de campioana nationala, era la nivelul amatorilor. Ajunsese aici de atata “profesionalism” si atata “interes”.

Si pentru ca ne-am tot ferit ca niste fete mari sa o spunem, tai eu acum nodul asta. Au venit in 2015 la echipa asta 2 oameni: Alexa si Dragan. Unul “rau” si unul “bun”. Dragan venea pe caii frumosi ai amintirilor titlului de la baschet baieti, Alexa venea “sa castige capital” ca erau alegeri de primar. Dracu’ stie ce a fost in capul lui sau daca asta a fost cu adevarat tinta. Sa fie sanatos ! Numa’ ca alegerile au trecut si el a a ramas cu Dragan. Si a urmat un sezon incununat cu o finala. Una care, daca echipa avea un milimetru de stiinta in plus, o si castiga. Si au umplut iarasi Sala. Si s-a cantat ca pe vremuri.

Eu unul sincer m-am cam saturat de discutiile astea interminabile despre bun si rau. Ca de aia e Alexa rau ca, virgula, candva, a avut nu stiu ce afaceri cu nu stiu cine (ba stim foarte bine, dar no…). Ca e guraliv. Ca nu-i clujean. Ca “cine e el, o vinitura, sa ne dea noua lectii?”. Pai ne-a cam dat, ma clujeni cu pene in frunte! Si eu unu’ m-am saturat sa gasim mereu si mereu si mereu motive. Sa nu facem nimic. Ca nu-i asa, “e Alexa, io acolo nu ma bag”. Da’ nu va suparati, langa penalul de Walter v-a placut? Cand va dadea sa mancati si sa beti ca porcii, v-a placut? Dupa aia, sigur, ati uitat ca l-ati cunoscut….

Cat o fi Clujul asta “oras-comoara” este “populat” de mici si foarte mici. Fara nici un menajament, o sa ii intreb pe Emil Boc sau pe Alin Tise unde mama dracului au fost cand s-a jucat finala feminina? Fetele alea aveau si pe tricoul de incalzire “U” si “CLUJ”. Asta v-a retinut ? Ca “acolo e Alexa, nu ma bag”? Ati dus intr-o mizerabila miza personala imaginea lui “U” si a orasului pe care ziceti ca-l iubiti ?

Unde ai fost, Ovidiu Vasu, la meciurile finalei feminine? Daca nu de altceva, macar sa vezi si tu 2,500 de oameni in sala cantand pentru clubul pe care (cica) il conduci? Unde-s banii de premieri pentru fetele care ti-au pus tie in palmares medalia de argint nationala la unul din cele mai populare sporturi de echipa din Romania? Unde ti-a fost minimul bun simt sa vii sa le multumesti?

Bravo lor baschetbalistilor care au adus titlul la Cluj. Dar cred ca si ei sunt de acord cu mine ca si fetele de argint meritau un minim respect. Daca nu parade si scene, macar o intalnire publica si o prajitura de 3 lei pentru o echipa care a ajuns de nicaieri vice-campioana nationala. O echipa care este a Clujului.

Am zis ca nu o arat, dar e musai. Cum CS “Universitatea” este un club public, subordonat Ministerului Educatiei Nationale, e musai sa se supuna prevederilor Legii 544 a accesului la informatii de interes public. Asa ca am transmis clubului o solicitare de informatii continand 7 intrebari despre activitatea din 2016. Dovada o aveti aici:

Sigur, nu au trecut cele 30 de zile legale. Dar un elementar bun simt spune ca macar confirmi primirea cererii. Ca nu ceream secrete militare sau brevede despre fisiunea nucleara. Nu am primit, bine inteles, nimic. O sa astept pana in 29 iunie. Cand legal ar trebui sa raspunda. Ce pariu sa pun ca nu se va intampla nimic?

Nu stiu ce bugete au alte echipe si de unde il obtin. Nu e treaba mea sa stiu asta. dar da, este treaba mea sa spun ca mi-e rusine ca un oras care se tot alinta ca e cel mai bun, cel mai performant, cel mai civilizat, cel mai pol de IT, cel mai centru studentesc si in general “cel mai de toate” nu e in stare sa sustina echipe care fac ne reprezinta. A iesit legea aia cu limita de 5%. O sa vina ele si normele. Si ce? O sa auzim acelasi discurs de doi lei despre prioiritati si cadre si norme… Asta in vreme ce dam 52,000 de euro (stai sa va scriu in litere: cincizecisidouademii de EURO) pe un chiosc din Piata Unirii. Pe buneeee?? Chiar suntem cu totii nebuni???????

Daca v-am suparat cu tonul acestui text, nu imi cer scuze. Ca uneori e nevoie si de o scuturatura si un ton mai putin academic. Pana una alta, Hvala Dragan! Un pic din tine nu va pleca de la Cluj. Succes Meda! Cum te stiu, o sa reusesti!

Desteptarea pana nu e prea tarziu! Ce facem cu “U”?

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s