Ganduri de duminica

Dintotdeauna la “U” a fost asa. Dintotdeauna au existat suisuri si coborasuri. De cand ma stiu si de cand va stiti! Poate ca parte din farmecul inconfundabil vine exact de aici, de la lipsa de liniaritate. La “U” au fost nenumarate “momente zero”. Zero adica pornire, dar si zero ala negru al lipsei oricarei sperante.

Lasam pasarea Phoenix sa doarma linistita, dar stim ca intotdeauna exista renastere. Ca altfel nu se poate. Pentru ca la “U” e viata. E o viata “imprumutata” crampeie din viata fiecaruia din cei ce simt “U”. Si cum ei transmit de la unul la altul, de la bunic, la tata, la copil, viata e fara sfarsit.

Participand azi la un eveniment fericit din familia unui drag prieten, am simtit asta. Ne-am gandit noi, o mana de “batrani Uisti” ca e locul si momentul sa cantam un “Slava tie, studentie” de dragul lor, al familiei lor si da, de dragul nostru. Pentru ca fara “U” eram, mana asta de oameni, niste necunoscuti care trec pe strada ignorandu-se. “U” ne-a unit si ne-a legat. Infinit mai mult decat doar pe stadion sau in sala. Eram, cum spun, o mana. Si am inceput sa cantam. Imnul de suflet al “Universitatii”. Bucuria mare a fost cand am vazut ca dupa cateva clipe s-au alaturat multe voci pe care eu, personal, nu ii cunosteam. Multi, majoritatea. Intre ei, multi tineri. Am inteles ca in asta consta forta si identitatea de simbol. In capacitatea perpetua de regenerare. In capacitatea de a atrage. In felul unic in care simbolul asta pe care unii l-ar vrea sters din istorie, se regenereaza. Mereu si mereu.

#ImpreunaSuntemU. Succes in viata, Sorana si Adrian!

Advertisements

100,000

Nu sunt “blogger”. Nu sunt un profesionist al scrisului. Imi place doar ca uneori sa impartasesc cu voi, prietenii mei, ceea ce gandesc.

Ceea ce am inceput in noiembrie 2012 a ajuns azi la o borna aniversara. Chiar azi, cand am scris despre “Intoarcerea la adevar”. Chiar azi… Si chiar despre adevar e vorba.

100,000 de citiri. Stiu, nu-s “unici”, nu ma bat in “rating”, nici nu urmaresc asta. Va asigur, dragi prieteni, ca tot ce am scris, de la primul titlu pana la ultimul punct, reprezinta ceea ce gandesc. Nu am fost, nu o sa fiu, niciodata, a cuiva. Ba nu, gresesc. O sa fiu. Prietenul adevarului. Asa cum il percep eu.

Pentru ca… “U”. Va multumesc!

Despre intoarcerea la adevar

Intotdeauna am fost mandru ca am prieteni destepti. Si ma bucur ca pot impartasi cu voi gandurile lor.

Spune Dan Andreica, viseuanul-baimarean indragostit de “U”:

“Am început in 2016 cu un 12-0, încheiem azi cu un 7-0. Au fost cei mai romantici ani din istoria nouă a lui “U”. Au fost meciuri în care uneori la marginea terenului s-au mâncat mici si s-a băut bere, în care s-au bătut recorduri la numărul de spectatori (chiar și pt liga 1, câteodată), în care jucatorii oaspeti s-au pozat cu galeria lui “U”, în care s-au blocat drumuri comunale si sătești, în care s-au ridicat tribune si s-au vopsit gardurile si pomii pentru că “vine U”… Au fost 2 ani relaxați, cu scoruri fluviu si fara emotii, cum probabil n-au mai fost si nu vor mai fi la “U”. … A fost frumos! Acum s-a terminat cu joaca, încep lucrurile serioase. Dar distracția nu e nici pe departe gata, pt că ne așteaptă o liga 2 cum la fel, probabil, nu a mai fost in istorie – FC Argeș, Farul, UTA, Poli, Petrolul, Oțelul, poate Jiul Petroșani vor fi și ele toate acolo. Liga 1 poate să mai aștepte, deocamdată mai vrem să ne bucurăm de fotbal adevărat!

Nu cred ca poate fi sintetizat mai bine astia doi ani decat acel “s-au ridicat tribune si s-au vopsit gardurile si pomii pentru că vine U”. Pentru ca DA, poate ca asta e cel mai mare castig al celor doua sezoane. “U” a redescoperit boemia si lumea a redescoperit farmecul si frumusetea comuniunii cu “U”. Cand insa au avut ocazia sa isi demonstreze profesionismul si valoarea, au facut-o cu varf si indesat. Meciul cu Dinamo din cupa a aratat ca acest club nascut din nimic, doar cu vointa de a pastra un simbol viu, a stiut sa se “bata” si sa bucure. A stiut sa adune peste 10,000 de suporteri, a stiut si a fost egal cu o echipa cu buget de multe milioane.

Au fost, probabil, cei mai frumosi doi ani de la Diktat incoace. Nu intamplator, poate, asta s-a intamplat in preajma si in anul Centenarului National. Pentru ca asa s-a nasut “U”. O spune seniorul scriitor indragostit de “U” Mircea Tomus, in, poate, cea mai incarcata de semnificatii vizite pe care “U”istii au facut-o anul asta, cea de la Avrig: “Onisifor Ghibu, reprezentantul pentru Cluj al Consiliului Dirigent de după 1 Decembrie 1918, a decis, împreună cu reprezentanții locali, primele masuri pentru Clujul românesc: înființarea unei Universitati Românești, a Operei Romane si a unei echipe de fotbal. Si s-a născut “Universitatea” Cluj. Simbolul unor inimi românești!”

Sunt atatea repere si amintiri nepretuite in acesti doi ani: prima deplasare, la Gilau, meciul-spectacol din barajul de promovare de la Tg.Lapus, mocirla de la Galda, meciul jucat sub Fagarasul inca acoperit de zapada de la Avrig…Peste toate, personal, imbratisarea unui vechi cunoscut, la Iernut, cu acel “in sfarsit ati ajuns si la noi! De azi, terenul asta se poate numi stadion!

Inainte de orice, “U” a fost si va ramane o stare de spirit. Nu poti uita vorbele intemeietorului, dar trebuie sa fi, in acelasi timp, ancorat in realitate. Din clipa asta, “U” a luat viteza pe drumul spre PERFORMANTA. Oricat de mult ne-am dori boemia vremurilor trecute, ea, performanta, este singura care ne va tine in viata. NOI, cei cu fularul la gat, vom ramane aceeasi. Pentru noi va fi la fel ca jucam la Avrig, Recea sau Reghin, sau ca vom juc cu Steaua (care o fi aia), Dinamo sau altii. Pentru ei insa, pentru fotbalisti, staff, conducere, PERFORMANTA este liantul continuitatii. Lumea s-a schimbat, generatiile ce vin cer altceva.

Nu pot si nu trebuie sa uit: Dorin Goga, Gabriel Giurgiu, Tavi Abrudan, mai apoi George Florescu si Andrei Cordos, pentru gandul de a va intoarce la originile voastre, pentru daruire si pasiunea pentru “U”, pentru ca ati lasat false lumini de rampa pentru gazonul de la Triteni sau Cugir, v-ati asigurat un loc in istoria “Universitatii”

La Gherla, intr-un anonim meci de Cupa (faza judeteana) un necunoscut imi spune, bland si asezat: “a mai fost stadionul asta plin la un meci cu Steaua, tot in Cupa, dar atata bucurie si lumina nu am mai vazut”. Dupa cateva minute, a aparut un frumos curcubeu care a invelit meciul si intregul stadion.

Pentru ca… “U”

Foto: acelasi Dan Bodea