Spre ce se indreapta Clujul?

Am trait una din cele mai triste seri din existenta mea de “consumator” de sport. Una in care intrebarile fara raspuns au curs, una dupa alta.

Lumea este intr-o continua schimbare. Lumea cica “se adapteaza”. Se “recalibreaza” Se “aliniaza”. Pe buneee? Si se indreapta… spre ce?

In seara asta s-a jucat returul turului preliminar de FIBA Europe Cup la baschet masculin. A fost meciul retur dintre “U” si Ironi Ness Ziona din Israel. Stiti, vine din campionatul ala unde joaca Maccabi Tel Aviv. Un meci tare, asadar. In tur au castigat gazdele cu 13p diferenta. Asadar era nevoie de o mica minune pentru calificare.

Care nu a venit. Meciul s-a terminat, totusi, cu victoria lui “U”, 89-88, un cos de 3p in ultima secunda a lui Alexandar Rasic.

Ce vreau sa spun… Zi dupa zi, an dupa an, Clujul se transforma in ceva amorf si diform. Clujul, care se lauda cu cea mai buna infrastructura sportiva din Romania, Clujul care are “oferte” sportive diverse, Clujul care se lauda ca e “oras-comoara”.

Clujul asta a “produs” in seara asta imaginea a ce e pe cale sa devina. Cu 10 minute inainte de inceperea meciului amintit, sala arata cam asa:

Sa nu credeti ca s-au schimbat multe in 10 minute. Cu ingaduinta, 2,000 de spectatori au asistat la un meci international in care juca “Clujul” (cum le place unora sa spuna) cu o echipa buna dintr-un campionat de top din Europa.

De-a lungul anilor ati primit destule. Mai multe decat trebuia si, constat tot mai des, mai mult decat meritati. La baschet ati primit invitatii gratuite cu nemiluita, baloane, evantaie. E drept, nu ati primit sandwiciuri si sucuri. Alea se dau…. in alta parte. Acum, ca trebuia sa platiti 24 de lei. ati strambat din nas. Puteati intra cu abonamentul anual, care costa 250-300 de lei pentru vreo 20-25 de meciuri, dar nici abonament nu aveti. Ca no, ce atatia bani?

Clujeanul increzut si cu nasul pe sus nu stie ce inseamna comunitatea. Si ca un asemenea eveniment e parte din viata comunitatii. Si de unde sa stie daca tot ceea ce conteaza este sclipiciul, selfismul si spiritul de turma? Rupeti sala aia cand joaca Cristina Neagu sau Simona Halep, ca no, e in trend. E rost de selfie, de chekuire nesfarsita. E pe principiul “Nu esti acolo, nu existi”. Acolo dati 50-100-150 de lei sa “va vedeti”. Unii, persoane importante, spun ca “nu isi mai spala camasa asta” dupa o imbratisare cu Halep. Dar atat. Cand e vorba sa va identificati cu simbolurile orasului care v-a ridicat, pe multi, din colbul “nonexistentei”, nu, nu va intereseaza. Ca, nu-i asa, mai bine o muie, niste pancarde dragute si funny (bune si alea intr-un anume moment) decat in sustinerea simbolurilor locale.

Da’ nu ma mir. In masura in care, pentru multi, simbolurile Clujului sunt numai Untold, vreun Street Food Festival sau noroaiele Electric Castle, de unde sa stiti voi de comunitate? De apartenenta? De amprenta profunda a Clujului in viata contemporana?

Sa ma ierte cei care nu-s asa. Stiu ca exista. Ca sunt, probabil, la fel de tristi ca si mine. Ziceam undeva ca, pe vremuri nu prea indepartate, Clujul era reprezentat mai ales prin vocile lui Emil Racovita, Lucian Blaga, Iuliu Hatieganu, Tiberiu Popovici sau Iuliu Hossu. Cine-s aia? Parca niste strazi, o piata. Nu?

Spre ce se indreapta Clujul?

Advertisements

One thought on “Spre ce se indreapta Clujul?

  1. in principiu destul de corect zici.
    cu o mentiune doar: eu am luat bilet online si de abia erau cateva locuri in C. in sala insa, batea vantul iar in fata mea au fost spectatori cu bilete primite pe locurile unora care erau pe abonamnet la meci.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s