Cu tristete spre CENTENAR

A trecut ceva vreme de cand nu am vorbit de CS “Universitatea” si felul in care acesta e manageriat. Da, stiu, e un termen pretentios. Pentru ca numai de management nu e vorba la CS “U”.

Azi am mai trait o zi deplorabila. “U” – HCM Rm Valcea 27-32 in Liga nationala de handbal feminin. Un scor mincinos, pentru ca diferenta e mult mai mare. O echipa distrusa. Dar nu ma mir, ca zicea Vasu ca “nu ma pricep la handbal, sectiile se conduc singure”. Pai atunci tu ce treaba mai ai, domnule director? Pentru semnat niste hartii angajam un tanar absolvent de FSEGA si gata.

ucluj

Extinzand discutia, situatia intregului club este una dezastruoasa. Pana cand sa o tot zicem? Vine Centenarul, Vasu, CENTENARUL LUI “U”. Absolut toate echipele de jocuri sportive “gestionate” de club si Vasu sunt praf. TOATE. Handbalul feminin e o ruina, cel masculin e o simpla zbatere a unor superbi amatori care joaca din placere in liga a doua, echipele de volei (ambele) sunt in prima liga doar pentru ca nu mai are cine sa intre (sa nu uitam, voleibalistii sunt retrogradati si reprimiti in prima liga doar pentru ca s-a desfiintat Bacaul), echipele de rugby sunt la limita existentei (si aici, baietii raman constant in SuperLiga de pe ultimul loc doar pentru ca nu are cine sa vina din a doua liga). Ba se mai si manipuleaza: “medalie de bronz pentru rugbyste”, anunta triumfalist clubul. Numai ca medalia asta a locului trei se datoreaza faptului ca atatea echipe sunt in liga feminina: TREI. iar a lui “U” e ULTIMA. Echipa de volei feminin, noua incercare de manipulare cu IT in coada, este doar praf in ochi.

Nu e deloc intamplator ca singurele echipe care “performeaza” (fiecare la nivelul sau) sunt echipele de fotbal si baschet, acolo unde contributia lui Vasu e inexistenta (slava Domnului!)

Stiu “argumentele” lui Vasu: “nu sunt bani multi, dar si asa, uite ce de medalii avem, suntem primii in clasamentul MEN, intre 29 de cluburi” Si ne laudam cu cosuri de medalii la box, lupte, patinaj pe role sau scrabble. O fi si alea medalii, dar iertat sa fiu, “U” nu asta inseamna. Te-ai umplut, domnule Vasu de sectii precum capra de raie! Ca desigur, exista “grile” si esti finantat de la MEN pe numar. De sportivi, de sectii… Cu performanta mai putin spre nimic, ca nu conteaza!

Daca tot nu sunt bani si conditii, de ce nu pleci, Ovidiu Vasu? De ce nu ne lasi? Macar asa nu ti-as mai fi vazut azi fata zambitoare dupa un meci de handbal trist. Si voi, marii “manageri” de sectii, care taceti complice, de ce nu va vedeti de alte treburi? Ca s-au strans la clubul asta toti limitatii si toti increzutii. “Luptatori fara cauza”.

Si asa, pentru ca finalul sa fie in ton cu “capacitatile manageriale” ale domnului director, poate ne raspunde la o intrebare simpla: “De ce ai dat-o afara pe Corina Biris?” Ca noi stim, dar poate ne spui tu. Desi ziceai ca “fiecare sectie se conduce singura”. Sau nu?

As vrea sa o spun raspicat si clar: toata ADMIRATIE mea pentru TOTI SPORTIVII “Universitatii” care inghit in sec si se incapataneaza sa poarte “U” pe piept. Desi, poate, acum e nevoie si de vocea lor.

Vine Centenarul. Bate la usa. Sper din tot sufletul sa nu te prinda tot aici, Ovidiu Vasu!

Advertisements

Despre bani in sport

Este evident ca nu poti face sport de inalta performanta fara finantare. Iar ea, finantarea, ar trebui gandita realist, pe baza unui plan multi-anual, cu obiective si pasi de urmat.

Este frumoasa teoria asta, nu? Nu e doar frumoasa, e si singura care ar asigura un fundament solid unei echipe sportive. Daca nu, ne “multumim” cu Becali, Negoiti sau Pascani (in fine, prin interpusii mereu altii, dar mereu straveziu de formali).

Din multitudinea de “cazuri scoala” despre finantarea (sau nu) a sportului de performanta, cateva exemple:

Situatia sportului din Mures este “emblematica”. Cu autoritati dispuse sa “investeasca” enorm in sport (vreo 20 de milioane de lei, peste 4 milioane de euro, in patru echipe – fotbal, baschet masculin si feminin, volei feminin), dar in egala masura cu trepadusi ce stiu doar sa smantaneasca banii, Muresul e in colaps sportiv. Cum altfel sa caracterizam situatia de la ASA (fotbal) sau BC Mures (baschet masculin), care nu pot primi nici un leu din generoasele alocari pentru ca, ce sa vezi, au datorii. Si legea e clara: ai datorii, nu poti primi finantare publica. Desi unii sau altii incearca sa acrediteze ideea ca este ilegala finantarea publica, ca de aia Curtea de Conturi, etc…, de fapt este extrem de simplu. Legea (daca vrem sa mai citim vreo lege) spune ca trebuie sa NU AI DATORII pentru a primi respectiva finantare. Inainte de a se plange aiurea, managerii respectivelor cluburi ar trebui sa raspunda, simplu si onest, pentru datoriile neplatite.

Vad azi ca un proiect pornit cu surle si trambite, CSM Satu Mare-baschet femini, e pe cale sa se desumfle ca un balon. Citesc AICI ca au conturile blocate, ca exista un executor judecatoresc, etc. Sa fie clar, nu suntem naivi sau prosti, pentru a ajunge la executori, se parcurg o groaza de etape, inclusiv o hotarare judecatoreasca definitiva. Si abia cand ea nu e executata, se apeleaza la executori. Si atunci? Ma intorc la managerii lu’ peste, pe ce isi bazeaza anunturile triumfaliste legate de “proiecte sportive”? Astia din Satu Mare au desfiintat sectii si echipe sportive (handbalul masculin, de exemplu) pentru a canaliza eforturi si resurse materiale pentru un (vad ca) utopic proiect la baschet feminin. Ca sa ce? Sa nu poata plati salarii nici macar in prima luna a “mareului proiect”? Asta dupa ce au adus vedete (care banuiesc ca nu au venit pe salarii de 1,000 de lei)? Care sa constate ce? Ca, de fapt, “imparatul e gol”?

Mai aproape, la “U”. Echipa de handbal feminin se zbate intr-un provizorat aproape de neimaginat acum 6-7 ani. Jucatoarele pleaca, antrenorii la fel, lotul se subtiaza, toata lumea se plange. Intr-un interviu AICI, managerul sectiei de handbal feminin spune ca are un buget de 650,000 de lei. Nu mai mult de 150,000 de euro, adica. Numai ca, ce sa vezi, intr-un raspuns primit la o solicitare de date de la CS “Universitatea”, mi se spune ca CS “U” a cheltuit in 2016, la sectia de handbal femini, suma de…. ati ghicit?… 650,000 de lei. Infima, sigur, dar impresia tuturor era ca suma asta asigura doar logistica (deplasari, cazari, chirii) si ca bugetul este completat de sponsori (ca de aia sunt sponsori) cu sume care asigura in general performanta (salarii, mai ales). Acum eu ce sa inteleg? Ori ca sponsorii nu aduc NIMIC, ori ca “raportarea” lui Vasu e mincinoasa. Ca o fi una, ca e alta, un lucru e clar: management ZERO. Si ne mai cred si prosti. Si unii, si altii.

ucluj

Concluzia celor trei exemple e una singura: nu banii, singuri, fac performanta. Sigur, ei sunt esentiali, acopera necesarul de costuri, DAR daca sunt pe mana unor neaveniti, nu ajuta,, decat, eventual, umplerea unor buzunare. Pentru ca finantarea singura nu rezolva NIMIC. Daca nu este operata de oameni priceputi si onesti.

Imi amintesc ca un manager de la o echipa de fotbal (poate intuiti la cine ma refer), facea 4 schimburi de cauciucuri de iarna intr-un singur sezon rece. Cu 1,000 de lei anvelopa. Macar ala o facea din finantare “privata”. isi fura, cu alte cuvinte, patronul. Ati avea curajul sa pariati ca nu se intampla genul asta de “schimburi de cauciucuri” si cand e vorba de finantare publica? V-as sfatui sa cautati. Surprizele pot fi mari…

#ImpreunaSuntemU

Vasu, dormi?

Gata. Perioada vacantei, a concediilor, a trecut. Trecuta e si perioada de gratie acordata tuturor celor pentru care “U” este doar o intamplare.

Sunt naiv. Cred ca toti cei legati de “Universitatea” inteleg macar esenta. ca nu le ceri tuturor sa rosteasca macar zece nume de mari performeri care au facut cinste si au reprezentat repere in istoria “Universitatii”. Ca daca le-ai cere, ti-ar raspunde “stai sa caut pe Google”. Esenta, filonul ala originar, acele cateva repere fara de care “U” ar fi fost demult istorie.

Pentru suporterii mai patimasi, pentru cei care inteleg esenta lui “Mama te iubesc, dar nu ca pe U” fara sa cada in ipocrizia judecarii ad litteram, exista FORT. Fidelitate Onoare Respect Traditie. Piloni esentiali in existenta “Universitatii”.

Traditia aproape centenara ne identifica prin simbolul “U” si culorile alb-negru. Traditia ne obliga sa le pastram si sa veghem ca ele sa existe. Cata vreme exista “U”.

Se intampla ca azi sa aiba loc doua “evenimente”. Apare pe site-ul clubului informatia ca echipa de volei fete a terminat pe locul trei la un turneu de pregatire in Ungaria. Si tot azi, pe seara, intr-o sala in care se simte inca parfumul de Eurobasket2017, are loc prezentarea lotului pentru sezonul 2017-2018 al echipei de baschet masculin.

Articolul despre fetele de la volei este ilustrat. Ca daca nu era, trecea neobservat. O fotografie de la acel turneu, ca un fel de prezentare. O fotografie socanta. Fetele “Universitatii” cu niste “impecabile” tricouri visinii. Un “U” mic aproape pe umar si gata. Acum, sa ne intelegem. Prosti nu suntem. Culoarea nu e doar o culoare “straina” de traditia “Universitatii”, dar este fix culoarea celor care incearca degeaba “sa puna Clujul pe harta sportiva a Europei”. Cunoastem povestea, nu insist. Pe bune? Doar culoarea aia se gasea la furnizorul de echipament? Daca zic ca, sa vezi coincidenta, echipa asta a fost preluata in vara asta (inclusiv ca naming) de catre o companie care e sponsor (gurile rele spun ca nu numai) la ceilalti, o sa spuneti ca-s carcotas. Ba zic. Ca e straveziu.

volei-fete-860x696

O fi adevarata si in sport ca “cine da banul, comanda muzica”? O fi, dar pana unde? Unde e frontiera intre interes si simbolistica? Uite ca a gasit-o o alta companie clujeana (de mult mai mare calibru) care nu a facut vreun pas in a schimba culorile echipei de baschet masculin. Ba dimpotriva, s-a chinuit ani de zile sa isi legitimeze apartenenta la alb-negrul difinitoriu pentru “U”. Ca puteau si ei, nu-i asa, sa isi imbrace echipa intr-un “impecabil” galben definitoriu. Ca doar dau bani. Si DAU, nu se joaca.

SONY DSC

As vrea sa fiu bine inteles: am acelasi respect pentru NTT Data ca si pentru Banca Transilvania. Ca si-au castigat o notorietate si au construit businessuri solide si remarcabile. Aici nici macar nu e vorba de companii sau persoanele din fruntea lor. Unii pricep, ii intereseaza, altii mai putin spre deloc.

Pe mine ma doare ca cel care este pus sa vegheze ca “U” sa ramana ceea ce este, e in stare de orice compromis. Sau nu? Nu a stiut? Asta e si mai grav. Atunci sa ii spunem. Ca spun surse extrem de credibile ca “Sectiile isi cumpara ce echipament doresc, eu doar il platesc”. Chiar asa? ORICE echipament doresc? Ca maine ne trezim ca si “U” nu mai e “U” ci doar un u mic calare pe o sina. Si Vasu doarme. Ca daca nu era asa, daca isi amintea ca imnul “Slava tie, studentie” are un vers care spune ca “Alb si negru-i steagul nostru”, nu mai dormea in noaptea asta. Dar pe Domnia sa nu il intereseaza. Nici ca o echipa poarta culori ce incita, nici ca unii si altii folosesc pe “U” pentru tot felul de interese comerciale.

A venit toamna. “Toamna vrajbei noastre”. Nu ma bucur deloc ca trebuie sa scriu randurile astea. Poate va veni si vremea sa le spunem pe cele bune. Cand or fi. Pana atunci, #ImpreunaSuntemU.

 

Inceput

Am lasat sa treaca 48 de ore. Ca nu e bine sa vorbesti la cald. Cand subiectul este unul fierbinte, parca e mai bine asa.

A inceput. Liga III. Si cum se putea mai bine decat un meci cu echipa mica a alora de pe deal. De fapt, sa fim sinceri. Nu adversarul conta. Chiar daca, sigur, a creat emotie si patima. In sinea noastra, fiecare “U”ist s-a bucurat ca incepe. Ca e acolo, pe Mircea Luca, avand in dreapta si in stanga sa, in fata si in spate, figurile cunoscute de “U”isti. Pana la urma asta a contat cel mai mult. Prea lunga “vacanta” de doua luni s-a incheiat.

Parca nu e bine sa ne aventuram in consideratii tehnice si tactice. Stiu ca in fiecare exista un mic antrenor, unul care, sigur, vede mai bine decat ala oficial. Sa ne infranam totusi judecati si consideratii tehnico-tactice.

Ce putem si stim sa vedem este altceva. Efortul din teren. Determinarea. Pentru cine i-a citit vorbele Doctorului Mircea Luca, stie ca “puneam si capul in bocancul adversarului daca era cazul, el putea trece dar mingea niciodata” este ca o definitie a devotamentului. Care devotament vine din putinta. Iar putinta vine din munca. Multa munca. Ei bine, parca asta ar fi de reprosat dupa meciul de sambata. Lipsa determinarii. Am trait impresia ca echipa s-a considerat invingatoare dinainte. S-au multumit cu putin. Au incercat sa joace fotbal atat cat au crezut ei ca e nevoie. Si fotbalul i-a pedepsit. Desi unii au fost vehementi, nu o sa fac un capat de tara din faza aia din minutul 89. Dureroasa, dar, sa fim sinceri, se intampla si la case mai mari. Lipsa determinarii insa a dus la faptul ca acea faza sa fie decisiva. Ca daca nu erau suficienti, mai dadeau 2-3 goluri si nu mai conta golul ala decat in statistici.

noemi U cfr2

Pastrand proportiile ligilor diferite, sper ca “intamplarea” asta sa fie similara acelui 2-2 de la Turda din toamna trecuta. Venit repede, la timp, ca o ploaie rece intr-o zi insorita. Asa vreau sa fie. Sa racoreasca si sa limpezeasca mintile, ca revine soarele.

Cred ca vremea ligii de amatori s-a dus. Vom intalni echipe nu valoroase dar tari. Rele. Cu un consum fizic incomparabil. care, daca nu vor putea sa ne domine, vor incerca sa ne incalece fizic. Prin orice mijloc Pe terenuri mai bune sau mai proaste. Ca asa-i in C. Pentru a nu lasa sa se intample asta, mesajul e unul singur: capul jos, strans din dinti si muncit pana la ultima picatura de sudoare. O disciplina care incepe cand deschizi ochii dimineata si trebuie sa dureze pana adormi seara. Fara exceptie. Am spus seara, nu noaptea, nu spre zori de zi, da ?

Cred, de asemenea, ca la “U” nu e loc de amatorisme. Conducerea administrativa si cea sportiva trebuie sa aiba si sa foloseasca toate parghiile. Asa cum sublinia un prieten, este obligatoriu sa existe analize de parcurs. macar o data pe luna, lucrurile trebuie analizate de la Presedinte pana la fata de la standul din Iulius. Fiecare inseamna ceva in angrenaj. Orice derapaj ingreuneaza ascensiunea. Si nu e vremea tolerantei. Indiferent de nume, de background, fiecare jucator trebuie sa stie ca ii va fi analizat pana si felul in care isi incalta bocancii. Echipa asta are conditii foarte apropiate de prima liga, e cazul ca raspunsul sa fie pe masura.

Nu pot sa nu remarc si partile frumoase ale serii de sambata. Nu se poate sa nu remarci prestatia remarcabila a Peluzei Sepcile Rosii. Mai multi si mai generosi in efortul lor, au (am) avut o prestatie demna de “U”. Prestatie la care s-a raliat si Tribuna 2, ceea ce e semnalul cel mai imbucurator. Ca rezoneaza la “huliganii” si “golanii” care isi scuipa plamanii 90 de minute. Asistenta atat de numeroasa trebuie sa fie un imbold pentru echipa. Ca vad ca au remarcat si altii, ca pe Mircea Luca a fost cea mai mare prezenta din toate meciurile disputate in Romania in weekendul asta. Unii se pot mira, noi doar ne bucuram si asteptam sa ne intalnim la fel de multi la fiecare meci.

noemi 2 U cfr2

Incep sa se vada eforturi de organizare. E o bucurie sa vezi reclamele de pe margine ale unor branduri importante precum BT, Electrogrup sau IRUM. Stabilitatea asta trebuie rasplatita. Frumoasa si ideea de a avea reclamele in alb-negru, indiferent de brand. Elegant si, cumva, mai aproape de ideea de “U”.

“U” a inceput adevarata ascensiune. “Succesul e de partea celor puternici”, se spune. Suntem puternici pentru ca #ImpreunaSuntemU

Foto: Noemi Arman

 

Cum sa intelegi finantarea …

Textul ce urmeaza este unul mai tehnic. Cer asadar un pic de atentie si rabdare. Nu e vorba de laserul de la Magurele, dar e vorba de bani… Bani pe care CS “Universitatea” ii ia ca finantare de la Ministerul Educatiei Nationale. bani care (am demonstrat asta), in lipsa oricarei capacitati manageriale de a atrage banii privati spre club, reprezinta (o spune clubul, nu eu), 61% din buget.

CS “Universitatea” este finantata pe partea Ministerului, pe baza unei evaluari anuale. Evaluare realizata de Federatia Sportului Scolar si Universitar (FSSU) din structura Ministerului Educatiei Nationale. Evaluarea se face pe baza unor norme de evaluare aprobate prin Ordinul de Ministru 6120/20.12.2016. FSSU face evaluarea si ar trebui sa publice rezultatele pe site-ul propriu, conform Ordinului mentionat. E drept, eu nu am gasit aceste evaluari. Poate nu am stiut eu sa caut. Nu asta este insa subiectul, ci acele norme pe baza carora se face evaluarea.

Normele impun patru criterii de evaluare si impun procente din suma totala acordata pentru fiecare dintre ele:

  • criteriul 1 – numarul si specificul sectiilor active si campionatul in care evolueaza – 25% din subventie
  • criteriul 2: – numarul de sportivi legitimati – 40% din subventie
  • criteriul 3: – performanta clubului pe plan national – 20% din subventie
  • criteriul 4: – performanta clubului pe plan international – 15% din subventie

O observatie: pare ciudat si total neprofesionista impartirea procentuala. Pare ca importanta este cantitatea si nu performanta. Partial e adevarat, dar daca citesti punctajele vei intelege ca e relativ.

Subcriteriile din spatele fiecaruia din cele patru criterii evidentiaza impartirea pe sporturi olimpice si neolimpice. Ceea ce este logic, fiind vorba de subventie de la bugetul de stat, iar interesul de reprezentare la mari competitii fiind evident si legitim. Asta se vede limpede din punctaje.

La criteriul 1, surpriza mare vine din punctarea sectiilor intre sporturi individuale si joc de echipa. Ramanand doar la sporturile olimpice, fiecare sectie de sport individual puncteaza cu 50 de puncte, iar sectiile de sporturi de echipa puncteaza cu 400 puncte (daca echipa e in prima divizie), respectiv 200 puncte (in a doua divizie). Sportul de echipa neolimpic puncteaza doar cu 30 de puncte (cazul rugbyului)

La criteriul 2 este evident ca sporturile de echipa olimpice sunt cele care puncteaza de departe cel mai bine. Pentru fiecare sportiv de la o echipa de sport olimpic (400p), trebuie sa ai opt sportivi de la un sport individual olimpic (50p) pentru a egala situatia. Despre neolimpici (20 de puncte) nici nu mai merita sa vorbim.

La criteriul 3, care trebuie sa masoare performanta obtinuta, desi ponderea sa pare prea mica (20% din subventie), veti observa ca si aici sunt “favorizate” cu prisosinta echipele de la sporturile olimpice. O echipa campioana nationala la un sport olimpic puncteaza cu 1,250 de puncte. Un sportiv de la un sport individual campion national puncteaza cu 27 de puncte. Cu alte cuvinte, ar trebui sa ai 46 de campioni nationali la sporturi individuale olimpice pentru a egala o echipa campioana nationala.

Doar asa, pentru exercitiu, diferenta de clasare a echipei de baschet feminin (locul 2 in 2017 fata de locul 7 in 2016), aduce clubului o diferenta de punctaj de 550 de puncte (1,000 – 450). Pentru a “compensa” performanta asta la sporturi individuale, ar trebui sa ai un plus de 20 de campioni nationali.

Criteriul 4, al performantelor internationale, nu se raporteaza la rezultate, cum te-ai astepta, ci la selectii in echipele nationale. Dar chiar si aici, un sportiv selectionat de la o echipa (sport olimpic) puncteaza dublu fata de unul de la un sport individual.

Toata analiza asta sumara mi-a luat o noapte de cautari si analiza. Nu e nimic sofisticat, nu e vreo teza (Doamne feri, nu de doctorat, va rog). Este incercarea de a intelege un mecanism. Si de a trage niste concluzii.

Mi-am dorit, sincer, ca dupa analiza asta sa pot sa spun ca inteleg de ce clubul asta are atatea sectii si mai ales de ce atatea de sporturi individuale. Mi-am dorit…. Din pacate, concluzia e exact pe dos. O analiza absolut sumara, operand si cu unele presupuneri (acolo unde datele lipsesc), plecand de la situatia celor opt echipe de jocuri sportive ale CS “Universitatea”, m-au lamurit. Responsabilii clubului nu au inteles nimic din metodologia asta si, categoric, nu au stiut (si nu stiu) sa o foloseasca in folosul clubului. Ce e asa greu de inteles? O clasare pe podium a cinci echipe in prima divizie (handbal feminin si masculin, baschet feminin, volei masculin si feminin) ar aduce, fata de situatia actuala, un punctaj suplimentar consistent la fiecare criteriu. In loc de 20 de sectii ai avea 12-13 (nu uit si nu neglijez sectiile de sporturi individuale importante si cu impact cum ar fi atletism, judo, natatie, scrima). Probabil banii nu ar fi mai multi din subventie. Doar ca impartirea lor ar favoriza echipele. Echipe performante, locuri in varful ierarhiei care, poate, ar aduce si sponsori mai usor. Ca nu-i totuna sa joci anonim cu LPS Slatina (no offence) marti la 13,00 sau sa fi pe podiumul diviziei nationale si sa te transmita Digi seara in prime-time.

Mie mi-a luat o noapte. Sunt constient ca sunt inca multe amanunte pe care nu le stiu. Am “lucrat” insa cu “materialul clientului”. Documente oficiale de la minister. Ma intreb doar, in toti astia vreo 10 ani, neclintitul Ovidiu Vasu s-a aplecat macar 10 minute pe o analiza similara?

Vad ca se produc schimbari la nivelul Consiliului de Administratie. Poate ca cei noi vor avea curiozitati. Sa puna intrebari. Sa analizeze. Mie mi-a luat o noapte… Unele concluzii sunt de “noaptea mintii”…

Viata asta tin cu “U” !

 

 

Buletin de front din razboiul surzilor

Nu este saptamana lasata de Dumnezeu sa nu apara cate un “scandal” la CS “Universitatea”. Poate pentru ca e vremea deconturilor. Poate pentru ca a ajuns cutitul la os. Poate pentru ca e de ajuns.

Ultima rabufnire in sirul lung si tot mai frecvent este cea a lui Radu Marc. Cei cu tample carunte si-l amintesc de la sfarsitul anilor 80. Portarul longilin din poarta echipei de handbal masculin a “Universitatii” care a slujit ani buni culorile alb-negru.

Mai intai Radu a “rabufnit” pe acest blog, ca raspuns la articolul despre finantarea “tip Vasu” despre care scriam zilele trecute. Spune el acolo: “Nu-mi spuneti nici o noutate……lucrurile astea se stiu de multa lume, doar ca prefera sa taca pt. a nu intra in dizgratia lui Vasu si a gastii lui (aici ma refer in special la serviciul Contabilitate)….stiu toti cat este de razbunator si ANTI PERFORMANTA……sper ca cei care l-au tinut atatia ani “in brate” sa se TREZEASCA…..INCA MAI E TIMP.”

A urmat o confesiune intr-un portal clujean de sport ( AICI ). Lipsa de interes, atitudinea sfidatoare, un neprofesionism cronic, toate sunt descrise in respectivul articol. Radu Marc nu face decat sa confirme ceea ce spun multi, mai pe sleau sau mai pe la colturi.

In respectivul articol, Ovidiu Vasu are un fel de “drept la replica”. In care reia aceleasi idei rasuflate. “Cum ca el nu se baga, el nu conduce sectii. El nu stie. El face ce poate. Nu sunt bani. Toti cei care il critica nu stiu legislatie.

In articolul ala spune una care te lasa masca: “…mare parte din sponsorii veniţi până acum sunt prin mine, doar că nu am contabilizat asta. Poate că s-au adus milioane de euro datorită mie în ultimii şapte-opt ani…” Absolut incredibil! Va reamintesc ca in raspunsul primit de la Club referitor la veniturile anului 2016, suma din dreptul capitolului “Venituri proprii” este de 67,000. De lei. Din care (am demonstrat asta) o majoritate covarsitoare a venit din ticketingul de la baschet feminin. Milioane…. Sponsori… Voi i-ati vazut? “Mare parte”? Care o fi “marea parte” aia? Alexandrion sau Teraplast sau Penes la handbal feminin? Sponsorii baschetului feminin? Care? Aia sigur nu au avut vreo treaba cu Vasu, iar altii, sa ma bata al de Sus, nu i-a vazut nimeni niciodata.

Constat insa ca se “valorifica” brandul “U” printr-un stand de produse in Carrefour. Cand am intrebat, civilizat, niste amanunte, mi s-a trantit usa in nas si am fost trimis la Club. Sa vedem, poate apelam iar la Legea 544/2001 sa aflam si despre acel contract. Sau, poate, vom primi detaliile urmare acestui text? Voi ce credeti?

Eu unul m-am saturat demult de omul asta. De un an si ceva tot scriu despre “managementul” asta.Intre timp constat ca se tot modifica lista CA de pe site-ul clubului. Ba e din 5, ba e din 7, ca nimeni nu mai stie. Observ ca UBB si USAMV si-au schimbat reprezentantii. Aud ca si UMF o va face. Poate asta e primul semn ca incepe sa le pese.

Sfarsitul de saptamana trecut a avut loc un eveniment important pentru Familia “U”. Fotbalistii, porniti de la zero, au promovat in Liga a treia. Un prim pas pe drumul normalului. Si pentru ca ImpreunaSuntemU, echipele cu “U” pe piept au gasit de cuviinta sa participe la bucuria comuna:

“U” – BT Cluj

Universitatea Cluj Baschet Feminin

Universitatea Cluj Handbal Feminin

Dinspre Clubul Sportiv “Universitatea” o jenanta tacere.

Iar o spun. Nu este un razboi cu Ovidiu Vasu. Decat in masura in care el il percepe asa. Chiar nu ma intereseaza persoana ci pozitia. Daca ar fi de buna credinta, i-as putea adresa o simpla intrebare: “Omule, daca nu sunt bani, daca nu ai adus nici un leu din mediul privat, daca e asa greu, DE CE NU PLECI?” Ce, Doamne iarta-ma, e asa de greu de inteles?

Viata asta tin cu “U”

Intamplari in Tara Lapusului

Dupa ce treci Magoaja, te intampina un semn care iti spune “Bun venit in Tara Lapusului”. “Tara” asta are un farmec aparte. Nu doar pentru ca e una din cele patru “tari” care se aduna in minunatul Maramures. De ieri este una din bornele drumului prin istorie al “Universitatii”.

O promovare mica, dintr-o liga minuscula intr-una, totusi, mica? Poate ca asa ar suna pentru un observator neutru. La urma urmei, ce mare performanta ca treci din liga a patra in liga a treia? Pragmatic vorbind asa o fi. Doar ca “U” este altfel. La “U” se traieste frumos. La “U” se traieste din performante de astea “mici”. Mici? Cand niste sute de oameni isi lasa confortul de weekend, isi lasa “micii si gratarele” si trec Magoaja, doar asa, pentru ca joaca U, astea nu mai sunt mici. Turul fusese castigat cu 8-0, returul era doar asa, “ca e musai”. Si pentru lapuseni a fost insa, sunt convins, o borna. Ca nu cred ca se intampla etapa de etapa sa gazduiesti un meci cu 2,000 de spectatori. Dintre ei, coborati de pe Dealul Feleacului, cateva sute bune de “U”isti.

Foto: aceeasi Noemi

Scor? Cartonase? Statistici? Ce conteaza… Vorba unui drag prieten, “ Poate cel mai frumos capitol din istoria modernă a Universității s-a încheiat azi la Tg Lăpuș. Am mai câștigat un oraș de partea noastră! ” Cand vezi bucuria din ochii unor copii lapuseni care au primit in dar cate o esarfa a “Universitatii”, intelegi ca mai presus de nocturne si ligi, frumusetea sportului este data de bucuria de la marginea terenului. Din tribuna sau de la gard. Acolo clocoteste pasiunea si bucuria.

Da, sigur, e o “performanta mica” dupa standarde globaliste. Sunt convins insa ca toti cei care au batut ieri drumul Lapusului judeca dupa alte standarde. Atata vreme cat o fac, sportul traieste. Doamne fereste sa nu mai fie asa !

De-acum intram in “malaxorul national”. A fi mai greu, or incepe alte “episoade”. Daca insa vom reusi sa mai “castigam cate un oras”, va fi precum gandea Hatieganu.

Sunt mandru de fiecare “U”ist care a trecut ieri Magoaja. Si de cei care nu au facut-o. Dar simt in alb-negru.

Multumim, Tg.Lapus! Sunteti “de-ai nostri”. Pentru ca… “U”.

Finantare “model CS “U”

Va spuneam ca am apelat la o cale absolut onesta si legala de a afla informatii despre Clubul Sportiv “Universitatea” Cluj. Cum este o entitate sportiva de drept public, are obligatia de a furniza, conform L544/2001, informatii despre activitatea desfasurata.

Asa ca, in 30 mai, am solicitat unele informatii pe care le consider importante pentru a sti ce si cum la CS “U”. Termenul legal de raspuns este de 30 de zile. Am cam asteptat ceva, dar pana la urma am primit raspunsul. Cateva considerente:

Intai, asupra formei. Am folosit formatul de cerere din anexa legii mentionate, si am trimis cererea pe email. Am solicitat, in email, sa mi se confirme primirea. Nu am primit confirmarea. Bun, important e ca am primit raspunsul. Care raspuns este… cumva. Nu are antet, nu are destinatar, nu e semnat, nu e stampilat. E un simplu pdf atasat la un email. Un fisier Word scanat si transmis. Ma duce gandul la tot felul de scenarii. La o adica, neasumat fiind (este transmis de pe o adresa de yahoo, o platforma publica), poate ca maine nu vor mai recunoaste ca e transmis de Club. Poate….

Aleg insa sa nu fiu carcotas, si sa fiu elegant. Si sa multumesc pentru raspuns. Care raspuns, veti vedea, este…. cum este. Sa purcedem.

1.Am solicitat sa transmita veniturile totale pe anul 2016 si defalcarea acestora pe categorii de “finantatori”. Iata mai jos, raspunsul (usor prelucrat, veti intelege de ce):

Vedeti, asadar, ca CS “Universitatea” a avut incasari in 2016 de 6,35 milioane de lei. Vedeti si de unde vin banii. 98,94% sunt fonduri publice. “Performantul” management al clubului a reusit “performanta” sa atraga din “venituri proprii”, doar 67,000 de lei. Un pic peste 1%. Stiu sigur ca ticketingul la baschet feminin si la volei este al clubului, Pai hai sa vedem. Spune statistica FRBaschet ca “U” baschet feminin a avut o medie de 780 de spectatori (cu varfurile, de peste 1,500 la meciurile finalei). Ok, sa spunem ca doar 400 au platit bilet. In 18 jocuri. 10 lei biletul. Jumate au fost in anul 2017, deci ramanem la 9 jocuri. Adaugam vreo 8 jocuri din sezonul 15-16 (datele sunt pe an calendaristic). Calculati. Mie mi-a dat vreo 60,000 de lei. Repet: doar de la biletele de la meciurile de baschet feminin. Acuma, sa fim onesti, la volei sala e mai mult goala, nu prea ai ce adauga. Totusi…. ce ramane??? Sigur, nu mi s-a spus de unde sunt acei 67,000 de lei, dar, dupa calculul asta, cred ca e justificata intrebarea: ce venituri proprii a atras managementul Clubului??? Ai o marca si un brand… Cum il valorifici? Un marketing onest ar aduce mult, mult mai mult decat cateva zeci de mii de lei.

Bun, in momentul asta este clar ca, practic, singura sursa de venit al Clubului este cea a fondurilor publice. Nici o strategie, nici un efort vizibil de a atrage fonduri private prin sponsorizari sau parteneriate. Nimic !!!

2.Am intrebat, justificat cred, cum s-au impartit banii intre sectiile clubului. Acum ii rog pe managerii sectiilor sa devina atenti. Poate ca vor avea surprize. In raspunsul primit se mentioneaza urmatoarea defalcare (calculele in euro sunt la curs de 4,50 lei/euro si, impreuna cu procentele afisate, imi apartin):

Lasand la o parte faptul ca pentru diferenta intre 6,35 milioane si 4,833 milioane, adica 1,517 milioane de lei nu stim nimic (putem doar banui ca sunt cheltuieli generale ale Clubului – ce fel? pentru ce?), putem observa ca imparteala la atatea sectii duce, evident, la subfinantari cronice mai ales la jocuri sportive.

Aici e o “smecherie” si e esenta modului de “management” al conducerii. CS “U” este evaluat la sfarsit de an pe baza unor criterii (nu stau sa detaliez, exista o procedura) care are la baza, covarsitor, numarul de medalii nationale si internationale. Intelegeti acum de ce avem atatea sectii? Pentru ca, o spun documente de pe site-ul clubului, in 2016 am obtinut 310 medalii. Bine, e drept ca ele sunt obtinute la sectiile individuale (unde efortul e minim si concurenta nationala e cvasiinexistenta), dar astea “puncteaza” la evaluare. iar pe baza evaluarii din 2015, CS “U” a primit de la MEN cei 3,89 milioane. Adica peste 60% din buget. Care bani sunt folositi apoi in alocari pe sectii asa cum vedeti mai sus. Logica spune ca o finantare obtinuta pentru o medalie la-sa spunem-natatie, sa fie folosita apoi de sectia de natatie, pentru a creste performanta. Logica…. Doar ca, fara absolut nici o strategie si nici un interes de a obtine finantari private, banii sunt “la comun” iar repartizarea lor (facuta dupa nu stiu ce criterii), duce la lista de mai sus. Nu v-ati dori si voi sa “manageriati” si voi de maniera asta? Fara absolut nici un efort?

3. Am solicitat Clubului sa imi spuna cate sedinte de CA au avut loc in 2016 si sa puna la dispozitie (ca sunt documente publice) atat convocatoarele cat si Procesele verbale de sedinta. Raspunsul este asta: “In cursul anului 2016 au avut loc intalniri lunare ale membrilor Consiliului de Administratie, cu respectarea cvorumului necesar“. Pe buneee?? “Intalniri”? Eu cerusem informatii despre sedintele CA. Nu despre “intalniri”. Unde-s convocatoarele? Unde-s Procesele verbale? E ceva de ascuns? E ceva ce nu trebuie sa stim?

Dupa acest raspuns primit am cu atat mai mult convingerea ca in managementul CS “Universitatea” Cluj si-a facut loc un amatorism aproape absolut. De la forma raspunsului (pe care il face un elev de clasa a sasea in Word, fara macar a se adresa solicitantului), pana la datele ce ies la iveala (atatea cate sunt), totul pare “amortit”. Raman intrebari fara raspuns si se nasc altele: cum a exercitat CA rolul sau? pe ce s-au cheltuit 1,5 milioane de lei ce nu se regasesc in lista sectiilor, care este (daca mai este) aportul financiar al UBSC, acel “cluster” creat anii trecuti pentru a ajuta financiar Clubul, de ce valorificarea brandului este ZERO, etc.

Se impune o precizare: Nu sunt expert contabil, nu sunt nici un expert in fonduri publice, dar pot sa am o judecata logica. Acolo unde, poate, gresesc, Clubul are posibilitatea sa ma corecteze. Promit ca eventualele precizari se vor regasi tot aici, pe acest blog.

Vreau sa spun ce nu este acest text: nu este un razboi cu CS “Universitatea”. Si categoric nu ma aliniez unui “razboi” intre Vasu si Alexa (ca am auzit si astfel de interpretari). Pentru simplul fapt ca “eu tineam cu “U” si cand nu era nici Vasu nici Alexa“. Si o sa tin si cand ei, poate, n-or mai fi. Este o preocupare a “U”istilor pe care, cu umilele mele posibilitati, o fac publica. Poate ca, vazand cifrele de mai sus, or intelege multi ca asa nu se mai poate, ca asta nu este management de club.

Concluzia? Este una singura… O stiti !

 

Ce facem cu “U”?

Trebuia sa o fac demult. Trebuia sa scriu asta de ceva vreme. Am tot tacut. Am zis ca pana la urma, nu-i asa, se regleaza ele, lucrurile.

Rabdarea mea are limite. Stiu, nu sunt nici cel mai obiectiv, nici cel mai profesionist. Nici nu caut asta. Nu am facut inalte studii de jurnalism, nu fac sedinte de redactie. Fac altfel de sedinte. Cu propria mea constiinta. Cu gandurile mele.

Dragan Petricevic a plecat. Nu am obiceoiul sa imi fac idoli, nu cred ca e nevoie de asa ceva. Dragan este un profesionist. Si un om. Ca toti oamenii, are si bune si rele. Dar are ceva ce imi place. Nu se ascunde dupa degete. Nu evita sa spuna, raspicat si ferm, ce crede. Si ce i se intampla. Spre nemultumirea multora, Dragan nu e deloc un om comod. In meseria asta nici nu e nevoie de asa ceva.

Nu plecarea lui Dragan doare, ci motivul. Care e pe cat de simplu pe atat de dureros. Hai sa o luam altfel. In 2012/2013 “U” Cluj handbal feminin juca in EHF Champions League. In grupa cu Krim, Gyor si Podravka. Si nu se facea de ras. In 2016/2017 abia s-a salvat de la retrogradare. Pentru 2017/2018 apasa nori negri asupra acestei echipe.

Pana in 2015, “U” Cluj baschet feminin, cea mai titrata echipa din baschetul feminin romanesc, echipa cu 14 titluri de campioana nationala, era la nivelul amatorilor. Ajunsese aici de atata “profesionalism” si atata “interes”.

Si pentru ca ne-am tot ferit ca niste fete mari sa o spunem, tai eu acum nodul asta. Au venit in 2015 la echipa asta 2 oameni: Alexa si Dragan. Unul “rau” si unul “bun”. Dragan venea pe caii frumosi ai amintirilor titlului de la baschet baieti, Alexa venea “sa castige capital” ca erau alegeri de primar. Dracu’ stie ce a fost in capul lui sau daca asta a fost cu adevarat tinta. Sa fie sanatos ! Numa’ ca alegerile au trecut si el a a ramas cu Dragan. Si a urmat un sezon incununat cu o finala. Una care, daca echipa avea un milimetru de stiinta in plus, o si castiga. Si au umplut iarasi Sala. Si s-a cantat ca pe vremuri.

Eu unul sincer m-am cam saturat de discutiile astea interminabile despre bun si rau. Ca de aia e Alexa rau ca, virgula, candva, a avut nu stiu ce afaceri cu nu stiu cine (ba stim foarte bine, dar no…). Ca e guraliv. Ca nu-i clujean. Ca “cine e el, o vinitura, sa ne dea noua lectii?”. Pai ne-a cam dat, ma clujeni cu pene in frunte! Si eu unu’ m-am saturat sa gasim mereu si mereu si mereu motive. Sa nu facem nimic. Ca nu-i asa, “e Alexa, io acolo nu ma bag”. Da’ nu va suparati, langa penalul de Walter v-a placut? Cand va dadea sa mancati si sa beti ca porcii, v-a placut? Dupa aia, sigur, ati uitat ca l-ati cunoscut….

Cat o fi Clujul asta “oras-comoara” este “populat” de mici si foarte mici. Fara nici un menajament, o sa ii intreb pe Emil Boc sau pe Alin Tise unde mama dracului au fost cand s-a jucat finala feminina? Fetele alea aveau si pe tricoul de incalzire “U” si “CLUJ”. Asta v-a retinut ? Ca “acolo e Alexa, nu ma bag”? Ati dus intr-o mizerabila miza personala imaginea lui “U” si a orasului pe care ziceti ca-l iubiti ?

Unde ai fost, Ovidiu Vasu, la meciurile finalei feminine? Daca nu de altceva, macar sa vezi si tu 2,500 de oameni in sala cantand pentru clubul pe care (cica) il conduci? Unde-s banii de premieri pentru fetele care ti-au pus tie in palmares medalia de argint nationala la unul din cele mai populare sporturi de echipa din Romania? Unde ti-a fost minimul bun simt sa vii sa le multumesti?

Bravo lor baschetbalistilor care au adus titlul la Cluj. Dar cred ca si ei sunt de acord cu mine ca si fetele de argint meritau un minim respect. Daca nu parade si scene, macar o intalnire publica si o prajitura de 3 lei pentru o echipa care a ajuns de nicaieri vice-campioana nationala. O echipa care este a Clujului.

Am zis ca nu o arat, dar e musai. Cum CS “Universitatea” este un club public, subordonat Ministerului Educatiei Nationale, e musai sa se supuna prevederilor Legii 544 a accesului la informatii de interes public. Asa ca am transmis clubului o solicitare de informatii continand 7 intrebari despre activitatea din 2016. Dovada o aveti aici:

Sigur, nu au trecut cele 30 de zile legale. Dar un elementar bun simt spune ca macar confirmi primirea cererii. Ca nu ceream secrete militare sau brevede despre fisiunea nucleara. Nu am primit, bine inteles, nimic. O sa astept pana in 29 iunie. Cand legal ar trebui sa raspunda. Ce pariu sa pun ca nu se va intampla nimic?

Nu stiu ce bugete au alte echipe si de unde il obtin. Nu e treaba mea sa stiu asta. dar da, este treaba mea sa spun ca mi-e rusine ca un oras care se tot alinta ca e cel mai bun, cel mai performant, cel mai civilizat, cel mai pol de IT, cel mai centru studentesc si in general “cel mai de toate” nu e in stare sa sustina echipe care fac ne reprezinta. A iesit legea aia cu limita de 5%. O sa vina ele si normele. Si ce? O sa auzim acelasi discurs de doi lei despre prioiritati si cadre si norme… Asta in vreme ce dam 52,000 de euro (stai sa va scriu in litere: cincizecisidouademii de EURO) pe un chiosc din Piata Unirii. Pe buneeee?? Chiar suntem cu totii nebuni???????

Daca v-am suparat cu tonul acestui text, nu imi cer scuze. Ca uneori e nevoie si de o scuturatura si un ton mai putin academic. Pana una alta, Hvala Dragan! Un pic din tine nu va pleca de la Cluj. Succes Meda! Cum te stiu, o sa reusesti!

Desteptarea pana nu e prea tarziu! Ce facem cu “U”?

 

Daciada ajefeului

Sa fiu iertat. Nu ideea in sine a facut din “Daciada” un simbol comunistoid. Ci felul in care a fost transformata o miscare de sport de masa altfel laudabila, intr-o uriasa masinarie de propaganda.

Credeati ca a “murit” odata cu 1989? Asa credeam cu totii…Maaaare eroare. Ne-a dovedit-o AJF Cluj in dupa-masa zilei de vineri.Sa le luam pe rand.

Nu am inteles de ce a fost mutata finala Cupei Romaniei faza Judeteana de pe Cluj Arena, pe baza Dan Anca. Meciul cu Chile ? Sa fim seriosi, nu e martie, e iunie. Gazonul de pe stadionul Mircea Luca arata impecabil, de vineri pana marti sunt doua zile libere de eventuala refacere. Atunci? De ce? Desigur, stim raspunsul: din cauza lingailor de la CJ Cluj si AJF Cluj. Care nu au vrut, Doamne feri, sa il supere pe supremul Burleanu. Ganditi-va doar ca merita si Gloria Catina, echipa de liga a V-a sa aiba sansa unica de a juca pe acest stadion. Si sa se bucure de asta.

A fost, inaintea finalei, o interminabila festivitate de premiere. A tot ce misca in fotbalul judetean. Au fost premiati copii, echipe, arbitri. Nu a fost de ajuns. Au fost premiati primari, viceprimari, secretari. Lipseau popa si sefu’ de post. Sa nu va inchipuiti nu stiu ce premii. Niste diplome si niste tinichele de 3 lei cu iz de cupe, cupite si cupisoare. Penibile precum festivismul desantat si de doi lei.

Despre finala, nimic. Un meci total dezechilibrat, intre jucatori de liga I si amatorii de la Catina. Recunosc, “incitat” de “galeria” de la Catina, l-am tot urmarit pe Linu, un nr 11 clasic care, promiteau catinenii, ne va uimi. Ne-a uimit, e drept. De doua ori in 90 de minute el, Linu, a reusit sa iasa din cercul de la centru. Spre terenul advers.

“U” si Gloria Catina. Impreuna, ca fratii / Foto: Robetrt Popa/Ziua de Cluj

Si asa am ajuns la esenta prezentului text. Organizatorii. Un AJF absolut rupt de realitati. Condusa de doua nulitati. Numele lor? Presedintele Vasile Marc si primvicepresedintele Ioan Maja. Cum care Maja? Da, ala care acum vreo 15 ani era vajnic conducator al “Universitatii”. Cu ce rezultate, se stie. Sper ca nu ma insel, dar el a fost cel care a “infiintat” un U1919 care a jucat pe la Sarmasag parca. Ca no, omul se credea conducator. Si uite, conducator a ramas. E drept, nu stiu cum “se pupa” functia de vicepres la AJF cu cea de proprietar, presedinte, antrenor (mai stiu? masor, sofer, ce o mai fi pe la o echipa) la Unirea Floresti, echipa ce joaca in Liga a IV-a patronata de acelasi AJF unde e sef.

Ei bine, astia doi au fost maestrii organizarii. De ce la Dan Anca? De ce, de exemplu, nu pe Clujana (daca pe Cluj Arena nu s-a putut)? Pai, inteleg ca li s-a cerut chirie. Vreo 800 de lei. Suma “exorbitanta”. Asta desi au pus bilet de 10 lei. Si au declarat ca “galeria Universitatii va sta in spatele portii, in iarba”. Ca, nu-i asa, in tribuna trebuie sa stea invitatii. Prostii sa plateasca 10 lei si sa stea in iarba de un metru. Ca urmare, galeria a refuzat sa intre, a stat pe dambul de langa poarta. De unde a cantat tot meciul, cum stiu ei mai bine.

Sigur, asta nu a fost pe placul cuplului Marc-Maja. Care, dupa terminarea meciului, a interzis deschiderea portilor sa intre galeria pentru a se bucura alaturi de echipa. Meciul se terminase, era plin de jandarmi si stewarzi, ce mama primejdiei se putea intampla? Fiind intrebat de penibilul situatiei, Vasile Marc a avut cuvinte si atitudini de secretar de partid. Penibil!

Frumos a fost gestul echipei care a iesit ea inafara bazei si s-a bucurat impreuna cu galeria. Saracu’ Vasile Marc! Nici macar atunci nu a inteles nimic. A avut, si atunci, aceeasi atitudine aroganta si sfidatoare.

Cu asemenea “conducatori”, e cum va spuneam. “Daciada” in forma ei respingatoare nu a murit. O tine in viata personaje sinistre precum Vasile Marc sau Ioan Maja.

Ce bine ca scapam de voi, ajefeilor !