Fetele care simt “U”

Nici nu stiu ce titlu sa dau postarii de azi. E una din putinele momente cand nu stiu ce ar trebui sa pun in fruntea acestor cuvinte.

“U” a fost asa dintotdeauna. Oare cum spunea Ion Chirila la finalul “Bibliei” Uistilor “Sepcile Rosii”? Incerc sa citez din memorie: ” U a fost echipa elanurilor nestavilite. Cand a incercat sa fie altceva, a esuat lamentabil”. Poate nu e 100% corect citatul, dar asta e ideea.

La “U” de vreo 40 de ani baschetul a fost mereu sus. Nedreptatit uneori de comparatia cu un fotbal atat de popular dar uneori atat de meschin, baschetul si-a trait momentele de glorie cu decenta si cumva cu retinere. Ca, nu-i asa, nu e “sportul rege”. Si nu e corect asa.

Echipa cea mai galonata a baschetului feminin romanesc are acum o “fiica” demna si curajoasa. Chiar daca (inca) nu e galonata cu multele titluri ai anilor 80-90, echipa de baschet feminin de azi respira “U”. O face cum poate mai bine. O face fara sa fie rasfatata bugetelor. Din pacate nici a varfurilor de audienta. Dar astea sunt amanunte.

Cand nu ai bugetele de milioane ale contracandidatelor, Dragan si Meda au gasit antidotul: bucuria jocului, incrancenarea de a nu te crede niciodata batut, spiritul de echipa. Redusa numeric, “lovita” de accidentari cand era mai rau, au gasit mereu si mereu resurse. Si au razbit. Am vazut la echipa asta bratul tare al Doinei Prazaru, incrancenarea Magdei Jerebie, unduirile unice ale Paulei Misaila sau “cainosenia” lui Tunde.

Sunt in semifinalele Ligi Nationale de Baschet Feminin 2017/2018. O adevarata performanta in conditiile descrise mai sus. Fara tam-tam, fara multe trambite, fara sa ceara nimic altceva decat sustinerea suporterului “U”ist.

De acum, intalnind in semifinale, de departe cea mai buna echipa a ligii, Sepsi, trebuie sa aiba in minte doar atat: “sa ne bucuram de baschet”. Pentru ca asa e la “U”. Iar din detasarea asta, cine stie…

Numele lor? Tee Taylor, Izabela Lovas, Olena Samburska, Ioana Ghizila, Bianca Voica, Mihaela Maxim, Amanda Thompson, Irina Parau, Aida Kalusic si Leslie. Leslie Vorpahl, jucatoarea fara de care prezenta in semifinale nu era posibila. Jucatoarea care si-a pus amprenta esential asupra jocului echipei. Jucatoarea care in primul meci al sfertului de finala cu Alexandria s-a accidentat grav. Pentru “U”.

Iar alaturi de ele, Tudor Dumitrescu, Meda Medvedj si acela care e greu de prins in tipare: Dragan Petricevic. Omul care stie sa mobilizeze. Omul care stie ca mai departe de o victorie sa alta, de un loc sau altul in clasament, este bucuria jocului. Si bucuria simbiozei echipa-suporteri. Da, aia de care vorbeam zilele trecute. Simbioza fara de care “U” ar fi doar o vocala.

Advertisements

Daca nu am fi “defecti”

Poate ca va suna anacronic. Poate ca lumea e asa pentru ca asta e sensul. Poate ca e mai importanta clipa succesului si secunda aia cu luminile reflectoarelor pe tine decat a construi profund.

Dar, in egala masura, poate ca ne-am pierdut un simt al echilibrului in devenirea fiecaruia. Poate ca am uitat ca sportul construieste si uneste, ca sportul formeaza nu doar campioni dar si oameni.

Dragan Petricevic nu e un om “simplu”. Nu il iubeste toata lumea. Pentru ca e om si, ca orice om, are bune si rele. Ca asa suntem noi, oamenii. Doar ca Dragan are un “talent” de a transmite niste mesaje care ating profund.

E al treilea sezon la Cluj la echipa de baschet feminin a “Universitatii”. Iar echipa incepe sa arate precum e el. Sa sufere cand e de suferit, sa se bucure cand e cazul, sa fie precum degetele unei maini. Pentru Dragan, fiecare meci e inca un pas in a explica ce inseamna, cu adevarat, sportul. Dupa ultimul meci, a transmis un mesaj care e musai sa il vada si sa il inteleaga cat mai multa lume. Zice asa:

Dincolo de rezultatul unui meci, castigat sau pierdut, datoria noastra consta in altceva…in dragostea si bucuria pe care le oferim acestor copii frumosi. Sa termina meciul si fetitele acestea merg acasa, rad sau plang, povestesc intre ele cum Irina a prins mingea, cum Amanda a aruncat, cum Olena a driblat…acest lucru este inestimabil. Ca am castigat meciul sau l-am pierdut…asta se uita repede, dar bucuria lor nu se poate uita.
Asta inseamna “U” Cluj-Napoca baschet feminim si asta ramane cel putin in memoria mea pentru totdeuna. Restul sunt doar niste cifre pe tabela, niste numere in clasament” E vorba de fetitele din fotografia de mai jos, prezente meci de meci in tribuna.

Mesajul asta imi aminteste de toti prietenii pe care ii vad in tribune. Azi ca si acum 20-30 de ani. In sala, candva aplaudand echipa in care juca Magda si Paula si Tunde si Aurora. Tot in sala, azi, alaturi de Leslie si Misu si Aida si Olena si copila asta senzationala care e Irina Parau. Sau la stadion, candva bucurandu-se de loviturile libere magice ale lui Tim Campeanu, de “rautatea” aia caineasca a lui Ciocan sau unduirile lui Suciu, si tot acolo, pe stadion, si azi, bucurandu-se de Goga, de Micas sau de Tavi Abrudan. Pentru ca ei, suporterii, sunt partea aia uneori invizibila a sportului fara de care totul ar fi degeaba.

Daca nu am fi “defecti”, am vedea ca frumusetea sportului sta in simbioza sportiv-suporter. Cand suporterul se transforma intr-un simplu spectator, simbioza dispare si sportul nu mai e decat o alta forma de manipulare colectiva. Si nu stiu daca asta e calea.

Daca nu am fi, uneori, “defecti”, am lasa deoparte orgolii si vorbe grele si am fi acolo, in sala sau pe stadion, pentru ca cei cu “U” pe piept sa simta ca toate eforturile lor creaza simbioza de care vorbeam. Inca nu e tarziu sa “ne reparam”.

Tichia de margaritar

Nu am scris demult. Am lasat sa treaca vremea rece de afara si, uneori, din suflete. Poate, ca, naiv, ziceam ca se vor schimba si vremurile.

Dar cum naiv nu-s, sa revenim la “trebile” noastre. ca s-au intamplat atatea. Daca la fotbal suntem, cumva, “in grafic” (sunt si aici enorm de multe de imbunatatit), pe la alte sporturi, nu-s toate roz. Ramanand un pic la fotbal, trebuie musai sa remarc Raportul Financiar pe 2017 oferit membrilor cotizanti de catre FC “Universitatea”. Gest atat de rar, desi ar trebui sa fie o normalitate.

Sa mai remarc una din echipele Clubului Sportiv “Universitatea”. Am scris-o si o mai spun o data: echipa de baschet feminin este, cumva, de-a lungul ultimilor 30-40 de ani de istorie a lui “U”, cea mai frumoasa “poveste” in alb si negru. Si pentru ca sunt subiectiv, urmaresc cu acelasi drag evolutia acestei echipe. Cand esti singura echipa din LNBF care nu beneficiezi de “darnicia” Primariilor sau Consiliilor Judetene, sa te clasezi la sfarsitul sezonului regulat pe locul 4, nu e putin lucru. Cum-necum, stie tandemul Dragan-Meda sa faca din orice grup de fete O ECHIPA.

Si uite-asa am facut trecerea spre Clubul Sportiv “Universitatea”. Nimic nou, nimic schimbat. Nu in bine. In schimb a aparut azi o stire: Clubul a cumparat pe strada Deva o cladire ce va avea destinatie camin pentru sportivii “Universitatii”. Cine nu s-ar bucura de o asemenea veste? Cine nu ar zice ca, in sfarsit, se intampla ceva bun si de perspectiva la “U”? Dar…

Suma anuntata este de 900,000 de euro. Si se estimeaza ca mai sunt necesari inca vreo 300,000 de euro pentru amenajare. Una peste alta, 1,200,000 de euro. Vreo 5,600,000 de lei. Bugetul anual al Clubului este de sub 8,000,000 lei. No bun. Ar fi prima intrebare. ca suma aia de 1,2 milioane ar fi cam 70% din buget. Dar hai sa nu fim rai. Nu stim toate amanuntele “tranzactiei”. Poate ca plata e esalonata pe mai multi ani. Poate. Ca la clubul asta e la fel de multa transparenta cat e printr-un gard de inchisoare.

Si totusi. Va amintiti ca in vara trecuta Clubul era somat sa isi plateasca datoriile catre UBB ca daca nu sportivii vor fi evacuati. Nu stiu daca si le-au platit. Stim insa cat costa cazarea unui sportiv. Cam 200 lei/luna.

Acum sa vedem: In cladirea aia de 4 nivele nu ar incapea mai mult de 150 de sportivi (sunt generos cu numarul asta). Sportivii astia ar costa anual clubul vreo 300,000 de lei. No si acum impartiti suma de 5,6 milioane de lei la suma anuala si rezulta vreo 18 ani. Optsprezece…

Nu am luat deloc in calcul costurile anuale de intretinere. Care costuri, nu trebuie sa fi nu stiu ce expert, ca sa realizezi ca ar depasi cei 300,000. Si atunci?

Sa fie clar, in conditii normale, in conditia in care Clubul ar beneficia de un buget care ar asigura in primul rand normalitatea sportiva, a achizitiona acea cladire ar fi un plus. Numai ca in masura in care clubul asigura o masa de 15lei/zi pentru un rugbyst, in masura in care nici o echipa a clubului nu e in stare sa faca o deplasare cu avionul si se chinuie ore si ore in autocar pe soselele patriei, a da 900,000 de euro pe o cladire care in momentul asta necesita alte costuri importante pentru viabilizare mi se pare, no offence, o aroganta de prost gust.

Imi trece prin cap o idee: nu stiti, Vasu intentioneaza cumva sa candideze la ceva alegeri? Nu de alta dar anuntul de azi mi se pare din categoria unor actiuni pre-electorale tipic romanesti. Macar de ar candida! Ar lasa locul liber si, poate, ar veni un manager cu stiinta si cu drag de “U”.

Astea sunt faptele, raman intrebarile. Si gandul ca exact asta ii lipsea unui club la care leitmotivul este “nu am”: TICHIA DE MARGARITAR.

PS: Astept orice amanunte sau informatii care sa ma faca sa imi schimb parerea. Nu e razboiul nimanui aici, nu sunt decat constant cu mine insumi. Si promit sa revin cand voi avea de ce. Pana atunci, ramane tichia la locul ei.

Cu tristete spre CENTENAR

A trecut ceva vreme de cand nu am vorbit de CS “Universitatea” si felul in care acesta e manageriat. Da, stiu, e un termen pretentios. Pentru ca numai de management nu e vorba la CS “U”.

Azi am mai trait o zi deplorabila. “U” – HCM Rm Valcea 27-32 in Liga nationala de handbal feminin. Un scor mincinos, pentru ca diferenta e mult mai mare. O echipa distrusa. Dar nu ma mir, ca zicea Vasu ca “nu ma pricep la handbal, sectiile se conduc singure”. Pai atunci tu ce treaba mai ai, domnule director? Pentru semnat niste hartii angajam un tanar absolvent de FSEGA si gata.

ucluj

Extinzand discutia, situatia intregului club este una dezastruoasa. Pana cand sa o tot zicem? Vine Centenarul, Vasu, CENTENARUL LUI “U”. Absolut toate echipele de jocuri sportive “gestionate” de club si Vasu sunt praf. TOATE. Handbalul feminin e o ruina, cel masculin e o simpla zbatere a unor superbi amatori care joaca din placere in liga a doua, echipele de volei (ambele) sunt in prima liga doar pentru ca nu mai are cine sa intre (sa nu uitam, voleibalistii sunt retrogradati si reprimiti in prima liga doar pentru ca s-a desfiintat Bacaul), echipele de rugby sunt la limita existentei (si aici, baietii raman constant in SuperLiga de pe ultimul loc doar pentru ca nu are cine sa vina din a doua liga). Ba se mai si manipuleaza: “medalie de bronz pentru rugbyste”, anunta triumfalist clubul. Numai ca medalia asta a locului trei se datoreaza faptului ca atatea echipe sunt in liga feminina: TREI. iar a lui “U” e ULTIMA. Echipa de volei feminin, noua incercare de manipulare cu IT in coada, este doar praf in ochi.

Nu e deloc intamplator ca singurele echipe care “performeaza” (fiecare la nivelul sau) sunt echipele de fotbal si baschet, acolo unde contributia lui Vasu e inexistenta (slava Domnului!)

Stiu “argumentele” lui Vasu: “nu sunt bani multi, dar si asa, uite ce de medalii avem, suntem primii in clasamentul MEN, intre 29 de cluburi” Si ne laudam cu cosuri de medalii la box, lupte, patinaj pe role sau scrabble. O fi si alea medalii, dar iertat sa fiu, “U” nu asta inseamna. Te-ai umplut, domnule Vasu de sectii precum capra de raie! Ca desigur, exista “grile” si esti finantat de la MEN pe numar. De sportivi, de sectii… Cu performanta mai putin spre nimic, ca nu conteaza!

Daca tot nu sunt bani si conditii, de ce nu pleci, Ovidiu Vasu? De ce nu ne lasi? Macar asa nu ti-as mai fi vazut azi fata zambitoare dupa un meci de handbal trist. Si voi, marii “manageri” de sectii, care taceti complice, de ce nu va vedeti de alte treburi? Ca s-au strans la clubul asta toti limitatii si toti increzutii. “Luptatori fara cauza”.

Si asa, pentru ca finalul sa fie in ton cu “capacitatile manageriale” ale domnului director, poate ne raspunde la o intrebare simpla: “De ce ai dat-o afara pe Corina Biris?” Ca noi stim, dar poate ne spui tu. Desi ziceai ca “fiecare sectie se conduce singura”. Sau nu?

As vrea sa o spun raspicat si clar: toata ADMIRATIE mea pentru TOTI SPORTIVII “Universitatii” care inghit in sec si se incapataneaza sa poarte “U” pe piept. Desi, poate, acum e nevoie si de vocea lor.

Vine Centenarul. Bate la usa. Sper din tot sufletul sa nu te prinda tot aici, Ovidiu Vasu!

Despre bani in sport

Este evident ca nu poti face sport de inalta performanta fara finantare. Iar ea, finantarea, ar trebui gandita realist, pe baza unui plan multi-anual, cu obiective si pasi de urmat.

Este frumoasa teoria asta, nu? Nu e doar frumoasa, e si singura care ar asigura un fundament solid unei echipe sportive. Daca nu, ne “multumim” cu Becali, Negoiti sau Pascani (in fine, prin interpusii mereu altii, dar mereu straveziu de formali).

Din multitudinea de “cazuri scoala” despre finantarea (sau nu) a sportului de performanta, cateva exemple:

Situatia sportului din Mures este “emblematica”. Cu autoritati dispuse sa “investeasca” enorm in sport (vreo 20 de milioane de lei, peste 4 milioane de euro, in patru echipe – fotbal, baschet masculin si feminin, volei feminin), dar in egala masura cu trepadusi ce stiu doar sa smantaneasca banii, Muresul e in colaps sportiv. Cum altfel sa caracterizam situatia de la ASA (fotbal) sau BC Mures (baschet masculin), care nu pot primi nici un leu din generoasele alocari pentru ca, ce sa vezi, au datorii. Si legea e clara: ai datorii, nu poti primi finantare publica. Desi unii sau altii incearca sa acrediteze ideea ca este ilegala finantarea publica, ca de aia Curtea de Conturi, etc…, de fapt este extrem de simplu. Legea (daca vrem sa mai citim vreo lege) spune ca trebuie sa NU AI DATORII pentru a primi respectiva finantare. Inainte de a se plange aiurea, managerii respectivelor cluburi ar trebui sa raspunda, simplu si onest, pentru datoriile neplatite.

Vad azi ca un proiect pornit cu surle si trambite, CSM Satu Mare-baschet femini, e pe cale sa se desumfle ca un balon. Citesc AICI ca au conturile blocate, ca exista un executor judecatoresc, etc. Sa fie clar, nu suntem naivi sau prosti, pentru a ajunge la executori, se parcurg o groaza de etape, inclusiv o hotarare judecatoreasca definitiva. Si abia cand ea nu e executata, se apeleaza la executori. Si atunci? Ma intorc la managerii lu’ peste, pe ce isi bazeaza anunturile triumfaliste legate de “proiecte sportive”? Astia din Satu Mare au desfiintat sectii si echipe sportive (handbalul masculin, de exemplu) pentru a canaliza eforturi si resurse materiale pentru un (vad ca) utopic proiect la baschet feminin. Ca sa ce? Sa nu poata plati salarii nici macar in prima luna a “mareului proiect”? Asta dupa ce au adus vedete (care banuiesc ca nu au venit pe salarii de 1,000 de lei)? Care sa constate ce? Ca, de fapt, “imparatul e gol”?

Mai aproape, la “U”. Echipa de handbal feminin se zbate intr-un provizorat aproape de neimaginat acum 6-7 ani. Jucatoarele pleaca, antrenorii la fel, lotul se subtiaza, toata lumea se plange. Intr-un interviu AICI, managerul sectiei de handbal feminin spune ca are un buget de 650,000 de lei. Nu mai mult de 150,000 de euro, adica. Numai ca, ce sa vezi, intr-un raspuns primit la o solicitare de date de la CS “Universitatea”, mi se spune ca CS “U” a cheltuit in 2016, la sectia de handbal femini, suma de…. ati ghicit?… 650,000 de lei. Infima, sigur, dar impresia tuturor era ca suma asta asigura doar logistica (deplasari, cazari, chirii) si ca bugetul este completat de sponsori (ca de aia sunt sponsori) cu sume care asigura in general performanta (salarii, mai ales). Acum eu ce sa inteleg? Ori ca sponsorii nu aduc NIMIC, ori ca “raportarea” lui Vasu e mincinoasa. Ca o fi una, ca e alta, un lucru e clar: management ZERO. Si ne mai cred si prosti. Si unii, si altii.

ucluj

Concluzia celor trei exemple e una singura: nu banii, singuri, fac performanta. Sigur, ei sunt esentiali, acopera necesarul de costuri, DAR daca sunt pe mana unor neaveniti, nu ajuta,, decat, eventual, umplerea unor buzunare. Pentru ca finantarea singura nu rezolva NIMIC. Daca nu este operata de oameni priceputi si onesti.

Imi amintesc ca un manager de la o echipa de fotbal (poate intuiti la cine ma refer), facea 4 schimburi de cauciucuri de iarna intr-un singur sezon rece. Cu 1,000 de lei anvelopa. Macar ala o facea din finantare “privata”. isi fura, cu alte cuvinte, patronul. Ati avea curajul sa pariati ca nu se intampla genul asta de “schimburi de cauciucuri” si cand e vorba de finantare publica? V-as sfatui sa cautati. Surprizele pot fi mari…

#ImpreunaSuntemU

Vasu, dormi?

Gata. Perioada vacantei, a concediilor, a trecut. Trecuta e si perioada de gratie acordata tuturor celor pentru care “U” este doar o intamplare.

Sunt naiv. Cred ca toti cei legati de “Universitatea” inteleg macar esenta. ca nu le ceri tuturor sa rosteasca macar zece nume de mari performeri care au facut cinste si au reprezentat repere in istoria “Universitatii”. Ca daca le-ai cere, ti-ar raspunde “stai sa caut pe Google”. Esenta, filonul ala originar, acele cateva repere fara de care “U” ar fi fost demult istorie.

Pentru suporterii mai patimasi, pentru cei care inteleg esenta lui “Mama te iubesc, dar nu ca pe U” fara sa cada in ipocrizia judecarii ad litteram, exista FORT. Fidelitate Onoare Respect Traditie. Piloni esentiali in existenta “Universitatii”.

Traditia aproape centenara ne identifica prin simbolul “U” si culorile alb-negru. Traditia ne obliga sa le pastram si sa veghem ca ele sa existe. Cata vreme exista “U”.

Se intampla ca azi sa aiba loc doua “evenimente”. Apare pe site-ul clubului informatia ca echipa de volei fete a terminat pe locul trei la un turneu de pregatire in Ungaria. Si tot azi, pe seara, intr-o sala in care se simte inca parfumul de Eurobasket2017, are loc prezentarea lotului pentru sezonul 2017-2018 al echipei de baschet masculin.

Articolul despre fetele de la volei este ilustrat. Ca daca nu era, trecea neobservat. O fotografie de la acel turneu, ca un fel de prezentare. O fotografie socanta. Fetele “Universitatii” cu niste “impecabile” tricouri visinii. Un “U” mic aproape pe umar si gata. Acum, sa ne intelegem. Prosti nu suntem. Culoarea nu e doar o culoare “straina” de traditia “Universitatii”, dar este fix culoarea celor care incearca degeaba “sa puna Clujul pe harta sportiva a Europei”. Cunoastem povestea, nu insist. Pe bune? Doar culoarea aia se gasea la furnizorul de echipament? Daca zic ca, sa vezi coincidenta, echipa asta a fost preluata in vara asta (inclusiv ca naming) de catre o companie care e sponsor (gurile rele spun ca nu numai) la ceilalti, o sa spuneti ca-s carcotas. Ba zic. Ca e straveziu.

volei-fete-860x696

O fi adevarata si in sport ca “cine da banul, comanda muzica”? O fi, dar pana unde? Unde e frontiera intre interes si simbolistica? Uite ca a gasit-o o alta companie clujeana (de mult mai mare calibru) care nu a facut vreun pas in a schimba culorile echipei de baschet masculin. Ba dimpotriva, s-a chinuit ani de zile sa isi legitimeze apartenenta la alb-negrul difinitoriu pentru “U”. Ca puteau si ei, nu-i asa, sa isi imbrace echipa intr-un “impecabil” galben definitoriu. Ca doar dau bani. Si DAU, nu se joaca.

SONY DSC

As vrea sa fiu bine inteles: am acelasi respect pentru NTT Data ca si pentru Banca Transilvania. Ca si-au castigat o notorietate si au construit businessuri solide si remarcabile. Aici nici macar nu e vorba de companii sau persoanele din fruntea lor. Unii pricep, ii intereseaza, altii mai putin spre deloc.

Pe mine ma doare ca cel care este pus sa vegheze ca “U” sa ramana ceea ce este, e in stare de orice compromis. Sau nu? Nu a stiut? Asta e si mai grav. Atunci sa ii spunem. Ca spun surse extrem de credibile ca “Sectiile isi cumpara ce echipament doresc, eu doar il platesc”. Chiar asa? ORICE echipament doresc? Ca maine ne trezim ca si “U” nu mai e “U” ci doar un u mic calare pe o sina. Si Vasu doarme. Ca daca nu era asa, daca isi amintea ca imnul “Slava tie, studentie” are un vers care spune ca “Alb si negru-i steagul nostru”, nu mai dormea in noaptea asta. Dar pe Domnia sa nu il intereseaza. Nici ca o echipa poarta culori ce incita, nici ca unii si altii folosesc pe “U” pentru tot felul de interese comerciale.

A venit toamna. “Toamna vrajbei noastre”. Nu ma bucur deloc ca trebuie sa scriu randurile astea. Poate va veni si vremea sa le spunem pe cele bune. Cand or fi. Pana atunci, #ImpreunaSuntemU.

 

Inceput

Am lasat sa treaca 48 de ore. Ca nu e bine sa vorbesti la cald. Cand subiectul este unul fierbinte, parca e mai bine asa.

A inceput. Liga III. Si cum se putea mai bine decat un meci cu echipa mica a alora de pe deal. De fapt, sa fim sinceri. Nu adversarul conta. Chiar daca, sigur, a creat emotie si patima. In sinea noastra, fiecare “U”ist s-a bucurat ca incepe. Ca e acolo, pe Mircea Luca, avand in dreapta si in stanga sa, in fata si in spate, figurile cunoscute de “U”isti. Pana la urma asta a contat cel mai mult. Prea lunga “vacanta” de doua luni s-a incheiat.

Parca nu e bine sa ne aventuram in consideratii tehnice si tactice. Stiu ca in fiecare exista un mic antrenor, unul care, sigur, vede mai bine decat ala oficial. Sa ne infranam totusi judecati si consideratii tehnico-tactice.

Ce putem si stim sa vedem este altceva. Efortul din teren. Determinarea. Pentru cine i-a citit vorbele Doctorului Mircea Luca, stie ca “puneam si capul in bocancul adversarului daca era cazul, el putea trece dar mingea niciodata” este ca o definitie a devotamentului. Care devotament vine din putinta. Iar putinta vine din munca. Multa munca. Ei bine, parca asta ar fi de reprosat dupa meciul de sambata. Lipsa determinarii. Am trait impresia ca echipa s-a considerat invingatoare dinainte. S-au multumit cu putin. Au incercat sa joace fotbal atat cat au crezut ei ca e nevoie. Si fotbalul i-a pedepsit. Desi unii au fost vehementi, nu o sa fac un capat de tara din faza aia din minutul 89. Dureroasa, dar, sa fim sinceri, se intampla si la case mai mari. Lipsa determinarii insa a dus la faptul ca acea faza sa fie decisiva. Ca daca nu erau suficienti, mai dadeau 2-3 goluri si nu mai conta golul ala decat in statistici.

noemi U cfr2

Pastrand proportiile ligilor diferite, sper ca “intamplarea” asta sa fie similara acelui 2-2 de la Turda din toamna trecuta. Venit repede, la timp, ca o ploaie rece intr-o zi insorita. Asa vreau sa fie. Sa racoreasca si sa limpezeasca mintile, ca revine soarele.

Cred ca vremea ligii de amatori s-a dus. Vom intalni echipe nu valoroase dar tari. Rele. Cu un consum fizic incomparabil. care, daca nu vor putea sa ne domine, vor incerca sa ne incalece fizic. Prin orice mijloc Pe terenuri mai bune sau mai proaste. Ca asa-i in C. Pentru a nu lasa sa se intample asta, mesajul e unul singur: capul jos, strans din dinti si muncit pana la ultima picatura de sudoare. O disciplina care incepe cand deschizi ochii dimineata si trebuie sa dureze pana adormi seara. Fara exceptie. Am spus seara, nu noaptea, nu spre zori de zi, da ?

Cred, de asemenea, ca la “U” nu e loc de amatorisme. Conducerea administrativa si cea sportiva trebuie sa aiba si sa foloseasca toate parghiile. Asa cum sublinia un prieten, este obligatoriu sa existe analize de parcurs. macar o data pe luna, lucrurile trebuie analizate de la Presedinte pana la fata de la standul din Iulius. Fiecare inseamna ceva in angrenaj. Orice derapaj ingreuneaza ascensiunea. Si nu e vremea tolerantei. Indiferent de nume, de background, fiecare jucator trebuie sa stie ca ii va fi analizat pana si felul in care isi incalta bocancii. Echipa asta are conditii foarte apropiate de prima liga, e cazul ca raspunsul sa fie pe masura.

Nu pot sa nu remarc si partile frumoase ale serii de sambata. Nu se poate sa nu remarci prestatia remarcabila a Peluzei Sepcile Rosii. Mai multi si mai generosi in efortul lor, au (am) avut o prestatie demna de “U”. Prestatie la care s-a raliat si Tribuna 2, ceea ce e semnalul cel mai imbucurator. Ca rezoneaza la “huliganii” si “golanii” care isi scuipa plamanii 90 de minute. Asistenta atat de numeroasa trebuie sa fie un imbold pentru echipa. Ca vad ca au remarcat si altii, ca pe Mircea Luca a fost cea mai mare prezenta din toate meciurile disputate in Romania in weekendul asta. Unii se pot mira, noi doar ne bucuram si asteptam sa ne intalnim la fel de multi la fiecare meci.

noemi 2 U cfr2

Incep sa se vada eforturi de organizare. E o bucurie sa vezi reclamele de pe margine ale unor branduri importante precum BT, Electrogrup sau IRUM. Stabilitatea asta trebuie rasplatita. Frumoasa si ideea de a avea reclamele in alb-negru, indiferent de brand. Elegant si, cumva, mai aproape de ideea de “U”.

“U” a inceput adevarata ascensiune. “Succesul e de partea celor puternici”, se spune. Suntem puternici pentru ca #ImpreunaSuntemU

Foto: Noemi Arman

 

Cum sa intelegi finantarea …

Textul ce urmeaza este unul mai tehnic. Cer asadar un pic de atentie si rabdare. Nu e vorba de laserul de la Magurele, dar e vorba de bani… Bani pe care CS “Universitatea” ii ia ca finantare de la Ministerul Educatiei Nationale. bani care (am demonstrat asta), in lipsa oricarei capacitati manageriale de a atrage banii privati spre club, reprezinta (o spune clubul, nu eu), 61% din buget.

CS “Universitatea” este finantata pe partea Ministerului, pe baza unei evaluari anuale. Evaluare realizata de Federatia Sportului Scolar si Universitar (FSSU) din structura Ministerului Educatiei Nationale. Evaluarea se face pe baza unor norme de evaluare aprobate prin Ordinul de Ministru 6120/20.12.2016. FSSU face evaluarea si ar trebui sa publice rezultatele pe site-ul propriu, conform Ordinului mentionat. E drept, eu nu am gasit aceste evaluari. Poate nu am stiut eu sa caut. Nu asta este insa subiectul, ci acele norme pe baza carora se face evaluarea.

Normele impun patru criterii de evaluare si impun procente din suma totala acordata pentru fiecare dintre ele:

  • criteriul 1 – numarul si specificul sectiilor active si campionatul in care evolueaza – 25% din subventie
  • criteriul 2: – numarul de sportivi legitimati – 40% din subventie
  • criteriul 3: – performanta clubului pe plan national – 20% din subventie
  • criteriul 4: – performanta clubului pe plan international – 15% din subventie

O observatie: pare ciudat si total neprofesionista impartirea procentuala. Pare ca importanta este cantitatea si nu performanta. Partial e adevarat, dar daca citesti punctajele vei intelege ca e relativ.

Subcriteriile din spatele fiecaruia din cele patru criterii evidentiaza impartirea pe sporturi olimpice si neolimpice. Ceea ce este logic, fiind vorba de subventie de la bugetul de stat, iar interesul de reprezentare la mari competitii fiind evident si legitim. Asta se vede limpede din punctaje.

La criteriul 1, surpriza mare vine din punctarea sectiilor intre sporturi individuale si joc de echipa. Ramanand doar la sporturile olimpice, fiecare sectie de sport individual puncteaza cu 50 de puncte, iar sectiile de sporturi de echipa puncteaza cu 400 puncte (daca echipa e in prima divizie), respectiv 200 puncte (in a doua divizie). Sportul de echipa neolimpic puncteaza doar cu 30 de puncte (cazul rugbyului)

La criteriul 2 este evident ca sporturile de echipa olimpice sunt cele care puncteaza de departe cel mai bine. Pentru fiecare sportiv de la o echipa de sport olimpic (400p), trebuie sa ai opt sportivi de la un sport individual olimpic (50p) pentru a egala situatia. Despre neolimpici (20 de puncte) nici nu mai merita sa vorbim.

La criteriul 3, care trebuie sa masoare performanta obtinuta, desi ponderea sa pare prea mica (20% din subventie), veti observa ca si aici sunt “favorizate” cu prisosinta echipele de la sporturile olimpice. O echipa campioana nationala la un sport olimpic puncteaza cu 1,250 de puncte. Un sportiv de la un sport individual campion national puncteaza cu 27 de puncte. Cu alte cuvinte, ar trebui sa ai 46 de campioni nationali la sporturi individuale olimpice pentru a egala o echipa campioana nationala.

Doar asa, pentru exercitiu, diferenta de clasare a echipei de baschet feminin (locul 2 in 2017 fata de locul 7 in 2016), aduce clubului o diferenta de punctaj de 550 de puncte (1,000 – 450). Pentru a “compensa” performanta asta la sporturi individuale, ar trebui sa ai un plus de 20 de campioni nationali.

Criteriul 4, al performantelor internationale, nu se raporteaza la rezultate, cum te-ai astepta, ci la selectii in echipele nationale. Dar chiar si aici, un sportiv selectionat de la o echipa (sport olimpic) puncteaza dublu fata de unul de la un sport individual.

Toata analiza asta sumara mi-a luat o noapte de cautari si analiza. Nu e nimic sofisticat, nu e vreo teza (Doamne feri, nu de doctorat, va rog). Este incercarea de a intelege un mecanism. Si de a trage niste concluzii.

Mi-am dorit, sincer, ca dupa analiza asta sa pot sa spun ca inteleg de ce clubul asta are atatea sectii si mai ales de ce atatea de sporturi individuale. Mi-am dorit…. Din pacate, concluzia e exact pe dos. O analiza absolut sumara, operand si cu unele presupuneri (acolo unde datele lipsesc), plecand de la situatia celor opt echipe de jocuri sportive ale CS “Universitatea”, m-au lamurit. Responsabilii clubului nu au inteles nimic din metodologia asta si, categoric, nu au stiut (si nu stiu) sa o foloseasca in folosul clubului. Ce e asa greu de inteles? O clasare pe podium a cinci echipe in prima divizie (handbal feminin si masculin, baschet feminin, volei masculin si feminin) ar aduce, fata de situatia actuala, un punctaj suplimentar consistent la fiecare criteriu. In loc de 20 de sectii ai avea 12-13 (nu uit si nu neglijez sectiile de sporturi individuale importante si cu impact cum ar fi atletism, judo, natatie, scrima). Probabil banii nu ar fi mai multi din subventie. Doar ca impartirea lor ar favoriza echipele. Echipe performante, locuri in varful ierarhiei care, poate, ar aduce si sponsori mai usor. Ca nu-i totuna sa joci anonim cu LPS Slatina (no offence) marti la 13,00 sau sa fi pe podiumul diviziei nationale si sa te transmita Digi seara in prime-time.

Mie mi-a luat o noapte. Sunt constient ca sunt inca multe amanunte pe care nu le stiu. Am “lucrat” insa cu “materialul clientului”. Documente oficiale de la minister. Ma intreb doar, in toti astia vreo 10 ani, neclintitul Ovidiu Vasu s-a aplecat macar 10 minute pe o analiza similara?

Vad ca se produc schimbari la nivelul Consiliului de Administratie. Poate ca cei noi vor avea curiozitati. Sa puna intrebari. Sa analizeze. Mie mi-a luat o noapte… Unele concluzii sunt de “noaptea mintii”…

Viata asta tin cu “U” !

 

 

Buletin de front din razboiul surzilor

Nu este saptamana lasata de Dumnezeu sa nu apara cate un “scandal” la CS “Universitatea”. Poate pentru ca e vremea deconturilor. Poate pentru ca a ajuns cutitul la os. Poate pentru ca e de ajuns.

Ultima rabufnire in sirul lung si tot mai frecvent este cea a lui Radu Marc. Cei cu tample carunte si-l amintesc de la sfarsitul anilor 80. Portarul longilin din poarta echipei de handbal masculin a “Universitatii” care a slujit ani buni culorile alb-negru.

Mai intai Radu a “rabufnit” pe acest blog, ca raspuns la articolul despre finantarea “tip Vasu” despre care scriam zilele trecute. Spune el acolo: “Nu-mi spuneti nici o noutate……lucrurile astea se stiu de multa lume, doar ca prefera sa taca pt. a nu intra in dizgratia lui Vasu si a gastii lui (aici ma refer in special la serviciul Contabilitate)….stiu toti cat este de razbunator si ANTI PERFORMANTA……sper ca cei care l-au tinut atatia ani “in brate” sa se TREZEASCA…..INCA MAI E TIMP.”

A urmat o confesiune intr-un portal clujean de sport ( AICI ). Lipsa de interes, atitudinea sfidatoare, un neprofesionism cronic, toate sunt descrise in respectivul articol. Radu Marc nu face decat sa confirme ceea ce spun multi, mai pe sleau sau mai pe la colturi.

In respectivul articol, Ovidiu Vasu are un fel de “drept la replica”. In care reia aceleasi idei rasuflate. “Cum ca el nu se baga, el nu conduce sectii. El nu stie. El face ce poate. Nu sunt bani. Toti cei care il critica nu stiu legislatie.

In articolul ala spune una care te lasa masca: “…mare parte din sponsorii veniţi până acum sunt prin mine, doar că nu am contabilizat asta. Poate că s-au adus milioane de euro datorită mie în ultimii şapte-opt ani…” Absolut incredibil! Va reamintesc ca in raspunsul primit de la Club referitor la veniturile anului 2016, suma din dreptul capitolului “Venituri proprii” este de 67,000. De lei. Din care (am demonstrat asta) o majoritate covarsitoare a venit din ticketingul de la baschet feminin. Milioane…. Sponsori… Voi i-ati vazut? “Mare parte”? Care o fi “marea parte” aia? Alexandrion sau Teraplast sau Penes la handbal feminin? Sponsorii baschetului feminin? Care? Aia sigur nu au avut vreo treaba cu Vasu, iar altii, sa ma bata al de Sus, nu i-a vazut nimeni niciodata.

Constat insa ca se “valorifica” brandul “U” printr-un stand de produse in Carrefour. Cand am intrebat, civilizat, niste amanunte, mi s-a trantit usa in nas si am fost trimis la Club. Sa vedem, poate apelam iar la Legea 544/2001 sa aflam si despre acel contract. Sau, poate, vom primi detaliile urmare acestui text? Voi ce credeti?

Eu unul m-am saturat demult de omul asta. De un an si ceva tot scriu despre “managementul” asta.Intre timp constat ca se tot modifica lista CA de pe site-ul clubului. Ba e din 5, ba e din 7, ca nimeni nu mai stie. Observ ca UBB si USAMV si-au schimbat reprezentantii. Aud ca si UMF o va face. Poate asta e primul semn ca incepe sa le pese.

Sfarsitul de saptamana trecut a avut loc un eveniment important pentru Familia “U”. Fotbalistii, porniti de la zero, au promovat in Liga a treia. Un prim pas pe drumul normalului. Si pentru ca ImpreunaSuntemU, echipele cu “U” pe piept au gasit de cuviinta sa participe la bucuria comuna:

“U” – BT Cluj

Universitatea Cluj Baschet Feminin

Universitatea Cluj Handbal Feminin

Dinspre Clubul Sportiv “Universitatea” o jenanta tacere.

Iar o spun. Nu este un razboi cu Ovidiu Vasu. Decat in masura in care el il percepe asa. Chiar nu ma intereseaza persoana ci pozitia. Daca ar fi de buna credinta, i-as putea adresa o simpla intrebare: “Omule, daca nu sunt bani, daca nu ai adus nici un leu din mediul privat, daca e asa greu, DE CE NU PLECI?” Ce, Doamne iarta-ma, e asa de greu de inteles?

Viata asta tin cu “U”

Intamplari in Tara Lapusului

Dupa ce treci Magoaja, te intampina un semn care iti spune “Bun venit in Tara Lapusului”. “Tara” asta are un farmec aparte. Nu doar pentru ca e una din cele patru “tari” care se aduna in minunatul Maramures. De ieri este una din bornele drumului prin istorie al “Universitatii”.

O promovare mica, dintr-o liga minuscula intr-una, totusi, mica? Poate ca asa ar suna pentru un observator neutru. La urma urmei, ce mare performanta ca treci din liga a patra in liga a treia? Pragmatic vorbind asa o fi. Doar ca “U” este altfel. La “U” se traieste frumos. La “U” se traieste din performante de astea “mici”. Mici? Cand niste sute de oameni isi lasa confortul de weekend, isi lasa “micii si gratarele” si trec Magoaja, doar asa, pentru ca joaca U, astea nu mai sunt mici. Turul fusese castigat cu 8-0, returul era doar asa, “ca e musai”. Si pentru lapuseni a fost insa, sunt convins, o borna. Ca nu cred ca se intampla etapa de etapa sa gazduiesti un meci cu 2,000 de spectatori. Dintre ei, coborati de pe Dealul Feleacului, cateva sute bune de “U”isti.

Foto: aceeasi Noemi

Scor? Cartonase? Statistici? Ce conteaza… Vorba unui drag prieten, “ Poate cel mai frumos capitol din istoria modernă a Universității s-a încheiat azi la Tg Lăpuș. Am mai câștigat un oraș de partea noastră! ” Cand vezi bucuria din ochii unor copii lapuseni care au primit in dar cate o esarfa a “Universitatii”, intelegi ca mai presus de nocturne si ligi, frumusetea sportului este data de bucuria de la marginea terenului. Din tribuna sau de la gard. Acolo clocoteste pasiunea si bucuria.

Da, sigur, e o “performanta mica” dupa standarde globaliste. Sunt convins insa ca toti cei care au batut ieri drumul Lapusului judeca dupa alte standarde. Atata vreme cat o fac, sportul traieste. Doamne fereste sa nu mai fie asa !

De-acum intram in “malaxorul national”. A fi mai greu, or incepe alte “episoade”. Daca insa vom reusi sa mai “castigam cate un oras”, va fi precum gandea Hatieganu.

Sunt mandru de fiecare “U”ist care a trecut ieri Magoaja. Si de cei care nu au facut-o. Dar simt in alb-negru.

Multumim, Tg.Lapus! Sunteti “de-ai nostri”. Pentru ca… “U”.