Despre bani in sport

Este evident ca nu poti face sport de inalta performanta fara finantare. Iar ea, finantarea, ar trebui gandita realist, pe baza unui plan multi-anual, cu obiective si pasi de urmat.

Este frumoasa teoria asta, nu? Nu e doar frumoasa, e si singura care ar asigura un fundament solid unei echipe sportive. Daca nu, ne “multumim” cu Becali, Negoiti sau Pascani (in fine, prin interpusii mereu altii, dar mereu straveziu de formali).

Din multitudinea de “cazuri scoala” despre finantarea (sau nu) a sportului de performanta, cateva exemple:

Situatia sportului din Mures este “emblematica”. Cu autoritati dispuse sa “investeasca” enorm in sport (vreo 20 de milioane de lei, peste 4 milioane de euro, in patru echipe – fotbal, baschet masculin si feminin, volei feminin), dar in egala masura cu trepadusi ce stiu doar sa smantaneasca banii, Muresul e in colaps sportiv. Cum altfel sa caracterizam situatia de la ASA (fotbal) sau BC Mures (baschet masculin), care nu pot primi nici un leu din generoasele alocari pentru ca, ce sa vezi, au datorii. Si legea e clara: ai datorii, nu poti primi finantare publica. Desi unii sau altii incearca sa acrediteze ideea ca este ilegala finantarea publica, ca de aia Curtea de Conturi, etc…, de fapt este extrem de simplu. Legea (daca vrem sa mai citim vreo lege) spune ca trebuie sa NU AI DATORII pentru a primi respectiva finantare. Inainte de a se plange aiurea, managerii respectivelor cluburi ar trebui sa raspunda, simplu si onest, pentru datoriile neplatite.

Vad azi ca un proiect pornit cu surle si trambite, CSM Satu Mare-baschet femini, e pe cale sa se desumfle ca un balon. Citesc AICI ca au conturile blocate, ca exista un executor judecatoresc, etc. Sa fie clar, nu suntem naivi sau prosti, pentru a ajunge la executori, se parcurg o groaza de etape, inclusiv o hotarare judecatoreasca definitiva. Si abia cand ea nu e executata, se apeleaza la executori. Si atunci? Ma intorc la managerii lu’ peste, pe ce isi bazeaza anunturile triumfaliste legate de “proiecte sportive”? Astia din Satu Mare au desfiintat sectii si echipe sportive (handbalul masculin, de exemplu) pentru a canaliza eforturi si resurse materiale pentru un (vad ca) utopic proiect la baschet feminin. Ca sa ce? Sa nu poata plati salarii nici macar in prima luna a “mareului proiect”? Asta dupa ce au adus vedete (care banuiesc ca nu au venit pe salarii de 1,000 de lei)? Care sa constate ce? Ca, de fapt, “imparatul e gol”?

Mai aproape, la “U”. Echipa de handbal feminin se zbate intr-un provizorat aproape de neimaginat acum 6-7 ani. Jucatoarele pleaca, antrenorii la fel, lotul se subtiaza, toata lumea se plange. Intr-un interviu AICI, managerul sectiei de handbal feminin spune ca are un buget de 650,000 de lei. Nu mai mult de 150,000 de euro, adica. Numai ca, ce sa vezi, intr-un raspuns primit la o solicitare de date de la CS “Universitatea”, mi se spune ca CS “U” a cheltuit in 2016, la sectia de handbal femini, suma de…. ati ghicit?… 650,000 de lei. Infima, sigur, dar impresia tuturor era ca suma asta asigura doar logistica (deplasari, cazari, chirii) si ca bugetul este completat de sponsori (ca de aia sunt sponsori) cu sume care asigura in general performanta (salarii, mai ales). Acum eu ce sa inteleg? Ori ca sponsorii nu aduc NIMIC, ori ca “raportarea” lui Vasu e mincinoasa. Ca o fi una, ca e alta, un lucru e clar: management ZERO. Si ne mai cred si prosti. Si unii, si altii.

ucluj

Concluzia celor trei exemple e una singura: nu banii, singuri, fac performanta. Sigur, ei sunt esentiali, acopera necesarul de costuri, DAR daca sunt pe mana unor neaveniti, nu ajuta,, decat, eventual, umplerea unor buzunare. Pentru ca finantarea singura nu rezolva NIMIC. Daca nu este operata de oameni priceputi si onesti.

Imi amintesc ca un manager de la o echipa de fotbal (poate intuiti la cine ma refer), facea 4 schimburi de cauciucuri de iarna intr-un singur sezon rece. Cu 1,000 de lei anvelopa. Macar ala o facea din finantare “privata”. isi fura, cu alte cuvinte, patronul. Ati avea curajul sa pariati ca nu se intampla genul asta de “schimburi de cauciucuri” si cand e vorba de finantare publica? V-as sfatui sa cautati. Surprizele pot fi mari…

#ImpreunaSuntemU

Advertisements

Vasu, dormi?

Gata. Perioada vacantei, a concediilor, a trecut. Trecuta e si perioada de gratie acordata tuturor celor pentru care “U” este doar o intamplare.

Sunt naiv. Cred ca toti cei legati de “Universitatea” inteleg macar esenta. ca nu le ceri tuturor sa rosteasca macar zece nume de mari performeri care au facut cinste si au reprezentat repere in istoria “Universitatii”. Ca daca le-ai cere, ti-ar raspunde “stai sa caut pe Google”. Esenta, filonul ala originar, acele cateva repere fara de care “U” ar fi fost demult istorie.

Pentru suporterii mai patimasi, pentru cei care inteleg esenta lui “Mama te iubesc, dar nu ca pe U” fara sa cada in ipocrizia judecarii ad litteram, exista FORT. Fidelitate Onoare Respect Traditie. Piloni esentiali in existenta “Universitatii”.

Traditia aproape centenara ne identifica prin simbolul “U” si culorile alb-negru. Traditia ne obliga sa le pastram si sa veghem ca ele sa existe. Cata vreme exista “U”.

Se intampla ca azi sa aiba loc doua “evenimente”. Apare pe site-ul clubului informatia ca echipa de volei fete a terminat pe locul trei la un turneu de pregatire in Ungaria. Si tot azi, pe seara, intr-o sala in care se simte inca parfumul de Eurobasket2017, are loc prezentarea lotului pentru sezonul 2017-2018 al echipei de baschet masculin.

Articolul despre fetele de la volei este ilustrat. Ca daca nu era, trecea neobservat. O fotografie de la acel turneu, ca un fel de prezentare. O fotografie socanta. Fetele “Universitatii” cu niste “impecabile” tricouri visinii. Un “U” mic aproape pe umar si gata. Acum, sa ne intelegem. Prosti nu suntem. Culoarea nu e doar o culoare “straina” de traditia “Universitatii”, dar este fix culoarea celor care incearca degeaba “sa puna Clujul pe harta sportiva a Europei”. Cunoastem povestea, nu insist. Pe bune? Doar culoarea aia se gasea la furnizorul de echipament? Daca zic ca, sa vezi coincidenta, echipa asta a fost preluata in vara asta (inclusiv ca naming) de catre o companie care e sponsor (gurile rele spun ca nu numai) la ceilalti, o sa spuneti ca-s carcotas. Ba zic. Ca e straveziu.

volei-fete-860x696

O fi adevarata si in sport ca “cine da banul, comanda muzica”? O fi, dar pana unde? Unde e frontiera intre interes si simbolistica? Uite ca a gasit-o o alta companie clujeana (de mult mai mare calibru) care nu a facut vreun pas in a schimba culorile echipei de baschet masculin. Ba dimpotriva, s-a chinuit ani de zile sa isi legitimeze apartenenta la alb-negrul difinitoriu pentru “U”. Ca puteau si ei, nu-i asa, sa isi imbrace echipa intr-un “impecabil” galben definitoriu. Ca doar dau bani. Si DAU, nu se joaca.

SONY DSC

As vrea sa fiu bine inteles: am acelasi respect pentru NTT Data ca si pentru Banca Transilvania. Ca si-au castigat o notorietate si au construit businessuri solide si remarcabile. Aici nici macar nu e vorba de companii sau persoanele din fruntea lor. Unii pricep, ii intereseaza, altii mai putin spre deloc.

Pe mine ma doare ca cel care este pus sa vegheze ca “U” sa ramana ceea ce este, e in stare de orice compromis. Sau nu? Nu a stiut? Asta e si mai grav. Atunci sa ii spunem. Ca spun surse extrem de credibile ca “Sectiile isi cumpara ce echipament doresc, eu doar il platesc”. Chiar asa? ORICE echipament doresc? Ca maine ne trezim ca si “U” nu mai e “U” ci doar un u mic calare pe o sina. Si Vasu doarme. Ca daca nu era asa, daca isi amintea ca imnul “Slava tie, studentie” are un vers care spune ca “Alb si negru-i steagul nostru”, nu mai dormea in noaptea asta. Dar pe Domnia sa nu il intereseaza. Nici ca o echipa poarta culori ce incita, nici ca unii si altii folosesc pe “U” pentru tot felul de interese comerciale.

A venit toamna. “Toamna vrajbei noastre”. Nu ma bucur deloc ca trebuie sa scriu randurile astea. Poate va veni si vremea sa le spunem pe cele bune. Cand or fi. Pana atunci, #ImpreunaSuntemU.

 

Intamplari in Tara Lapusului

Dupa ce treci Magoaja, te intampina un semn care iti spune “Bun venit in Tara Lapusului”. “Tara” asta are un farmec aparte. Nu doar pentru ca e una din cele patru “tari” care se aduna in minunatul Maramures. De ieri este una din bornele drumului prin istorie al “Universitatii”.

O promovare mica, dintr-o liga minuscula intr-una, totusi, mica? Poate ca asa ar suna pentru un observator neutru. La urma urmei, ce mare performanta ca treci din liga a patra in liga a treia? Pragmatic vorbind asa o fi. Doar ca “U” este altfel. La “U” se traieste frumos. La “U” se traieste din performante de astea “mici”. Mici? Cand niste sute de oameni isi lasa confortul de weekend, isi lasa “micii si gratarele” si trec Magoaja, doar asa, pentru ca joaca U, astea nu mai sunt mici. Turul fusese castigat cu 8-0, returul era doar asa, “ca e musai”. Si pentru lapuseni a fost insa, sunt convins, o borna. Ca nu cred ca se intampla etapa de etapa sa gazduiesti un meci cu 2,000 de spectatori. Dintre ei, coborati de pe Dealul Feleacului, cateva sute bune de “U”isti.

Foto: aceeasi Noemi

Scor? Cartonase? Statistici? Ce conteaza… Vorba unui drag prieten, “ Poate cel mai frumos capitol din istoria modernă a Universității s-a încheiat azi la Tg Lăpuș. Am mai câștigat un oraș de partea noastră! ” Cand vezi bucuria din ochii unor copii lapuseni care au primit in dar cate o esarfa a “Universitatii”, intelegi ca mai presus de nocturne si ligi, frumusetea sportului este data de bucuria de la marginea terenului. Din tribuna sau de la gard. Acolo clocoteste pasiunea si bucuria.

Da, sigur, e o “performanta mica” dupa standarde globaliste. Sunt convins insa ca toti cei care au batut ieri drumul Lapusului judeca dupa alte standarde. Atata vreme cat o fac, sportul traieste. Doamne fereste sa nu mai fie asa !

De-acum intram in “malaxorul national”. A fi mai greu, or incepe alte “episoade”. Daca insa vom reusi sa mai “castigam cate un oras”, va fi precum gandea Hatieganu.

Sunt mandru de fiecare “U”ist care a trecut ieri Magoaja. Si de cei care nu au facut-o. Dar simt in alb-negru.

Multumim, Tg.Lapus! Sunteti “de-ai nostri”. Pentru ca… “U”.

Vremea faptelor la “U”

Au trecut sase luni. De cand “U” s-a ridicat in picioare, s-a scuturat de mizerii si incearca sa paseasca pe propriile picioare. Cine credea ca e floare la ureche, inca o data, s-a inselat. Cu incredere si pasiune insa, lucrurile se pot schimba.

De o gramada de ani la “U” si-au facut mendrele toti neavenitii. Unii prosti, altii misei, unii in cautare de sinecuri, altii in cautare de bani de ciordit. Si au facut-o toti. Au devalizat tot ce se putea. Daca puteau, furau si negrul din “U”.

A inceput, cum spuneam, in august, noul drum al “Universitatii”. Cu Consiliul Local ca detinator al brandului (slava Domnului ca nu-i ca prin alte parti) si cu cele sase Universitati. Se pare ca multi nu au inteles. Cei sapte “piloni” nu au fost si nu pot fi “finantatorii”. Ei sunt si trebuie sa ramana garantii unei constructii sanatoase. Nu CL si Universitatile trebuie sa aduca aportul financiar unei activitati sportive de performanta. Ele pot face, ca gesturi simbolice, ceea ce fac deja: UBB asigura terenurile din Babes, cazari, masa. USAMV asigura transport. Si asa mai departe.

ucluj

FINANTAREA insa nu trebuie sa fie pe umerii fondatorilor. Exista doua parghii ce trebuie sa constituie originea finantarii: suporterii si mediul de afaceri.

Asa cum era de asteptat, primii care s-au “activat” au fost suporterii. “U” Cluj are in momentul asta aproximativ 700 de membri sustinatori. Fiecare dintre ei scot bani din buzunar pentru “U”. Unii, “ocoshi si deontologi” iau in deradere demersul asta. Ca sumele sunt mici, ca-s numai 700 si nu 10,000, ca, vezi Doamne, nu inseamna nimic in economia unui club. Cum sa le spui ca, de fapt, multi-putini, numarul celor inscrisi si sumele respective reprezinta ceea ce unii cauta si nu gasesc (si n-or gasi vreodata): IDENTITATEA. Ca fara aceasta identitate, azi esti si maine nu. Cand la meciurile ligii intai peste jumate din meciuri au sub 1,000 de spectatori, cei 700 care “cotizeaza” la un club de liga a patra inseamna ENORM. Sigur, daca vrei sa ne arati ca esti bun la aritmetica, ne spui ca 700 x 100 = 70,000 de lei, adica mai nimic. Saptezecidemii de lei astia inseamna, in simbolistica lor, infinit mai mult decat milioane evazionate si mereu imprumutate prin liga intai.

Asadar suporterii sunt aici. Cum era si normal, vine intrebarea: si mediul de afaceri? In ultimii 10-15 ani mereu au stat deoparte. ca e Walter, ca se fura, ca-i mizerie, ca seara la 22 se intuneca, etc… Argumente care aveau adevarul lor. Si acum??? Acum care mai sunt argumentele? Aud ca unele “marimi economice” stramba din nas cum ca “e un proiect politic”, ca ei nu se baga, etc. Serios???? Iertata fie-mi intrebarea, dar domniile voastre cand v-ati facut averile si v-ati dezvoltat companiile, nu in acelasi mediu politic ati trait? Nu “mediul politic” v-a dat concesiuni pe terenuri de ati construit (si inca o mai faceti) cartiere si imobile de birouri? Nu “mediul politic” v-a tratat pe la tot felul de zile si baluri? Nu alaturi de “mediul politic” va incuscriti, incumetriti si innasiti? Pana la urma, nu Clujul asta v-a facut mari si tari? Imi vine sa dau niste nume de ipocriti absoluti, dar deoacamdata nu o fac. Deocamdata…

Nu va ingrijorati, “U” nu va disparea, “U” va merge spre varful ierarhiei. Cu sau fara voi. Doar ca, atunci cand va fi sus, sa nu va prind ca sunati dupa gratuitati si vipareala… “U” va sti sa isi recompenseze partenerii. Pe cei care ii sunt alaturi de acum, din liga a patra. Cu care va creste spre Centenar. Atunci si acolo, ati putea fi si voi, potentatii Clujului. Cu o conditie: sa veniti de acum.

 

Manual de maipulare. Cu “U”, ca da bine (continuare)

Scriam, in precedenta postare, despre felul in care e condus CS “Universitatea”, clubul reprezentativ al Clujului, unul din brandurile ce merita o soarta mai buna. De fapt, este singurul brand sportiv din panoplia ce defineste Clujul.

Datorita lipsei TOTALE a unei transparente reale, luam franturi de informatii si le punem cap la cap. Adaugam informatii primite pe diverse cai din interior, si asa incercam sa tragem concluzii.

Din interviul amintit in postarea anterioara ( AICI ), am inteles, din gura celui ce manageriaza clubul, ca bugetul acestuia se imparte intre 45% alocari de la Ministerul Educatiei, 30% din partea Consiliului Local Cluj si 25% de la sponsori. La nivelul anului 2015 stim sigur ca Consiliul Local (prin HCL 96.9.03.2015) a acordat CS “IUniversitatea” o finantare de 2,250,000 lei. Asta inseamna, pe cale de consecinta, ca bugetul aproximativ al clubului (in lipsa unor date cncrete ne bazam pe simple calcule), este de aproximativ 7,500,000 lei. In jur de 1,7 milioane de euro, adica. Atat de putin pentru atat de multi sportivi si sporturi. Pentru rigurozitate, trebuie sa spunem, cum am mai spus, ca bugetul asta nu cuprinde marea parte din bugetele echipelor de handbal feminin, baschet feminin si rugby. Pentru ca aceste trei echipe, prin asociatii, isi asigura marea majoritate a bugetului de la sponsori dedicati.

Suntem curiosi sa stim partea aia de buget (25%, vreo 2,000,000 de lei) care vine de la sponsori. Am vrea sa stim care sunt, cu ce sume contribuie, ce se intampla cu acei bani. Nu prea stim, pentru ca “transparenta” este o notiune straina de CS “U”. Pe site gasesti doar un “Cont de executie cheltuieli”. Nimic despre venituri. Fiind o institutie supusa regulilor celor bugetare, banuim ca veniturile sunt egale cu cheltuielile. Care sunt de 7,563 milioane lei (calculuc nostru anterior s-a dovedit aproape perfect, asadar).

Astea fiin spuse, din franturi de informatii, culese si interpretate, sa ne punem niste intrebari. Aparent, cu un buget atat de “subtire”, e o performanta pentru orice manager ca a obtinut “peste 300 de medalii”. Sa ii amintim insa, ca multe (majoritatea) dintre ele sunt obtinute la sporturi individuale si la competitii de nivel inferior. Intra ele la “indicator”, dar tot de umplutura sunt. De fapt, daca tot ne spune ca activitatea sa a fost auditata si clubul este pe locul I intre cluburile universitare (apartinand de Ministerul Educatiei), intelegem ca, de fapt, si cei care “il judeca” gandesc la fel. Oameni ai mizelor marunte, oameni carora “indicatorul X” le e suficient, oameni rupti si neinteresati de o realitate care este, ingrozitor de cenusie.

ucluj

De aici trebuie plecat, de la o analiza de oportunitate. CS “Universitatea” este un brand atat de mare ca este o crima sa il lasi pe mana “oamenilor cu indicatori”. De-a lungul anilor, s-au perindat ministri cu duiumul la Ministerul Educatiei. Imi amintesc, ca printre ei, doi eminenti universitari clujeni: domnii Marga si Miclea. Cu toate astea, din esalonul doi al ministerului, de la eternii “oameni cu indicatori”, de acolo se trage catastrofa clubului. Acolo isi gaseste Domnul Vasu sustinerea si perpetua inoire de mandat. Aud ca a ocupat postul asta prin concurs. Sunt tare, tare curios sa vad dosarul acelui concurs.

Clubul are un Consiliu de Administratie. O formalitate, ca, probabil, asa o cere legea. Conform site-ului, membrii acestui CA sunt domnii Sorin Grozav (UT)-Presedinte, Serban Agachi si Bogdan Vasile (UBB), Marius Bojita (UMF), Stefam Groza (USAMV) si Ovidiu Vasu (director) – Membri. Nume si institutii respectabile. Care nu stiu ce implicare si ce importanta au in viata clubului.

La situatia asta atat de cenusie, vad o singura solutie: este vremea ca CS “Universitatea” sa ajunga la comunitatea clujeana. Nu mai cred in consortii universitare ca pilon principal, dar cred in preluarea clubului de catre administratia locala. Care, desigur, impreuna cu Universitati, sa reconstruiasca imaginea si forta acestui club. Sigur ca urmarea ar fi alaturarea la finatare a unor sponsori care sa isi lege numele de prestigiul uni brand ca si “U”. Este UNICA SOLUTIE. Pana cand acest prim deziderat nu se realizeaza, CS “U” va ramane acelasi urias cu picioare de lut, administrat spre simpa existenta si nimic mai mult. Facem “revolutii” pentru tot felul de idei si principii. mai mult sau mai putin intelese si asimilate. Cand vom fi in stare sa pornim cu adevarat <Revolutia pentru “U”>?

Astept, urmarea celor doua postari, reactii. De la cei implicati, de la actuali sau fosti sportivi, anternori, conducatori. Mai ales, insa., astept reactii de la simpli “U”isti . Pentru ca “U” este al vostru!

Viata asta tin cu “U” !

Manual de manipulare. Cu “U”, ca da bine…

Incep prin a va ura voua, “U”istilor mei dragi, de acasa si de aiurea, un An 2017 frumos si cu bucurii. La Multi Ani, “U”!

A trecut prea mult timp de cand nu am scris, si e vremea. Au trecut si colindatorii, si uratorii, si sarmalele si palinca.

Nu stiu cat de neobservat a trecut un interviu “acordat” de Dnul Ovidiu Vasu, directorul CS “Universitatea”, in cjsport.ro. Il gasiti AICI. Doar mie mi se pare ca e unul “servit”, cu intrebari “cuminti”, cu raspunsuri adanc pregatite si plin de sofisme?

Interviul asta se vrea o radiografie a Clubului Sportiv in 2016, dupa sablonul limbii de lemn (“la ceas de bilant…. blabla…blabla…”). O radiografie facuta de responsabilul cu performanta. Daca insa ii citesti raspunsurile, o singura concluzie e valabila: “la clubul asta NU SE DORESTE performanta”. Ca, nu-i asa, asta costa. Si nu avem de unde.

ucluj

Desigur, ne laudam cu 313 medalii (le gasiti insiruirea pe site-ul clubului) pe la tot felul de sporturi si competitii, ne laudam cu sportivi la JO de la Rio (nu are, dupa parerea mea, nici un merit clubul si diriguitorul sau pentru asta), dar concluzia e una clara: “Nu putem face performanta ca nu avem bani”. De zici ca un manager e pus acolo ca sa semneze deconturile soferilor sau cumpararea de hartie igienica.

Sunt insa cateva afirmatii ale domnului sus-mentionat care uluiesc. Oriunde in lumea asta, esenta si varful de vizibilitate al unui club polisportiv asa cum este CS “U” e dat de sporturile de echipa. Cand vorbeste despre asta, onor domnul director are cateva afirmatii uluitoare. Sa le luam pe rand:

– “Eu nu mă pricep la handbal, rugby sau judo“. Asa ceva….. De parca cineva ii cerea sa fie antrenor emerit sa sporturile astea !!!! Grav e ca desi, banuiesc, “se pricepe la volei”, echipa feminina e in liga secunda, iar cea masculina se zbate an de an la retrogradare. Daca e asa, mai bine ca nu “se pricepe” la alte sporturi…. E de spus aici ceva ce trebuie stiut: la handbal fete, la baschet fete, la rugby, toti sponsorii vin direct la echipe. Nu e absolut nici un merit al CS “U” sau al directorului sau. Clubul are doar “implicarea sportiva” si asigura doar cheltuielile de competitie (taxe, deplasari, sali, baremuri). Sunt si astia niste bani, dar o parte infima din bugetul oricareia din echipe. Aceeasi cunoscuta sintagma “nu permite legea mai mult”.

– “Am avut un protocol, dar pe urmă a expirat“. Asta spune diriguitorul “Universitatii” cand vine vorba de “relatia” cu echipa de baschet masculin U-BT. Exact asa. Si dupa ce a expirat, ce ai facut, Domnule Vasu pentru ca brandul “Universitatea” sa nu fie folosit in lipsa oricarei intelegeri? Stiti bine ca subiectul asta e unul sensibil (poate cel mai sensibil) cand vine vorba de “U”. Tensiuni acumulate si nerezolvate intre suporteri si echipa fac ca orice echipa vizitatoare care are nuclee de suporteri coagulate, sa vina si sa domine salile din Cluj. Mai mult, ca sa fie haosul complet, avem U-BT dar avem si “U” Cluj (e drept, in liga a doua, dar acum cativa ani in prima liga). Domnul Vasu se declara suparat ca U-BT pare ca a ales sa se “legitimeze” cu brandul FC Universitatea, si spune, fara sa respire: “Dacă îşi vor legitimitatea, trebuie să vină înspre clubul mamă. Fotbalul e cu fotbalul, acolo este marca U pentru fotbal, dar pentru toate celelalte secţii este Clubul Sportiv Universitatea” Serios? Unde e asta inscrisa in marcile de la OSIM, domnule? Asta ca sa nu recurgem la argumente istorice. Ca in 1919 s-a infiintat echipa de fotbal, daca e sa ne referim la branduri si istorie.

– “Fiecare secţie se autoconduce. Nu Vasu e de vină că handbalul masculin merge prost sau că baschetul feminin merge bine. Clubul ajută cu ce poate, în rest, consiliile de conducere ale acelor secţii sunt cele care îşi aduc rolul“. Pai, stimate Domn, daca “nu Vasu e de vina”, ce rol mai are Vasu? Ti-e chiar indiferent brandul “U” ? Ce rol mai are Vasu ? Sa contabilizeze medalii la scrabble, box feminin sau patinaj cu role? Asa intelege managerul CS “Universitatea” sa se raporteze la menirea si rolul lui?

Pana la urma, toate intrebarile puse sunt retorice. ca despre management vorbesc niste fapte si gesturi care sunt vizibile. Pe site-ul clubului a aparut un “Raport de activitate pe 2016”. Il gasiti AICI. No offence, dar un asemenea “raport” il facea un elev dintr-a noua la ora de compunere. Nimic despre resurse, nimic despre strategie, o insiuire de rezultate, si atat. Cam asta e viziunea de “management”. In conditiile astea, sa nu ne miram ca opinia generala este ca “la CS U nu se doreste performanta“.

Inainte sa inchei, trebuie sa mentionez ceva: am toata aprecierea si tot respectul pentru sportivii care au adus cele 313 medalii. Nu e vorba de a-i pune in plan secund, stiu cate eforturi de toate felurile fac. Pentru ca CS “U” doar se lauda cu ei. Cand e vorba sa se implice, o face “doar cat poate”. Adica mai deloc.

Subiectul e amplu, presimt ca asta e doar primul episod. Vor mai urma, altele. probabil vor exista reactii. Cert e un singur lucru: Brandul “Universitatea” merita o soarta mai buna. Si, probabil, este vremea ca el sa revina acasa. La comunitatea clujeana. Despre asta, cat de curand !

Viata asta tin cu “U” !!!

 

Asta e “Universitatea”

Initial am vrut sa intitulez aceste ganduri “Intalnirea cu istoria”. Apoi am realizat. Ca ceea ce s-a petrecut in seara de sambata la stadionul ce poarta, indiferent de ce e oficial, numele bunului sau prieten si tovaras de “batalie” Mircea Luca, a fost o lectie oferita noua de un DOMN. Nu voi inceta sa il numesc asa, pentru ca Nicolae Szoboszlay insusi, prin tinuta intelectuala si morala este definitia vie a DOMNULUI. 

Am vazut in seara asta, dragii mei “U”isti, ca se poate si asa. Am ascultat impreuna, un discurs impecabil al celui ce detine fraiele sportive ale “Universitatii”. Cum putea altfel Ioan Ovidiu Sabau sa vorbeasca, daca a fost “slefuit” nu doar sportiv cat si uman de cel care a fost figura centrala a intalnirii de suflet de sambata. Nicolae Szoboszlay l-a primit in casa pe tanarul Sabau, navetistul din Valea Florilor, copilul ce avea sa devina fotbalistul respectat de o intreaga Europa. A fost ca un gest simbolic, casa mesterului Szoboszlay fiind, de fapt, acea “Universitatea” pe care a cunoscut-o si indragit-o si despre care spune ca i-a marcat existenta. Cuvintele lui Sabau sunt dovada, daca mai era nevoie, ca, intr-o lume a kitsch-ului si stralucirii false de nocturna, intr-o lume in care multi “fotbalisti” intreaba mai intai “cat imi dai?” inainte de a oferi macar cinci minute de devotament, “Universitatea” se poate recladi frumos si “altfel”. Vazandu-l si ascultandu-l pe Nelutu Sabau, mi-am amintit de vorbele aceluiasi Szoboszlay: “Universitatea a avut intotdeauna conducatori adevarati. Chiar daca nu erau mari specialisti in fotbal, stiau sa creeze acea atmosfera de familie, de iti era rusine sa nu dai totul“. In ultima vreme, poate tocmai asta a lipsit. Printre multe altele. Prestanta si eleganta (fizica si in exprimare) a managerului sportiv al “Universitatii” ne da sperante ca “U” poate reveni acel club care l-a vrajit pe adolescentul din echipa Aiudului. 

Discurs demn de "Universitatea Cluj"

Discurs demn de “Universitatea Cluj”

Cartea lansata sambata este o pledoarie pentru bun simt. Pentu onestitate. Pentru corectitudine. Asa cum a fost, de altfel, toata viata venerabilului Szoboszlay.

Confesiunile unui DOMN

Confesiunile unui DOMN

Nu pot sa inchei pana nu spun ceva. In discursul sau, cuprins de emotie cum nu l-am mai vazut niciodata parca, Nicolae Szoboszlay nu a “uitat” sa fie caustic si sa spuna lucrurilor pe nume. “Personajele” pomenite de dansul, (unul care si-a schimbat buletinul si celalalt alungat din propriul oras – cum plastic i-a descris), au facut poate cel mai josnic gest dintre toate gesturile si tot dispretul cu care au “carmuit” vremelnic “Universitatea”. Au indepartat fara macar sa spuna un “multumesc” simplu, unul din reperele morale si de conduita ale lui “U”. Sa ne ierti, Nicolae Szoboszlay, ca atunci am tacut. Multi nu am stiut. Unii nu au avut curajul. Domnia ta ai trecut insa peste acest episod si ai ramas acelasi “U”ist cu sange alb-negru. A fost, poate, inca o demonstratie ca dragostea infiripata in anii bejeniei sibiene nu poate fi rasturnata de nici un vremelnic.

Cititi, asadar cartea “Nicolae Szoboszlay – Ultimul cavaler al fotbalului romantic”. Daca nu v-ati indragostit definitiv de “U”, dupa aceasta lectura cu siguranta o veti face!

Confesiunile unui DOMN

Am onoarea sa il cunosc pe Nicolae Szoboszlay de ceva vreme. Este un “personaj”. Total atipic zilelor si epocii pe care le traim.

Daca ai privilegiul de a-i vizita casa, o sa ramai uimit. Un om care a batut 90 de ani locuieste in “buricul targului” intr-o casa ca un bibelou de epoca. Curata, impecabila si respirand aer de boem.

Daca ai intalnire cu Domnia sa, fa bine si fi punctual. Pentru ca Lay-bacsi este intotdeauna la locul intalnirii cu minim 5-10 minute inainte de ora stabilita. Asa a fost educat.

Orice discutie cu Domnia sa este ca o carte de istorie. Vorbeste de personaje din fotbalul romanesc (si nu numai), pe care nu doar ca nu le-am vazut jucand, dar nici nu le-am prins in viata. Iar el, seniorul, le-a fost partener de competitie. Tony Dascalu, Sever Coracu, Doctorul Luca, Ioanovici, dar si Baratki, Petschovschi, Ozon, Pisti Kovacs, nume din galeria personalitatilor sportului romanesc. In ultimii cativa ani facem, anual, impreuna, un drum aproape sacru. Pentru ca, la 91 de ani, nu concepe sa nu cinsteasca memoria parintilor sai, ducand o floare la mormantul lor de la Orastie.

Omul plecat din Orastia natala, trecut pe la Aiud si indragostit pentru totdeauna de alb-negrul “Universitatii”, se confeseaza in volumul autobiografic “Ultimul cavaler al fotbalului romantic”. Lansarea cartii va avea loc sambata, 26 noiembrie, orele 17,00 la sala de conferinte a Stadionului ce pe veci va purta numele altui romantic al “Universitatii”, Dr. Mircea Luca. daca nu l-ati auzit niciodata povestind, sa nu ratati momentul. Pentru ca acest om al fotbalului adevarat are multe de spus. Si o spune cu o vitalitate si consecventa pe care o gasesti tot mai rar in lumea “moderna”.

szoboszlay-lansare-carte

O fericita coincidenta (sau poate e vrerea cuiva) face ca aceasta intalnire cu DOMNUL Nicolae Szoboszlay sa aiba loc in saptamana in care “Universitatea” implineste 97 de ani. Ce cadou mai potrivit  pentru toti “U”istii decat aceasta intalnire cu ultima “istorie vie”?

Viata asta tin cu “U” !

Nouazecisisapte “U”

1919… toamna…. Se aduna studentii. Se naste “Universitatea Cluj”

16 mai 1920 … “U” joaca primul meci din istoria sa: 3-1 la Arad cu Gloria. Cu cateva zile inainte, Mihai Tripa si Andrei Suciu aduc de la Praga un rand de echipament alb-negru. Si alb-negru a ramas!

"U" 1920

“U” 1920

1933 … “U” joaca in prima finala a Campionatului National al Romaniei. 3-5 si 0-0 cu Ripensia Timisoara

1940 … Incepe bejenia sibiana. “U” a ales calea ONOAREI. 

1945 “U” – Ferar (Vasas) 4-0 in Cupa Orasului Cluj, si “U” revine triumfal ACASA.

1965 … “U” castiga Cupa Romaniei, 2-0 cu Dinamo Pitesti

31 mai 2015 … “U”istii arata intregii tari ce inseamna Fidelitate, Onoare, Respect, Traditie. 5,000 de “U”isti insotesc echipa la Bucuresti, in finala Cupei Romaniei, 0-3 cu FCSB. 

2016 … Continua frumoasa poveste. In speranta ca se va aduna din nou Clujul.

Pentru “U” povestea a continuat si mai frumos ori de cate ori parea ca se incheie. Pentru ca… “U”.

u97

LA MULTI ANI, “Universitatea Cluj”

La inceput de dr”U”m

De ani de zile, suporterii “Universitatii” clamau o realitate pe care, se parea, doar ei o vedeau. “U” vine de la “Universitate”. De-a lungul istoriei sale, “U” a fost “pastorita” (moral si nu numai) de mairi universitari clujeni. Nu si in ultimele doua decenii. “Universitatea” parca s-a lepadat de o ruda saraca. Si, desi vorbim despre fotbal, atitudinea asta s-a manifestat asupra intregului sport in alb-negru. Suporterii au cerut mereu, in virtutea adevarului istoric, implicarea mediului universitar. Incepand cu UBB, pilonul principal al universitatilor clujene.

Ei bine, se pare ca se va intampla din nou. Mai de nevoie, mai impinse de la spate, universitatile clujene par ca dupa 25 de ani au inteles mesajul. Intre timp lumea s-a schimbat. Si lumea universitara, si lumea sportului. Se discuta acum mai mult de bugete, performante, marketing, decat de apartenenta, dragoste de culori, implicare afectiva. Nu imi place neaparat, dar e un dat si trebuie sa ne obisnuim cu asta.

Ma gandeam, zilele astea, mai ales in lumina realitatilor anului 2016, ce ar trebui sa faca, in constructia asta, Universitatile. Desigur, un prim raspuns e simplu de dat: fara un efort financiar deosebit, Universitatile clujene dispun de o logistica ce ar face invidioasa orice grupare sportiva. De la noi si de aiurea. Parcul Babes, cu terenurile sale, baza ideala de pregatire si antrenament, Caminul Sport XXI sau alte facilitati de cazare, masa, vitaminizare, colaborare cu kinetoterapeutii si preparatorii FEFS, toate astea sunt elemente logistice care asigura un climat de pregatire si scuteste un club de eforturi financiare care nu sunt de neglijat. Asta e partea simpla si realizabila imediat.

ucluj

Ce vreau eu insa de la UBB, UT, USAMV, UMF si celelalte universitati este implicarea in reconstructia spiritului. Da, stiu, suntem in 2016, dar nu e deloc anacronic. I-as spune, daca vreti, un “marketing social”. Clujul trebuie sa fie, din nou, constient de comoara pe care o are. Masa de studenti e una din tinte. Va amintiti ce spuneau cei de acum 30-40 de ani? Ca multi veneau la studii la Cluj stiind de la parinti sau rude, care la randul lor au studiat aici, despre “U”. Si plecau in tara, dupa 4-5 ani de studii, cu “U” in suflet. Asta e una din pierderile grele suferite. Asta e unul din obiectivele pe care trebuie sa si le asume Universitatile clujene. Nu e usor, nu e de azi pe maine, dar dispun de destula stiinta pentru a reusi. Tribuna, masa de spectatori, este esenta sportului. Nimeni nu e interesat de o echipa campioana mondiala care joaca cu tribune goale. Toata lumea e fascinata de spectacol, de spectatori, de atasament si bucurie.

Sa nu uitam, de asemenea, ca Universitatile isi trag masa de “subiecti” din scoli. Cu eforturi care nu sunt atat de mari pe cat s-ar crede, trebuie sa creeze o emulatie catre “U” dinspre sportul scolar. Le fac provocarea de a incerca sa puna sub simbolul lui “U” competitii scolare. Nu e greu. Trebuie doar sa inteleaga importanta acestei miscari. Au scoala de marketing, ce e asa greu sa gandesti o bursa “Zoltan Ivansuc” sau una “Dan Anca”? Poate UMF isi va aminti de doctorul Mircea Luca si va construi o competitie dedicata acestuia. Poate ca, de ce nu, universitatile ar oferi cateva burse de studiu unor suporteri. Ca ii vrem educati. Si noi, si ei…..

Asta e ceea ce eu imi doresc de la Universitati. Asta a fost si este menirea lor in acest proiect. Pe langa logistica amintita mai sus, aici vad eu rolul lor esential in revigorarea spiritului “Universitatii”. Lucrati pentru “U” si “U” va va rasplati. Lasati aranjamentele financiare pentru acei parteneri care vor veni, natural, langa performanta. Lasati latura sportiva, lasati fotbalul in sine pe mana celor care se pricep. A profesionistilor. Ati intrat intr-un proiect comunitar care poate fi unic in Romania. Se apropie centenarul. Poate ca va veni dinspre ceruri intrebarea doctorului Hatieganu: “Ce ati facut cu U”?. Realizati oare cata bucurie i-ar produce raspunsul vostru: “U e bine. Pentru ca e….U”

Viata asta tin cu “U”!