IN MEMORIAM Szoboszlay Nicolae

                        Motto:Nu am antrenat, am si educat. Avand credinta ca omul nu are doua eu-ri. Cum e in teren, asa e si in viata” – Szoboszlay Nicolae (1925-2019)

Cat e de greu sa scriu textul asta! Desi viata isi urmeaza implacabil calea, desi unde exista inceput intotdeauna exista si un sfarsit, speram ca momentul asta sa vina cat mai tarziu.

In istoria, iata, CENTENARA, a “Universitatii”, au existat generatii si personalitati despre care se va vorbi si la primul Centenar, si la al doilea, si la al oricatelea. Pentru ca au marcat prin prezenta si evolutia lor sportiva si umana simbolul pe care il iubim atat.

Despre Nicolae Szoboszlay – Lay Bacsi se pot scrie tomuri de carti. Omul asta a adunat nu doar repere sportive respectabile ci si o experienta umana impresionanta. Poate ca merita sa fie mai mult in prim plan, in lumina reflectoarelor. E drept, pe vremea aia nu exista explozia informationala de acum, asa ca multe din intamplarile, experientele, amintirile sale se vor duce odata cu Domnia Sa.

Pentru mine, faptul ca am avut onoarea sa ii fiu aproape in ultimii ani, ma innobileaza. Omul asta a fost de o eleganta si o verticalitate cum rar gasesti. Chiar si in generatia era considerat un model de conduita si eleganta. Pentru mine a fost o sursa inepuizabila de informare si amintire. Am avut ocazia sa il insotesc in ultimii ani la “pelerinajul” pe care il facea la mormantul parintilor sai la Orastie de luminatie. An de an. Drumul ala dus-intors era un regal pentru mine. Sa iti povesteasca cineva despre nume precum Ozon, Baratki, Silviu Ploiesteanu, Mircea Luca, Ioanovici, sa o faca din postura de “traitor” al acelor vremuri si ca partener de competitie (pentru ca pentru Lay nu existau adversari ci doar parteneri), credeti-ma, te transpune in acea lume. Intotdeauna ziua aceea a ramas memorabila. Intotdeauna, la intoarcere, faceam un popas la niste rude ale sale la Vintul de Jos, unde urma o alta “runda” de amintiri. Si ajungeam seara acasa cu sentimentul ca am fost si eu “acolo”. Cu Ozon, cu Baratki, cu Petschovschi, cu toti.

O sa va povestesc doar doua intamplari marca “Lay Bacsi”.

Tanar antrenor fiind, au avut deplasare la Oradea. Au primit un autobuz de la Clujana “care facuse razboiul” si, la drum. Pe Piatra Craiului, la coborare, harbul ramane fara frane. Iar dinspre Alesd urcau niste camioane incarcate cu piatra. Toti isi vedeau moartea cu ochii. Cum-necum, soferul a reusit sa tina autobuzul sub control si au ajuns la baza pantei. Unul din jucatori, alb la fata ca si ceilalti, a mai avut puterea sa ii spuna lui Lay: “Lay Bacsi, probabil nu ti-ai dat seama, dar in momentele alea tensionate ti-ai luat palaria si ai pus-o pe cap”. Raspunsul lui Szoboszlay: “Da, m-am gandit ca daca murim in accidentul asta, cand vin sa cerceteze, sa vada ca in autobuzul asta a fost si un domn”

A doua: prin anii 60 a fost convins sa antreneze Corvinul. S-a dus acolo si a primit, pentru un an de antrenorat, o suma ca “prima de instalare”. Treburile nu au mers tocmai bine, echipa nu prea a avut rezultate, si in iarna a hotarat, impreuna cu Conducerea Combinatului de la Hunedoara sa intrerupa contractul. A venit la Cluj, a luat din casa jumatate din suma primita si a dus-o la Hunedoara. “Era nemeritata, eu am stat doar jumatate de an. Aia din Federatie au ras toti, cred ca am fost singurul antrenor din lume care am dat inapoi de bunavoie din banii primiti. Dar nu am putut fi decat cinstit. In primul rand cu mine”.

Am avut bucuria, in ultimii ani, sa il avem oaspete la manifestari ale Asociatiei Sepcile Rosii. La lansarea editiei a doua a cartii “Sepcile Rosii” de Ioan Chirila, Lay Bacsi a strans,probabil, cele mai multe aplauze

La implinirea a 90 de ani de viata, Asociatia Sepcile Rosii a avut onoarea sa il aniverseze si sa ii asculte, din nou, amintirile sale inegalabile. Un scurt pasaj, mai jos:

Am ramas, sufleteste, mai saraci. Sunt convins ca, acolo, sus, s-a alaturat “echipei din ceruri a Universitatii”. Si ca de acolo va veghea la binele “Universitatii”.

O sa ne lipsesti, Lay Bacsi!

 

Advertisements

Universitatea CENTENAR

Mai sunt mai putin de doua ore pana intram in 2019. An-reper al “Universitatii”. Anul in care “Universitatea” adauga primul secol de existenta istoriei sale.

“Universitatea” nu a fost “croita” sa fie o prezenta oarecare. “Universitatea” a fost unul din cei cativa piloni ai Unirii cu tara. Opera Nationala, Universitatea ca institutie academica si Clubul Sportiv “Universitatea” au fost cei cativa piloni cu care Consiliul Dirigent, prin eminentul sau reprezentant la Cluj Onisifor Ghibu, a inceput reconstructia Clujului romanesc.Tocmai pentru acest motiv, “Universitatea” a fost si va ramane veci “simbolul unor inimi romanesti”.

Celebrele vorbe ale fondatorului recunoscut al “Universitatii”, profesorul Iuliu Hatieganu, spuse in 1932, descriu perfect ceea ce inseamna “Universitatea”: “…Scopul nostru nu este acela de a crea campioni, ci oameni sănătoşi. Nu record, ci armonie, nu ură, ci camaraderie. Nu victorie personală, ci victoria naţiunii. Nu speculă, ci jertfa…“. Sigur, erau timpuri romantice in care un dribling, un gol sau o alunecare la sacrificiu insemnau mai mult decat un rezultat cu orice pret. S-au mai schimbat vremurile, s-au schimbat prioritatile, si tocmai de aceea, “U” a creat adevarati CAMPIONI. Doar ca ei au  fost nu doar campioni pe teren, au fost adevarati campioni in viata, in comunitate. Sunt mult prea multi pentru a-i mentiona. Si nici nu cred ca asta ar fi scopul, “U”istii adevarati ii stiu si ii apreciaza.

“Universitatea CENTENAR”…Traim vremuri de istorie a “Universitatii”. Si nu pot sa nu afirm ceea ce cred cu adevarat: flacara vie a “Universitatii” a fost tinuta aprinsa aproape intotdeauna de catre suporterii ei minunati. Ei si doar ei au crezut si vor crede mereu in “Universitatea”, fara vreun interes, fara sa ceara nimic. Pentru ca, nu-i asa, “Cat e Clujul de frumos / Fara “U” nu are rost“.

LA MULTI ANI, “Universitatea” Cluj, LA MULTI ANI “U”isti!

Pentru ca… “U”

Nouazeci si noua

M-am tot gandit cum ar trebui sa sune un text despre aniversarea “Universitatii”. Sunt atatea de spus, sunt atatea personaje in povestea aproape centenara a “Universitatii”! Cum sa te expui riscului de a uita pe cineva? De cat spatiu e nevoie sa ii cuprinzi pe toti? Care sunt “povestile” care merita spuse mai intai? Vorba unui drag prieten, “Avem atatea povesti frumoase ca nu le putem in vecii vecilor povesti pe toate!”

In dilema asta, am ajuns azi in jurul amiezii la o expozitie-eveniment organizata de Peluza Sepcile Rosii intitulata atat de simplu “U-99”. Este acolo atata istorie, atatea imagini, atatea obiecte, atata caldura si atata pasiune…Priviti:

(Am vrut doar sa va “tentez”. Vizitati maine 25 noiembrie expozitia Peluzei Sepcile Rosii organizata la BTArena si intrati in povestea “Universitatii”)

Pasind in spatiul atat de plin de “povestea U”, am inteles cum sa ies din dilema de la inceput. Pentru ca alaturi de parintele fondator, alaturi de atatea personalitati, atatia sportivi, antrenori, conducatori, alaturi si mereu dispusi la iubire neconditionata au stat SUPORTERII “Universitatii”.

Suporterii, cei care au compus “Tempo U” in 1943, cei care in anii 70 au facut din “Slava tie, Studentie” declaratia de iubire si fidelitate cantata azi la fiecare meci. Cei pentru care nu exista nevoia de trofee, de sclipiri efemere. Cei pentru care e de ajuns ca “Universitatea” exista. Sigur, se mai supara, mai fac “scandal”, dar se intorc mereu aceeasi patimasi si plini de pasiune. Suporterii care apreciaza mai mult un sportiv dedicat, sau o echipa care “moare” pe teren decat un trofeu obtinut cine stie cum. Ca asa e la “U”, sportivi, antrenori si suporteri sunt o mare familie.

Ei, suporterii, sunt cei care au tinut “Universitatea” in viata. Ei o vor duce mai departe. Pentru ca dupa 99 vine… Centenarul. Pentru SUPORTERII “Universitatii” va fi anul bucuriei. Asa cum a fost anul 99. Si asa cum va fi si anul 101.

La Multi Ani, “Universitatea” Cluj!

Ne vedem la CENTENAR. Pentru ca… “U”

Copiii lui “U”

Articolul asta poate fi o provocare. Sa fiu bine inteles, sunt foarte multe lucruri bune care s-au intamplat la FC “U” din vara lui 2016 incoace. Doar ca mai e mult pana departe.

Atunci, in vara lui 2016 cand Marieta a “decis” sa sa termine odata cu “U” a lui Walter, s-a distrus nu doar o echipa. S-a distrus si viitorul. Centrul de Juniori avea,la momentul ala destui fotbalisti ce promiteau. Doar ca, in haosul de atunci s-au raspandit care unde. Erau, atunci, Morutan, Chindris, Berci, Chifu, Pintea, Hatiegan si atatia altii….

In vara lui 2016 s-a resetat totul. Si am luat-o de la zero. Greu, cu multe dificultati, dar lucrurile se misca. Dupa doi ani in care s-au cautat si s-au adus juniori, dupa ce au jucat in liga judeteana a juniorilor si apoi ca “U” II in liga a patra, a venit vremea sa ne luptam, din nou, cu elitele juniorilor din Romania.

In anul asta sistemul la juniori (atat U19 cat si U17) este unul impartit in doua etape. O etapa de calificare (19 serii a 6 echipe) si apoi competitia adevarata a Ligii Elitelor U19 si U17, cu castigatoarele grupelor.

Din pacate, dinspre club vin foarte greu informatii despre juniori, asa ca o sa incerc sa umplu golul asta. Incepand de acum.

Asadar, miercuri 5 septembrie a fost etapa a 7-a a grupei preliminare. Cele doua echipe au jucat acasa (in noua casa a juniorilor, stadionul Clujana) cu Atletic Zalau.

Sa le iau pe rand:

Juniori U19 – etapa 7

“U” – Atletic Zalau 5-0, marcatori Forna (2), Cobarsan, Sarosi, Balha

“U”: Gorcea – Potcoava, Telcean, Vomir, Matis – Vasalie, Cobarzan, Berindea, Bara – Forna, Balha.

Un meci fara istoric, in care juniorii “Universitatii” au ratat inca 10-15 ocazii mari de gol. O echipa cu cateva nume cunoscute, cu jucatori care deja au debutat la seniori (Gorcea, Potcoava, Telcean) si cu o frumoasa perspectiva.

Dupa etapa a 7-a, “U” este lider in grupa 19:

Juniori U17 – etapa 7

“U” – Atletic Zalau 0-1

“U”: Bledea – Oltean, Pop, Molnar, Moraru – Costea, Trifan, Cotenescu, Hofman – Sima, Bicuschi.

Echipa asta de U17 a fost “adunata” cu 2-3 saptamani inainte de campionat si asta se vede. Nu stiu daca mai au sanse de a se califica in Liga Elitelor U17, pentru ca, dupa 7 etape, clasamentul grupei arata asa:

Opinia mea este ca juniorii merita mai multa atentie. Atat din partea clubului (apropo, pe cand o sectiune “Juniori” pe site-ul clubului?) cat si din partea suporterilor. Ca sunt ai nostri, unii vor ajunge cu siguranta in prima echipa, si incurajarile tuturor le prind bine.

Cu ajutorul nelipsitului Stefan Martinescu, aveti cateva imagini de la cele doua meciuri:

Intre timp s-a desfasurat si etapa a 8-a. Echipele noastre au jucat la LPS Satu Mare. Au castigat ambele, U19 cu 6-0, iar U17 cu 2-1.

#ImpreunaSuntemU

 

Ganduri de duminica

Dintotdeauna la “U” a fost asa. Dintotdeauna au existat suisuri si coborasuri. De cand ma stiu si de cand va stiti! Poate ca parte din farmecul inconfundabil vine exact de aici, de la lipsa de liniaritate. La “U” au fost nenumarate “momente zero”. Zero adica pornire, dar si zero ala negru al lipsei oricarei sperante.

Lasam pasarea Phoenix sa doarma linistita, dar stim ca intotdeauna exista renastere. Ca altfel nu se poate. Pentru ca la “U” e viata. E o viata “imprumutata” crampeie din viata fiecaruia din cei ce simt “U”. Si cum ei transmit de la unul la altul, de la bunic, la tata, la copil, viata e fara sfarsit.

Participand azi la un eveniment fericit din familia unui drag prieten, am simtit asta. Ne-am gandit noi, o mana de “batrani Uisti” ca e locul si momentul sa cantam un “Slava tie, studentie” de dragul lor, al familiei lor si da, de dragul nostru. Pentru ca fara “U” eram, mana asta de oameni, niste necunoscuti care trec pe strada ignorandu-se. “U” ne-a unit si ne-a legat. Infinit mai mult decat doar pe stadion sau in sala. Eram, cum spun, o mana. Si am inceput sa cantam. Imnul de suflet al “Universitatii”. Bucuria mare a fost cand am vazut ca dupa cateva clipe s-au alaturat multe voci pe care eu, personal, nu ii cunosteam. Multi, majoritatea. Intre ei, multi tineri. Am inteles ca in asta consta forta si identitatea de simbol. In capacitatea perpetua de regenerare. In capacitatea de a atrage. In felul unic in care simbolul asta pe care unii l-ar vrea sters din istorie, se regenereaza. Mereu si mereu.

#ImpreunaSuntemU. Succes in viata, Sorana si Adrian!

100,000

Nu sunt “blogger”. Nu sunt un profesionist al scrisului. Imi place doar ca uneori sa impartasesc cu voi, prietenii mei, ceea ce gandesc.

Ceea ce am inceput in noiembrie 2012 a ajuns azi la o borna aniversara. Chiar azi, cand am scris despre “Intoarcerea la adevar”. Chiar azi… Si chiar despre adevar e vorba.

100,000 de citiri. Stiu, nu-s “unici”, nu ma bat in “rating”, nici nu urmaresc asta. Va asigur, dragi prieteni, ca tot ce am scris, de la primul titlu pana la ultimul punct, reprezinta ceea ce gandesc. Nu am fost, nu o sa fiu, niciodata, a cuiva. Ba nu, gresesc. O sa fiu. Prietenul adevarului. Asa cum il percep eu.

Pentru ca… “U”. Va multumesc!

Despre bani in sport

Este evident ca nu poti face sport de inalta performanta fara finantare. Iar ea, finantarea, ar trebui gandita realist, pe baza unui plan multi-anual, cu obiective si pasi de urmat.

Este frumoasa teoria asta, nu? Nu e doar frumoasa, e si singura care ar asigura un fundament solid unei echipe sportive. Daca nu, ne “multumim” cu Becali, Negoiti sau Pascani (in fine, prin interpusii mereu altii, dar mereu straveziu de formali).

Din multitudinea de “cazuri scoala” despre finantarea (sau nu) a sportului de performanta, cateva exemple:

Situatia sportului din Mures este “emblematica”. Cu autoritati dispuse sa “investeasca” enorm in sport (vreo 20 de milioane de lei, peste 4 milioane de euro, in patru echipe – fotbal, baschet masculin si feminin, volei feminin), dar in egala masura cu trepadusi ce stiu doar sa smantaneasca banii, Muresul e in colaps sportiv. Cum altfel sa caracterizam situatia de la ASA (fotbal) sau BC Mures (baschet masculin), care nu pot primi nici un leu din generoasele alocari pentru ca, ce sa vezi, au datorii. Si legea e clara: ai datorii, nu poti primi finantare publica. Desi unii sau altii incearca sa acrediteze ideea ca este ilegala finantarea publica, ca de aia Curtea de Conturi, etc…, de fapt este extrem de simplu. Legea (daca vrem sa mai citim vreo lege) spune ca trebuie sa NU AI DATORII pentru a primi respectiva finantare. Inainte de a se plange aiurea, managerii respectivelor cluburi ar trebui sa raspunda, simplu si onest, pentru datoriile neplatite.

Vad azi ca un proiect pornit cu surle si trambite, CSM Satu Mare-baschet femini, e pe cale sa se desumfle ca un balon. Citesc AICI ca au conturile blocate, ca exista un executor judecatoresc, etc. Sa fie clar, nu suntem naivi sau prosti, pentru a ajunge la executori, se parcurg o groaza de etape, inclusiv o hotarare judecatoreasca definitiva. Si abia cand ea nu e executata, se apeleaza la executori. Si atunci? Ma intorc la managerii lu’ peste, pe ce isi bazeaza anunturile triumfaliste legate de “proiecte sportive”? Astia din Satu Mare au desfiintat sectii si echipe sportive (handbalul masculin, de exemplu) pentru a canaliza eforturi si resurse materiale pentru un (vad ca) utopic proiect la baschet feminin. Ca sa ce? Sa nu poata plati salarii nici macar in prima luna a “mareului proiect”? Asta dupa ce au adus vedete (care banuiesc ca nu au venit pe salarii de 1,000 de lei)? Care sa constate ce? Ca, de fapt, “imparatul e gol”?

Mai aproape, la “U”. Echipa de handbal feminin se zbate intr-un provizorat aproape de neimaginat acum 6-7 ani. Jucatoarele pleaca, antrenorii la fel, lotul se subtiaza, toata lumea se plange. Intr-un interviu AICI, managerul sectiei de handbal feminin spune ca are un buget de 650,000 de lei. Nu mai mult de 150,000 de euro, adica. Numai ca, ce sa vezi, intr-un raspuns primit la o solicitare de date de la CS “Universitatea”, mi se spune ca CS “U” a cheltuit in 2016, la sectia de handbal femini, suma de…. ati ghicit?… 650,000 de lei. Infima, sigur, dar impresia tuturor era ca suma asta asigura doar logistica (deplasari, cazari, chirii) si ca bugetul este completat de sponsori (ca de aia sunt sponsori) cu sume care asigura in general performanta (salarii, mai ales). Acum eu ce sa inteleg? Ori ca sponsorii nu aduc NIMIC, ori ca “raportarea” lui Vasu e mincinoasa. Ca o fi una, ca e alta, un lucru e clar: management ZERO. Si ne mai cred si prosti. Si unii, si altii.

ucluj

Concluzia celor trei exemple e una singura: nu banii, singuri, fac performanta. Sigur, ei sunt esentiali, acopera necesarul de costuri, DAR daca sunt pe mana unor neaveniti, nu ajuta,, decat, eventual, umplerea unor buzunare. Pentru ca finantarea singura nu rezolva NIMIC. Daca nu este operata de oameni priceputi si onesti.

Imi amintesc ca un manager de la o echipa de fotbal (poate intuiti la cine ma refer), facea 4 schimburi de cauciucuri de iarna intr-un singur sezon rece. Cu 1,000 de lei anvelopa. Macar ala o facea din finantare “privata”. isi fura, cu alte cuvinte, patronul. Ati avea curajul sa pariati ca nu se intampla genul asta de “schimburi de cauciucuri” si cand e vorba de finantare publica? V-as sfatui sa cautati. Surprizele pot fi mari…

#ImpreunaSuntemU

Vasu, dormi?

Gata. Perioada vacantei, a concediilor, a trecut. Trecuta e si perioada de gratie acordata tuturor celor pentru care “U” este doar o intamplare.

Sunt naiv. Cred ca toti cei legati de “Universitatea” inteleg macar esenta. ca nu le ceri tuturor sa rosteasca macar zece nume de mari performeri care au facut cinste si au reprezentat repere in istoria “Universitatii”. Ca daca le-ai cere, ti-ar raspunde “stai sa caut pe Google”. Esenta, filonul ala originar, acele cateva repere fara de care “U” ar fi fost demult istorie.

Pentru suporterii mai patimasi, pentru cei care inteleg esenta lui “Mama te iubesc, dar nu ca pe U” fara sa cada in ipocrizia judecarii ad litteram, exista FORT. Fidelitate Onoare Respect Traditie. Piloni esentiali in existenta “Universitatii”.

Traditia aproape centenara ne identifica prin simbolul “U” si culorile alb-negru. Traditia ne obliga sa le pastram si sa veghem ca ele sa existe. Cata vreme exista “U”.

Se intampla ca azi sa aiba loc doua “evenimente”. Apare pe site-ul clubului informatia ca echipa de volei fete a terminat pe locul trei la un turneu de pregatire in Ungaria. Si tot azi, pe seara, intr-o sala in care se simte inca parfumul de Eurobasket2017, are loc prezentarea lotului pentru sezonul 2017-2018 al echipei de baschet masculin.

Articolul despre fetele de la volei este ilustrat. Ca daca nu era, trecea neobservat. O fotografie de la acel turneu, ca un fel de prezentare. O fotografie socanta. Fetele “Universitatii” cu niste “impecabile” tricouri visinii. Un “U” mic aproape pe umar si gata. Acum, sa ne intelegem. Prosti nu suntem. Culoarea nu e doar o culoare “straina” de traditia “Universitatii”, dar este fix culoarea celor care incearca degeaba “sa puna Clujul pe harta sportiva a Europei”. Cunoastem povestea, nu insist. Pe bune? Doar culoarea aia se gasea la furnizorul de echipament? Daca zic ca, sa vezi coincidenta, echipa asta a fost preluata in vara asta (inclusiv ca naming) de catre o companie care e sponsor (gurile rele spun ca nu numai) la ceilalti, o sa spuneti ca-s carcotas. Ba zic. Ca e straveziu.

volei-fete-860x696

O fi adevarata si in sport ca “cine da banul, comanda muzica”? O fi, dar pana unde? Unde e frontiera intre interes si simbolistica? Uite ca a gasit-o o alta companie clujeana (de mult mai mare calibru) care nu a facut vreun pas in a schimba culorile echipei de baschet masculin. Ba dimpotriva, s-a chinuit ani de zile sa isi legitimeze apartenenta la alb-negrul difinitoriu pentru “U”. Ca puteau si ei, nu-i asa, sa isi imbrace echipa intr-un “impecabil” galben definitoriu. Ca doar dau bani. Si DAU, nu se joaca.

SONY DSC

As vrea sa fiu bine inteles: am acelasi respect pentru NTT Data ca si pentru Banca Transilvania. Ca si-au castigat o notorietate si au construit businessuri solide si remarcabile. Aici nici macar nu e vorba de companii sau persoanele din fruntea lor. Unii pricep, ii intereseaza, altii mai putin spre deloc.

Pe mine ma doare ca cel care este pus sa vegheze ca “U” sa ramana ceea ce este, e in stare de orice compromis. Sau nu? Nu a stiut? Asta e si mai grav. Atunci sa ii spunem. Ca spun surse extrem de credibile ca “Sectiile isi cumpara ce echipament doresc, eu doar il platesc”. Chiar asa? ORICE echipament doresc? Ca maine ne trezim ca si “U” nu mai e “U” ci doar un u mic calare pe o sina. Si Vasu doarme. Ca daca nu era asa, daca isi amintea ca imnul “Slava tie, studentie” are un vers care spune ca “Alb si negru-i steagul nostru”, nu mai dormea in noaptea asta. Dar pe Domnia sa nu il intereseaza. Nici ca o echipa poarta culori ce incita, nici ca unii si altii folosesc pe “U” pentru tot felul de interese comerciale.

A venit toamna. “Toamna vrajbei noastre”. Nu ma bucur deloc ca trebuie sa scriu randurile astea. Poate va veni si vremea sa le spunem pe cele bune. Cand or fi. Pana atunci, #ImpreunaSuntemU.

 

Intamplari in Tara Lapusului

Dupa ce treci Magoaja, te intampina un semn care iti spune “Bun venit in Tara Lapusului”. “Tara” asta are un farmec aparte. Nu doar pentru ca e una din cele patru “tari” care se aduna in minunatul Maramures. De ieri este una din bornele drumului prin istorie al “Universitatii”.

O promovare mica, dintr-o liga minuscula intr-una, totusi, mica? Poate ca asa ar suna pentru un observator neutru. La urma urmei, ce mare performanta ca treci din liga a patra in liga a treia? Pragmatic vorbind asa o fi. Doar ca “U” este altfel. La “U” se traieste frumos. La “U” se traieste din performante de astea “mici”. Mici? Cand niste sute de oameni isi lasa confortul de weekend, isi lasa “micii si gratarele” si trec Magoaja, doar asa, pentru ca joaca U, astea nu mai sunt mici. Turul fusese castigat cu 8-0, returul era doar asa, “ca e musai”. Si pentru lapuseni a fost insa, sunt convins, o borna. Ca nu cred ca se intampla etapa de etapa sa gazduiesti un meci cu 2,000 de spectatori. Dintre ei, coborati de pe Dealul Feleacului, cateva sute bune de “U”isti.

Foto: aceeasi Noemi

Scor? Cartonase? Statistici? Ce conteaza… Vorba unui drag prieten, “ Poate cel mai frumos capitol din istoria modernă a Universității s-a încheiat azi la Tg Lăpuș. Am mai câștigat un oraș de partea noastră! ” Cand vezi bucuria din ochii unor copii lapuseni care au primit in dar cate o esarfa a “Universitatii”, intelegi ca mai presus de nocturne si ligi, frumusetea sportului este data de bucuria de la marginea terenului. Din tribuna sau de la gard. Acolo clocoteste pasiunea si bucuria.

Da, sigur, e o “performanta mica” dupa standarde globaliste. Sunt convins insa ca toti cei care au batut ieri drumul Lapusului judeca dupa alte standarde. Atata vreme cat o fac, sportul traieste. Doamne fereste sa nu mai fie asa !

De-acum intram in “malaxorul national”. A fi mai greu, or incepe alte “episoade”. Daca insa vom reusi sa mai “castigam cate un oras”, va fi precum gandea Hatieganu.

Sunt mandru de fiecare “U”ist care a trecut ieri Magoaja. Si de cei care nu au facut-o. Dar simt in alb-negru.

Multumim, Tg.Lapus! Sunteti “de-ai nostri”. Pentru ca… “U”.

Vremea faptelor la “U”

Au trecut sase luni. De cand “U” s-a ridicat in picioare, s-a scuturat de mizerii si incearca sa paseasca pe propriile picioare. Cine credea ca e floare la ureche, inca o data, s-a inselat. Cu incredere si pasiune insa, lucrurile se pot schimba.

De o gramada de ani la “U” si-au facut mendrele toti neavenitii. Unii prosti, altii misei, unii in cautare de sinecuri, altii in cautare de bani de ciordit. Si au facut-o toti. Au devalizat tot ce se putea. Daca puteau, furau si negrul din “U”.

A inceput, cum spuneam, in august, noul drum al “Universitatii”. Cu Consiliul Local ca detinator al brandului (slava Domnului ca nu-i ca prin alte parti) si cu cele sase Universitati. Se pare ca multi nu au inteles. Cei sapte “piloni” nu au fost si nu pot fi “finantatorii”. Ei sunt si trebuie sa ramana garantii unei constructii sanatoase. Nu CL si Universitatile trebuie sa aduca aportul financiar unei activitati sportive de performanta. Ele pot face, ca gesturi simbolice, ceea ce fac deja: UBB asigura terenurile din Babes, cazari, masa. USAMV asigura transport. Si asa mai departe.

ucluj

FINANTAREA insa nu trebuie sa fie pe umerii fondatorilor. Exista doua parghii ce trebuie sa constituie originea finantarii: suporterii si mediul de afaceri.

Asa cum era de asteptat, primii care s-au “activat” au fost suporterii. “U” Cluj are in momentul asta aproximativ 700 de membri sustinatori. Fiecare dintre ei scot bani din buzunar pentru “U”. Unii, “ocoshi si deontologi” iau in deradere demersul asta. Ca sumele sunt mici, ca-s numai 700 si nu 10,000, ca, vezi Doamne, nu inseamna nimic in economia unui club. Cum sa le spui ca, de fapt, multi-putini, numarul celor inscrisi si sumele respective reprezinta ceea ce unii cauta si nu gasesc (si n-or gasi vreodata): IDENTITATEA. Ca fara aceasta identitate, azi esti si maine nu. Cand la meciurile ligii intai peste jumate din meciuri au sub 1,000 de spectatori, cei 700 care “cotizeaza” la un club de liga a patra inseamna ENORM. Sigur, daca vrei sa ne arati ca esti bun la aritmetica, ne spui ca 700 x 100 = 70,000 de lei, adica mai nimic. Saptezecidemii de lei astia inseamna, in simbolistica lor, infinit mai mult decat milioane evazionate si mereu imprumutate prin liga intai.

Asadar suporterii sunt aici. Cum era si normal, vine intrebarea: si mediul de afaceri? In ultimii 10-15 ani mereu au stat deoparte. ca e Walter, ca se fura, ca-i mizerie, ca seara la 22 se intuneca, etc… Argumente care aveau adevarul lor. Si acum??? Acum care mai sunt argumentele? Aud ca unele “marimi economice” stramba din nas cum ca “e un proiect politic”, ca ei nu se baga, etc. Serios???? Iertata fie-mi intrebarea, dar domniile voastre cand v-ati facut averile si v-ati dezvoltat companiile, nu in acelasi mediu politic ati trait? Nu “mediul politic” v-a dat concesiuni pe terenuri de ati construit (si inca o mai faceti) cartiere si imobile de birouri? Nu “mediul politic” v-a tratat pe la tot felul de zile si baluri? Nu alaturi de “mediul politic” va incuscriti, incumetriti si innasiti? Pana la urma, nu Clujul asta v-a facut mari si tari? Imi vine sa dau niste nume de ipocriti absoluti, dar deoacamdata nu o fac. Deocamdata…

Nu va ingrijorati, “U” nu va disparea, “U” va merge spre varful ierarhiei. Cu sau fara voi. Doar ca, atunci cand va fi sus, sa nu va prind ca sunati dupa gratuitati si vipareala… “U” va sti sa isi recompenseze partenerii. Pe cei care ii sunt alaturi de acum, din liga a patra. Cu care va creste spre Centenar. Atunci si acolo, ati putea fi si voi, potentatii Clujului. Cu o conditie: sa veniti de acum.