Intrebari care “ard”

Chiar daca sunt cam gura sparta, aici, in scris, am incercat sa fiu mai ponderat in exprimare si sa nu dau frau liber tututor vorbelor care imi vin “din prima”.

Cred insa ca de data asta o sa fiu mai “contondent”. Ca eu unul M-AM SATURAT! Poate ca nu doar eu. SPER ca nu doar eu. Imi asum sa fiu “vocea” celor care gandesc ca mine dar tac.

Spune un prieten pe care il pretuiesc: “In an centenar, echipele Clubului “Universitatea” ar trebui sa defileze prin campionate si sa onoreze evenimentul. Cand colo toate se bat la retrogradare“. Nu o puteam spune mai bine.

“Cosmarul Uistilor” e pe cale sa se infaptuiasca. Clubul se duce in jos. De tot. An de an ni se tot spune ca atat se poate, ca nu se poate mai mult, ca “noi suntem pepiniera pentru altii”. Si atunci intreb: DE CE sa fim pepeniera? Ce, suntem ferma Steluta? Pepiniera? Si ce “prducem”? Pepeni? Ceapa? Puieti de salcii plangatoare?

Am spus-o de atatea ori, totul se reduce la managementul clubului. Care este incapabil sa “produca” mai mult. Care nu face nimic si produce nimic. Nu mai reiau idei deja spuse, cu sectii care mai de care mai exotice si mai inexistente in peisajul sportiv, cu o diluare bugetara din care nimeni nu primeste destul, cu o incapacitate endemica de a aduce langa club un partener/parteneri care sa intregeasca un buget considerat insuficient.

De cate ori sa o mai spun ca vizibilitatea e data de echipele de jocuri sportive? Ca degeaba iei medalii la hectar la scrabble, la box feminin sau la fitness, degeaba ne umpli newsfeed-ul retelelor cu multilple cupe si medalii la sporturi si competitii de care au auzit doar cei ce participa, daca echipele de jocuri sunt tinute la limita subzistentei. Stim si de ce. Demult ar fi renuntat la echipe dar, ce sa vezi, astea sunt la sporturi olimpice si prin simpla lor existenta aduc puncte multe in evluarea anuala a Ministerului. Pai da, le tinem doar cat sa existe.

Pentru ca “tortul” sa fie plin de frisca umilintei, aud ca singura echipa care a facut performanta, e in pragul disolutiei. Da, echipa lui Magda Jerebie, a Paulei Misaila, a Aurorei Dragos si a Virginiei Popa, isi va pierde conducerea, antrenorul si, ca atare, sponsorii. Este, cu alte cuvinte, in pragul colapsului. Cred ca e vremea sa nu ne mai ascundem (eu si voi, cititorii) dupa cires si sa o spunem direct: mereu si de catre multi s-a spus ca “asta e echipa lui Alexa” ca un fel de “scuza” penibila pentru neimplicare. Da, stim. Alexa e un tip complicat, buruienos in exprimare uneori, cu bubele lui (care dintre noi nu le are pe ale sale?). Numai ca echipa asta fanion, cea cu 14 titluri nationale nu o duce Alexa in sufrageria proprie, nu o face vector de imagine (cum s-a speculat). Vrem nu vrem, ne place sau nu, a facut dintr-un proiect utopic unul cu realizari. Echipa asta a jucat o finala nationala si o semifinala, asta in doar trei ani. Dupa ce vreo 15 ani de “onesta pastorire” directa a Clubului a fost invizibila si fara importanta in peisajul sportiv. Inteleg multe, pot intelege suparari si revolte la adresa unui limbaj mai colorat, dar, pentru Dumnezeu, este vorba despre “U”. Cum, Doamne, tu ditamai conducator sa iti dai in judecata propriul colaborator, cel care a adus echipei 70% din buget in fiecare din astia trei ani? Cat de mizerabila poate fi o asemenea atitudine? Orice neintelegeri sau certuri or fi, rezolva-le naibii in interesul lui “U”.

“U” Cluj, locul 4, final de sezon 2017-2018.

Cu echipe slabe si manageri nesemnificativi, cu sportivi platiti ca niste amatori, clubul asta e numai bun sa fie o feuda. Cam asa arata din exterior. Nu exista nici un argument, absolut niciunul, ca nu ar fi asa.

Mi s-a spus personal ca sunt asteptat de conducere “sa mi se explice”, Pardon, eu sunt nimeni, nu mie trebuie sa mi se dea explicatii. Ci “prostilor” alora care cred ca “U” este o valoare a orasului, un simborl ce anul viitor ajunge la Centenar. Lor, nu mie, le datoreaza o conducere incremenita in vreme raspunsuri. Alora care platesc bilet. Si alora care nu mai platesc, ca nu mai vin. Scarbiti de halul in care a ajuns Clubul Sportiv “Universitatea”.

Consemnez: volei feminin – locurile 7-10 (din 10); volei masculin – locul 10 (din 12); handbal feminin – locul 10 (din 14); handbal masculin – locul 3 in liga a doua; rugby masculin – locul 6 (din 6); rugby feminin – locul 3 (din 3).

Baschet feminin – locul 2 (din 12) in 2017, locul 4 (din 10) in 2018. Pai no, sa nu ii dam in cap? Nu vedeti ca nu e “in trendul” celorlalte rezultate?

Grav este ca acesta conducere a Clubului pare batuta in cuie. S-a argumentat de multe ori ca “mai mult nu se poate”. Serios? Poate altul poate. Poate altul, cu drag de “U” si cu mai multa stiinta, ar putea! Ce motive, ce interese, ce scopuri exista in a perpetua o stare si un management de mandra minune?

Dragi “U”isti, vine Centenarul. Va place cum arata CS “Universitatea”? Daca nu, e cazul sa intrebe fiecare. Ce facem cu “U”? Ca daca nu, mai ramane doar urarea:

Noapte buna, dragi “U”isti.

 

Advertisements

100,000

Nu sunt “blogger”. Nu sunt un profesionist al scrisului. Imi place doar ca uneori sa impartasesc cu voi, prietenii mei, ceea ce gandesc.

Ceea ce am inceput in noiembrie 2012 a ajuns azi la o borna aniversara. Chiar azi, cand am scris despre “Intoarcerea la adevar”. Chiar azi… Si chiar despre adevar e vorba.

100,000 de citiri. Stiu, nu-s “unici”, nu ma bat in “rating”, nici nu urmaresc asta. Va asigur, dragi prieteni, ca tot ce am scris, de la primul titlu pana la ultimul punct, reprezinta ceea ce gandesc. Nu am fost, nu o sa fiu, niciodata, a cuiva. Ba nu, gresesc. O sa fiu. Prietenul adevarului. Asa cum il percep eu.

Pentru ca… “U”. Va multumesc!

Daca nu am fi “defecti”

Poate ca va suna anacronic. Poate ca lumea e asa pentru ca asta e sensul. Poate ca e mai importanta clipa succesului si secunda aia cu luminile reflectoarelor pe tine decat a construi profund.

Dar, in egala masura, poate ca ne-am pierdut un simt al echilibrului in devenirea fiecaruia. Poate ca am uitat ca sportul construieste si uneste, ca sportul formeaza nu doar campioni dar si oameni.

Dragan Petricevic nu e un om “simplu”. Nu il iubeste toata lumea. Pentru ca e om si, ca orice om, are bune si rele. Ca asa suntem noi, oamenii. Doar ca Dragan are un “talent” de a transmite niste mesaje care ating profund.

E al treilea sezon la Cluj la echipa de baschet feminin a “Universitatii”. Iar echipa incepe sa arate precum e el. Sa sufere cand e de suferit, sa se bucure cand e cazul, sa fie precum degetele unei maini. Pentru Dragan, fiecare meci e inca un pas in a explica ce inseamna, cu adevarat, sportul. Dupa ultimul meci, a transmis un mesaj care e musai sa il vada si sa il inteleaga cat mai multa lume. Zice asa:

Dincolo de rezultatul unui meci, castigat sau pierdut, datoria noastra consta in altceva…in dragostea si bucuria pe care le oferim acestor copii frumosi. Sa termina meciul si fetitele acestea merg acasa, rad sau plang, povestesc intre ele cum Irina a prins mingea, cum Amanda a aruncat, cum Olena a driblat…acest lucru este inestimabil. Ca am castigat meciul sau l-am pierdut…asta se uita repede, dar bucuria lor nu se poate uita.
Asta inseamna “U” Cluj-Napoca baschet feminim si asta ramane cel putin in memoria mea pentru totdeuna. Restul sunt doar niste cifre pe tabela, niste numere in clasament” E vorba de fetitele din fotografia de mai jos, prezente meci de meci in tribuna.

Mesajul asta imi aminteste de toti prietenii pe care ii vad in tribune. Azi ca si acum 20-30 de ani. In sala, candva aplaudand echipa in care juca Magda si Paula si Tunde si Aurora. Tot in sala, azi, alaturi de Leslie si Misu si Aida si Olena si copila asta senzationala care e Irina Parau. Sau la stadion, candva bucurandu-se de loviturile libere magice ale lui Tim Campeanu, de “rautatea” aia caineasca a lui Ciocan sau unduirile lui Suciu, si tot acolo, pe stadion, si azi, bucurandu-se de Goga, de Micas sau de Tavi Abrudan. Pentru ca ei, suporterii, sunt partea aia uneori invizibila a sportului fara de care totul ar fi degeaba.

Daca nu am fi “defecti”, am vedea ca frumusetea sportului sta in simbioza sportiv-suporter. Cand suporterul se transforma intr-un simplu spectator, simbioza dispare si sportul nu mai e decat o alta forma de manipulare colectiva. Si nu stiu daca asta e calea.

Daca nu am fi, uneori, “defecti”, am lasa deoparte orgolii si vorbe grele si am fi acolo, in sala sau pe stadion, pentru ca cei cu “U” pe piept sa simta ca toate eforturile lor creaza simbioza de care vorbeam. Inca nu e tarziu sa “ne reparam”.

Vasu, dormi?

Gata. Perioada vacantei, a concediilor, a trecut. Trecuta e si perioada de gratie acordata tuturor celor pentru care “U” este doar o intamplare.

Sunt naiv. Cred ca toti cei legati de “Universitatea” inteleg macar esenta. ca nu le ceri tuturor sa rosteasca macar zece nume de mari performeri care au facut cinste si au reprezentat repere in istoria “Universitatii”. Ca daca le-ai cere, ti-ar raspunde “stai sa caut pe Google”. Esenta, filonul ala originar, acele cateva repere fara de care “U” ar fi fost demult istorie.

Pentru suporterii mai patimasi, pentru cei care inteleg esenta lui “Mama te iubesc, dar nu ca pe U” fara sa cada in ipocrizia judecarii ad litteram, exista FORT. Fidelitate Onoare Respect Traditie. Piloni esentiali in existenta “Universitatii”.

Traditia aproape centenara ne identifica prin simbolul “U” si culorile alb-negru. Traditia ne obliga sa le pastram si sa veghem ca ele sa existe. Cata vreme exista “U”.

Se intampla ca azi sa aiba loc doua “evenimente”. Apare pe site-ul clubului informatia ca echipa de volei fete a terminat pe locul trei la un turneu de pregatire in Ungaria. Si tot azi, pe seara, intr-o sala in care se simte inca parfumul de Eurobasket2017, are loc prezentarea lotului pentru sezonul 2017-2018 al echipei de baschet masculin.

Articolul despre fetele de la volei este ilustrat. Ca daca nu era, trecea neobservat. O fotografie de la acel turneu, ca un fel de prezentare. O fotografie socanta. Fetele “Universitatii” cu niste “impecabile” tricouri visinii. Un “U” mic aproape pe umar si gata. Acum, sa ne intelegem. Prosti nu suntem. Culoarea nu e doar o culoare “straina” de traditia “Universitatii”, dar este fix culoarea celor care incearca degeaba “sa puna Clujul pe harta sportiva a Europei”. Cunoastem povestea, nu insist. Pe bune? Doar culoarea aia se gasea la furnizorul de echipament? Daca zic ca, sa vezi coincidenta, echipa asta a fost preluata in vara asta (inclusiv ca naming) de catre o companie care e sponsor (gurile rele spun ca nu numai) la ceilalti, o sa spuneti ca-s carcotas. Ba zic. Ca e straveziu.

volei-fete-860x696

O fi adevarata si in sport ca “cine da banul, comanda muzica”? O fi, dar pana unde? Unde e frontiera intre interes si simbolistica? Uite ca a gasit-o o alta companie clujeana (de mult mai mare calibru) care nu a facut vreun pas in a schimba culorile echipei de baschet masculin. Ba dimpotriva, s-a chinuit ani de zile sa isi legitimeze apartenenta la alb-negrul difinitoriu pentru “U”. Ca puteau si ei, nu-i asa, sa isi imbrace echipa intr-un “impecabil” galben definitoriu. Ca doar dau bani. Si DAU, nu se joaca.

SONY DSC

As vrea sa fiu bine inteles: am acelasi respect pentru NTT Data ca si pentru Banca Transilvania. Ca si-au castigat o notorietate si au construit businessuri solide si remarcabile. Aici nici macar nu e vorba de companii sau persoanele din fruntea lor. Unii pricep, ii intereseaza, altii mai putin spre deloc.

Pe mine ma doare ca cel care este pus sa vegheze ca “U” sa ramana ceea ce este, e in stare de orice compromis. Sau nu? Nu a stiut? Asta e si mai grav. Atunci sa ii spunem. Ca spun surse extrem de credibile ca “Sectiile isi cumpara ce echipament doresc, eu doar il platesc”. Chiar asa? ORICE echipament doresc? Ca maine ne trezim ca si “U” nu mai e “U” ci doar un u mic calare pe o sina. Si Vasu doarme. Ca daca nu era asa, daca isi amintea ca imnul “Slava tie, studentie” are un vers care spune ca “Alb si negru-i steagul nostru”, nu mai dormea in noaptea asta. Dar pe Domnia sa nu il intereseaza. Nici ca o echipa poarta culori ce incita, nici ca unii si altii folosesc pe “U” pentru tot felul de interese comerciale.

A venit toamna. “Toamna vrajbei noastre”. Nu ma bucur deloc ca trebuie sa scriu randurile astea. Poate va veni si vremea sa le spunem pe cele bune. Cand or fi. Pana atunci, #ImpreunaSuntemU.

 

Asta e “Universitatea”

Initial am vrut sa intitulez aceste ganduri “Intalnirea cu istoria”. Apoi am realizat. Ca ceea ce s-a petrecut in seara de sambata la stadionul ce poarta, indiferent de ce e oficial, numele bunului sau prieten si tovaras de “batalie” Mircea Luca, a fost o lectie oferita noua de un DOMN. Nu voi inceta sa il numesc asa, pentru ca Nicolae Szoboszlay insusi, prin tinuta intelectuala si morala este definitia vie a DOMNULUI. 

Am vazut in seara asta, dragii mei “U”isti, ca se poate si asa. Am ascultat impreuna, un discurs impecabil al celui ce detine fraiele sportive ale “Universitatii”. Cum putea altfel Ioan Ovidiu Sabau sa vorbeasca, daca a fost “slefuit” nu doar sportiv cat si uman de cel care a fost figura centrala a intalnirii de suflet de sambata. Nicolae Szoboszlay l-a primit in casa pe tanarul Sabau, navetistul din Valea Florilor, copilul ce avea sa devina fotbalistul respectat de o intreaga Europa. A fost ca un gest simbolic, casa mesterului Szoboszlay fiind, de fapt, acea “Universitatea” pe care a cunoscut-o si indragit-o si despre care spune ca i-a marcat existenta. Cuvintele lui Sabau sunt dovada, daca mai era nevoie, ca, intr-o lume a kitsch-ului si stralucirii false de nocturna, intr-o lume in care multi “fotbalisti” intreaba mai intai “cat imi dai?” inainte de a oferi macar cinci minute de devotament, “Universitatea” se poate recladi frumos si “altfel”. Vazandu-l si ascultandu-l pe Nelutu Sabau, mi-am amintit de vorbele aceluiasi Szoboszlay: “Universitatea a avut intotdeauna conducatori adevarati. Chiar daca nu erau mari specialisti in fotbal, stiau sa creeze acea atmosfera de familie, de iti era rusine sa nu dai totul“. In ultima vreme, poate tocmai asta a lipsit. Printre multe altele. Prestanta si eleganta (fizica si in exprimare) a managerului sportiv al “Universitatii” ne da sperante ca “U” poate reveni acel club care l-a vrajit pe adolescentul din echipa Aiudului. 

Discurs demn de "Universitatea Cluj"

Discurs demn de “Universitatea Cluj”

Cartea lansata sambata este o pledoarie pentru bun simt. Pentu onestitate. Pentru corectitudine. Asa cum a fost, de altfel, toata viata venerabilului Szoboszlay.

Confesiunile unui DOMN

Confesiunile unui DOMN

Nu pot sa inchei pana nu spun ceva. In discursul sau, cuprins de emotie cum nu l-am mai vazut niciodata parca, Nicolae Szoboszlay nu a “uitat” sa fie caustic si sa spuna lucrurilor pe nume. “Personajele” pomenite de dansul, (unul care si-a schimbat buletinul si celalalt alungat din propriul oras – cum plastic i-a descris), au facut poate cel mai josnic gest dintre toate gesturile si tot dispretul cu care au “carmuit” vremelnic “Universitatea”. Au indepartat fara macar sa spuna un “multumesc” simplu, unul din reperele morale si de conduita ale lui “U”. Sa ne ierti, Nicolae Szoboszlay, ca atunci am tacut. Multi nu am stiut. Unii nu au avut curajul. Domnia ta ai trecut insa peste acest episod si ai ramas acelasi “U”ist cu sange alb-negru. A fost, poate, inca o demonstratie ca dragostea infiripata in anii bejeniei sibiene nu poate fi rasturnata de nici un vremelnic.

Cititi, asadar cartea “Nicolae Szoboszlay – Ultimul cavaler al fotbalului romantic”. Daca nu v-ati indragostit definitiv de “U”, dupa aceasta lectura cu siguranta o veti face!

Confesiunile unui DOMN

Am onoarea sa il cunosc pe Nicolae Szoboszlay de ceva vreme. Este un “personaj”. Total atipic zilelor si epocii pe care le traim.

Daca ai privilegiul de a-i vizita casa, o sa ramai uimit. Un om care a batut 90 de ani locuieste in “buricul targului” intr-o casa ca un bibelou de epoca. Curata, impecabila si respirand aer de boem.

Daca ai intalnire cu Domnia sa, fa bine si fi punctual. Pentru ca Lay-bacsi este intotdeauna la locul intalnirii cu minim 5-10 minute inainte de ora stabilita. Asa a fost educat.

Orice discutie cu Domnia sa este ca o carte de istorie. Vorbeste de personaje din fotbalul romanesc (si nu numai), pe care nu doar ca nu le-am vazut jucand, dar nici nu le-am prins in viata. Iar el, seniorul, le-a fost partener de competitie. Tony Dascalu, Sever Coracu, Doctorul Luca, Ioanovici, dar si Baratki, Petschovschi, Ozon, Pisti Kovacs, nume din galeria personalitatilor sportului romanesc. In ultimii cativa ani facem, anual, impreuna, un drum aproape sacru. Pentru ca, la 91 de ani, nu concepe sa nu cinsteasca memoria parintilor sai, ducand o floare la mormantul lor de la Orastie.

Omul plecat din Orastia natala, trecut pe la Aiud si indragostit pentru totdeauna de alb-negrul “Universitatii”, se confeseaza in volumul autobiografic “Ultimul cavaler al fotbalului romantic”. Lansarea cartii va avea loc sambata, 26 noiembrie, orele 17,00 la sala de conferinte a Stadionului ce pe veci va purta numele altui romantic al “Universitatii”, Dr. Mircea Luca. daca nu l-ati auzit niciodata povestind, sa nu ratati momentul. Pentru ca acest om al fotbalului adevarat are multe de spus. Si o spune cu o vitalitate si consecventa pe care o gasesti tot mai rar in lumea “moderna”.

szoboszlay-lansare-carte

O fericita coincidenta (sau poate e vrerea cuiva) face ca aceasta intalnire cu DOMNUL Nicolae Szoboszlay sa aiba loc in saptamana in care “Universitatea” implineste 97 de ani. Ce cadou mai potrivit  pentru toti “U”istii decat aceasta intalnire cu ultima “istorie vie”?

Viata asta tin cu “U” !

Impreuna suntem “U”

Nu stiu daca tata va putea sa vina la meciuri, iar eu sunt in Germania, dar vrem sa fim membri sustinatori al “Universitatii”. Ma ajuti?“. Mesajul asta vine de departe de tara. Din alt colt de lume, din Canada, Nick Carabas cauta “pile” sa fie cat mai rapid membru. Ca el, multi.

Suntem intr-o etapa a primenirii. Ne-am asumat un restart despre care nu stiam multe. Stiam insa, ca, atata vreme cat exista “U”isti, va exista si “U”. Acum patru ani, pe o scena, inconjurat de copiii de la Centru de Copii, un mare “U”ist a spus ceva memorabil: “Cand ultimul om va parasi Pamantul, o va face strigand Haide U !“.

FC Universitatea Cluj a demarat actiunea de inscriere a membrilor sustinatori. A fost un semnal mult asteptat. Si s-au strans din nou “U”istii. In mai putin de 10 zile, “U” s-a “imbogatit” cu peste 350 de membri. Multi din cei ce suntem in tribuna meci de meci, sau umar langa umar in deplasari, ne-am “acontat” deja aceasta onoare. Ca intotdeauna, “falanga activa” a raspuns cu promptitudine.

impreunasuntemu

Mesajul de azi e adresat “multimii mute”. Ati spus, chiar daca nu prin cuvinte, ca “U” este in sufletul vostru. Pana acum, conjuncturi potrivnice v-au tinut departe si tacuti.

Acum A VENIT VREMEA ! Veniti langa noi, veniti langa “U”. E TIMPUL !

Amanunte despre campanie si despre modalitatea de a deveni membru sustinator al Universitatii, gasiti AICI.

Eu sunt “U”member #23. VOI ?

Doua clase….degeaba

Plec de la premiza ca nu toti oamenii au studii inalte. Plec, de asemenea, de la gandul ca, de multe ori, suporterii (mai ales cei ai echipelor de fotbal) mai calca si in strachini. Resping cu toata puterea catalogarea intregului dupa unele comportamente, regretabile, ale unor indivizi. Nu o sa fiu avocatul nimanui.

Cu toate astea, si nu o spun intaia data, felul in care autoritatea statului se manifesta, este, uneori, de tot rasul. Stiu, e nevoie de reguli, e nevoie de ordine, e nevoie de un minim respect pentru convietuire. Sunt, in general, reguli pe care le inveti in cei sapte ani de acasa. Poate tocmai pentru ca nu ii au, unii (acei indivizi pomeniti mai sus) au comportamente inadecvate.

Introducerea asta isi are rostul ei. Pentru ca nu as vrea ca textul asta sa fie indemn la anarhie. Ca nu e. Numai ca, uneori, excesul asta de reguli si aplicarea in litera si nu in spirit face ca o regula sau o situatie sa degenereze. Iar felul in care Brigada Mobila de Jandarmi Cluj intelege sa isi faca datoria de “garant” al ordinii e exemplul perfect de “asa nu”.

Faptele sunt multe. Ca suporteri ai “Universitatii” i-am intalnit pe jandarmi peste tot in tara. Si trebuie sa o spun tare si raspicat: absolut nicaieri in tara asta nu am gasit un “modus operandi” precum cel al Jandarmeriei Cluj. Poate doar la Medias, ca poate or fi frati cu cei clujeni. In rest, o atitudine toleranta, in care oamenii si-au facut datoria si atat. iar la sfarsit, de cele mai multe ori, spuneau ca au crezut ca dau de dracu’ cu suporterii lui “U” dar au constatat ca suntem oameni normali. Numa’ pentru jandarmii clujeni suntem, se pare, o “specie”. Cum dracu’ sa gandesti altfel cand vezi un aemenea “Proces Verbal” ca cel de mai jos:

jandarmerie

No hai sa incercam sa traducem. Incercare grea, ca mersul la scoala cred ca nu a fost punctul forte al numitului Plutonier adjutant sef Rus Marian (cred ca am reusit sa descifrez corect). Spune in procesul asta verbal ca cel contravenient a comis, sper ca am reusit sa descifrez bine hieroglifele) “in timp ce se afla in parcarea de la Polus Center, ..(indescifrabil).. impreuna cu suporterii Universitatii Cluj care urmau sa faca deplasarea la meciul de fotbal dintre echipele Somesul Gilau si “U” Cluj, a consumat bauturi alcoolice, respectiv bere “Ursus”…” Sigur, nu ne spune daca era sticla, doza sau draft. Si nu spune, de asemenea, daca era bruna sau blonda. Asa ca nu ii stim preferintele “contravenientului”.

No, si pentru aceasta infractiune grosolana, adjutantul asta sef ii da 100 de lei amenda pe baza art. 2 aliniat 23 din Legea 61/1991. Acuma, sigur, aliniatul ala se refera la drumuri publice, stadioane, mijloace de transport, gari si autogari. Parcarea aia nu stiu cat e de publica. Ca e a Polus Center, nu a “Casei de cultura a sindicatelor V I Lenin”. Dar sa trecem peste “amanuntul” asta nesemnificativ. Va dati insa seama de ridicolul si penibilul situatiei????? Ca sa isi incununeze opera, pentru o asemenea “crima”, ii mai da si “interdictia accesului la toate meciurile de fotbal pe durata de 6 luni“, conform Legii 4/2008. Bineinteles, procesul asta verbal e “intocmit in lipsa” pe baza “fotografiilor si filmarilor de la fata locului

Penibilul si ridicolul adus la stadiu de arta de Brigada Mobila de Jandarmi Cluj !!! Io numa’ intreb, ca un prost, daca omu’ ala ar fi baut bere “Ciucas” sau “Tuborg”? Poate ca nu patea nimic…. Sau daca dupa ce a baut berea aia s-a dus la film la Cinema City? Ca nu ne spune nimeni ca s-a dus la meci…. Dar daca “…impreuna cu suporterii…. a consumat….”, de ce nu au fost amendati si “suporterii”? Ca dupa cum inteleg din exprimarea gratioasa, el nu era suporter….

Lasand gluma la o parte, asta e doar o mostra. Si constat, cumva cu amuzament amar, ca nici macar in liga a patra nu ne slabesc. Stiuuuuu, aia de sunteti “mai catolici decat papa”, stiuuuu, “legea se respecta no matter what”…. Numai ca, fara suparare, asta nu e aplicarea legii ci UN ABUZ. Nu e nici macar singurul… Ca mai nou constat ca domnii astia nu au alte preocupari decat sa “monitorizeze” tot ce misca la “U”. Nu ca ar fi rau daca ar face-o profesionist si ar aplica un principiu banal si simplu: intai previi si apoi “lovesti”. Da’ no, lor le place doar sa “loveasca”. Or fi invatati de sefi…. or face-o din instinct, din spirit de turma…. cine sa ii mai inteleaga?

Stati sa vedeti, ca vineri 28 octombrie, la 18,30, se joaca “U” – Sepsi SIC la baschet feminin. Meci “incarcat”. Asa ca, pregatiti-va… Urmeaza inca un “episod” din peripetiile suporterului “U”ist. “Protagonistii” vor fi din nou subalternii celui ce scrie in CV ca a absolvit “Scoala de ofiteri Arma: Jandarmerie” in 1983, desi, evident, in anul ala scoala aia era “banala” scoala de ofiteri de securitate de la Baneasa….

Eu nu o sa fiu cel care sa indemn la incalcarea legii. Doar ca legea aia, schioapa si tampita, mai trebuie aplicata si inteligent. Adica in spirit, nu doar in litera. Mai ales in spirit, ca vorbim de suporteri, nu de animale…. Iar pasiunea si dragostea lor pastreaza un licar de interes intr-un fenomen dominat de stadioane goale si sate cu pretentii de metropole fotbalistice…

La inceput de dr”U”m

De ani de zile, suporterii “Universitatii” clamau o realitate pe care, se parea, doar ei o vedeau. “U” vine de la “Universitate”. De-a lungul istoriei sale, “U” a fost “pastorita” (moral si nu numai) de mairi universitari clujeni. Nu si in ultimele doua decenii. “Universitatea” parca s-a lepadat de o ruda saraca. Si, desi vorbim despre fotbal, atitudinea asta s-a manifestat asupra intregului sport in alb-negru. Suporterii au cerut mereu, in virtutea adevarului istoric, implicarea mediului universitar. Incepand cu UBB, pilonul principal al universitatilor clujene.

Ei bine, se pare ca se va intampla din nou. Mai de nevoie, mai impinse de la spate, universitatile clujene par ca dupa 25 de ani au inteles mesajul. Intre timp lumea s-a schimbat. Si lumea universitara, si lumea sportului. Se discuta acum mai mult de bugete, performante, marketing, decat de apartenenta, dragoste de culori, implicare afectiva. Nu imi place neaparat, dar e un dat si trebuie sa ne obisnuim cu asta.

Ma gandeam, zilele astea, mai ales in lumina realitatilor anului 2016, ce ar trebui sa faca, in constructia asta, Universitatile. Desigur, un prim raspuns e simplu de dat: fara un efort financiar deosebit, Universitatile clujene dispun de o logistica ce ar face invidioasa orice grupare sportiva. De la noi si de aiurea. Parcul Babes, cu terenurile sale, baza ideala de pregatire si antrenament, Caminul Sport XXI sau alte facilitati de cazare, masa, vitaminizare, colaborare cu kinetoterapeutii si preparatorii FEFS, toate astea sunt elemente logistice care asigura un climat de pregatire si scuteste un club de eforturi financiare care nu sunt de neglijat. Asta e partea simpla si realizabila imediat.

ucluj

Ce vreau eu insa de la UBB, UT, USAMV, UMF si celelalte universitati este implicarea in reconstructia spiritului. Da, stiu, suntem in 2016, dar nu e deloc anacronic. I-as spune, daca vreti, un “marketing social”. Clujul trebuie sa fie, din nou, constient de comoara pe care o are. Masa de studenti e una din tinte. Va amintiti ce spuneau cei de acum 30-40 de ani? Ca multi veneau la studii la Cluj stiind de la parinti sau rude, care la randul lor au studiat aici, despre “U”. Si plecau in tara, dupa 4-5 ani de studii, cu “U” in suflet. Asta e una din pierderile grele suferite. Asta e unul din obiectivele pe care trebuie sa si le asume Universitatile clujene. Nu e usor, nu e de azi pe maine, dar dispun de destula stiinta pentru a reusi. Tribuna, masa de spectatori, este esenta sportului. Nimeni nu e interesat de o echipa campioana mondiala care joaca cu tribune goale. Toata lumea e fascinata de spectacol, de spectatori, de atasament si bucurie.

Sa nu uitam, de asemenea, ca Universitatile isi trag masa de “subiecti” din scoli. Cu eforturi care nu sunt atat de mari pe cat s-ar crede, trebuie sa creeze o emulatie catre “U” dinspre sportul scolar. Le fac provocarea de a incerca sa puna sub simbolul lui “U” competitii scolare. Nu e greu. Trebuie doar sa inteleaga importanta acestei miscari. Au scoala de marketing, ce e asa greu sa gandesti o bursa “Zoltan Ivansuc” sau una “Dan Anca”? Poate UMF isi va aminti de doctorul Mircea Luca si va construi o competitie dedicata acestuia. Poate ca, de ce nu, universitatile ar oferi cateva burse de studiu unor suporteri. Ca ii vrem educati. Si noi, si ei…..

Asta e ceea ce eu imi doresc de la Universitati. Asta a fost si este menirea lor in acest proiect. Pe langa logistica amintita mai sus, aici vad eu rolul lor esential in revigorarea spiritului “Universitatii”. Lucrati pentru “U” si “U” va va rasplati. Lasati aranjamentele financiare pentru acei parteneri care vor veni, natural, langa performanta. Lasati latura sportiva, lasati fotbalul in sine pe mana celor care se pricep. A profesionistilor. Ati intrat intr-un proiect comunitar care poate fi unic in Romania. Se apropie centenarul. Poate ca va veni dinspre ceruri intrebarea doctorului Hatieganu: “Ce ati facut cu U”?. Realizati oare cata bucurie i-ar produce raspunsul vostru: “U e bine. Pentru ca e….U”

Viata asta tin cu “U”!

Blondul MACICASAN si “capodopera” sa

Un fotbalist roman se lua in gura cu un ziarist. Pardon, uitasem ghilimelele. Nu la fotbalist si nici la gura…. Ii zicea “Blondule….. “… sinumaistiuce. Asta, purtatorul de ghilimele, il facuse nustiucum pe fotbalist. Pe care il cheama Tucudean. Acuma nu o fi Tucudean vreun frate cu Ronaldo, dar ce e ghilimelistul blond e …. O sa vedem noi ce e.

Asadar, scrie nenea asta azi, pentru http://www.liga2.ro (de fapt Prosport) un articol despre situatia de la “U”. Articolul e datat 27 iulie/ora 18,01. Este AICI Ne spune personajul blond, vietuitor prin studiourile LookTV ca totul e “in aer”. Ca noul proiect “nu poate demara decât după ce societatea lui Florian Walter îşi va da acceptul“. Sa mori tu….. Asa ai inteles? Concluzia asta hazlie m-a facut sa citesc mai departe, altfel nu imi pierdeam vremea cu ineptiile scrise de tovarasul asta.

"Biblia" si sapca fiecarui "U"ist

“Biblia” si sapca fiecarui “U”ist

Ce mai aflu? Ca “acuma vineri” a vorbit nenea Boc cu rectorul de la USAMV sa isi dea acordul ca era “ultima facultate” care nu si-l daduse. Ma absolvent de UBB, ma papusa gonflabila, USAMV este ditamai Universitatea. “Facultate” e ceva ce ai terminat tu dintr-o regretabila eroare.

De fapt, ghilimelistul citeaza ce “a spus astazi, la Realitatea fm, primarul Emil Boc.” Numa ca citeaza aiurea, interviul la care face referire ca ar fi de astazi e undeva la inceputul lui iulie. Rogu-va, aveti rabdarea sa cititi articolul intreg (din linkul de mai sus) ca mie mi se apleaca sa mai pun aici citate. Numa’ ca n-oi putea sa nu il intreb pe purtatorul de ghilimele, pe “ziaristul” Vlad Macicasan daca stie sa foloseasca o cautare simpla pe site-ul primariei. Acolo, asa cum sunt toate, gaseste HCL 40d/6.07.2016 care consfinteste infiintarea noi asociatii care va duce mai departe (speram ca fara personagii walteriene, dar despre asta altadata) simbolul “U”. Gaseste acolo blondul ghilimelist si Hotararea de Consiliu Local (auzi ma? exista HCL, nu cum spui tu azi ca “va fi un proiect pe ordinea de zi“), Actul de constituire si Statutul, tot ce i-ar trebui ca sa inteleaga. Datat 6 iulie 2016. No, dar el, saracu’ de unde sa stie? Ca la ei la Look li s-o fi taiat netul.

“U”istilor mei dragi le spun doar atat: nu puneti botul la scriiturile de vacanta ale unuia batut de soarta. Lucrurile sunt pe fagasul cel bun, incet-incet, poate prea ardeleneste (dar mai bine asa, masurand de 10 ori si taind o data), in luna august toate vor fi asezate. Personagiului asta rupt de lume, caricatura de refugiat tocmai aterizat in Europa civilizata, ii spun ca daca va dori vreodata (indoi-m-as, totusi) sa scrie ceva real, onest, sa intrebe. Ca nu costa. Inca…..

Si acuma, la final, o sugestie pentru UBB: inteleg ca numitul Vlad Macicasan este absolvent al Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii a UBB. Onor conducere, faceti, rogu-va, un audit, o evaluare, ceva la facultatea asta. Cum poate, Doamne, sa fie absolvent un asemenea “ziarist”???

Viata asta tin cu “U”