Inainte, “U”isti!

Scriu la cald. Dupa un meci retur castigat. Unii ar spune ca degeaba. Ii contrazic. Nici o victorie nu e degeaba. Inseamna ca la ora acelui meci ai fost mai bun decat adversarul. Macar atat.

S-a terminat un sezon greu. Cu multe. Cu rele? Da, uneori. Cu bune? Intotdeauna. Pentru ca “U” inseamna cu totul altceva decat sabloanele despre performanta in sport. Care, sigur, e binevenita, e de dorit, da nu inseamna totul. Stiti de ce? Pentru ca, de exemplu, “U” se identifica aproape ombilical cu Parcul Babes. Parc ce a fost construit de ilustrul Iuliu Hatieganu in memoria fiului sau si oferit sportivilor “Universitatii” si Clujului intreg. Pentru ca Doctorul Mircea Luca nu a fost niciodata campion national in statistici, dar a fost si va ramane un mare campion in memoria afectiva a Clujului. “Universitatea” are atatea povesti frumoase ca ar trebui mii de pagini sa le cuprinzi. Si nu le-ai termina

Daca nu era “presiunea” afectiva si emotionala a Centenarului, as fi fost primul care sa imi doresc moderatie si o constructie lina si sanatoasa, nu un “expres” de promovari consecutive. Si da, ar fi fost frumos sa fie asa, de Centenar. S-a incercat si am fost aproape. Nu ne-a “iesit”. Poate si pentru ca la “U” caile si evolutia sunt total atipice. Sa va amintesc doar felul in care am ajuns sa castigam, in 1965, Cupa Romaniei. Putini stiu ca in semifinala am terminat la o egalitate perfecta cu Progresul. Iar criteriul departajarii a fost “echipa mai tanara”. Ei bine, “U” a fost aceea, la o diferenta de vreo…. doua luni si jumatate. Fara acea aliniere astrala, fara inspiratia care, poate, a introdus in teren un jucator mai tanar, nu mai vorbeam de iconicul an 1965. Tipic “U”!

Ce vreau sa spun… Gata, s-a incheiat. A fost frumos. Si va mai fi. E musai! Pentru ca acum aproape trei ani, in iulie 2016, eram pe nicaieri. Eram morti! Sansele de a exista scadeau cu fiecare zi. Asa ca, privind acum inapoi spre sezonul incheiat, sa ne bucuram ca, iata, in nici trei ani, de la nimic am ajuns la portile Ligii Intai. Si, mai presus de orice, in anul asta am castigat asta:

foto: Ioana Ceuca

Ne odihnim, respiram, si apoi o luam de la capat. Fiecare experienta (buna sau rea) a sezonului incheiat trebuie sa ne faca mai puternici si mai tari. Daca nu am “murit” in 2016 este pentru ca soarta “Universitatii” este sa fie eterna. Asa ca, inainte, “U”isti!

Advertisements

Va amintiti de “triunghiul” Branesti-Urziceni-Navodari?

Nu, nu o sa vorbesc despre meciul de ieri. Inca nu. Trairile, emotiile, starile sunt inca prea vii, puternice si contradictorii.

Nu despre asta as vrea sa va vorbesc, desi gandurile de acolo vin, de la un meci care poate fi judecat in toate felurile. Sportiv si non-sportiv.

Va amintiti despre Victoria Branesti? A “dansat” un sezon. Va mai amintiti de Sageata Navodari? Acelasi “dans”, alt sezon. Tot unul. Va aminti de Unirea Urziceni? Aici a fost mai “bine”. Au bagat bani, au traficat puncte, au castigat un titlu. Au castigat apoi o tona de bani de la UEFA, i-a “privatizat”, si dus a fost. Cresc buruienile in stadionul Unirea (daca o mai fi ceva de capul lui). Nici una nu mai exista.

Ce vreau sa zic… Daca te plimbi prin Arad, o sa vezi in multe locuri fanioane cu UTA. Daca mergi la Timisoara, e plin de “polisti” adevarati. La Brasov, o mana de copii frumosi tin cu dintii de “Steagu” lor. Ala a lui Adamache si Pescaru. Clujul tocmai a dovedit ca un meci de liga a doua (ca pana la urma asta a fost) e mult mai important pentru comunitate (cam de doua ori) decat un meci in care se decerneaza un titlu de campioana. Pentru ca e “U”. Dinamovistii, daca isi vad echipa de fotbal in ruina, is canalizeaza energiile in sala de handbal. Unde joaca cu adevarat Dinamo. Exemple mai sunt, nu pot si nu vreau sa fac o statistica completa.

foto: Ioana Ceuca

Ce au astea de mai sus cu “triunghiul” din titlu? Nimic, absolut nimic. Pentru ca UTA, Poli, Steagul si “U” s-a vorbit si se va vorbi de acum incolo, au starnit si vpr descatusa energii, despre “triunghiul” ala ar trebui sa se vorbeasca ca despre “asa nu”. Stiti ceva? Daca, de exemplu, despre FC Voluntari se va vorbi, peste 60 de ani, la fel cum se vorbeste despre “U” sau UTA sau Poli, daca va trezi aceleasi energii, daca va crea generatii dupa generatii de “voluntaristi”, o sa ii adaug in lista. Desi n-oi mai fi eu pe vremea aia, se va gasi cine… Dar tare mi-e frica sa nu vorbim aici de un alt triunghi. Adaugati oricare alte doua echipe din “varful” ligii intai si ati mai creat un “triunghi”.

Vorbim despre “performanta sportiva”, despre “criteriul” sportiv ca despre judecatorul suprem al ierarhiilor si valorilor. Uitam (sa nu vrem sa stim) ca sportul este pentru suporteri, nu pentru a deveni “masini de facut bani”, nu pentru a crea “false notorietati”, nu pentru a hrani orgolii marunte ale unor primari care uita ca nu le e asfaltat drumul si au scoala cu buda in fundul curtii, dar “baaa, jucam in Liga Intai, baaaa”. Va amintiti de episodul celebrarii Cupei castigate de Voluntari? Cu mici, bere si manele, “pe persoana privata”, intr-un colt sordid de Ilfov? Cupa aia, castigata candva de Petschovsky, Dridea, Dan Anca sau Ivansuc. Aceeasi Cupa, “scaldata” in manele si bere la pet…

Meciul de ieri, asistenta uluitoare (pentru unii) a dovedit ca lumea are nevoie de simboluri. Daca juca ASU Poli un baraj de promovare, sau UTA, sau Petrolul, sunt convins ca era aceeasi efervescenta. Ieri a fost dovada ca, de fapt, lumea nu a uitat sa se bucure de traditie. Si sa o vrea transmisa mai departe. Si “primeste” surogate burleno-iorgulestine, se amageste ca “traim frumos”, cand, de fapt e doar o mizerabila cloaca.

Nu stiu daca “predic in pustiu”, dar sunt absolut convins ca asa gandesc cei multi. Nu toti, ca de aia a putut ajunge “la putere” starea asta manelizata. Doar ca, naivul din mine, crede ca momente ca cel de ieri cladesc. Pun cate un pic la fundatia revenirii. Cand o fi asta? Poate n-om mai fi noi, dar macar de dragul astora mici, macar de dragul viitorului lor, “constructia” asta nu se poate opri. Si nu se va opri.

PS: Orice aluzie la situatia grotesca a unei “constructii” de chirpici numita Academica Clinceni nu este deloc intamplatoare!

#ViataAstaTinCuU

Un meci din istoria Centenara

Nu o sa va vorbesc despre meciul de maine. Ca e doar un meci. O sa ma feresc de epitete precum “capital”, “esential”, etc. Este doar un meci.

Capital a fost meciul din 1945 cu Vasas. Capitale au fost meciurile din turneul european al lui “U” din anul 1923, capitale si definitorii au fost meciurile jucate la Sibiu cand “U” a ales calea onoarei. Cel de maine e un meci in istoria centenara a “Universitatii”.

Maine e important altceva. Maine e important ca ne vom strange cu mic cu mare pe Eroilor. Important e ca pana in seara asta s-au cumparat 15,000 de bilete. Ca maine, pe stadion, vor sta umar langa umar tata si fiu, mama si fiica, alaturi de bunicii lor. Ca vom fi acolo. Pentru ca joaca “U”.

Daca e sa gasim un motiv de superlative este, poate, acela ca se va dovedi inca o data ca Clujul respira in alb-negru. Or mai fi si sceptici care nu credeau asta. Astora le recomand sa urmareasca ziua de maine. Celor carora nu le-a fost de ajuns ce au vazut la finala Cupei din 2015, sa deschida ochii mari. Ca poate vor intelege de ce noi ne-am deschis larg inima.

Meciul de maine e doar un meci. Cu un rezultat care va conta doar in masura in care, sigur, ne-ar place sa fim noi invingatorii. Dar, daca nu, nu se intampla nimic. Si stiti de ce? Pentru ca mai avem mult de cantat, mult de sustinut, multe meciuri si multi jucatori de aplaudat. Pentru ca vin din urma alti copii ai Clujului. Ca ei:

(foto: Stefan Martinescu)

#Centenar #U100 #ImpreunaSuntemU

Ce-ai fumat, Trica?

Azi e 1 aprilie. Pe bune. Ce s-au gandit aia de la Prosport? Sa ne faca cadou un interviu cu Trica, antrenorul Snagovului. Un interviu dupa ce a pierdut fara drept de apel, 1-3 la Arad cu UTA. Acolo unde nu a contat. Interviul AICI

Si ce ne spune sotu’ lu’ Lorena? (sau fostul? cautati pin Click). Ca “…Toată lumea vorbeşte. UTA e echipa cu tradiţie. ”U” Cluj e echipă cu tradiţie, cu toate că a câştigat o Cupă prin ’33. Echipă cu tradiţie, dar nah… Petrolul, într-adevăr, au câştigat campionate, cupe, adică au fost tot timpul acolo. Dar Universitatea Cluj? Iertaţi-mă… Are o Cupă, o finală în anul 1933. Vorbesc realitatea...”

E asa de greu sa ii dai replica unui panglicar ca asta!. Las deoparte ca “U”, inafara Cupei castigate in 1965 a mai jucat patru finale (PATRU, ma Trica). Da’ ma gandesc ca saracu’ sufera de vreo boala. Pai ma “antrenorule”, azi e 1 aprilie. Nici o gluma. Si exact acum patru ani, pe 1 aprilie 2015, niste “desculti” au eliminat “marea echipa” antrenata de tine. Un meci inceput pe 1 si terminat pe 2 aprilie, s-a incheiat cam asa:

Dupa exact zece zile, ti-a mai “tras-o” o data. Gol Vladut Morar. Le cam uiti, Trica!

Bine, Trica saracu’ cred ca “fumeaza” ceva. Ca, spune tot el, “…Asta nu înseamnă că dacă vin la Petrolul suporteri 20.000 şi la noi vin o mie, o mie jumătate, înseamnă că trebuie să promoveze Petrolul. Nu! Fotbalul se joacă pe teren. Cine e mai bun, să câştige! Farul nu e echipă cu tradiţie? Toate sunt! La Liga a 2-a toate sunt echipe cu tradiţie…”

Sa mori tu! Traditie la Sportul Snagov, fosta Damila Maciuca, fosta FCM Rm.Valcea, fosta Metalul Resita, viitoare…. mai stie han-tatar…. Traditie, Trica? Hai sa iti arat “traditie”:

Adica echipa aia a ta la care vin “o mie, o mie jumate” este pe locul 19 in Liga a doua la numar mediu de spectatori. Cu exact 258 de spectatori. Douasutecincizecisiopt. Adevarata “traditie”, ma Trica!

Cam multi “fumatori” prin Liga a doua. Da’ cred ca “marfa” lui Trica e cea mai buna. Ca altfel nu-mi explic…

Darul lui Radu

Oare ai stiut, copile, cat esti de iubit?

Ti-as spune multe despre ziua de azi. Ca sunt atatea! Nu cred ca pot, insa, sa cuprind in cateva cuvinte toate trairile si toata emotia. Asa ca o sa iti spun, Radule, ca tu, azi, ai oferit, generos asa  cum te stie toata lumea, cel mai frumos dar.

Ai vrut, Radule, sa fim laolalta. Ca un pumn strans. Ai vrut, Radule, sa fim uniti si sa ne uitam fiecare in stanga si in dreapta sa, la cel si cea care e alaturi, umar langa umar, gand langa gand, ideal langa ideal. Sa realizam ce multi si ce puternici suntem impreuna, cand simtim ca cel din dreapta sau stanga, cel din fata sau din spate, toti, gandim si simtim la fel. Ai vrut, tu, Radule, sa ne oferi darul asta al unitatii. Si stiu ca o sa veghezi sa fie asa. Sa ramana asa. Ne-ai unit, Radule!

Stim cu totii ca Radu nu a plecat. E in fiecare dintre noi, alaturi de fiecare. De fiecare data si in fata si in spate si la dreapta si la stanga, va fi, un pic, si Radu. Radu nost’ se “conjuga” doar la prezent si la viitor.

Radule, maine avem meci. Ne vedem la Oradea!

Radu nost’

Ti-am spus. Ti-am scris. Te-am rugat. Eu stiu ca ne-ai auzit si ne-ai vazut. De aia ai zis tu ca e momentul sa ne strangi pe TOTI in jurul tau.

Era sa gresesc. Sa spun ca “ne-ai fost drag”. Nu-i adevarat, nu pot folosi verbul la trecut. Pentru ca esti aici, langa noi. Si stiu ca iti place asta.

Nu stiu de ce mi-e asa greu, copile, sa scriu randurile astea. Poate pentru ca nu trebuiau scrise. Sau, poate, pentru ca nu-s in stare sa te “conjug” la trecut. Asa ca nu o sa mai “conjug” deloc. Pentru ca… “U”.

Numa’ ceva te rog. Spune-i lui tata ca suntem bine. Ca “U” e bine. Ca am ramas familia aia pe care o stia.

Of, copile….

Zilele astea, doar RADU

Indemn de la unul din marii sufletisti ai Peluzei Sepcile Rosii: “Daca ați avut o experiență frumoasă cu Radu, vă rog să o lăsați într-un comentariu.”

Zic ca merita sa o spun aici: In Polivalenta, la un meci al lui U-BT, Marcel antrenor. Nu stiu cu cine jucam, stiu ca ceva era nasol in momentul ala in teren. Cum ma mai ia gura pe dinainte, rabufnesc si strig una: “Hai ma Marcele, da-o in p…., fa dracului ceva”. De langa mine ma trage discret de maneca Misan si imi sopteste: “Mai incet ma, ca Radu e la doua randuri in fata”. M-am oprit oarecum rusinat.

In pauza, ma trezesc cu Radu langa mine: “V-am auzit, am auzit si ce a zis dnul Misan, dati-i pace, ziceti ce simtiti. Numa’ sa nu il injurati. Il injur eu destul!”. Si a zambit larg si cumva complice. Asa cum l-am vazut de fiecare data. Pentru ca copilului asta nu i-a lipsit niciodata zambetul si optimismul.

Hai, ma copile, mai zambeste o data!

Pentru Radu, pentru NOI toti

A fost doar un meci de fotbal de liga a doua. Unul “aruncat” intr-o dupa-amiaza de luni din obscure interese televizistice. Dar unul in care emotia, trairile, bucuria unora si tristetea altora au fost, pana la urma, explicatia atasamentului.

Sigur, unora trebuie sa le “desenezi” ca sa priceapa. Decizia comuna a celor doua galerii de a intra in tribuna doar in min.15 s-a datorat modului aberant in care “unii” inteleg sa programeze meciuri. In timpul saptamanii, la ore la care, probabil nici macar toti suporterii “Universitatii” care doreau nu au ajuns la meci, d-apoi timisorenii care aveau de parcurs 320 de kilometri pe “drumurile patriei”.

Gaeria lui “Poli”

Spre lauda lor, cele doua galerii au fost solidare si au mai transmis un semnal “maharilor” de la televiziuni. Probabil se va ajunge sa se joace cu stadioane goale. Desi ma gandesc ca asta e o “normalitate” pentru televiziuni, vezi audientele de toata jena din liga intai.

Sa revenim la emotia acestei seri. Doua galerii frumoase, numeroase si un public cald. Vreo 5,000 in total. Cam cat in 3-4 meciuri la “campioana to be”. Ca daca nu e traditie, nu e emotie, nu e sentimentul apartenentei, degeaba. Nu degeaba s-au intalnit in seara asta cele doar doua echipe care au “membri sustinatori” in structurile oficiale.

Galeria “Universitatii”

Sigur, emotia a fost puternica si datorita momentului dramatic prin care trece Radu Tenter. In lupta lui a auzit si a vazut totul. Si scandarile, si mesajele Peluzei Sepcile Rosii, si mesajul echipei afisat la sfarsit, dar si pe acela al timisorenilor (toata admiratia pentru felul in care au stiut sa fie solidari). Emotia traita azi, cand “unul de-al tau” e in necaz o poti vedea doar in asemenea meciuri. In care se intalnesc adevarate simboluri si adevarate repere ale celor doua comunitati.

Pentru Radu Tenter. Fa, Doamne, o minune!

Toata aceasta seara a mai insemnat ceva: o lectie pentru toate mimozele si toti mimozii care “nu imi pot aduce, Domle, copilul la stadion ca aia injura”. Doua galerii frumoase s-au respectat reciproc si nu am auzit decat cantece si scandari. Si aplauze, multe aplauze adresate celeilalte parti. Pentru ca, nu-i asa, cand iti vezi e echipa ta, cand vii la meci pentru echipa ta, cand nu provoci, ai parte de respect. Un meci poate fi castigat sau pierdut, poti avea sansa sau nu, poti fi nepregatit sau depasit de adversar, dar atasamentul peluzei va ramane intact. Atata timp cat respecti sportul. Si partenerul de competitie. Si tribuna.

Pentru toata emotia asta traita impreuna, pentru frumusetea din tribuna, multumesc “U”, multumesc “Poli”!

 

Raspuns pentru ignoranti

Fotbalul romanesc a ajuns atat de jos nu doar pentru ca de 30 de ani a fost “acaparat” de niste “investitori diabolici”, nu doar pentru ca o presa care si-a uitat rolul a ridicat in slavi tot felul de becali si pascani si porumboi si coposi, nu doar pentru toate astea. Ci si pentru ca stadioanele sunt goale. Sau, daca nu sunt, s-au umplut de selfisti, manelisti anti-manele, oportunisti, cautatori de pus pe harta…

Cel mai grav este cand unii care nu au citit in viata lor decat ziarul cu care invelesc salamul dau lectii si cer ritos raspunsuri. Pentru ca nu au la ale lor probleme, ii intreaba pe altii. Pun intrebari “incomode”. De parca i-ar recomanda ceva sa faca asta…

Intr-o postare pe un site al suporterilor din Craiova, se pun “intrebari incomode pentru fanii U Cluj” “Articolul” il gasiti AICI Asta dupa ce cu cateva zile inainte “laudau” proiectele de renastere, cu precadere cel al “Universitatii”. Vedeti AICI . Bine, logica vad ca nu prea e acasa pe malurile Jiului, dar asta e altceva.

Dar daca doresc raspunsuri, eu zic sa le dam raspunsuri. Sa incepem:

  1. La cata lipsa de reguli si coerenta este la FRF, sa astepti niste reguli in spete atat de delicate e ca si cum ai cere apa in desert. Macar acolo exista niste oaze. Cu toate astea, ar trebui sa stie si “intrebatorii” ca notiunea de “palmares” este una nepersonala si imateriala. Si ca, in ultimii 20-30 de ani a fost asociata cu brandul, marca, in general inregistrata la OSIM.
  2. La intrebarea asta m-am blocat. Adica exista raspunsul ca finala din 2015 a jucat-o o entitate aparuta in 2016? Dupa ce m-am scuturat de perplexitate, m-am gandit ca totusi merita un raspuns: finala Cupei din 2015 a fost jucata de “Universitatea”. Pentru ca FCU a lui Walter si AS FC Universitatea actuala sunt una si aceeasi prin prisma marcii. Invatati-va ca o societate sau alta sunt doar vehicule organizationale. Daca ma intelegeti…
  3. Spre deosebire de mititelu’ vostru, Walter nu mai avea nici un control in 2016. Pe de alta parte, sa va spun ceva ce nu stiti: daca Walter ar fi inscris echipa in liga a treia in 2016, “noul” U Cluj (de fapt acelasi) nu ar fi pornit. Pentru ca la Cluj asa se gandeste: nu exista decat un “U”
  4. La intrebarea asta merita sa ma intreb daca baietii astia stiu cu adevarat ce vorbesc? Ceea ce ei intreaba era imposibil sa se intample. Din doua ratiuni: una legala si a doua regulamentara. Intai, legal, pentru ca o societate in faliment NU ARE VOIE, conform Legii 85/2006, sa aiba nici o activitate inafara celei de lichidare. In al doilea rand, regulamentar, pentru ca Regulamentele FRF (ROAF) nu permit inscrierea in nici o competitie a unei entitati in faliment. Regulament care se rasfrange si asupra AJF-urilor. Mai citit, baieti…
  5. sa ne oprim la exprimare: “daca un brand DISPARE”. Daca dispare e gata,pa. Restul sunt povesti. Refondarea unui “brand istoric” nu exista decat in imaginatia unora. recititi raspunsul la intrebarea 1). si, poate, intelegeti. daca brandul/marca insa este doar “inactiva”, da,poate fi reactivat. iar raspunsul este, in acest caz, DA, din ultima liga.
  6. In ceea ce priveste liga in care s-a inscris in 2016 “U”, raspunsul il gasiti la AJF Cluj. In vara aia se chinuiau sa completeze locurile cu echipe. Pentru ca cele “de pe sate” nu voiau sa “promoveze”. Ar fi acceptat si pe FC Iara sau SC Dabaca, daca aveau resurse sa se inscrie. Totusi, nu ma pot abtine sa nu fac un comentariu: voi, olteni aprigi, comparati asta cu “invitarea in liga a doua”? Chiar asa????
  7. Nu ma intereseaza situatia lui Napoli si nu cred ideea “s-a facut si la atii” justifica mizeria FRF.
  8. la intrebarea asta ma lovesc din nou de perplexitate. Cand imi revin, din nou, raspund: cand nu stii, taci. Inca o data, nu mai pot eu de situatia lui Napoli, dar e evident ca nu stiti situatia brandului “U” Cluj. Societatea lui Walter a primit “spre folosinta” brandul “U” Cluj al carui proprietar (al brandului) a fost, de la inregistrare, Municipiul Cluj-Napoca. Asa ca nu aveai nimic de platit nici unui creditor pentru ceva ce nu au avut in proprietate. E drept, la momentul 2016, Walter a avut decenta sa renunte la contractul de folosinta al brandului, intorcandu-l la proprietar. Ceea ce, observ, ca Mititelu vostru nu a facut. Eh, diferenta intre “gunoier” si “brutar”.
  9. Nu ma intereseaza “gulagurile voastre”. Din ceea ce descrieti insa, ma gandesc ca Iosif Visarionovici Stalin a fost un biet “soim al patriei” pe langa Mititelu. Este problema voastra, spalati-va pe cap cu el!

Acum , ca am terminat raspunsurile la intrebarile voastre “incomode”, sa va spun cate ceva: Admit ca e treaba voastra ce si cum sustineti. Am spus-o, o repet, o echipa e acolo unde sunt fanii. Chiar ma lasa rece zbaterile voastre, dar, din punctul meu de vedere o sa trageti dupa voi tinicheaua asta a “invitarii in liga a doua” multa vreme. Pentru ca a fost si imorala si neregulamentara. Ca daca nu e asa, uite, maine o sa cumpar echipa CAO (exista in liga a patra Bihor) si cer si eu inscrierea ei in liga a doua 2019-2020. Cum cine e CAO? Fosta campioana a Romaniei (1949) si a Ungariei (1944) si a Cupei Romaniei (1956). Hm, ce spuneti, se incadreaza la “refondarea unui brand istoric”?

Cu prietenie, un sfat: lasati aroganta, invatati lectia umilintei, recunoasteti-va tinicheaua si, apoi, cu Dumnezeu inainte!

Cum sa facem forma sa devina fond

Emil Boc bate toba! Ca un “ultras” adevarat. La Ostrava, la meciul de Fed Cup dintre Cehia si Romania. Frumoasa imagine! Un PR perfect. Si elogiile curg. Pana la urma e si el om, nu? In timpul liber e un simplu cetatean, cu pasiuni si bucurii. Hai sa ne facem sa nu vedem ca trei sferturi din “galerie” sunt angajatii Primariei, plecati, desigur, tot din pasiune si iubire sincera pentru Simona Halep @ Co.

Acuma sa trecem de forma si sa vedem fondul. Clujul are o infrastructura sportiva de invidiat. De fapt, nu e decat o normalitate pentru un oras de juma de milion de suflete. Dar in Romania cangrenata asta e o mare realizare. Multe din astea i se “datoreaza” tot lui Boc. Asa spune lumea, asa e trendul, asa spun si eu.No bun, si inafara de infrastructura?

2019 este Centenarul “Universitatii”. “Centenarul adevarat” al Clujului dupa cum spunea chiar distinsul primar. No si de aici incolo incep problemele.

O sa cred in sinceritatea si entuziasmul de “om simplu” ale lui Emil Boc atunci cand va intelege ce s-a petrecut in weekendul asta. Si anume ca un ambasador mai bun decat sportul de performanta cu greu gasesti intr-o tara care nu are nici Versailles, nici vestigiile Romei antice, nici domul de la Koln si nici maretia Vienei. Ce e de facut?

In context Centenar, as vrea sa il vad pe Emil Boc facand ceva care cu adevarat il va inalta. “Universitatea” e simbolul pe care il poate inobila cu performante. “Universitatea” trebuie sa fie si formal, nu doar afectiv, al comunitatii clujene. “Universitatea” trebuie sa aiba finantare pe masura. Dintr-un buget care are excedent de 300 milioane de lei (!!!!!) Emil Boc poate construi performanta. Ca altfel toata infrastructura asta minunata va fi doar o tichie de margaritar.

Si, mai mult decat orice, “Universitatea” trebuie “extrasa” din constructia aia comunistoida de apartenenta la un Minister. Cu “domnia lui Vasu” cu tot. Am tot spus asta si nu o sa obosesc sa o spun: politica asta de “eu sunt mic, stau in banca mea, nu vreau sa supar pe nimeni” va trebui rupta. Daca nu acum, de Centenar, atunci cand?

Ne e rusine oare sa ne respectam simbolurile? Ne e rusine sa spunem “Da, este “U”, este clubul nostru, il finantam din banii nostri”. Si il finantam, nu ii aruncam firimituri.

Dati-mi voie sa mai fiu o data naiv. Daca toate astea se vor intampla, o sa spun fara nici o ezitare ca Emil Boc a inteles ceva din “excursia” de la Ostrava. Ce spui, Domnule Primar, te bagi?