“Uistul de bine” versus “U”

Subiectul nu e nou. El revine, din cand in cand, ca si cum nu am avea ceva mai bun de facut.

Se stie ca “U” nu inseamna doar fotbal. Inseamna atatea alte sporturi, individuale sau de echipa. Asa si suporterul “U”ist. Unii prefera doar fotbalul. Altii baschetul. Unii handbalul. “U”istii adevarati prefera “U”. Cu bune si cu rele.

Multe s-au intamplat la “U” de-a lungul istoriei de 100 de ani. Nu au fost mereu bune. Dar toate aceste incercari au cernul. Si, asa precum in viata treci peste momentele mai putin placute, asa si “U”istii. Au stiut ca “U” e mai presus de o zi, o luna, un trofeu sau o persoana. Altfel, “U” nu ar fi atins anul CENTENAR. Ca doar bine nu se poate.

Baschetul la “U” a insemnat mereu in ultimii 40-50 de ani un reper. A adus performante care la fotbal erau mai greu de obtinut. Au creat caractere si oameni. Intotdeauna a fost, imediat dupa fotbal, aproape de inima si sufletul “U”istilor adevarati.

Dupa convulsii si “incercari” de 10-15 ani, echipa de baschet U-BT a revenit, firesc, sub adevarata identitate, cea de la 1919. Oamenii de la aceasta echipa au inteles ca “U” este doar unul, ca e contraproductiv sa ne risipim in false identitati si, totusi, sa ne revendicam din marea familie “U”ista. Tot de atunci a inceput o nefericita controversa. S-a “cerut” imperativ prezenta “ultrasilor” la meciuri ca “ce, noi nu suntem U?”. Aici o sa fac o scurta precizare: cei pe care unii ii numesc “iltrasi” au crescut alaturi de echipa de fotbal. Si au facut-o trecand prin toate incercarile lipsei de performanta. Au ajuns si in liga a patra. Si au fost tot acolo. Pe sate. Cu sutele. Nu s-au dezis niciodata de ceea ce iubesc. Sunt EI, au fost aceeasi. Nu sunt usa de biserica. Nici nu stiu sa fie. Dar au o calitate care ii face unici: nu se vor dezice niciodata de “U”. NICIODATA.

O sa preiau cuvintele unui foarte drag prieten: “…acei “golani” au fost intotdeauna acolo atunci cand SIMBOLULUI i-a fost greu.Ca ei au fost umarul pe care “U” s-a sprijinit si s-a ridicat de fiecare data. Ca acei “golani” au pus pieptul in fata celor care au dorit sa il faca disparut. Precis ca “intelectualul” nu a fost in ianuarie 2009 in strada fiindca era prea frig. Si nici in 2015 la Marsul pentru IDEE fiindca era ocupat cu nevasta…Si pentru el ce era daca “U” nu ar mai fi fost ? Nimic”

E o replica adresata unora care, “Uisti de bine” fiind, se declara oripilati ca la meciul de baschet “U” – CSU Sibiu s-au mai scapat cateva injuraturi. Nasol, nu? Crescuti la Windsor si obisnuiti cu plimbarile prin gradinile Versailles-ului nu suportam niste injuraturi… Ca ne cad greu la stomac. Si “noi” preferam sa nu…Ca noi “venim la sala 95% sa vedem spectacolul din teren”. Vedeti? Aici este diferenta! Ei, “golanii”, “ultrasii”, vin pentru “U”. Nu stiu ei cu totii de alleyup-uri, de pick-and-roll, de buzzer-beater, dar stiu ca acolo, pe teren, sunt niste baieti care au “U” pe piept. Pentru ei e de ajuns. Nu vin intotdeauna. dar vin cand simt ei ca prezenta lor este imperios necesara. Si stiu sa impinga de la spate echipa. Cum au facut si aseara. Ca acel teribil partial de 23-1 nu stiu daca era posibil fara ei si fara sala in picioare. Si sala nu vibra in picioare fara ei. Stim cu totii asta.

Am vazut destule alte meciuri fara ei si stiu cum e. Si nu ma va convinge nimeni ca o “sala ca la teatru” e ceea ce vor baietii aia de pe teren. Asa ca obisnuiti-va, suportati-i si luati tot ce e bun de la ei. Cateva derapaje nu-s gaura in cer. Pentru ca, nu-i asa, daca suntem onesti cu noi insine, le auzi in autobuz, in piata si, in general, in viata. Ca alb si negru e doau “U”. Restul sunt nuante.

#U100 #ImpreunaSuntemU

Advertisements

IN MEMORIAM Szoboszlay Nicolae

                        Motto:Nu am antrenat, am si educat. Avand credinta ca omul nu are doua eu-ri. Cum e in teren, asa e si in viata” – Szoboszlay Nicolae (1925-2019)

Cat e de greu sa scriu textul asta! Desi viata isi urmeaza implacabil calea, desi unde exista inceput intotdeauna exista si un sfarsit, speram ca momentul asta sa vina cat mai tarziu.

In istoria, iata, CENTENARA, a “Universitatii”, au existat generatii si personalitati despre care se va vorbi si la primul Centenar, si la al doilea, si la al oricatelea. Pentru ca au marcat prin prezenta si evolutia lor sportiva si umana simbolul pe care il iubim atat.

Despre Nicolae Szoboszlay – Lay Bacsi se pot scrie tomuri de carti. Omul asta a adunat nu doar repere sportive respectabile ci si o experienta umana impresionanta. Poate ca merita sa fie mai mult in prim plan, in lumina reflectoarelor. E drept, pe vremea aia nu exista explozia informationala de acum, asa ca multe din intamplarile, experientele, amintirile sale se vor duce odata cu Domnia Sa.

Pentru mine, faptul ca am avut onoarea sa ii fiu aproape in ultimii ani, ma innobileaza. Omul asta a fost de o eleganta si o verticalitate cum rar gasesti. Chiar si in generatia era considerat un model de conduita si eleganta. Pentru mine a fost o sursa inepuizabila de informare si amintire. Am avut ocazia sa il insotesc in ultimii ani la “pelerinajul” pe care il facea la mormantul parintilor sai la Orastie de luminatie. An de an. Drumul ala dus-intors era un regal pentru mine. Sa iti povesteasca cineva despre nume precum Ozon, Baratki, Silviu Ploiesteanu, Mircea Luca, Ioanovici, sa o faca din postura de “traitor” al acelor vremuri si ca partener de competitie (pentru ca pentru Lay nu existau adversari ci doar parteneri), credeti-ma, te transpune in acea lume. Intotdeauna ziua aceea a ramas memorabila. Intotdeauna, la intoarcere, faceam un popas la niste rude ale sale la Vintul de Jos, unde urma o alta “runda” de amintiri. Si ajungeam seara acasa cu sentimentul ca am fost si eu “acolo”. Cu Ozon, cu Baratki, cu Petschovschi, cu toti.

O sa va povestesc doar doua intamplari marca “Lay Bacsi”.

Tanar antrenor fiind, au avut deplasare la Oradea. Au primit un autobuz de la Clujana “care facuse razboiul” si, la drum. Pe Piatra Craiului, la coborare, harbul ramane fara frane. Iar dinspre Alesd urcau niste camioane incarcate cu piatra. Toti isi vedeau moartea cu ochii. Cum-necum, soferul a reusit sa tina autobuzul sub control si au ajuns la baza pantei. Unul din jucatori, alb la fata ca si ceilalti, a mai avut puterea sa ii spuna lui Lay: “Lay Bacsi, probabil nu ti-ai dat seama, dar in momentele alea tensionate ti-ai luat palaria si ai pus-o pe cap”. Raspunsul lui Szoboszlay: “Da, m-am gandit ca daca murim in accidentul asta, cand vin sa cerceteze, sa vada ca in autobuzul asta a fost si un domn”

A doua: prin anii 60 a fost convins sa antreneze Corvinul. S-a dus acolo si a primit, pentru un an de antrenorat, o suma ca “prima de instalare”. Treburile nu au mers tocmai bine, echipa nu prea a avut rezultate, si in iarna a hotarat, impreuna cu Conducerea Combinatului de la Hunedoara sa intrerupa contractul. A venit la Cluj, a luat din casa jumatate din suma primita si a dus-o la Hunedoara. “Era nemeritata, eu am stat doar jumatate de an. Aia din Federatie au ras toti, cred ca am fost singurul antrenor din lume care am dat inapoi de bunavoie din banii primiti. Dar nu am putut fi decat cinstit. In primul rand cu mine”.

Am avut bucuria, in ultimii ani, sa il avem oaspete la manifestari ale Asociatiei Sepcile Rosii. La lansarea editiei a doua a cartii “Sepcile Rosii” de Ioan Chirila, Lay Bacsi a strans,probabil, cele mai multe aplauze

La implinirea a 90 de ani de viata, Asociatia Sepcile Rosii a avut onoarea sa il aniverseze si sa ii asculte, din nou, amintirile sale inegalabile. Un scurt pasaj, mai jos:

Am ramas, sufleteste, mai saraci. Sunt convins ca, acolo, sus, s-a alaturat “echipei din ceruri a Universitatii”. Si ca de acolo va veghea la binele “Universitatii”.

O sa ne lipsesti, Lay Bacsi!

 

Nouazeci si noua

M-am tot gandit cum ar trebui sa sune un text despre aniversarea “Universitatii”. Sunt atatea de spus, sunt atatea personaje in povestea aproape centenara a “Universitatii”! Cum sa te expui riscului de a uita pe cineva? De cat spatiu e nevoie sa ii cuprinzi pe toti? Care sunt “povestile” care merita spuse mai intai? Vorba unui drag prieten, “Avem atatea povesti frumoase ca nu le putem in vecii vecilor povesti pe toate!”

In dilema asta, am ajuns azi in jurul amiezii la o expozitie-eveniment organizata de Peluza Sepcile Rosii intitulata atat de simplu “U-99”. Este acolo atata istorie, atatea imagini, atatea obiecte, atata caldura si atata pasiune…Priviti:

(Am vrut doar sa va “tentez”. Vizitati maine 25 noiembrie expozitia Peluzei Sepcile Rosii organizata la BTArena si intrati in povestea “Universitatii”)

Pasind in spatiul atat de plin de “povestea U”, am inteles cum sa ies din dilema de la inceput. Pentru ca alaturi de parintele fondator, alaturi de atatea personalitati, atatia sportivi, antrenori, conducatori, alaturi si mereu dispusi la iubire neconditionata au stat SUPORTERII “Universitatii”.

Suporterii, cei care au compus “Tempo U” in 1943, cei care in anii 70 au facut din “Slava tie, Studentie” declaratia de iubire si fidelitate cantata azi la fiecare meci. Cei pentru care nu exista nevoia de trofee, de sclipiri efemere. Cei pentru care e de ajuns ca “Universitatea” exista. Sigur, se mai supara, mai fac “scandal”, dar se intorc mereu aceeasi patimasi si plini de pasiune. Suporterii care apreciaza mai mult un sportiv dedicat, sau o echipa care “moare” pe teren decat un trofeu obtinut cine stie cum. Ca asa e la “U”, sportivi, antrenori si suporteri sunt o mare familie.

Ei, suporterii, sunt cei care au tinut “Universitatea” in viata. Ei o vor duce mai departe. Pentru ca dupa 99 vine… Centenarul. Pentru SUPORTERII “Universitatii” va fi anul bucuriei. Asa cum a fost anul 99. Si asa cum va fi si anul 101.

La Multi Ani, “Universitatea” Cluj!

Ne vedem la CENTENAR. Pentru ca… “U”

Handbal a la Cl”U”j

Azi am vazut, prima data dupa ani si ani, o incercare de ancheta jurnalistica legata de activitatea Clubului Sportiv “Universitatea”. Nu foarte bine documentata, dar are meritul ca este prima care ridica o problema pe care eu o spun de atata vreme: managementul de doi lei de la CS “Universitatea” Cluj.

Articolul il gasiti aici. Spuneam ca nu este “foarte bine documentat” pentru ca in ceea ce priveste bugetul Potaissei Turda (totusi, detinatoarea Cupei Challange la handbal masculin), datele nu-s chiar corecte. Astfel, prin doua HCL succesive, Consiliul Local Turda acorda contributii financiare lunare de 190,000 lei (de la Consiliul local) si 130,000 lei (de la SC Salina Turda, societate a Consiliului local). 320,000 lei / luna, adica 3,840,000 lei/an. La asta se adauga doua alocari suplimentare din anul 2018 pentru organizarea semifinalei si finalei Cupei Challange, de inca 290,000 lei. Cu alte cuvinte, Primaria Turda aloca (direct sau prin Salina) suma de 4,13 milioane lei (“decat” aproape 900,000 de euro) pe an, catre o echipa de handbal.

Daca tot suntem la capitoulul asta, sa va anunt ca nu e asta un caz izolat. Consiliul local al orasului Mioveni aloca in 2018 prin HCL 64/12.04.2018, catre echipa de handbal feminin Dacia Mioveni 2012 suma de 1,760,599 lei, (aproape 400,000 de euro). Echipa asta este in liga a doua. Sa mai spunem si ca CS Mioveni, echipa de fotbal, tot in liga a doua primeste, conform aceleiasi hotarari fix 1,000,000 de euro. Un milion.

Hai sa vedem acum ce si cum finantam la CS “U” la handbal (subiectul zilei). In 2016, oficial, clubul a cheltuit 650,000 de lei cu echipa de handbal feminin. Si 230,000 de lei cu cea d ehandbal masculin. Sasesutecincizeci de mii. De lei. Sub 150,000 de euro pentru o echipa de liga intai. Nu stim in 2017, ca transparenta la clubul asta este egala cu zero.

 

Si pentru a completa informatiile acelui articol, pe langa cei 2,5 milioane primite de la Consiliul Local Cluj, clubul a mai fost finantat, in 2018 cu suma de 5,471,024 lei. Adica un buget care se ridica la vreo 8,000,000 lei. Toate cifrele astea sunt oficiale, atat cat s-au putut ele obtine de la club si de la Minister. Nu imi permit sa speculez si sa introduc in discutie alte cifre. Daca il “imparti” insa cu scrabble, cu fitness si cu schi fond, normal ca ajung maruntisuri la fiecare.

E o discutie intreaga despre moralitatea alocarilor din bugetele locale. Sigur ca, ideal, ar trebui ca astea sa se refere la infrastructura si sectorul juvenil, lasand sportul profesionist sa fie manageriat de profesionisti, pe finantari private. Numai ca, pana la urma, asta e “atmosfera”, in asta trebuie sa joci. Sau nu. Poti, sigur, sa nu aloci bani, si sa faci fantezisto-hilare studii de fezabilitate si oportunitate la rauri navigabile sau metrouri, dar rezultatul il stim. Poti sa “intorci spatele” si sa te dai moral. Gestul asta insa, in contextul dat, seamana al naibii cu ridicatul cozii la caine.

Poate ca nu scriam, dar m-a impresionat TERIBIL ce a scris unul din cei mai devotati si meseriasi fotografi ai sportului clujean, Dan Bodea. Imi permit sa ii pun aici vorbele, in loc de orice concluzie. Judecati voi singuri!

“Mai mare rușinea, ca unul dintre cele cele mai importante cluburi universitare din România să aibă două echipe cu cinci înfrîngeri din cinci meciuri, clasate pe ultimele locuri în Ligile Naționale de handbal, ambele cu șanse mici de menținere în LN… Și asta cînd, tocmai în anul cînd primul club sportiv universitar din România va celebra 100 de ani de înființare… Să știți că dacă iertarea este omenească, ISTORIA NU VĂ VA IERTA ŞI NICI UITA PE CEI CARE AȚI FI PUTUT FACE CEVA ȘI NU AȚI FĂCUT PENTRU SALVAREA ACESTOR ECHIPE…” – Dan Bodea.

 

 

Spre ce se indreapta Clujul?

Am trait una din cele mai triste seri din existenta mea de “consumator” de sport. Una in care intrebarile fara raspuns au curs, una dupa alta.

Lumea este intr-o continua schimbare. Lumea cica “se adapteaza”. Se “recalibreaza” Se “aliniaza”. Pe buneee? Si se indreapta… spre ce?

In seara asta s-a jucat returul turului preliminar de FIBA Europe Cup la baschet masculin. A fost meciul retur dintre “U” si Ironi Ness Ziona din Israel. Stiti, vine din campionatul ala unde joaca Maccabi Tel Aviv. Un meci tare, asadar. In tur au castigat gazdele cu 13p diferenta. Asadar era nevoie de o mica minune pentru calificare.

Care nu a venit. Meciul s-a terminat, totusi, cu victoria lui “U”, 89-88, un cos de 3p in ultima secunda a lui Alexandar Rasic.

Ce vreau sa spun… Zi dupa zi, an dupa an, Clujul se transforma in ceva amorf si diform. Clujul, care se lauda cu cea mai buna infrastructura sportiva din Romania, Clujul care are “oferte” sportive diverse, Clujul care se lauda ca e “oras-comoara”.

Clujul asta a “produs” in seara asta imaginea a ce e pe cale sa devina. Cu 10 minute inainte de inceperea meciului amintit, sala arata cam asa:

Sa nu credeti ca s-au schimbat multe in 10 minute. Cu ingaduinta, 2,000 de spectatori au asistat la un meci international in care juca “Clujul” (cum le place unora sa spuna) cu o echipa buna dintr-un campionat de top din Europa.

De-a lungul anilor ati primit destule. Mai multe decat trebuia si, constat tot mai des, mai mult decat meritati. La baschet ati primit invitatii gratuite cu nemiluita, baloane, evantaie. E drept, nu ati primit sandwiciuri si sucuri. Alea se dau…. in alta parte. Acum, ca trebuia sa platiti 24 de lei. ati strambat din nas. Puteati intra cu abonamentul anual, care costa 250-300 de lei pentru vreo 20-25 de meciuri, dar nici abonament nu aveti. Ca no, ce atatia bani?

Clujeanul increzut si cu nasul pe sus nu stie ce inseamna comunitatea. Si ca un asemenea eveniment e parte din viata comunitatii. Si de unde sa stie daca tot ceea ce conteaza este sclipiciul, selfismul si spiritul de turma? Rupeti sala aia cand joaca Cristina Neagu sau Simona Halep, ca no, e in trend. E rost de selfie, de chekuire nesfarsita. E pe principiul “Nu esti acolo, nu existi”. Acolo dati 50-100-150 de lei sa “va vedeti”. Unii, persoane importante, spun ca “nu isi mai spala camasa asta” dupa o imbratisare cu Halep. Dar atat. Cand e vorba sa va identificati cu simbolurile orasului care v-a ridicat, pe multi, din colbul “nonexistentei”, nu, nu va intereseaza. Ca, nu-i asa, mai bine o muie, niste pancarde dragute si funny (bune si alea intr-un anume moment) decat in sustinerea simbolurilor locale.

Da’ nu ma mir. In masura in care, pentru multi, simbolurile Clujului sunt numai Untold, vreun Street Food Festival sau noroaiele Electric Castle, de unde sa stiti voi de comunitate? De apartenenta? De amprenta profunda a Clujului in viata contemporana?

Sa ma ierte cei care nu-s asa. Stiu ca exista. Ca sunt, probabil, la fel de tristi ca si mine. Ziceam undeva ca, pe vremuri nu prea indepartate, Clujul era reprezentat mai ales prin vocile lui Emil Racovita, Lucian Blaga, Iuliu Hatieganu, Tiberiu Popovici sau Iuliu Hossu. Cine-s aia? Parca niste strazi, o piata. Nu?

Spre ce se indreapta Clujul?

NeverEnding story la CS “U”

Inainte de orice trebuie sa spun ca ma bucura orice copil, orice tanar care face sport. Intr-o tara fara absolut nici o politica coerenta la nivel national, asemenea tineri trebuie aplaudati si incurajati. Doar ca…

CS “Universitatea” Cluj si-a facut (iar) echipa de baschet masculin. Trec peste penibilul “dualismului U versus U”, ca si o gaina beata pricepe inconsistenta unei asemenea “formule”. Vasu (ca el inseamna CS U, sa nu ne facem ca nu intelegem) s-a “gandit” el sa aiba inca o echipa. Bun. A “recuperat” o generatie de jucatori de la CSS Viitorul (una care nu a stralucit la nivel de juniori dar asta nu e musai vina lor) si “si-a facut echipa”. L-a numit pe eternul Florin Covaciu antrenor, si gata. Profitand de reorganizarea gandita de FRB pentru sezonul 2018-2019 (o sinistra tampenie daca ma intrebati pe mine), a inscris-o (auziti!!!) in Liga Nationala Grupa C.

Am auzit ca au azi meci (ceva faza incipienta a Cupei Romaniei) si m-am dus sa ii vad. In sala, maxim 30 de oameni si 5 jandarmi. Pe teren, “U” Cluj versus Cuza Sport Braila. O echipa din fosta liga secunda, desfiintata (liga, nu echipa). Ati auzit pana acum de Cuza Sport? Ca si mine, probabil. Stati sa va zic scorul: 52-85. In teren la “U” copii. Sau no, aproape, in masura in care cel mai batran e nascut in 1997. Mi-am amintit ca echipa “lui Vasu” a jucat in weekend si in campionat. Prima etapa in Liga Nationala. Scor? CSM Sighet – “U” 101-62.

la o”sueta”

Sa fiu foarte bine inteles: nu am nimic cu echipele astea, bravo lor ca se organizeaza si duc baschetul la nivel de seniori in Sighet sau Braila. Numa’ ca…

Cum, Doamne, sa duci in derizoriu simbolul “U” in asemenea hal? “U” este in baschet un nume. “U” a insemnat sportivi si oameni adevarati. “U” a insemnat nea Martin si Vasile Geleriu, a insemnat Ghita Roman, a insemnat Marius Craciun, a insemnat Mircea Barna, a insemnat incredibilele Magda Jerebie, Paula Misaila, Tunde, IIldiko, Aurora, Svetlana, Simona Musat, a insemnat Floare Anca si Viorica Jurca, Mery Merca si Doina Prazaru, Heidi Schuster si Gica Bolovan. Cum Doamne, TU, cel care ar trebui sa pazesti simbolul asta de ridicol si pierzanie, CUM, Directore sa faci asa ceva??? Si stati, ca urmeaza echipa feminina, care inca nu a inceput campionatul, echipa formata aproape exclusiv din junioarele de la NBS. Dupa o revenire si doua semifinale in ultimele doua sezoane, ma gandesc cu groaza la un meci acum “U” – Sepsi Sf Gheorghe.

Si intreb: CUI foloseste? Cum poti crede ca niste copii, juniori sau aproape juniori pot “supravietui” unor infrangeri la rand la 30-40-50 de puncte? Ce rau v-au facut copiii aia sa ii “ingropati” asa?

Tinerii pe care i-am vazut azi nu au nici o vina. Joaca pentru ca le place baschetul si este admirabil asta. dar NU ASA. Puteau sa isi faca o echipa pe care sa o numeasca …sa zicem… “Furiosii din Babes”. Sunt convins ca gaseau in orasul asta mare resurse sa joace in Liga. Pentru ca, sa o stiti si asta, de la CS “U”. mai mult de 200-250.000 de lei anual nu primesc. Adica atat cat sa acopere deplasari si meciuri acasa. Pentru asta faceam noi cheta si ii ajutam. Si ne bucuram pentru bucuria lor. Dar nu asa. NU ASA!!!

Motivele “aparitiei” acestei echipe sunt atat de evidente ca nu le mai reiau. Sectie, sportivi, joc de echipa la sport olimpic, finantare de la MEN, etc. Se stiu. Si stiti de ce se intampa toate astea ? Pentru ca nu exista decat formal un Consiliu de Administratie. Pentru ca nu il controleaza nimeni pe Vasu. Pentru ca (iertata fie-mi duritatea), membrii Consiliului de Administratie resimt prezenta lor ca o corvoada si nu ca pe o datorie de suflet. Nu e asa? In vara ati avut ocazia sa o dovediti si nu ati facut NIMIC!

Nu uit nici o clipa celebrele vorbe ale fondatorului “Universitatii”, doctorul Iuliu Hatieganu. Numai ca ceea ce era valabil in 1919 trebuie adaptat anului 2018. DA, “oameni sanatosi”, DA, “nu ura, ci camaraderie”, DA, “nu specula, ci jertfa”. Ceea ce se intampla de cativa ani la CS “U” numai jertfa nu e. Si atunci, o fi “speculand” cineva starea de neputinta, indiferenta, prostie, poate chiar o anume complicitate? Gasiti fiecare raspunsul…

Imi spun prieteni ca “am ramas singur” in revolta mea. Probabil. Dar de tacut nu o sa tac. Cand o sa am ceva de spus, o sa o fac. Nu cred ca e nimic jignitor in a afirma,precum in povestea lui Hans Christian Andersen, ca “imparatul este gol”.

Stiti de ce nu ma opresc? Pentru ca, DA, “U” este o POVESTE. Poate cea mai frumoasa din sportul romanesc. Si, ca orice poveste, e nesfarsita. Chiar daca apar balauri si hidre, tot apare el, Fat Frumos!

Pentru ca… “U”

Copiii “Universitatii” joaca acasa. Si pentru noi.

Sa ne aplecam putin spre juniorii nostri. Daca echipa mare ne da doar batai de cap, juniorii “Universitatii” sunt in plin avant spre varful campionatelor. Si o fac bine.

Dupa cum stiti, Juniorii U19 sunt in Liga Elitelor U19, dupa 10 victorii din 10 meciuri in grupa de calificare.

In Seria Elite U19 Vest, s-au desfasurat doua etape. Dupa o victorie acasa cu 3-2 contra CSM SColar Resita, “U”istii s-au deplasat la Arad pentru meciul cu UTA. Au fost, au castigat. 5-0 in deplasare. Dupa 2 etape, clasamentul seriei arata cam asa:

1. U Craiova 1948 Club Sportiv SA 2 2 0 0 10-1 9 6
2. AS FC Universitatea Cluj 2 2 0 0 8-2 6 6

Juniori U19 “Universitatea” Cluj 2018-2019

Sambata 13 octombrie, de la ora 12,00, pe Stadionul Clujana, se desfasoara derbiul seriei, intre “U” si CSU Craiova. Merita din plin copiii sa ii incurajati. “Incalzire” pentru meciul de seara (20,30) cu Braila.

Juniorii U17 au ratat calificarea in Liga Elitelor U17 si joaca in Campionatul National U17. Repartizati in Seria 9, au disputat doua etape, cu urmatoarele rezultate: “U” – Ariesul Turda 1-0 si Electrica Baia Mare – “U” 1-10. Dupa doua etape, clasamentul arata asa:

1. CS Minaur Baia Mare 2 2 0 0 13-3 10 6
2. AS FC Universitatea Cluj 2 2 0 0 11-1 10 6

Juniori U17 “Universitatea” Cluj 2018-2019

In etapa de sambata 13 octombrie, “U” va intalni, pe Stadionul Clujana, de la ora 14,00, CSS2 Baia Mare.

Copiii “Universitatii” joaca pentru performanta si pentru a face pasul spre echipa mare. Incurajarile noastre i-ar ajuta mult. Cum ar fi sa joace ascultand, la inceputul meciului “Slava tie, studentie”?

#ImpreunaSuntemU #CopiiiUniversitatii

Copiii lui “U”

Articolul asta poate fi o provocare. Sa fiu bine inteles, sunt foarte multe lucruri bune care s-au intamplat la FC “U” din vara lui 2016 incoace. Doar ca mai e mult pana departe.

Atunci, in vara lui 2016 cand Marieta a “decis” sa sa termine odata cu “U” a lui Walter, s-a distrus nu doar o echipa. S-a distrus si viitorul. Centrul de Juniori avea,la momentul ala destui fotbalisti ce promiteau. Doar ca, in haosul de atunci s-au raspandit care unde. Erau, atunci, Morutan, Chindris, Berci, Chifu, Pintea, Hatiegan si atatia altii….

In vara lui 2016 s-a resetat totul. Si am luat-o de la zero. Greu, cu multe dificultati, dar lucrurile se misca. Dupa doi ani in care s-au cautat si s-au adus juniori, dupa ce au jucat in liga judeteana a juniorilor si apoi ca “U” II in liga a patra, a venit vremea sa ne luptam, din nou, cu elitele juniorilor din Romania.

In anul asta sistemul la juniori (atat U19 cat si U17) este unul impartit in doua etape. O etapa de calificare (19 serii a 6 echipe) si apoi competitia adevarata a Ligii Elitelor U19 si U17, cu castigatoarele grupelor.

Din pacate, dinspre club vin foarte greu informatii despre juniori, asa ca o sa incerc sa umplu golul asta. Incepand de acum.

Asadar, miercuri 5 septembrie a fost etapa a 7-a a grupei preliminare. Cele doua echipe au jucat acasa (in noua casa a juniorilor, stadionul Clujana) cu Atletic Zalau.

Sa le iau pe rand:

Juniori U19 – etapa 7

“U” – Atletic Zalau 5-0, marcatori Forna (2), Cobarsan, Sarosi, Balha

“U”: Gorcea – Potcoava, Telcean, Vomir, Matis – Vasalie, Cobarzan, Berindea, Bara – Forna, Balha.

Un meci fara istoric, in care juniorii “Universitatii” au ratat inca 10-15 ocazii mari de gol. O echipa cu cateva nume cunoscute, cu jucatori care deja au debutat la seniori (Gorcea, Potcoava, Telcean) si cu o frumoasa perspectiva.

Dupa etapa a 7-a, “U” este lider in grupa 19:

Juniori U17 – etapa 7

“U” – Atletic Zalau 0-1

“U”: Bledea – Oltean, Pop, Molnar, Moraru – Costea, Trifan, Cotenescu, Hofman – Sima, Bicuschi.

Echipa asta de U17 a fost “adunata” cu 2-3 saptamani inainte de campionat si asta se vede. Nu stiu daca mai au sanse de a se califica in Liga Elitelor U17, pentru ca, dupa 7 etape, clasamentul grupei arata asa:

Opinia mea este ca juniorii merita mai multa atentie. Atat din partea clubului (apropo, pe cand o sectiune “Juniori” pe site-ul clubului?) cat si din partea suporterilor. Ca sunt ai nostri, unii vor ajunge cu siguranta in prima echipa, si incurajarile tuturor le prind bine.

Cu ajutorul nelipsitului Stefan Martinescu, aveti cateva imagini de la cele doua meciuri:

Intre timp s-a desfasurat si etapa a 8-a. Echipele noastre au jucat la LPS Satu Mare. Au castigat ambele, U19 cu 6-0, iar U17 cu 2-1.

#ImpreunaSuntemU

 

Ei sunt cei ce tac

Imi vine foarte greu sa scriu randurile ce urmeaza. Numai ca nu cred ca mai este alta cale. Imi vine tot mai greu sa inteleg ce se intampla la CS “Universitatea” Cluj. Sau, mai bine zis, ce “nu se intampla”.

“Furtuna” de la sfarsit de iunie generata de renuntarea la un staf si o echipa de baschet feminin care promitea, parea sa fie declansatorul unor schimbari cerute si asteptate. S-au facut “valuri”. S-au spus cateva vorbe grele. A trecut o luna. Nu s-a intamplat insa nimic concret. Au fost (cica) doua sedinte de Consilui de Administratie. (or fi fost?), cu schimbari drastice, cu reorganizare, cu alea-alea. Multe vorbe si de fapt nimic. Inainte de orice comentariu, sa ii cunoasterm. Ei sunt “diriguitorii” CS “Universitatea”:

Sau, vor unii sa credem ca ei sunt. In fapt majoritatea indeplinesc o impovaratoare obligatie de pe la Universitati. CA-ul asta nu are absolut nici o atributie si ca atare este tratat cu sictir de onor Directorul clubului. Sa dovedeasca ca nu e asa. Cu 5 luni inainte de intrarea in anul care va fi ANUL CENTENAR pentru “U” Cluj, la clubul asta nu se intampla NIMIC. Voiam sa spun ca e la nivel de Daciada, dar ar fi nedrept pana si fata de “festivalul” ala din epoci trecute.

Eu voi continua sa scriu. Poate degeaba. Sau poate nu. Voi scrie pentru toti cei care simt “U”, pentru memoria celor care nu mai sunt si au facut din “U” ceea ce este, un simbol si un brand adevarat. Pentru rusinea celor care ar putea dar nu fac nimic.

#ImpreunaSuntemU #NoiNuVoi

Ajunge!

Pare ca-s “lupul singuratic”, asa-i? Ei bine, nu e asa. Sunt multi “U”isti care gandesc ca mine. Dar nu o exprima. De ce? Nu stiu, si chiar ii provoc sa o spuna.

Pentru ca, nu-i asa, rabdarea are limite. Pentru ca, nu-i asa, nu suntem bataia de joc a unor oameni carora nu le pasa. Ba nu, le pasa exclusiv de curu’ lor. Ma iertati, dar altfel nu stiu cum sa o mai spun.

Am asteptat. Am cautionat cu incredere oameni care ne-au spus multe. Ca “demisioneaza”. Ca “ori noi ori el”. Ca….

Rezultatul? O mare si complice tacere. Pentru ca pur si simplu nu inteleg sa comunice, Pentru ca nu inteleg sa se implice, pentru ca le e mai drag confortul personal, Pentru ca si pentru ca…, cer public:

  1. Rectorilor UBB, UT, UMF, USAMV sa retraga mandatul de reprezentare fiecarei Universitati in CA al CS “Universitatea” Cluj
  2. Membrilor actuali ai CA SA DEMISIONEZE ca urmare a retragerii sprijinului conferit de catre Universitati
  3. Directorului Clubului Sportiv “Universitatea” Cluj SA DEMISIONEZE.

O sa spun asta pana se va intampla ceva. Si ii rog pe toti cei care tac sa vorbeasca. Ca a ajuns clubul asta sa fie mai opac si mai netransparent ca un serviciu secret.

#Impreuna SuntemU #NoiNuVoi