Buletin de front din razboiul surzilor

Nu este saptamana lasata de Dumnezeu sa nu apara cate un “scandal” la CS “Universitatea”. Poate pentru ca e vremea deconturilor. Poate pentru ca a ajuns cutitul la os. Poate pentru ca e de ajuns.

Ultima rabufnire in sirul lung si tot mai frecvent este cea a lui Radu Marc. Cei cu tample carunte si-l amintesc de la sfarsitul anilor 80. Portarul longilin din poarta echipei de handbal masculin a “Universitatii” care a slujit ani buni culorile alb-negru.

Mai intai Radu a “rabufnit” pe acest blog, ca raspuns la articolul despre finantarea “tip Vasu” despre care scriam zilele trecute. Spune el acolo: “Nu-mi spuneti nici o noutate……lucrurile astea se stiu de multa lume, doar ca prefera sa taca pt. a nu intra in dizgratia lui Vasu si a gastii lui (aici ma refer in special la serviciul Contabilitate)….stiu toti cat este de razbunator si ANTI PERFORMANTA……sper ca cei care l-au tinut atatia ani “in brate” sa se TREZEASCA…..INCA MAI E TIMP.”

A urmat o confesiune intr-un portal clujean de sport ( AICI ). Lipsa de interes, atitudinea sfidatoare, un neprofesionism cronic, toate sunt descrise in respectivul articol. Radu Marc nu face decat sa confirme ceea ce spun multi, mai pe sleau sau mai pe la colturi.

In respectivul articol, Ovidiu Vasu are un fel de “drept la replica”. In care reia aceleasi idei rasuflate. “Cum ca el nu se baga, el nu conduce sectii. El nu stie. El face ce poate. Nu sunt bani. Toti cei care il critica nu stiu legislatie.

In articolul ala spune una care te lasa masca: “…mare parte din sponsorii veniţi până acum sunt prin mine, doar că nu am contabilizat asta. Poate că s-au adus milioane de euro datorită mie în ultimii şapte-opt ani…” Absolut incredibil! Va reamintesc ca in raspunsul primit de la Club referitor la veniturile anului 2016, suma din dreptul capitolului “Venituri proprii” este de 67,000. De lei. Din care (am demonstrat asta) o majoritate covarsitoare a venit din ticketingul de la baschet feminin. Milioane…. Sponsori… Voi i-ati vazut? “Mare parte”? Care o fi “marea parte” aia? Alexandrion sau Teraplast sau Penes la handbal feminin? Sponsorii baschetului feminin? Care? Aia sigur nu au avut vreo treaba cu Vasu, iar altii, sa ma bata al de Sus, nu i-a vazut nimeni niciodata.

Constat insa ca se “valorifica” brandul “U” printr-un stand de produse in Carrefour. Cand am intrebat, civilizat, niste amanunte, mi s-a trantit usa in nas si am fost trimis la Club. Sa vedem, poate apelam iar la Legea 544/2001 sa aflam si despre acel contract. Sau, poate, vom primi detaliile urmare acestui text? Voi ce credeti?

Eu unul m-am saturat demult de omul asta. De un an si ceva tot scriu despre “managementul” asta.Intre timp constat ca se tot modifica lista CA de pe site-ul clubului. Ba e din 5, ba e din 7, ca nimeni nu mai stie. Observ ca UBB si USAMV si-au schimbat reprezentantii. Aud ca si UMF o va face. Poate asta e primul semn ca incepe sa le pese.

Sfarsitul de saptamana trecut a avut loc un eveniment important pentru Familia “U”. Fotbalistii, porniti de la zero, au promovat in Liga a treia. Un prim pas pe drumul normalului. Si pentru ca ImpreunaSuntemU, echipele cu “U” pe piept au gasit de cuviinta sa participe la bucuria comuna:

“U” – BT Cluj

Universitatea Cluj Baschet Feminin

Universitatea Cluj Handbal Feminin

Dinspre Clubul Sportiv “Universitatea” o jenanta tacere.

Iar o spun. Nu este un razboi cu Ovidiu Vasu. Decat in masura in care el il percepe asa. Chiar nu ma intereseaza persoana ci pozitia. Daca ar fi de buna credinta, i-as putea adresa o simpla intrebare: “Omule, daca nu sunt bani, daca nu ai adus nici un leu din mediul privat, daca e asa greu, DE CE NU PLECI?” Ce, Doamne iarta-ma, e asa de greu de inteles?

Viata asta tin cu “U”

Advertisements

Joia baii in Somes

Magda Jerebie: “…Anii petrecuti la “U” au fost cei mai frumosi din viata mea,ca jucatoare ,apoi ca antrenor! Mult succes in tot ce va doriti sa realizati!…”

Paula Misaila: “…MULȚUMESC “U” pentru tot ceea ce mi-ai oferit!! Inima mea a bătut și  bate in ritmul Clujului, in ritmul lui “U”. Haide “U” si numai reușite!!!…”

Annemarie Kirr: “…Primul gust al suporterilor “Universitatii” din Cluj l-am simtit la un turneu la de divizia A, eu jucand atunci cu dubla legitimare la CSS Medias si Comertul Tg.Mures! Am ramas atat de impresionata…. E momentul aici sa le multumesc din suflet pentru tot ce mi-au oferit. Niste oameni deosebiti! Vorbind de suporteri, ei erau al saselea jucator. Le multumesc si le multumim si le dorim forta ca sa continue si cu generatiile care ne-au urmat. Rolul lor e de maxima importanta. Chiar daca nu ei iti castiga meciul, pot insa contribui decisiv la reusita sportiva…”

Suzana Sandor: “…Nu voi uita niciodata numarul de spectatori din sala, cordonul in jurul salii, atmosfera care era extraordinara. “U” era o familie, cu totii – sportivi, oamenii care veneau mereu la meciuri. Fanii trebuie sa stie ce putere dau echipei daca aceasta simte suportul publicului, e al saselea jucator pe teren!…”

Svetlana Simion: “…Iubesc Clujul, iubesc ploaia lui, iubesc strazile acelea care mi-au purtat pasii tineretii, iubesc Hasdeul, iubesc Zorilor, iubesc Horia Demian, iubesc Catedrala, iubesc gradina botanica, iubesc parcul mare, iubesc parcul Babes, iubesc amintirile noastre, iubesc… U!…”

Toate aceste vorbe pline de emotie din partea unor voci atat de importante ale baschetului, “atinse” definitiv de “U”. Impreuna, Magda, Paula, Anne, Zsuzsa si Svetlana au strans multe SUTE de meciuri in nationala Romaniei, atunci cand aceasta conta in baschetul european.

Intr-un aprilie asa de capricios, “U” iese din nou la rampa. In toamna trecuta ne gandeam la un traseu mai bun decat in sezonul precedent, probabil o semifinala. Numai ca fetele “Universitatii” au vrut altceva. Au avut un final de sezon regulat impecabil, cu victorii la toate contracandidatele, terminand pe locul doi. Sferturi si semifinale incheiate en fanfare (victorii cu 2-0 cu Arad si Targoviste) si iata-le in finala. IN FINALA.

E destul? Fetele si trio-ul Dragan-Meda-Misu spun NU. Si incep finala cu o victorie impresionanta in ostilitatea de la Sf Gheorghe. Azi au pierdut in meciul doi. Este 1-1, dar au intors avantajul terenului propriu catre Cluj.

Am mai spus-o, o mai spun: Ce ar mai trebui sa demonstreze echipa asta pentru a umple Sala Horia Demian? Ele ? NIMIC!. Noi? TOTUL. Si nu pentru ca adversara e Sepsi. Ci pentru ca e atat de aproape victoria. O victorie ca un omagiu. Pentru “U” despre care atat de frumos vorbesc Magda si Paula si Anne si Zsuzsa si Sveti…Pentru nemuritorul Nicolae Martin. Pentru tot ceea ce inseamna culorile alb-negru.

Fetele astea si antrenorii lor au demonstrat TOT. Indiferent de rezultatul final, echipa asta este LAUREATA ANULUI la “U”. Si, ca orice laureata, trebuie purtata pe brate. Si in inimi de “U”ist. Miercuri 26 si joi 27 aprilie sunt zilele. Locul il stim. Sala celor 14 titluiri nationale. Sa fim acolo. TOTI !!!

Viata asta tin cu “U”!

 

Asta e “Universitatea”

Initial am vrut sa intitulez aceste ganduri “Intalnirea cu istoria”. Apoi am realizat. Ca ceea ce s-a petrecut in seara de sambata la stadionul ce poarta, indiferent de ce e oficial, numele bunului sau prieten si tovaras de “batalie” Mircea Luca, a fost o lectie oferita noua de un DOMN. Nu voi inceta sa il numesc asa, pentru ca Nicolae Szoboszlay insusi, prin tinuta intelectuala si morala este definitia vie a DOMNULUI. 

Am vazut in seara asta, dragii mei “U”isti, ca se poate si asa. Am ascultat impreuna, un discurs impecabil al celui ce detine fraiele sportive ale “Universitatii”. Cum putea altfel Ioan Ovidiu Sabau sa vorbeasca, daca a fost “slefuit” nu doar sportiv cat si uman de cel care a fost figura centrala a intalnirii de suflet de sambata. Nicolae Szoboszlay l-a primit in casa pe tanarul Sabau, navetistul din Valea Florilor, copilul ce avea sa devina fotbalistul respectat de o intreaga Europa. A fost ca un gest simbolic, casa mesterului Szoboszlay fiind, de fapt, acea “Universitatea” pe care a cunoscut-o si indragit-o si despre care spune ca i-a marcat existenta. Cuvintele lui Sabau sunt dovada, daca mai era nevoie, ca, intr-o lume a kitsch-ului si stralucirii false de nocturna, intr-o lume in care multi “fotbalisti” intreaba mai intai “cat imi dai?” inainte de a oferi macar cinci minute de devotament, “Universitatea” se poate recladi frumos si “altfel”. Vazandu-l si ascultandu-l pe Nelutu Sabau, mi-am amintit de vorbele aceluiasi Szoboszlay: “Universitatea a avut intotdeauna conducatori adevarati. Chiar daca nu erau mari specialisti in fotbal, stiau sa creeze acea atmosfera de familie, de iti era rusine sa nu dai totul“. In ultima vreme, poate tocmai asta a lipsit. Printre multe altele. Prestanta si eleganta (fizica si in exprimare) a managerului sportiv al “Universitatii” ne da sperante ca “U” poate reveni acel club care l-a vrajit pe adolescentul din echipa Aiudului. 

Discurs demn de "Universitatea Cluj"

Discurs demn de “Universitatea Cluj”

Cartea lansata sambata este o pledoarie pentru bun simt. Pentu onestitate. Pentru corectitudine. Asa cum a fost, de altfel, toata viata venerabilului Szoboszlay.

Confesiunile unui DOMN

Confesiunile unui DOMN

Nu pot sa inchei pana nu spun ceva. In discursul sau, cuprins de emotie cum nu l-am mai vazut niciodata parca, Nicolae Szoboszlay nu a “uitat” sa fie caustic si sa spuna lucrurilor pe nume. “Personajele” pomenite de dansul, (unul care si-a schimbat buletinul si celalalt alungat din propriul oras – cum plastic i-a descris), au facut poate cel mai josnic gest dintre toate gesturile si tot dispretul cu care au “carmuit” vremelnic “Universitatea”. Au indepartat fara macar sa spuna un “multumesc” simplu, unul din reperele morale si de conduita ale lui “U”. Sa ne ierti, Nicolae Szoboszlay, ca atunci am tacut. Multi nu am stiut. Unii nu au avut curajul. Domnia ta ai trecut insa peste acest episod si ai ramas acelasi “U”ist cu sange alb-negru. A fost, poate, inca o demonstratie ca dragostea infiripata in anii bejeniei sibiene nu poate fi rasturnata de nici un vremelnic.

Cititi, asadar cartea “Nicolae Szoboszlay – Ultimul cavaler al fotbalului romantic”. Daca nu v-ati indragostit definitiv de “U”, dupa aceasta lectura cu siguranta o veti face!

Confesiunile unui DOMN

Am onoarea sa il cunosc pe Nicolae Szoboszlay de ceva vreme. Este un “personaj”. Total atipic zilelor si epocii pe care le traim.

Daca ai privilegiul de a-i vizita casa, o sa ramai uimit. Un om care a batut 90 de ani locuieste in “buricul targului” intr-o casa ca un bibelou de epoca. Curata, impecabila si respirand aer de boem.

Daca ai intalnire cu Domnia sa, fa bine si fi punctual. Pentru ca Lay-bacsi este intotdeauna la locul intalnirii cu minim 5-10 minute inainte de ora stabilita. Asa a fost educat.

Orice discutie cu Domnia sa este ca o carte de istorie. Vorbeste de personaje din fotbalul romanesc (si nu numai), pe care nu doar ca nu le-am vazut jucand, dar nici nu le-am prins in viata. Iar el, seniorul, le-a fost partener de competitie. Tony Dascalu, Sever Coracu, Doctorul Luca, Ioanovici, dar si Baratki, Petschovschi, Ozon, Pisti Kovacs, nume din galeria personalitatilor sportului romanesc. In ultimii cativa ani facem, anual, impreuna, un drum aproape sacru. Pentru ca, la 91 de ani, nu concepe sa nu cinsteasca memoria parintilor sai, ducand o floare la mormantul lor de la Orastie.

Omul plecat din Orastia natala, trecut pe la Aiud si indragostit pentru totdeauna de alb-negrul “Universitatii”, se confeseaza in volumul autobiografic “Ultimul cavaler al fotbalului romantic”. Lansarea cartii va avea loc sambata, 26 noiembrie, orele 17,00 la sala de conferinte a Stadionului ce pe veci va purta numele altui romantic al “Universitatii”, Dr. Mircea Luca. daca nu l-ati auzit niciodata povestind, sa nu ratati momentul. Pentru ca acest om al fotbalului adevarat are multe de spus. Si o spune cu o vitalitate si consecventa pe care o gasesti tot mai rar in lumea “moderna”.

szoboszlay-lansare-carte

O fericita coincidenta (sau poate e vrerea cuiva) face ca aceasta intalnire cu DOMNUL Nicolae Szoboszlay sa aiba loc in saptamana in care “Universitatea” implineste 97 de ani. Ce cadou mai potrivit  pentru toti “U”istii decat aceasta intalnire cu ultima “istorie vie”?

Viata asta tin cu “U” !

Saptamana asta, “U”

Dragilor, gata cu vacantele, gata cu concediile. Pana si “uriasul meci” Romania – Muntenegru a trecut. Mai bine, poate se mai ocupa si presa “sportiva” despre altceva decat starea gazonului. Care, fara sa fie de nota 10, a fost 10 clase peste jalnica si patetica reprezentatie.

Acum gata, e vremea “revenirii”. Catre “U” al nostru. Ca oricat s-ar chinui unu’ sau altu’ sa ne explice ca nu mai e “cool” sau “trendy”, ca e un subiect desuet, ca avem untolduri si castele electrice, ca ce-i aia “U”, ca nu pune Cluju’ primejdiei pe harta, eu, mai incapatanat si mai desuet, cred ca “U” este parte din ceea ce inseamna simbol si continuitate si perenitate. In Clujul asta invadat de pseudo-valori si pseudo-modele.

Ce ar putea dori mai mult un “U”ist decat doua evenimentein saptamana asta, doua din sporturile care inseamna “U” in memoria Clujului. Fotbal si Baschet.

Ne-am vrut curati si fara walteri, fara mizerii de capitala, avem un “U” curatat de toate astea. Pretul a fost platit. Liga a IV-a insa nu inseamna chin si resemnare. Inseamna curajul de a te intoarce spre cei pe care, orbiti de reflectoare, au crezut ca “asta e realitatea”. Si nu e. Inceputul e sambata. Nu conteaza adversarul. Poate fi Tritenii de Jos (asa cum e) sau Dinamo. Oricum ar fi, parca e mai bine decat “liga satelor bucurestene”. Celor care au vrut un “U” eliberat, le spun doar atat: VENITI LA STADION ! 

Trofeul N Martin

Despre baschet la “U” s-a scris mult. Si meritat. Celor care le era dor de “U” acela al lui Magda, Paula, Aurora, Tunde, Szuszana, Anne sau Svetlana, le fac o invitatie: 8 – 10 Septembrie, Sala Horia Demian, Trofeul Nicolae Martin. Un eveniment in care va fi reeditat meciul-unicat al sportului romanesc “U” – Primigi Vicenza. Dupa 30 de ani. Nea Martin ne va privi, de acolo de sus. Se va bucura, sper, sa vada ca baschetul feminin la “U” incearca sa revina la standardele impuse de inegalabila sa pricepere. Indiferent de nume, indiferent de conjuncturi, e laudabil ca “U” renaste. Va spun doar atat: VENITI la acest turneu. “U” va cheama. Si cand va cheama “U”, nu exista motiv de absenta. 

Viata asta tin cu “U” !

Un singur “U”. Care?

Spuneam (nu doar eu si nu doar o data) ca viata la (langa) “U” e unica si mereu surprinzatoare. Ca niciodata nu sti ce va fi, ca te hranesti mereu cu sperante, si cu toate aceste incertitudini il iubesti neconditionat.

Cateodata e bine sa sti despre ce vorbesti. “U” este UNIC. Cu asta suntem de acord cu totii. Nu ne indoim, nu ne certam, e ca un diagnostic precis al profesorului Hatieganu sau ca o axioma din cursurile profesorului Tiberiu Popovici. Uneori insa apar momente cand iti vine sa te intrebi: unde e “U” cel incarcat de istorie si adulat de generatii intregi?

Poate intamplator, dintr-un demers de presa, sau poate nu intamplator, un site clujean (www.cjsport.ro) a publicat motivarea sentintei din 26 mai de la Tribunalul Botosani prin care s-au respins “ca nefondate” cererile de faliment. Atunci si nu doar, amintiti-va cata emotie si cate controverse a trezit acel termen fatidic. “Se pronunta falimentul sau nu? Mai scapam o data, sau nu?” Cine are curiozitatea sa citeasca motivarea pe care amintitul site o publica (AICI) va vedea intr-o alta lumina intregul proces in care e implicata “Universitatea”.

Spune acea motivare, printre altele: “Întrucât neachitarea unor creanţe ce vizează datorii curente, neincluse în planul de reorganizare, nu constituie în temeiul Legii nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, motiv de încetare a reorganizării, judecătorul sindic va respinge cererile creditorilor pentru conversia reorganizării în faliment ca neîntemeiate”. Asta pentru caNeachitarea creanţelor care vizează datoriile curente neincluse în plan nu se constituie motiv de încetare a reorganizării. Aceasta deoarece, conform art. 105, alin 1 din Legea nr. 85/2006, cu  modificările ulterioare, „dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului sindic să aprobe intrarea în faliment în condiţiile art 107 şi următoarele

Stiu, suna un pic prea tehnic, dar hai sa simplificam. Spune judecatorul sindic: prin aprobarea planului de reorganizare, s-a creat un plan de plata a creantelor (datoriilor) existente la momentul intrarii in insolventa. Doar acestea se supun controlului sau si, daca nu sunt platite, se poate cere intrarea in faliment. De catre cine? O spune tot el (de fapt legea) : administratorul judiciar (Marieta) sau Comitetul Creditorilor (adica Marieta ca e majoritara) sau orice creditor (dintre cei de la masa credala, cu datorii dinainte de intrarea in insolventa) . Atat! 

Datorii acumulate dupa intrarea in insolventa nu sunt obiect de faliment. Ne miram de ce statea madam Marieta atat de linistita la toate termenele. Singura ei preocupare (in sensul pericolului de faliment) era si este sa nu aiba datorii neplatite dintre cele asumate prin planul de reorganizare. In rest, poate face cate datorii doreste, ca nu are emotii. Sigur, asemenea datorii “noi” pot face obiectul altor procese, se poate lasa cu popriri pe conturi, sechestre, etc, dar nu afecteaza deloc procesul de insolventa.

Si acum, dragi “U”isti, sa deslusim din textul asta atat de tehnic adevarul simplu. “U” este la mana Marietei, care face ce vrea, cum vrea, cand vrea. Daca va plati ce mai e de platit din planul de reorganizare, va scoate “U” din insolventa, in primavara viitoare “curat si nepatat”. Paradoxul este ca va fi un “U” cu datorii mai mari decat cele pe care le avea in momentul februarie 2013 cand a intrat in insolventa. 

Municipalul plin. Juca "U"

Municipalul plin. Juca “U”

Cu alte cuvinte, intorandu-ma la afirmatia din titlu, va intreb: “U” cel unic, care e? Unde e? Cel care are adresa la Bucuresti, condus de Marieta (avand in spate umbra tatucului Walter)? De trei ani isi bate joc de tot ceea ce inseamna spirit, traditie, istorie, onoare. Se poarta cu “U” precum cu o carpa de sters pe jos.

As nuanta aici un pic: In fapt o face cu societatea care “administreaza” ceea ce inseamna “U” ca prezenta in sportul romanesc. Si “administreaza” la fel de bine precum a facut-o “non-profitul” lui Maja-Bagiu-Abrudan-Gavrila. Din “non-profitul” ala s-a iesit cu o solutie care parea datatoare de sperante, in actualul SA. Doar pentru ca acesta din urma a esuat lamentabil (ajutat de multe si multi), avem dreptul, in fata viitorului, al copiilor nostri, sa lasam mai departe un simplu “vehicul comercial” sa terfeleasca “U” asa cum a facut-o pana acum?

Ne mai putem permite sa ne incapatanam intr-un gand care se dovedeste naiv si irealist? “Sa moara asta si apoi om vedea”…. Nu, dragi “U”isti, asta nu va “muri” pentru ca Marietei ii permite legea sa nu, si ne vom tiri intr-o mlastina de unde nu vom mai iesi. 

Imi asum riscul sa fiu transant. Si sa va atrag atentia ca vorbesc strict in nume personal. Dar, cu argumentele de mai sus. in lumina noii situatii devoalate (poate intamplator, poate nu) de publicarea acestei motivari, eu va spun parerea mea: Societatea asta, SAul asta, e doar un gunoi care pune pete de mizerii pe fata a ceea ce iubim. Pentru mine asta nu mai e “U”. Si nu, “U” nu a murit, “U” este acolo unde este istoria, traditia, onoarea si cinstea unui simbol al Clujului. “U” suntem noi. “U” trebuie curatat de mizeria actuala. Nu mai e vreme de asteptat. Marieta si ai ei nu vor misca un deget sa ne ajute. Cred ca e vremea sa “ne ajutam noi”. Brandul trebuie redat Clujului, nu unei societati oarecare cu sediul la Bucuresti.

Viata asta tin cu “U” !

Dialog cu o fantoma

Alo, buna ziua, Doamna Anastasescu?

Buna ziua, da, eu sunt

Buna ziua, sunt XXX din Cluj, va sun in legatura cu…

Aaa, din Cluj, orasul inimii mele, a doua mea casa

Va sun in legatura cu soarta “Universitatii”, am vrea sa stim ce se intampla, e o tacere totala

Domnule draga, eu ma lupt ca o leoaica cu soarta nedreapta. Un asemenea simbol, un asemenea  brand trebuie  cu orice pret pastrat. Pastrat de noi, singurii carora ne pasa si care facem eforturi URIASE sa il tinem in viata. Daca vreti sa stiti avem mereu, 24/24 o ambulanta cu resuscitare aici, la sediu, sa tinem in viata “Universitatea”

Bine, dar…

Stati ca nu am terminat. Am incercat totul, sirieni, spaniolo-bistriteni, acum italieni…. Numai neseriosi, domnule, oricat de frumos am zugravit situatia, oricat am ascuns ce se putea ascunde, sub 3 milioane de euro nu ne-a iesit. Bine, si ceva dupa virgula. Si astia mereu se leaga de aia de dupa virgula. Va spun, neseriosi….Acum mai avem o problema noua…

ucluj

Care?

Nu ati aflat? Celebrul meu ginere, membru de vaza intr-o familie dedicata o mie la suta fotbalului, ce spun eu o mie, o suta de mii…. in fine, ginerele meu a plecat. A spus ca trebuie sa il consoleze pe unchiul, indepartat pe nedrept dupa un campionat glorios. Pai nu ati vazut? Frantujii aia pe noi abia ne-au batut cu doi la unu iar pe nemti i-a zdrobit cu doi la zero si nerecunoscatorii astia de la ferefeu au decis sa il inlocuiasca pe papa chicken. Si inca cu cine? Cu un neamt? Asa ca dragul nostru si al vostru conducator nu mai are vreme sa conduca clubul. De aia am si pierdut litigii si jucatori, ca el nu s-a ocupat, dragul si scumpul meu Limoniu (of, ca rosesc cand imi amintesc) s-a dus si el la aia cu sondele de gaz….

Doamna, asta sunt povesti. Ne tineti in povesti de doi ani de zile

Vai Domnule, nu fi si tu nedrept… Am incercat totul, credeam ca pana si pe primarele ala al vostru l-am convins, dar vad acuma ca imi da ultimatumuri. Pai eu sunt persoana de ultimatumuri? Mi-a dat mie ultimatumuri ditamai judecatorul de la Botosani si i-am dat cu flit..Si credeti-ma, are un metru optzecisinoua inaltime, nu ca primarul….Off, chiar nu stiu ce sa ma mai fac. Dragutu’ de Limoniu nu, jinerele nu, am ramas aproape singura….

Doamna, daca e asa, puneti jos…

Domnule, am zis “aproape”… Noroc ca mai sunt, acolo la Cluj, o mana de “autentici, verzi si verticali” care ma sustin. Pe mine si adevaratul creator al acestei minunate echipe. Apropo, bine ca mi-am amintit, trebuie sa merg azi cu pachet…

La cine?

Cum la cine, Domnule? Ati uitat? Atata lipsa de recunostinta….. Celui care v-a dus pe cele mai inalte culmi… Pe Moldoveanu, pe Rarau, pe Ceahlau… Pana si pe culmea aia mica de doispe metri din Dubai v-a dus…. Si voi? Nerecunoscatori… Dar nu-i nimic, pana mai am macar un sustinator de ala “verde, autentic, plin de nenumarate deplasari”, o sa ma bat si cu pieptul dezgolit pentru ideea asta minunata.

Care idee, Doamna?

Ideea ca ce-i al meu e numa’ al meu. Doar suntem in capitalism, slava Domnului, proprietatea privata e sfanta si protejata…. Ce credeati, ca renunt asa usor? Dupa ce am muncit si investit atata? Bine, de investit nu am investit eu, doar de forma apare numele meu, v-o spun doar asa, ca la Botosani nu se stie…

Asadar ce sa transmit  “U”istilor mei care sufera?

Sa ia un Nurofen… Stiti, vara poti raci….

Dialogul asta imaginar cu madam Anastasescu este, daca vreti. semnul ca TREBUIE sa ne miscam. Dupa ce zambiti (sau nu) la replicile de mai sus, ganditi-va ca acest dialog imaginar este de fapt de un realism ingrozitor. Si ca E VREMEA.

Viata asta tin cu “U” !

Seara in care ne-a iubit toata Romania

31 mai 2015. O zi pentru care merita sa te fi nascut. Au curs valuri de epitete. Am uimit o tara intreaga. Care stia ca noi am mers acolo, la finala, doar pentru “U”, nu pentru o retrogradata.

Fiecare a simtit ca in fata, in spate, in dreapta si in stanga era un “U”ist. Si asta a ajuns.

Celor care au dubii, celor care se indoiesc, celor care cred ca nu mai putem face nimic pentru a tine “U” in viata, ca noi nu insemnam nimic, ca ne “incaleca” unii si altii, sa le spunem prin imaginile lui Noemi Arman ca:

 

“Presa” si “U”

Iar suntem “aia rai”. Abunda presa de titluri apocaliptice. Pornite de la (ma mai mir?) site-ul stiridesport.ro, imprastiate in toata presa si la toate televiziunile. “Fanii lui “U” Cluj au intrat pe teren cu bâte ca să rupă tricourile de pe jucători…” Titlul asta tembel semnat (cum altfel?) “stiridesport” a dat tonul unei isterii de cea mai joasa speta. Nu conteaza ca “Bâtele pe care suporterii le fluturau deasupra capului când îi alergau pe jucători erau beţe de steag.”. Ca betele alea de steag erau unul sau doua, ca nu erau “fluturate deasupra capului”, ca sunt din plastic de 6 si ca, in general, se vede si in filmarea video, nimeni nu a intentionat sa loveasca pe nimeni. Astea sunt amanunte.

Sa ne intelegem: violenta, de orice fel, nu are ce cauta pe stadioane. De aici plecam. Cand insa judecam un eveniment sau altul, ne uitam putin si in urma. Ne punem intrebari. Vedem de unde pleaca toate.

Cand colegi de vestiar isi dau unul altuia picioare in gura, cand jucatorii nu-s platiti dar sparg normele nu pe teren ci in NOA, cand sticlele de wishky se golesc indiferent ac castigi sau pierzi, cand tie ti se rupe ca niste prosti platesc bilet sa iti vada neputinta, cand aceiasi prosti se scoala cu noaptea in cap si isi platesc deplasarile pentru a nu te simti singur intr-un club in disolutie, tu, fotbalist profesionist, dupa un meci care iti semneaza condamnarea la retrogradare nici macar nu catadicsesti sa vii sa iti saluti galeria. Poate ca esti suparat. Dar suporterii nu-s? Ei ce vina au ca tu pacalesti fotbalul, echipa si pe ei?

Scrie Maria Andries, aceasta Mata Hari a “jurnalismului” sportiv, aceasta geanmbasu la feminin, intr-un articol intitulat “Pumn Arena” ca “Pe o arenă de cinci stele, proprietatea statului, huliganii fac legea. Împart dreptatea direct pe spinările fotbaliştilor”. Nu conteaza ca onor madam nu a fost “la locul crimei”, ea scrie precum Geambasul coleg care ne spunea ca “polivalenta din Cluj e construita din materiale indoielnice”. ca el nu a fost acolo, dar ii spun lui “surse bine informate”.

Ma tot uit dupa bate... si nu vad nici macar betele alea de steag.

Ma tot uit dupa bate… si nu vad nici macar betele alea de steag.

O sa o mai zic o data: VIOLENTA nu are ce cauta pe stadion. Dar o intreb pe geambasu’ asta cu fusta, ce e mai simplu, sa scrie dupa dictare sau sa faca o adevarata ancheta jurnalistica sa descopere cum, Doamne iarta-ma, o concitadina a sa pe numele ei Marieta Anastasescu manevreaza judecatori, tribunale si termene? In loc sa se lege de amaratii aia ajunsi la limita rabdarii, cum ar fi sa cerceteze mafia de la Bucuresti. Care mafie, din pacate, a pius mana si pe “U”. Si produce, evident, ADEVARATA VIOLENTA impotriva unui club care are doar “vina” ca i-a iesit in cale. Ca au fost multe complicitati locale, nu discutam aici. Eu as vrea sa aflu, de la bine informata Maria Andries cum a fost posibila sentinta de joi de la Tribunalul Botosani. Hai, Maria, ca poti! sau nu e un subiect “servit” (precum ale colegilor tao geambasi si tolontani si atunci nu ne bagam?

Despre echipa, evenimente, mariete, iordanesti, margineni si alti “corifei ai mizeriei”, intr-o postare viitoare.

Emil Moldovan, esti mandru de “creatia” ta?

Viata asta tin cu “U” 

Sursa foto: actualdecluj.ro

 

Apelul de dupa apel

Ma intreb de cateva zile daca ceea ce vedem azi la baschet mai e “U”. Poate parea doar o intrebare retorica, dar nu e. Am spus, am scris de atatea ori: dupa 2011, managementul echipei de baschet a “cultivat” un public ce e departe de ideea “U”. A cochetat cu modelul “popcorn-selfie-pepsi”. Un model care poate crea o masa de privitori. Care masa insa e una inerta, mai interesata de propria prezenta si check-in-ul pe facebook decat de jucatorii din teren si de disputa sportiva propriu-zisa. Dupa principiul afirmat de Cristescu “nu ne trebuie ultrasi la sala”. No bun, acum aveti ce ati vrut “Pofta ce-ati pohtit”, adica.

Cu un sponsor de calibru in spate, echipa nu se regaseste. Nu faptul ca nu castiga suficient e problema (spunea cineva ca “avem rezultate, echipa e pe locul 3”), ci faptul ca, in mod repetat, 50 de mureseni, oradeni sau sibieni te domina intr-o sala anosta si lipsita de viata.

Preocuparea pentru ceea ce a fost si nu mai este a cuprins multa lume. Poate ca cel mai aplicat diagnostic l-a pus o mare campioana: “…Noi,am fost o generatie de exceptie,datorita lui NICOLAE MARTIN! Din pacate voi nu aveti un LIDER de valoarea lui. SCUZE MIRCEA ,AI ESUAT, si caderea este iminenta. Ea se datoreaza celor care au incercat si au reusit sa scoata bani frumosi de pe urma performantelor reusite de generatii anterioare, iar acum, cand latul se strange, toata lumea incearca sa scape cu viata.

Intr-o incercare disperata de a-si readuce “ultrasii” (acum doriti) alaturi de echipa, managementul lui “U”-BT a facut un apel catre suporteri. Il gasiti AICI.

U Sibiu

Raspunsul nu poate fi decat unul singur: Domnule profesor Bojita, domnule Tarcea, nu aveti de ce sa faceti acest demers. Stiti realitatea, stiti ce asteapta suporterii. Apelul, discutia sincera, asumarea greselilor, pocainta trebuie asumate de un singur om: MIRCEA CRISTESCU. Daca el va sti sa o faca, daca va putea intelege, dupa atatia ani ce inseamna “U”, de ce la “U” nu conteaza baloanele si mascotele si carnatii aia aplaudaci, daca va confisca la intrare telefoanele setate pe facebook (glumesc, desigur), daca isi va aminti ce sala avea echipa formata din Cristescu, Sinevici, Rosnafsky, Pintea, Sebestyen, Tenter, Muresan, daca o va pune in oglinda cu ceea ce vede azi in sala, poate ca atunci apelul va fi unul inteles. Cand va lasa deoparte designurile avangardiste si sloganurile futuriste si emblema echipei va fi “U”, va recastiga suflarea “U”ista. Resentimentele genereaza resentimente, daca va intelege asta, va fi in ordine.

Daca nu poate face toate astea, va putea face, totusi ceva: va putea face un pas inapoi, constient de esecul unei constructii ce nu are fundatie solida, si va lasa echipa si suporterii sa se regaseasca. Managementul Bancii Transilvania are destui oameni destepti ca sa inteleaga ce spun aici si sa ramana pilonul de sustinere al unui “U” reintors la matca. Aruncati la gunoi, Domnilor, baloanele si carnatii -aplaudaci, toate astea nu v-au adus decat o sala amortita si anosta. Nu cred ca asta va doriti !

Vreau sa subliniez ceva: nu am uitat nici o clipa prezenta echipei de baschet la mitingul din 10 martie. Le suntem recunoscatori ca ni s-au alaturat. Este asta semnul ca legaturlle nu sunt rupte, sunt insa prea fragile. Lasati-i in fata pe Mihai Silvasan si Bobo Pintea, ei stiu cu adevarat sa vibreze intr-un “Haide U” plin si profund !

Nu e nimic anacronic si prafuit in a crede ca “…dragostea si dăruirea nu se plătesc nici în euro si in nicio altă monedă care să-ți umple viața cu amintiri atât de frumoase și comune tuturor ” U” istilor; aici banul își pierde total valoarea…” (Paula Misaila).

Vreti sa fim alaturi de “U”? Noi am fost mereu acolo, voi sunteti cei care v-ati indepartat!

Foto : Dan Bodea