“U”-BT baschet feminin. E MUSAI!

M-am oprit din orice alta activitate pentru ca azi a aparut vestea pe care nu o doream nici in cele mai negre cosmaruri. Ovidiu Vasu “a infrant”.

Da, “a infrant” orice idee de performanta, orice bun simt si orice logica. “Si-a luat inapoi” echipa de baschet feminin. Da, echipa aia cu 14 titluri nationale si prezente multiple in Cupe Europene, echipa aia in care au stralucit  Magda, Paula, Aurora, Tunde, Svetlana si atatea si atatea campioane. A manjit o istorie si un simbol.

Ca sa stiti despre ce vorbesc, ia priviti:

In comunicatul asta sinistru are tupeul sa vorbeasca de “performanta”. Stie el ce e performanta? A “performat” vreodata vreo echipa aflata in mana lui?

Cand, acum trei ani, a inceput acest frumos proiect, am fost sceptic. Pentru ca erau atatia ani de nerealizari, pentru ca era Alexa cu bubele lui, pentru ca… pentru ca…

In cei trei ani, echipa a cumulat o finala de Campionat National (2017) si o semifinala (2018). Adica lucruri nemaiintalnite la “U” de vreo 15 ani. Parea ca e momentul unei renasteri de care cei mai batrani se bucurau si cei tineri invatau. Nu a fost bine. Pai nu, ca “aia de la bashet fete” nu mai faceau sluj la Vasu, nu mai stateau drepti in fata lui. Ma si gandesc cum era sa se intample asta cu Dragan Petricevic? Sau cu Meda? Si atunci, Vasu “a mutat”. A aratat cine-i “seful”. Pur si simplu “si-a luat echipa inapoi”. Bine, ideea de echipa, ca echipa nu mai exista. Si se mai si lauda cu asta…

Bun, daca suntem atat de impotenti ca nu il putem clinti pe matusalemicul Vasu, trebuie sa gandim altceva. pentru ca, acolo la Vasu, nu mai e “U”. Eventual e “VasU”. Ce e de facut?

Au demonstrat de ataia ani ca stiu ce inseamna un management performant. Au cucerit Campionate, Cupe si Supercupe. Au strans in jurul lor cam tot ce e mai bun. Si, lucru mare , nu “au infrant”. “U”-BT a avut taria si inteligenta sa revina sub umbrela marcii originare a lui “U”. La “U”-BT exista in acest moment Aurora Dragos. Si Simona Musat. Si Mioara Iurian. Doar trei din multele fete care au stiut si au simtit ce inseamna “U” Cluj. Exista fundatia. E MUSAI ca “U”-BT sa preia tot ce inseamna “U” Cluj-baschet feminin. Pentru ca, sunt sigur, Clujul vrea ca istoria acestei echipe sa nu se scalde in mediocritatea pe care unul ca Vasu e pe cale sa o readuca. E MUSAI! “U”-BT baschet masculin si “U”-BT baschet feminin inseamna “U” in cea mai curata forma a sa. Daca vrem sa cinstim toate generatiile de “U”iste (si sunt asa multe ca mi-e frica de orice insiruire ca sigur uit pe cineva) E ABSOLUT OBLIGATORIU ca “U”-BT sa fie catalizatorul ambelor echipe. Manusa e aruncata, daca vreti sa sa dovediti cu adevarat ca sunteti integri, ca sunteti cu adevarat pastratorii traditiei simbolului “U”, construiti “U”-BT baschet feminin. “U”istii vor fi alaturi de voi!

#ImpreunaSuntemU

Advertisements

Intrebari care “ard”

Chiar daca sunt cam gura sparta, aici, in scris, am incercat sa fiu mai ponderat in exprimare si sa nu dau frau liber tututor vorbelor care imi vin “din prima”.

Cred insa ca de data asta o sa fiu mai “contondent”. Ca eu unul M-AM SATURAT! Poate ca nu doar eu. SPER ca nu doar eu. Imi asum sa fiu “vocea” celor care gandesc ca mine dar tac.

Spune un prieten pe care il pretuiesc: “In an centenar, echipele Clubului “Universitatea” ar trebui sa defileze prin campionate si sa onoreze evenimentul. Cand colo toate se bat la retrogradare“. Nu o puteam spune mai bine.

“Cosmarul Uistilor” e pe cale sa se infaptuiasca. Clubul se duce in jos. De tot. An de an ni se tot spune ca atat se poate, ca nu se poate mai mult, ca “noi suntem pepiniera pentru altii”. Si atunci intreb: DE CE sa fim pepeniera? Ce, suntem ferma Steluta? Pepiniera? Si ce “prducem”? Pepeni? Ceapa? Puieti de salcii plangatoare?

Am spus-o de atatea ori, totul se reduce la managementul clubului. Care este incapabil sa “produca” mai mult. Care nu face nimic si produce nimic. Nu mai reiau idei deja spuse, cu sectii care mai de care mai exotice si mai inexistente in peisajul sportiv, cu o diluare bugetara din care nimeni nu primeste destul, cu o incapacitate endemica de a aduce langa club un partener/parteneri care sa intregeasca un buget considerat insuficient.

De cate ori sa o mai spun ca vizibilitatea e data de echipele de jocuri sportive? Ca degeaba iei medalii la hectar la scrabble, la box feminin sau la fitness, degeaba ne umpli newsfeed-ul retelelor cu multilple cupe si medalii la sporturi si competitii de care au auzit doar cei ce participa, daca echipele de jocuri sunt tinute la limita subzistentei. Stim si de ce. Demult ar fi renuntat la echipe dar, ce sa vezi, astea sunt la sporturi olimpice si prin simpla lor existenta aduc puncte multe in evluarea anuala a Ministerului. Pai da, le tinem doar cat sa existe.

Pentru ca “tortul” sa fie plin de frisca umilintei, aud ca singura echipa care a facut performanta, e in pragul disolutiei. Da, echipa lui Magda Jerebie, a Paulei Misaila, a Aurorei Dragos si a Virginiei Popa, isi va pierde conducerea, antrenorul si, ca atare, sponsorii. Este, cu alte cuvinte, in pragul colapsului. Cred ca e vremea sa nu ne mai ascundem (eu si voi, cititorii) dupa cires si sa o spunem direct: mereu si de catre multi s-a spus ca “asta e echipa lui Alexa” ca un fel de “scuza” penibila pentru neimplicare. Da, stim. Alexa e un tip complicat, buruienos in exprimare uneori, cu bubele lui (care dintre noi nu le are pe ale sale?). Numai ca echipa asta fanion, cea cu 14 titluri nationale nu o duce Alexa in sufrageria proprie, nu o face vector de imagine (cum s-a speculat). Vrem nu vrem, ne place sau nu, a facut dintr-un proiect utopic unul cu realizari. Echipa asta a jucat o finala nationala si o semifinala, asta in doar trei ani. Dupa ce vreo 15 ani de “onesta pastorire” directa a Clubului a fost invizibila si fara importanta in peisajul sportiv. Inteleg multe, pot intelege suparari si revolte la adresa unui limbaj mai colorat, dar, pentru Dumnezeu, este vorba despre “U”. Cum, Doamne, tu ditamai conducator sa iti dai in judecata propriul colaborator, cel care a adus echipei 70% din buget in fiecare din astia trei ani? Cat de mizerabila poate fi o asemenea atitudine? Orice neintelegeri sau certuri or fi, rezolva-le naibii in interesul lui “U”.

“U” Cluj, locul 4, final de sezon 2017-2018.

Cu echipe slabe si manageri nesemnificativi, cu sportivi platiti ca niste amatori, clubul asta e numai bun sa fie o feuda. Cam asa arata din exterior. Nu exista nici un argument, absolut niciunul, ca nu ar fi asa.

Mi s-a spus personal ca sunt asteptat de conducere “sa mi se explice”, Pardon, eu sunt nimeni, nu mie trebuie sa mi se dea explicatii. Ci “prostilor” alora care cred ca “U” este o valoare a orasului, un simborl ce anul viitor ajunge la Centenar. Lor, nu mie, le datoreaza o conducere incremenita in vreme raspunsuri. Alora care platesc bilet. Si alora care nu mai platesc, ca nu mai vin. Scarbiti de halul in care a ajuns Clubul Sportiv “Universitatea”.

Consemnez: volei feminin – locurile 7-10 (din 10); volei masculin – locul 10 (din 12); handbal feminin – locul 10 (din 14); handbal masculin – locul 3 in liga a doua; rugby masculin – locul 6 (din 6); rugby feminin – locul 3 (din 3).

Baschet feminin – locul 2 (din 12) in 2017, locul 4 (din 10) in 2018. Pai no, sa nu ii dam in cap? Nu vedeti ca nu e “in trendul” celorlalte rezultate?

Grav este ca acesta conducere a Clubului pare batuta in cuie. S-a argumentat de multe ori ca “mai mult nu se poate”. Serios? Poate altul poate. Poate altul, cu drag de “U” si cu mai multa stiinta, ar putea! Ce motive, ce interese, ce scopuri exista in a perpetua o stare si un management de mandra minune?

Dragi “U”isti, vine Centenarul. Va place cum arata CS “Universitatea”? Daca nu, e cazul sa intrebe fiecare. Ce facem cu “U”? Ca daca nu, mai ramane doar urarea:

Noapte buna, dragi “U”isti.

 

Ganduri de duminica

Dintotdeauna la “U” a fost asa. Dintotdeauna au existat suisuri si coborasuri. De cand ma stiu si de cand va stiti! Poate ca parte din farmecul inconfundabil vine exact de aici, de la lipsa de liniaritate. La “U” au fost nenumarate “momente zero”. Zero adica pornire, dar si zero ala negru al lipsei oricarei sperante.

Lasam pasarea Phoenix sa doarma linistita, dar stim ca intotdeauna exista renastere. Ca altfel nu se poate. Pentru ca la “U” e viata. E o viata “imprumutata” crampeie din viata fiecaruia din cei ce simt “U”. Si cum ei transmit de la unul la altul, de la bunic, la tata, la copil, viata e fara sfarsit.

Participand azi la un eveniment fericit din familia unui drag prieten, am simtit asta. Ne-am gandit noi, o mana de “batrani Uisti” ca e locul si momentul sa cantam un “Slava tie, studentie” de dragul lor, al familiei lor si da, de dragul nostru. Pentru ca fara “U” eram, mana asta de oameni, niste necunoscuti care trec pe strada ignorandu-se. “U” ne-a unit si ne-a legat. Infinit mai mult decat doar pe stadion sau in sala. Eram, cum spun, o mana. Si am inceput sa cantam. Imnul de suflet al “Universitatii”. Bucuria mare a fost cand am vazut ca dupa cateva clipe s-au alaturat multe voci pe care eu, personal, nu ii cunosteam. Multi, majoritatea. Intre ei, multi tineri. Am inteles ca in asta consta forta si identitatea de simbol. In capacitatea perpetua de regenerare. In capacitatea de a atrage. In felul unic in care simbolul asta pe care unii l-ar vrea sters din istorie, se regenereaza. Mereu si mereu.

#ImpreunaSuntemU. Succes in viata, Sorana si Adrian!

100,000

Nu sunt “blogger”. Nu sunt un profesionist al scrisului. Imi place doar ca uneori sa impartasesc cu voi, prietenii mei, ceea ce gandesc.

Ceea ce am inceput in noiembrie 2012 a ajuns azi la o borna aniversara. Chiar azi, cand am scris despre “Intoarcerea la adevar”. Chiar azi… Si chiar despre adevar e vorba.

100,000 de citiri. Stiu, nu-s “unici”, nu ma bat in “rating”, nici nu urmaresc asta. Va asigur, dragi prieteni, ca tot ce am scris, de la primul titlu pana la ultimul punct, reprezinta ceea ce gandesc. Nu am fost, nu o sa fiu, niciodata, a cuiva. Ba nu, gresesc. O sa fiu. Prietenul adevarului. Asa cum il percep eu.

Pentru ca… “U”. Va multumesc!

Despre intoarcerea la adevar

Intotdeauna am fost mandru ca am prieteni destepti. Si ma bucur ca pot impartasi cu voi gandurile lor.

Spune Dan Andreica, viseuanul-baimarean indragostit de “U”:

“Am început in 2016 cu un 12-0, încheiem azi cu un 7-0. Au fost cei mai romantici ani din istoria nouă a lui “U”. Au fost meciuri în care uneori la marginea terenului s-au mâncat mici si s-a băut bere, în care s-au bătut recorduri la numărul de spectatori (chiar și pt liga 1, câteodată), în care jucatorii oaspeti s-au pozat cu galeria lui “U”, în care s-au blocat drumuri comunale si sătești, în care s-au ridicat tribune si s-au vopsit gardurile si pomii pentru că “vine U”… Au fost 2 ani relaxați, cu scoruri fluviu si fara emotii, cum probabil n-au mai fost si nu vor mai fi la “U”. … A fost frumos! Acum s-a terminat cu joaca, încep lucrurile serioase. Dar distracția nu e nici pe departe gata, pt că ne așteaptă o liga 2 cum la fel, probabil, nu a mai fost in istorie – FC Argeș, Farul, UTA, Poli, Petrolul, Oțelul, poate Jiul Petroșani vor fi și ele toate acolo. Liga 1 poate să mai aștepte, deocamdată mai vrem să ne bucurăm de fotbal adevărat!

Nu cred ca poate fi sintetizat mai bine astia doi ani decat acel “s-au ridicat tribune si s-au vopsit gardurile si pomii pentru că vine U”. Pentru ca DA, poate ca asta e cel mai mare castig al celor doua sezoane. “U” a redescoperit boemia si lumea a redescoperit farmecul si frumusetea comuniunii cu “U”. Cand insa au avut ocazia sa isi demonstreze profesionismul si valoarea, au facut-o cu varf si indesat. Meciul cu Dinamo din cupa a aratat ca acest club nascut din nimic, doar cu vointa de a pastra un simbol viu, a stiut sa se “bata” si sa bucure. A stiut sa adune peste 10,000 de suporteri, a stiut si a fost egal cu o echipa cu buget de multe milioane.

Au fost, probabil, cei mai frumosi doi ani de la Diktat incoace. Nu intamplator, poate, asta s-a intamplat in preajma si in anul Centenarului National. Pentru ca asa s-a nasut “U”. O spune seniorul scriitor indragostit de “U” Mircea Tomus, in, poate, cea mai incarcata de semnificatii vizite pe care “U”istii au facut-o anul asta, cea de la Avrig: “Onisifor Ghibu, reprezentantul pentru Cluj al Consiliului Dirigent de după 1 Decembrie 1918, a decis, împreună cu reprezentanții locali, primele masuri pentru Clujul românesc: înființarea unei Universitati Românești, a Operei Romane si a unei echipe de fotbal. Si s-a născut “Universitatea” Cluj. Simbolul unor inimi românești!”

Sunt atatea repere si amintiri nepretuite in acesti doi ani: prima deplasare, la Gilau, meciul-spectacol din barajul de promovare de la Tg.Lapus, mocirla de la Galda, meciul jucat sub Fagarasul inca acoperit de zapada de la Avrig…Peste toate, personal, imbratisarea unui vechi cunoscut, la Iernut, cu acel “in sfarsit ati ajuns si la noi! De azi, terenul asta se poate numi stadion!

Inainte de orice, “U” a fost si va ramane o stare de spirit. Nu poti uita vorbele intemeietorului, dar trebuie sa fi, in acelasi timp, ancorat in realitate. Din clipa asta, “U” a luat viteza pe drumul spre PERFORMANTA. Oricat de mult ne-am dori boemia vremurilor trecute, ea, performanta, este singura care ne va tine in viata. NOI, cei cu fularul la gat, vom ramane aceeasi. Pentru noi va fi la fel ca jucam la Avrig, Recea sau Reghin, sau ca vom juc cu Steaua (care o fi aia), Dinamo sau altii. Pentru ei insa, pentru fotbalisti, staff, conducere, PERFORMANTA este liantul continuitatii. Lumea s-a schimbat, generatiile ce vin cer altceva.

Nu pot si nu trebuie sa uit: Dorin Goga, Gabriel Giurgiu, Tavi Abrudan, mai apoi George Florescu si Andrei Cordos, pentru gandul de a va intoarce la originile voastre, pentru daruire si pasiunea pentru “U”, pentru ca ati lasat false lumini de rampa pentru gazonul de la Triteni sau Cugir, v-ati asigurat un loc in istoria “Universitatii”

La Gherla, intr-un anonim meci de Cupa (faza judeteana) un necunoscut imi spune, bland si asezat: “a mai fost stadionul asta plin la un meci cu Steaua, tot in Cupa, dar atata bucurie si lumina nu am mai vazut”. Dupa cateva minute, a aparut un frumos curcubeu care a invelit meciul si intregul stadion.

Pentru ca… “U”

Foto: acelasi Dan Bodea

Buletin de front din razboiul surzilor

Nu este saptamana lasata de Dumnezeu sa nu apara cate un “scandal” la CS “Universitatea”. Poate pentru ca e vremea deconturilor. Poate pentru ca a ajuns cutitul la os. Poate pentru ca e de ajuns.

Ultima rabufnire in sirul lung si tot mai frecvent este cea a lui Radu Marc. Cei cu tample carunte si-l amintesc de la sfarsitul anilor 80. Portarul longilin din poarta echipei de handbal masculin a “Universitatii” care a slujit ani buni culorile alb-negru.

Mai intai Radu a “rabufnit” pe acest blog, ca raspuns la articolul despre finantarea “tip Vasu” despre care scriam zilele trecute. Spune el acolo: “Nu-mi spuneti nici o noutate……lucrurile astea se stiu de multa lume, doar ca prefera sa taca pt. a nu intra in dizgratia lui Vasu si a gastii lui (aici ma refer in special la serviciul Contabilitate)….stiu toti cat este de razbunator si ANTI PERFORMANTA……sper ca cei care l-au tinut atatia ani “in brate” sa se TREZEASCA…..INCA MAI E TIMP.”

A urmat o confesiune intr-un portal clujean de sport ( AICI ). Lipsa de interes, atitudinea sfidatoare, un neprofesionism cronic, toate sunt descrise in respectivul articol. Radu Marc nu face decat sa confirme ceea ce spun multi, mai pe sleau sau mai pe la colturi.

In respectivul articol, Ovidiu Vasu are un fel de “drept la replica”. In care reia aceleasi idei rasuflate. “Cum ca el nu se baga, el nu conduce sectii. El nu stie. El face ce poate. Nu sunt bani. Toti cei care il critica nu stiu legislatie.

In articolul ala spune una care te lasa masca: “…mare parte din sponsorii veniţi până acum sunt prin mine, doar că nu am contabilizat asta. Poate că s-au adus milioane de euro datorită mie în ultimii şapte-opt ani…” Absolut incredibil! Va reamintesc ca in raspunsul primit de la Club referitor la veniturile anului 2016, suma din dreptul capitolului “Venituri proprii” este de 67,000. De lei. Din care (am demonstrat asta) o majoritate covarsitoare a venit din ticketingul de la baschet feminin. Milioane…. Sponsori… Voi i-ati vazut? “Mare parte”? Care o fi “marea parte” aia? Alexandrion sau Teraplast sau Penes la handbal feminin? Sponsorii baschetului feminin? Care? Aia sigur nu au avut vreo treaba cu Vasu, iar altii, sa ma bata al de Sus, nu i-a vazut nimeni niciodata.

Constat insa ca se “valorifica” brandul “U” printr-un stand de produse in Carrefour. Cand am intrebat, civilizat, niste amanunte, mi s-a trantit usa in nas si am fost trimis la Club. Sa vedem, poate apelam iar la Legea 544/2001 sa aflam si despre acel contract. Sau, poate, vom primi detaliile urmare acestui text? Voi ce credeti?

Eu unul m-am saturat demult de omul asta. De un an si ceva tot scriu despre “managementul” asta.Intre timp constat ca se tot modifica lista CA de pe site-ul clubului. Ba e din 5, ba e din 7, ca nimeni nu mai stie. Observ ca UBB si USAMV si-au schimbat reprezentantii. Aud ca si UMF o va face. Poate asta e primul semn ca incepe sa le pese.

Sfarsitul de saptamana trecut a avut loc un eveniment important pentru Familia “U”. Fotbalistii, porniti de la zero, au promovat in Liga a treia. Un prim pas pe drumul normalului. Si pentru ca ImpreunaSuntemU, echipele cu “U” pe piept au gasit de cuviinta sa participe la bucuria comuna:

“U” – BT Cluj

Universitatea Cluj Baschet Feminin

Universitatea Cluj Handbal Feminin

Dinspre Clubul Sportiv “Universitatea” o jenanta tacere.

Iar o spun. Nu este un razboi cu Ovidiu Vasu. Decat in masura in care el il percepe asa. Chiar nu ma intereseaza persoana ci pozitia. Daca ar fi de buna credinta, i-as putea adresa o simpla intrebare: “Omule, daca nu sunt bani, daca nu ai adus nici un leu din mediul privat, daca e asa greu, DE CE NU PLECI?” Ce, Doamne iarta-ma, e asa de greu de inteles?

Viata asta tin cu “U”

Joia baii in Somes

Magda Jerebie: “…Anii petrecuti la “U” au fost cei mai frumosi din viata mea,ca jucatoare ,apoi ca antrenor! Mult succes in tot ce va doriti sa realizati!…”

Paula Misaila: “…MULȚUMESC “U” pentru tot ceea ce mi-ai oferit!! Inima mea a bătut și  bate in ritmul Clujului, in ritmul lui “U”. Haide “U” si numai reușite!!!…”

Annemarie Kirr: “…Primul gust al suporterilor “Universitatii” din Cluj l-am simtit la un turneu la de divizia A, eu jucand atunci cu dubla legitimare la CSS Medias si Comertul Tg.Mures! Am ramas atat de impresionata…. E momentul aici sa le multumesc din suflet pentru tot ce mi-au oferit. Niste oameni deosebiti! Vorbind de suporteri, ei erau al saselea jucator. Le multumesc si le multumim si le dorim forta ca sa continue si cu generatiile care ne-au urmat. Rolul lor e de maxima importanta. Chiar daca nu ei iti castiga meciul, pot insa contribui decisiv la reusita sportiva…”

Suzana Sandor: “…Nu voi uita niciodata numarul de spectatori din sala, cordonul in jurul salii, atmosfera care era extraordinara. “U” era o familie, cu totii – sportivi, oamenii care veneau mereu la meciuri. Fanii trebuie sa stie ce putere dau echipei daca aceasta simte suportul publicului, e al saselea jucator pe teren!…”

Svetlana Simion: “…Iubesc Clujul, iubesc ploaia lui, iubesc strazile acelea care mi-au purtat pasii tineretii, iubesc Hasdeul, iubesc Zorilor, iubesc Horia Demian, iubesc Catedrala, iubesc gradina botanica, iubesc parcul mare, iubesc parcul Babes, iubesc amintirile noastre, iubesc… U!…”

Toate aceste vorbe pline de emotie din partea unor voci atat de importante ale baschetului, “atinse” definitiv de “U”. Impreuna, Magda, Paula, Anne, Zsuzsa si Svetlana au strans multe SUTE de meciuri in nationala Romaniei, atunci cand aceasta conta in baschetul european.

Intr-un aprilie asa de capricios, “U” iese din nou la rampa. In toamna trecuta ne gandeam la un traseu mai bun decat in sezonul precedent, probabil o semifinala. Numai ca fetele “Universitatii” au vrut altceva. Au avut un final de sezon regulat impecabil, cu victorii la toate contracandidatele, terminand pe locul doi. Sferturi si semifinale incheiate en fanfare (victorii cu 2-0 cu Arad si Targoviste) si iata-le in finala. IN FINALA.

E destul? Fetele si trio-ul Dragan-Meda-Misu spun NU. Si incep finala cu o victorie impresionanta in ostilitatea de la Sf Gheorghe. Azi au pierdut in meciul doi. Este 1-1, dar au intors avantajul terenului propriu catre Cluj.

Am mai spus-o, o mai spun: Ce ar mai trebui sa demonstreze echipa asta pentru a umple Sala Horia Demian? Ele ? NIMIC!. Noi? TOTUL. Si nu pentru ca adversara e Sepsi. Ci pentru ca e atat de aproape victoria. O victorie ca un omagiu. Pentru “U” despre care atat de frumos vorbesc Magda si Paula si Anne si Zsuzsa si Sveti…Pentru nemuritorul Nicolae Martin. Pentru tot ceea ce inseamna culorile alb-negru.

Fetele astea si antrenorii lor au demonstrat TOT. Indiferent de rezultatul final, echipa asta este LAUREATA ANULUI la “U”. Si, ca orice laureata, trebuie purtata pe brate. Si in inimi de “U”ist. Miercuri 26 si joi 27 aprilie sunt zilele. Locul il stim. Sala celor 14 titluiri nationale. Sa fim acolo. TOTI !!!

Viata asta tin cu “U”!

 

Asta e “Universitatea”

Initial am vrut sa intitulez aceste ganduri “Intalnirea cu istoria”. Apoi am realizat. Ca ceea ce s-a petrecut in seara de sambata la stadionul ce poarta, indiferent de ce e oficial, numele bunului sau prieten si tovaras de “batalie” Mircea Luca, a fost o lectie oferita noua de un DOMN. Nu voi inceta sa il numesc asa, pentru ca Nicolae Szoboszlay insusi, prin tinuta intelectuala si morala este definitia vie a DOMNULUI. 

Am vazut in seara asta, dragii mei “U”isti, ca se poate si asa. Am ascultat impreuna, un discurs impecabil al celui ce detine fraiele sportive ale “Universitatii”. Cum putea altfel Ioan Ovidiu Sabau sa vorbeasca, daca a fost “slefuit” nu doar sportiv cat si uman de cel care a fost figura centrala a intalnirii de suflet de sambata. Nicolae Szoboszlay l-a primit in casa pe tanarul Sabau, navetistul din Valea Florilor, copilul ce avea sa devina fotbalistul respectat de o intreaga Europa. A fost ca un gest simbolic, casa mesterului Szoboszlay fiind, de fapt, acea “Universitatea” pe care a cunoscut-o si indragit-o si despre care spune ca i-a marcat existenta. Cuvintele lui Sabau sunt dovada, daca mai era nevoie, ca, intr-o lume a kitsch-ului si stralucirii false de nocturna, intr-o lume in care multi “fotbalisti” intreaba mai intai “cat imi dai?” inainte de a oferi macar cinci minute de devotament, “Universitatea” se poate recladi frumos si “altfel”. Vazandu-l si ascultandu-l pe Nelutu Sabau, mi-am amintit de vorbele aceluiasi Szoboszlay: “Universitatea a avut intotdeauna conducatori adevarati. Chiar daca nu erau mari specialisti in fotbal, stiau sa creeze acea atmosfera de familie, de iti era rusine sa nu dai totul“. In ultima vreme, poate tocmai asta a lipsit. Printre multe altele. Prestanta si eleganta (fizica si in exprimare) a managerului sportiv al “Universitatii” ne da sperante ca “U” poate reveni acel club care l-a vrajit pe adolescentul din echipa Aiudului. 

Discurs demn de "Universitatea Cluj"

Discurs demn de “Universitatea Cluj”

Cartea lansata sambata este o pledoarie pentru bun simt. Pentu onestitate. Pentru corectitudine. Asa cum a fost, de altfel, toata viata venerabilului Szoboszlay.

Confesiunile unui DOMN

Confesiunile unui DOMN

Nu pot sa inchei pana nu spun ceva. In discursul sau, cuprins de emotie cum nu l-am mai vazut niciodata parca, Nicolae Szoboszlay nu a “uitat” sa fie caustic si sa spuna lucrurilor pe nume. “Personajele” pomenite de dansul, (unul care si-a schimbat buletinul si celalalt alungat din propriul oras – cum plastic i-a descris), au facut poate cel mai josnic gest dintre toate gesturile si tot dispretul cu care au “carmuit” vremelnic “Universitatea”. Au indepartat fara macar sa spuna un “multumesc” simplu, unul din reperele morale si de conduita ale lui “U”. Sa ne ierti, Nicolae Szoboszlay, ca atunci am tacut. Multi nu am stiut. Unii nu au avut curajul. Domnia ta ai trecut insa peste acest episod si ai ramas acelasi “U”ist cu sange alb-negru. A fost, poate, inca o demonstratie ca dragostea infiripata in anii bejeniei sibiene nu poate fi rasturnata de nici un vremelnic.

Cititi, asadar cartea “Nicolae Szoboszlay – Ultimul cavaler al fotbalului romantic”. Daca nu v-ati indragostit definitiv de “U”, dupa aceasta lectura cu siguranta o veti face!

Confesiunile unui DOMN

Am onoarea sa il cunosc pe Nicolae Szoboszlay de ceva vreme. Este un “personaj”. Total atipic zilelor si epocii pe care le traim.

Daca ai privilegiul de a-i vizita casa, o sa ramai uimit. Un om care a batut 90 de ani locuieste in “buricul targului” intr-o casa ca un bibelou de epoca. Curata, impecabila si respirand aer de boem.

Daca ai intalnire cu Domnia sa, fa bine si fi punctual. Pentru ca Lay-bacsi este intotdeauna la locul intalnirii cu minim 5-10 minute inainte de ora stabilita. Asa a fost educat.

Orice discutie cu Domnia sa este ca o carte de istorie. Vorbeste de personaje din fotbalul romanesc (si nu numai), pe care nu doar ca nu le-am vazut jucand, dar nici nu le-am prins in viata. Iar el, seniorul, le-a fost partener de competitie. Tony Dascalu, Sever Coracu, Doctorul Luca, Ioanovici, dar si Baratki, Petschovschi, Ozon, Pisti Kovacs, nume din galeria personalitatilor sportului romanesc. In ultimii cativa ani facem, anual, impreuna, un drum aproape sacru. Pentru ca, la 91 de ani, nu concepe sa nu cinsteasca memoria parintilor sai, ducand o floare la mormantul lor de la Orastie.

Omul plecat din Orastia natala, trecut pe la Aiud si indragostit pentru totdeauna de alb-negrul “Universitatii”, se confeseaza in volumul autobiografic “Ultimul cavaler al fotbalului romantic”. Lansarea cartii va avea loc sambata, 26 noiembrie, orele 17,00 la sala de conferinte a Stadionului ce pe veci va purta numele altui romantic al “Universitatii”, Dr. Mircea Luca. daca nu l-ati auzit niciodata povestind, sa nu ratati momentul. Pentru ca acest om al fotbalului adevarat are multe de spus. Si o spune cu o vitalitate si consecventa pe care o gasesti tot mai rar in lumea “moderna”.

szoboszlay-lansare-carte

O fericita coincidenta (sau poate e vrerea cuiva) face ca aceasta intalnire cu DOMNUL Nicolae Szoboszlay sa aiba loc in saptamana in care “Universitatea” implineste 97 de ani. Ce cadou mai potrivit  pentru toti “U”istii decat aceasta intalnire cu ultima “istorie vie”?

Viata asta tin cu “U” !

Saptamana asta, “U”

Dragilor, gata cu vacantele, gata cu concediile. Pana si “uriasul meci” Romania – Muntenegru a trecut. Mai bine, poate se mai ocupa si presa “sportiva” despre altceva decat starea gazonului. Care, fara sa fie de nota 10, a fost 10 clase peste jalnica si patetica reprezentatie.

Acum gata, e vremea “revenirii”. Catre “U” al nostru. Ca oricat s-ar chinui unu’ sau altu’ sa ne explice ca nu mai e “cool” sau “trendy”, ca e un subiect desuet, ca avem untolduri si castele electrice, ca ce-i aia “U”, ca nu pune Cluju’ primejdiei pe harta, eu, mai incapatanat si mai desuet, cred ca “U” este parte din ceea ce inseamna simbol si continuitate si perenitate. In Clujul asta invadat de pseudo-valori si pseudo-modele.

Ce ar putea dori mai mult un “U”ist decat doua evenimentein saptamana asta, doua din sporturile care inseamna “U” in memoria Clujului. Fotbal si Baschet.

Ne-am vrut curati si fara walteri, fara mizerii de capitala, avem un “U” curatat de toate astea. Pretul a fost platit. Liga a IV-a insa nu inseamna chin si resemnare. Inseamna curajul de a te intoarce spre cei pe care, orbiti de reflectoare, au crezut ca “asta e realitatea”. Si nu e. Inceputul e sambata. Nu conteaza adversarul. Poate fi Tritenii de Jos (asa cum e) sau Dinamo. Oricum ar fi, parca e mai bine decat “liga satelor bucurestene”. Celor care au vrut un “U” eliberat, le spun doar atat: VENITI LA STADION ! 

Trofeul N Martin

Despre baschet la “U” s-a scris mult. Si meritat. Celor care le era dor de “U” acela al lui Magda, Paula, Aurora, Tunde, Szuszana, Anne sau Svetlana, le fac o invitatie: 8 – 10 Septembrie, Sala Horia Demian, Trofeul Nicolae Martin. Un eveniment in care va fi reeditat meciul-unicat al sportului romanesc “U” – Primigi Vicenza. Dupa 30 de ani. Nea Martin ne va privi, de acolo de sus. Se va bucura, sper, sa vada ca baschetul feminin la “U” incearca sa revina la standardele impuse de inegalabila sa pricepere. Indiferent de nume, indiferent de conjuncturi, e laudabil ca “U” renaste. Va spun doar atat: VENITI la acest turneu. “U” va cheama. Si cand va cheama “U”, nu exista motiv de absenta. 

Viata asta tin cu “U” !