Cum sa intelegi finantarea …

Textul ce urmeaza este unul mai tehnic. Cer asadar un pic de atentie si rabdare. Nu e vorba de laserul de la Magurele, dar e vorba de bani… Bani pe care CS “Universitatea” ii ia ca finantare de la Ministerul Educatiei Nationale. bani care (am demonstrat asta), in lipsa oricarei capacitati manageriale de a atrage banii privati spre club, reprezinta (o spune clubul, nu eu), 61% din buget.

CS “Universitatea” este finantata pe partea Ministerului, pe baza unei evaluari anuale. Evaluare realizata de Federatia Sportului Scolar si Universitar (FSSU) din structura Ministerului Educatiei Nationale. Evaluarea se face pe baza unor norme de evaluare aprobate prin Ordinul de Ministru 6120/20.12.2016. FSSU face evaluarea si ar trebui sa publice rezultatele pe site-ul propriu, conform Ordinului mentionat. E drept, eu nu am gasit aceste evaluari. Poate nu am stiut eu sa caut. Nu asta este insa subiectul, ci acele norme pe baza carora se face evaluarea.

Normele impun patru criterii de evaluare si impun procente din suma totala acordata pentru fiecare dintre ele:

  • criteriul 1 – numarul si specificul sectiilor active si campionatul in care evolueaza – 25% din subventie
  • criteriul 2: – numarul de sportivi legitimati – 40% din subventie
  • criteriul 3: – performanta clubului pe plan national – 20% din subventie
  • criteriul 4: – performanta clubului pe plan international – 15% din subventie

O observatie: pare ciudat si total neprofesionista impartirea procentuala. Pare ca importanta este cantitatea si nu performanta. Partial e adevarat, dar daca citesti punctajele vei intelege ca e relativ.

Subcriteriile din spatele fiecaruia din cele patru criterii evidentiaza impartirea pe sporturi olimpice si neolimpice. Ceea ce este logic, fiind vorba de subventie de la bugetul de stat, iar interesul de reprezentare la mari competitii fiind evident si legitim. Asta se vede limpede din punctaje.

La criteriul 1, surpriza mare vine din punctarea sectiilor intre sporturi individuale si joc de echipa. Ramanand doar la sporturile olimpice, fiecare sectie de sport individual puncteaza cu 50 de puncte, iar sectiile de sporturi de echipa puncteaza cu 400 puncte (daca echipa e in prima divizie), respectiv 200 puncte (in a doua divizie). Sportul de echipa neolimpic puncteaza doar cu 30 de puncte (cazul rugbyului)

La criteriul 2 este evident ca sporturile de echipa olimpice sunt cele care puncteaza de departe cel mai bine. Pentru fiecare sportiv de la o echipa de sport olimpic (400p), trebuie sa ai opt sportivi de la un sport individual olimpic (50p) pentru a egala situatia. Despre neolimpici (20 de puncte) nici nu mai merita sa vorbim.

La criteriul 3, care trebuie sa masoare performanta obtinuta, desi ponderea sa pare prea mica (20% din subventie), veti observa ca si aici sunt “favorizate” cu prisosinta echipele de la sporturile olimpice. O echipa campioana nationala la un sport olimpic puncteaza cu 1,250 de puncte. Un sportiv de la un sport individual campion national puncteaza cu 27 de puncte. Cu alte cuvinte, ar trebui sa ai 46 de campioni nationali la sporturi individuale olimpice pentru a egala o echipa campioana nationala.

Doar asa, pentru exercitiu, diferenta de clasare a echipei de baschet feminin (locul 2 in 2017 fata de locul 7 in 2016), aduce clubului o diferenta de punctaj de 550 de puncte (1,000 – 450). Pentru a “compensa” performanta asta la sporturi individuale, ar trebui sa ai un plus de 20 de campioni nationali.

Criteriul 4, al performantelor internationale, nu se raporteaza la rezultate, cum te-ai astepta, ci la selectii in echipele nationale. Dar chiar si aici, un sportiv selectionat de la o echipa (sport olimpic) puncteaza dublu fata de unul de la un sport individual.

Toata analiza asta sumara mi-a luat o noapte de cautari si analiza. Nu e nimic sofisticat, nu e vreo teza (Doamne feri, nu de doctorat, va rog). Este incercarea de a intelege un mecanism. Si de a trage niste concluzii.

Mi-am dorit, sincer, ca dupa analiza asta sa pot sa spun ca inteleg de ce clubul asta are atatea sectii si mai ales de ce atatea de sporturi individuale. Mi-am dorit…. Din pacate, concluzia e exact pe dos. O analiza absolut sumara, operand si cu unele presupuneri (acolo unde datele lipsesc), plecand de la situatia celor opt echipe de jocuri sportive ale CS “Universitatea”, m-au lamurit. Responsabilii clubului nu au inteles nimic din metodologia asta si, categoric, nu au stiut (si nu stiu) sa o foloseasca in folosul clubului. Ce e asa greu de inteles? O clasare pe podium a cinci echipe in prima divizie (handbal feminin si masculin, baschet feminin, volei masculin si feminin) ar aduce, fata de situatia actuala, un punctaj suplimentar consistent la fiecare criteriu. In loc de 20 de sectii ai avea 12-13 (nu uit si nu neglijez sectiile de sporturi individuale importante si cu impact cum ar fi atletism, judo, natatie, scrima). Probabil banii nu ar fi mai multi din subventie. Doar ca impartirea lor ar favoriza echipele. Echipe performante, locuri in varful ierarhiei care, poate, ar aduce si sponsori mai usor. Ca nu-i totuna sa joci anonim cu LPS Slatina (no offence) marti la 13,00 sau sa fi pe podiumul diviziei nationale si sa te transmita Digi seara in prime-time.

Mie mi-a luat o noapte. Sunt constient ca sunt inca multe amanunte pe care nu le stiu. Am “lucrat” insa cu “materialul clientului”. Documente oficiale de la minister. Ma intreb doar, in toti astia vreo 10 ani, neclintitul Ovidiu Vasu s-a aplecat macar 10 minute pe o analiza similara?

Vad ca se produc schimbari la nivelul Consiliului de Administratie. Poate ca cei noi vor avea curiozitati. Sa puna intrebari. Sa analizeze. Mie mi-a luat o noapte… Unele concluzii sunt de “noaptea mintii”…

Viata asta tin cu “U” !

 

 

Buletin de front din razboiul surzilor

Nu este saptamana lasata de Dumnezeu sa nu apara cate un “scandal” la CS “Universitatea”. Poate pentru ca e vremea deconturilor. Poate pentru ca a ajuns cutitul la os. Poate pentru ca e de ajuns.

Ultima rabufnire in sirul lung si tot mai frecvent este cea a lui Radu Marc. Cei cu tample carunte si-l amintesc de la sfarsitul anilor 80. Portarul longilin din poarta echipei de handbal masculin a “Universitatii” care a slujit ani buni culorile alb-negru.

Mai intai Radu a “rabufnit” pe acest blog, ca raspuns la articolul despre finantarea “tip Vasu” despre care scriam zilele trecute. Spune el acolo: “Nu-mi spuneti nici o noutate……lucrurile astea se stiu de multa lume, doar ca prefera sa taca pt. a nu intra in dizgratia lui Vasu si a gastii lui (aici ma refer in special la serviciul Contabilitate)….stiu toti cat este de razbunator si ANTI PERFORMANTA……sper ca cei care l-au tinut atatia ani “in brate” sa se TREZEASCA…..INCA MAI E TIMP.”

A urmat o confesiune intr-un portal clujean de sport ( AICI ). Lipsa de interes, atitudinea sfidatoare, un neprofesionism cronic, toate sunt descrise in respectivul articol. Radu Marc nu face decat sa confirme ceea ce spun multi, mai pe sleau sau mai pe la colturi.

In respectivul articol, Ovidiu Vasu are un fel de “drept la replica”. In care reia aceleasi idei rasuflate. “Cum ca el nu se baga, el nu conduce sectii. El nu stie. El face ce poate. Nu sunt bani. Toti cei care il critica nu stiu legislatie.

In articolul ala spune una care te lasa masca: “…mare parte din sponsorii veniţi până acum sunt prin mine, doar că nu am contabilizat asta. Poate că s-au adus milioane de euro datorită mie în ultimii şapte-opt ani…” Absolut incredibil! Va reamintesc ca in raspunsul primit de la Club referitor la veniturile anului 2016, suma din dreptul capitolului “Venituri proprii” este de 67,000. De lei. Din care (am demonstrat asta) o majoritate covarsitoare a venit din ticketingul de la baschet feminin. Milioane…. Sponsori… Voi i-ati vazut? “Mare parte”? Care o fi “marea parte” aia? Alexandrion sau Teraplast sau Penes la handbal feminin? Sponsorii baschetului feminin? Care? Aia sigur nu au avut vreo treaba cu Vasu, iar altii, sa ma bata al de Sus, nu i-a vazut nimeni niciodata.

Constat insa ca se “valorifica” brandul “U” printr-un stand de produse in Carrefour. Cand am intrebat, civilizat, niste amanunte, mi s-a trantit usa in nas si am fost trimis la Club. Sa vedem, poate apelam iar la Legea 544/2001 sa aflam si despre acel contract. Sau, poate, vom primi detaliile urmare acestui text? Voi ce credeti?

Eu unul m-am saturat demult de omul asta. De un an si ceva tot scriu despre “managementul” asta.Intre timp constat ca se tot modifica lista CA de pe site-ul clubului. Ba e din 5, ba e din 7, ca nimeni nu mai stie. Observ ca UBB si USAMV si-au schimbat reprezentantii. Aud ca si UMF o va face. Poate asta e primul semn ca incepe sa le pese.

Sfarsitul de saptamana trecut a avut loc un eveniment important pentru Familia “U”. Fotbalistii, porniti de la zero, au promovat in Liga a treia. Un prim pas pe drumul normalului. Si pentru ca ImpreunaSuntemU, echipele cu “U” pe piept au gasit de cuviinta sa participe la bucuria comuna:

“U” – BT Cluj

Universitatea Cluj Baschet Feminin

Universitatea Cluj Handbal Feminin

Dinspre Clubul Sportiv “Universitatea” o jenanta tacere.

Iar o spun. Nu este un razboi cu Ovidiu Vasu. Decat in masura in care el il percepe asa. Chiar nu ma intereseaza persoana ci pozitia. Daca ar fi de buna credinta, i-as putea adresa o simpla intrebare: “Omule, daca nu sunt bani, daca nu ai adus nici un leu din mediul privat, daca e asa greu, DE CE NU PLECI?” Ce, Doamne iarta-ma, e asa de greu de inteles?

Viata asta tin cu “U”

Intamplari in Tara Lapusului

Dupa ce treci Magoaja, te intampina un semn care iti spune “Bun venit in Tara Lapusului”. “Tara” asta are un farmec aparte. Nu doar pentru ca e una din cele patru “tari” care se aduna in minunatul Maramures. De ieri este una din bornele drumului prin istorie al “Universitatii”.

O promovare mica, dintr-o liga minuscula intr-una, totusi, mica? Poate ca asa ar suna pentru un observator neutru. La urma urmei, ce mare performanta ca treci din liga a patra in liga a treia? Pragmatic vorbind asa o fi. Doar ca “U” este altfel. La “U” se traieste frumos. La “U” se traieste din performante de astea “mici”. Mici? Cand niste sute de oameni isi lasa confortul de weekend, isi lasa “micii si gratarele” si trec Magoaja, doar asa, pentru ca joaca U, astea nu mai sunt mici. Turul fusese castigat cu 8-0, returul era doar asa, “ca e musai”. Si pentru lapuseni a fost insa, sunt convins, o borna. Ca nu cred ca se intampla etapa de etapa sa gazduiesti un meci cu 2,000 de spectatori. Dintre ei, coborati de pe Dealul Feleacului, cateva sute bune de “U”isti.

Foto: aceeasi Noemi

Scor? Cartonase? Statistici? Ce conteaza… Vorba unui drag prieten, “ Poate cel mai frumos capitol din istoria modernă a Universității s-a încheiat azi la Tg Lăpuș. Am mai câștigat un oraș de partea noastră! ” Cand vezi bucuria din ochii unor copii lapuseni care au primit in dar cate o esarfa a “Universitatii”, intelegi ca mai presus de nocturne si ligi, frumusetea sportului este data de bucuria de la marginea terenului. Din tribuna sau de la gard. Acolo clocoteste pasiunea si bucuria.

Da, sigur, e o “performanta mica” dupa standarde globaliste. Sunt convins insa ca toti cei care au batut ieri drumul Lapusului judeca dupa alte standarde. Atata vreme cat o fac, sportul traieste. Doamne fereste sa nu mai fie asa !

De-acum intram in “malaxorul national”. A fi mai greu, or incepe alte “episoade”. Daca insa vom reusi sa mai “castigam cate un oras”, va fi precum gandea Hatieganu.

Sunt mandru de fiecare “U”ist care a trecut ieri Magoaja. Si de cei care nu au facut-o. Dar simt in alb-negru.

Multumim, Tg.Lapus! Sunteti “de-ai nostri”. Pentru ca… “U”.

Finantare “model CS “U”

Va spuneam ca am apelat la o cale absolut onesta si legala de a afla informatii despre Clubul Sportiv “Universitatea” Cluj. Cum este o entitate sportiva de drept public, are obligatia de a furniza, conform L544/2001, informatii despre activitatea desfasurata.

Asa ca, in 30 mai, am solicitat unele informatii pe care le consider importante pentru a sti ce si cum la CS “U”. Termenul legal de raspuns este de 30 de zile. Am cam asteptat ceva, dar pana la urma am primit raspunsul. Cateva considerente:

Intai, asupra formei. Am folosit formatul de cerere din anexa legii mentionate, si am trimis cererea pe email. Am solicitat, in email, sa mi se confirme primirea. Nu am primit confirmarea. Bun, important e ca am primit raspunsul. Care raspuns este… cumva. Nu are antet, nu are destinatar, nu e semnat, nu e stampilat. E un simplu pdf atasat la un email. Un fisier Word scanat si transmis. Ma duce gandul la tot felul de scenarii. La o adica, neasumat fiind (este transmis de pe o adresa de yahoo, o platforma publica), poate ca maine nu vor mai recunoaste ca e transmis de Club. Poate….

Aleg insa sa nu fiu carcotas, si sa fiu elegant. Si sa multumesc pentru raspuns. Care raspuns, veti vedea, este…. cum este. Sa purcedem.

1.Am solicitat sa transmita veniturile totale pe anul 2016 si defalcarea acestora pe categorii de “finantatori”. Iata mai jos, raspunsul (usor prelucrat, veti intelege de ce):

Vedeti, asadar, ca CS “Universitatea” a avut incasari in 2016 de 6,35 milioane de lei. Vedeti si de unde vin banii. 98,94% sunt fonduri publice. “Performantul” management al clubului a reusit “performanta” sa atraga din “venituri proprii”, doar 67,000 de lei. Un pic peste 1%. Stiu sigur ca ticketingul la baschet feminin si la volei este al clubului, Pai hai sa vedem. Spune statistica FRBaschet ca “U” baschet feminin a avut o medie de 780 de spectatori (cu varfurile, de peste 1,500 la meciurile finalei). Ok, sa spunem ca doar 400 au platit bilet. In 18 jocuri. 10 lei biletul. Jumate au fost in anul 2017, deci ramanem la 9 jocuri. Adaugam vreo 8 jocuri din sezonul 15-16 (datele sunt pe an calendaristic). Calculati. Mie mi-a dat vreo 60,000 de lei. Repet: doar de la biletele de la meciurile de baschet feminin. Acuma, sa fim onesti, la volei sala e mai mult goala, nu prea ai ce adauga. Totusi…. ce ramane??? Sigur, nu mi s-a spus de unde sunt acei 67,000 de lei, dar, dupa calculul asta, cred ca e justificata intrebarea: ce venituri proprii a atras managementul Clubului??? Ai o marca si un brand… Cum il valorifici? Un marketing onest ar aduce mult, mult mai mult decat cateva zeci de mii de lei.

Bun, in momentul asta este clar ca, practic, singura sursa de venit al Clubului este cea a fondurilor publice. Nici o strategie, nici un efort vizibil de a atrage fonduri private prin sponsorizari sau parteneriate. Nimic !!!

2.Am intrebat, justificat cred, cum s-au impartit banii intre sectiile clubului. Acum ii rog pe managerii sectiilor sa devina atenti. Poate ca vor avea surprize. In raspunsul primit se mentioneaza urmatoarea defalcare (calculele in euro sunt la curs de 4,50 lei/euro si, impreuna cu procentele afisate, imi apartin):

Lasand la o parte faptul ca pentru diferenta intre 6,35 milioane si 4,833 milioane, adica 1,517 milioane de lei nu stim nimic (putem doar banui ca sunt cheltuieli generale ale Clubului – ce fel? pentru ce?), putem observa ca imparteala la atatea sectii duce, evident, la subfinantari cronice mai ales la jocuri sportive.

Aici e o “smecherie” si e esenta modului de “management” al conducerii. CS “U” este evaluat la sfarsit de an pe baza unor criterii (nu stau sa detaliez, exista o procedura) care are la baza, covarsitor, numarul de medalii nationale si internationale. Intelegeti acum de ce avem atatea sectii? Pentru ca, o spun documente de pe site-ul clubului, in 2016 am obtinut 310 medalii. Bine, e drept ca ele sunt obtinute la sectiile individuale (unde efortul e minim si concurenta nationala e cvasiinexistenta), dar astea “puncteaza” la evaluare. iar pe baza evaluarii din 2015, CS “U” a primit de la MEN cei 3,89 milioane. Adica peste 60% din buget. Care bani sunt folositi apoi in alocari pe sectii asa cum vedeti mai sus. Logica spune ca o finantare obtinuta pentru o medalie la-sa spunem-natatie, sa fie folosita apoi de sectia de natatie, pentru a creste performanta. Logica…. Doar ca, fara absolut nici o strategie si nici un interes de a obtine finantari private, banii sunt “la comun” iar repartizarea lor (facuta dupa nu stiu ce criterii), duce la lista de mai sus. Nu v-ati dori si voi sa “manageriati” si voi de maniera asta? Fara absolut nici un efort?

3. Am solicitat Clubului sa imi spuna cate sedinte de CA au avut loc in 2016 si sa puna la dispozitie (ca sunt documente publice) atat convocatoarele cat si Procesele verbale de sedinta. Raspunsul este asta: “In cursul anului 2016 au avut loc intalniri lunare ale membrilor Consiliului de Administratie, cu respectarea cvorumului necesar“. Pe buneee?? “Intalniri”? Eu cerusem informatii despre sedintele CA. Nu despre “intalniri”. Unde-s convocatoarele? Unde-s Procesele verbale? E ceva de ascuns? E ceva ce nu trebuie sa stim?

Dupa acest raspuns primit am cu atat mai mult convingerea ca in managementul CS “Universitatea” Cluj si-a facut loc un amatorism aproape absolut. De la forma raspunsului (pe care il face un elev de clasa a sasea in Word, fara macar a se adresa solicitantului), pana la datele ce ies la iveala (atatea cate sunt), totul pare “amortit”. Raman intrebari fara raspuns si se nasc altele: cum a exercitat CA rolul sau? pe ce s-au cheltuit 1,5 milioane de lei ce nu se regasesc in lista sectiilor, care este (daca mai este) aportul financiar al UBSC, acel “cluster” creat anii trecuti pentru a ajuta financiar Clubul, de ce valorificarea brandului este ZERO, etc.

Se impune o precizare: Nu sunt expert contabil, nu sunt nici un expert in fonduri publice, dar pot sa am o judecata logica. Acolo unde, poate, gresesc, Clubul are posibilitatea sa ma corecteze. Promit ca eventualele precizari se vor regasi tot aici, pe acest blog.

Vreau sa spun ce nu este acest text: nu este un razboi cu CS “Universitatea”. Si categoric nu ma aliniez unui “razboi” intre Vasu si Alexa (ca am auzit si astfel de interpretari). Pentru simplul fapt ca “eu tineam cu “U” si cand nu era nici Vasu nici Alexa“. Si o sa tin si cand ei, poate, n-or mai fi. Este o preocupare a “U”istilor pe care, cu umilele mele posibilitati, o fac publica. Poate ca, vazand cifrele de mai sus, or intelege multi ca asa nu se mai poate, ca asta nu este management de club.

Concluzia? Este una singura… O stiti !

 

Ce facem cu “U”?

Trebuia sa o fac demult. Trebuia sa scriu asta de ceva vreme. Am tot tacut. Am zis ca pana la urma, nu-i asa, se regleaza ele, lucrurile.

Rabdarea mea are limite. Stiu, nu sunt nici cel mai obiectiv, nici cel mai profesionist. Nici nu caut asta. Nu am facut inalte studii de jurnalism, nu fac sedinte de redactie. Fac altfel de sedinte. Cu propria mea constiinta. Cu gandurile mele.

Dragan Petricevic a plecat. Nu am obiceoiul sa imi fac idoli, nu cred ca e nevoie de asa ceva. Dragan este un profesionist. Si un om. Ca toti oamenii, are si bune si rele. Dar are ceva ce imi place. Nu se ascunde dupa degete. Nu evita sa spuna, raspicat si ferm, ce crede. Si ce i se intampla. Spre nemultumirea multora, Dragan nu e deloc un om comod. In meseria asta nici nu e nevoie de asa ceva.

Nu plecarea lui Dragan doare, ci motivul. Care e pe cat de simplu pe atat de dureros. Hai sa o luam altfel. In 2012/2013 “U” Cluj handbal feminin juca in EHF Champions League. In grupa cu Krim, Gyor si Podravka. Si nu se facea de ras. In 2016/2017 abia s-a salvat de la retrogradare. Pentru 2017/2018 apasa nori negri asupra acestei echipe.

Pana in 2015, “U” Cluj baschet feminin, cea mai titrata echipa din baschetul feminin romanesc, echipa cu 14 titluri de campioana nationala, era la nivelul amatorilor. Ajunsese aici de atata “profesionalism” si atata “interes”.

Si pentru ca ne-am tot ferit ca niste fete mari sa o spunem, tai eu acum nodul asta. Au venit in 2015 la echipa asta 2 oameni: Alexa si Dragan. Unul “rau” si unul “bun”. Dragan venea pe caii frumosi ai amintirilor titlului de la baschet baieti, Alexa venea “sa castige capital” ca erau alegeri de primar. Dracu’ stie ce a fost in capul lui sau daca asta a fost cu adevarat tinta. Sa fie sanatos ! Numa’ ca alegerile au trecut si el a a ramas cu Dragan. Si a urmat un sezon incununat cu o finala. Una care, daca echipa avea un milimetru de stiinta in plus, o si castiga. Si au umplut iarasi Sala. Si s-a cantat ca pe vremuri.

Eu unul sincer m-am cam saturat de discutiile astea interminabile despre bun si rau. Ca de aia e Alexa rau ca, virgula, candva, a avut nu stiu ce afaceri cu nu stiu cine (ba stim foarte bine, dar no…). Ca e guraliv. Ca nu-i clujean. Ca “cine e el, o vinitura, sa ne dea noua lectii?”. Pai ne-a cam dat, ma clujeni cu pene in frunte! Si eu unu’ m-am saturat sa gasim mereu si mereu si mereu motive. Sa nu facem nimic. Ca nu-i asa, “e Alexa, io acolo nu ma bag”. Da’ nu va suparati, langa penalul de Walter v-a placut? Cand va dadea sa mancati si sa beti ca porcii, v-a placut? Dupa aia, sigur, ati uitat ca l-ati cunoscut….

Cat o fi Clujul asta “oras-comoara” este “populat” de mici si foarte mici. Fara nici un menajament, o sa ii intreb pe Emil Boc sau pe Alin Tise unde mama dracului au fost cand s-a jucat finala feminina? Fetele alea aveau si pe tricoul de incalzire “U” si “CLUJ”. Asta v-a retinut ? Ca “acolo e Alexa, nu ma bag”? Ati dus intr-o mizerabila miza personala imaginea lui “U” si a orasului pe care ziceti ca-l iubiti ?

Unde ai fost, Ovidiu Vasu, la meciurile finalei feminine? Daca nu de altceva, macar sa vezi si tu 2,500 de oameni in sala cantand pentru clubul pe care (cica) il conduci? Unde-s banii de premieri pentru fetele care ti-au pus tie in palmares medalia de argint nationala la unul din cele mai populare sporturi de echipa din Romania? Unde ti-a fost minimul bun simt sa vii sa le multumesti?

Bravo lor baschetbalistilor care au adus titlul la Cluj. Dar cred ca si ei sunt de acord cu mine ca si fetele de argint meritau un minim respect. Daca nu parade si scene, macar o intalnire publica si o prajitura de 3 lei pentru o echipa care a ajuns de nicaieri vice-campioana nationala. O echipa care este a Clujului.

Am zis ca nu o arat, dar e musai. Cum CS “Universitatea” este un club public, subordonat Ministerului Educatiei Nationale, e musai sa se supuna prevederilor Legii 544 a accesului la informatii de interes public. Asa ca am transmis clubului o solicitare de informatii continand 7 intrebari despre activitatea din 2016. Dovada o aveti aici:

Sigur, nu au trecut cele 30 de zile legale. Dar un elementar bun simt spune ca macar confirmi primirea cererii. Ca nu ceream secrete militare sau brevede despre fisiunea nucleara. Nu am primit, bine inteles, nimic. O sa astept pana in 29 iunie. Cand legal ar trebui sa raspunda. Ce pariu sa pun ca nu se va intampla nimic?

Nu stiu ce bugete au alte echipe si de unde il obtin. Nu e treaba mea sa stiu asta. dar da, este treaba mea sa spun ca mi-e rusine ca un oras care se tot alinta ca e cel mai bun, cel mai performant, cel mai civilizat, cel mai pol de IT, cel mai centru studentesc si in general “cel mai de toate” nu e in stare sa sustina echipe care fac ne reprezinta. A iesit legea aia cu limita de 5%. O sa vina ele si normele. Si ce? O sa auzim acelasi discurs de doi lei despre prioiritati si cadre si norme… Asta in vreme ce dam 52,000 de euro (stai sa va scriu in litere: cincizecisidouademii de EURO) pe un chiosc din Piata Unirii. Pe buneeee?? Chiar suntem cu totii nebuni???????

Daca v-am suparat cu tonul acestui text, nu imi cer scuze. Ca uneori e nevoie si de o scuturatura si un ton mai putin academic. Pana una alta, Hvala Dragan! Un pic din tine nu va pleca de la Cluj. Succes Meda! Cum te stiu, o sa reusesti!

Desteptarea pana nu e prea tarziu! Ce facem cu “U”?

 

Daciada ajefeului

Sa fiu iertat. Nu ideea in sine a facut din “Daciada” un simbol comunistoid. Ci felul in care a fost transformata o miscare de sport de masa altfel laudabila, intr-o uriasa masinarie de propaganda.

Credeati ca a “murit” odata cu 1989? Asa credeam cu totii…Maaaare eroare. Ne-a dovedit-o AJF Cluj in dupa-masa zilei de vineri.Sa le luam pe rand.

Nu am inteles de ce a fost mutata finala Cupei Romaniei faza Judeteana de pe Cluj Arena, pe baza Dan Anca. Meciul cu Chile ? Sa fim seriosi, nu e martie, e iunie. Gazonul de pe stadionul Mircea Luca arata impecabil, de vineri pana marti sunt doua zile libere de eventuala refacere. Atunci? De ce? Desigur, stim raspunsul: din cauza lingailor de la CJ Cluj si AJF Cluj. Care nu au vrut, Doamne feri, sa il supere pe supremul Burleanu. Ganditi-va doar ca merita si Gloria Catina, echipa de liga a V-a sa aiba sansa unica de a juca pe acest stadion. Si sa se bucure de asta.

A fost, inaintea finalei, o interminabila festivitate de premiere. A tot ce misca in fotbalul judetean. Au fost premiati copii, echipe, arbitri. Nu a fost de ajuns. Au fost premiati primari, viceprimari, secretari. Lipseau popa si sefu’ de post. Sa nu va inchipuiti nu stiu ce premii. Niste diplome si niste tinichele de 3 lei cu iz de cupe, cupite si cupisoare. Penibile precum festivismul desantat si de doi lei.

Despre finala, nimic. Un meci total dezechilibrat, intre jucatori de liga I si amatorii de la Catina. Recunosc, “incitat” de “galeria” de la Catina, l-am tot urmarit pe Linu, un nr 11 clasic care, promiteau catinenii, ne va uimi. Ne-a uimit, e drept. De doua ori in 90 de minute el, Linu, a reusit sa iasa din cercul de la centru. Spre terenul advers.

“U” si Gloria Catina. Impreuna, ca fratii / Foto: Robetrt Popa/Ziua de Cluj

Si asa am ajuns la esenta prezentului text. Organizatorii. Un AJF absolut rupt de realitati. Condusa de doua nulitati. Numele lor? Presedintele Vasile Marc si primvicepresedintele Ioan Maja. Cum care Maja? Da, ala care acum vreo 15 ani era vajnic conducator al “Universitatii”. Cu ce rezultate, se stie. Sper ca nu ma insel, dar el a fost cel care a “infiintat” un U1919 care a jucat pe la Sarmasag parca. Ca no, omul se credea conducator. Si uite, conducator a ramas. E drept, nu stiu cum “se pupa” functia de vicepres la AJF cu cea de proprietar, presedinte, antrenor (mai stiu? masor, sofer, ce o mai fi pe la o echipa) la Unirea Floresti, echipa ce joaca in Liga a IV-a patronata de acelasi AJF unde e sef.

Ei bine, astia doi au fost maestrii organizarii. De ce la Dan Anca? De ce, de exemplu, nu pe Clujana (daca pe Cluj Arena nu s-a putut)? Pai, inteleg ca li s-a cerut chirie. Vreo 800 de lei. Suma “exorbitanta”. Asta desi au pus bilet de 10 lei. Si au declarat ca “galeria Universitatii va sta in spatele portii, in iarba”. Ca, nu-i asa, in tribuna trebuie sa stea invitatii. Prostii sa plateasca 10 lei si sa stea in iarba de un metru. Ca urmare, galeria a refuzat sa intre, a stat pe dambul de langa poarta. De unde a cantat tot meciul, cum stiu ei mai bine.

Sigur, asta nu a fost pe placul cuplului Marc-Maja. Care, dupa terminarea meciului, a interzis deschiderea portilor sa intre galeria pentru a se bucura alaturi de echipa. Meciul se terminase, era plin de jandarmi si stewarzi, ce mama primejdiei se putea intampla? Fiind intrebat de penibilul situatiei, Vasile Marc a avut cuvinte si atitudini de secretar de partid. Penibil!

Frumos a fost gestul echipei care a iesit ea inafara bazei si s-a bucurat impreuna cu galeria. Saracu’ Vasile Marc! Nici macar atunci nu a inteles nimic. A avut, si atunci, aceeasi atitudine aroganta si sfidatoare.

Cu asemenea “conducatori”, e cum va spuneam. “Daciada” in forma ei respingatoare nu a murit. O tine in viata personaje sinistre precum Vasile Marc sau Ioan Maja.

Ce bine ca scapam de voi, ajefeilor !

Furtuna dintr-un pahar cu apa

Daca e nevoie, le cer eu scuze tuturor celor afectati de derapajele de limbaj de la meciurile de baschet. O fac eu, o asum, pentru ca, pana la urma, ImpreunaSuntemU.

Disputa asta generata este fara sens. La CSM Targoviste, VCM Zalau sau Phoenix Galati, vorbim de niste echipe. Care nu se stie de unde vin si pana cand vor sta in lumea asta. (numele sunt absolut la intamplare, pot gasi inca 174 de exemple). Cand e vorba de “U”, e altceva. E stare, e traire, e pasiune. E mai mult decat sport.

Acceptati, rogu-va, scuzele, daca veti intelege si voi ceva. La “U” nu exista “galeria de la fotbal” si “galeria de la baschet”. La “U” exista … “U”. Ca a existat o fractura, o vreme indelungata, intre o aripa mai vocala a galeriei si conducerea echipei de baschet, asta e altceva. Nu discutam acum si aici asta.

S-au vehiculat de vreo 24 de ore tot felul de pareri. De la “baschetul nu e fotbal” pana la “mancatori de popcorn si selfisti”. S-au dat verdicte, s-au infierat atitudini, s-au pus pe masa toate cartile. Fiecare si-a spus parerea. TOTI insa (me included) am gresit. Toti am vorbit de toate, dar am uitat sa vorbim de… “U”.

Sportul e un fenomen social. Sportul de performanta este pentru public. Sa imi aratati un sportiv, oricare, ce spune ca prefera sa joace in anonimatul tacut al unei sali. Pline sau goale, dar tacute. Sa imi aratati un sportiv care nu is doreste sa isi alimenteze adrenalina de la publicul care il impinge de la spate. Publicul care il admira. Publicul pe care il reprezinta. Publicul care se vede in acel sportiv si ii transmite energia dorintei de victorie.Daca il gasiti, sa mi-l aratati.

“Sala nu e stadion”. Absolut de acord. Pentru ca sala, constructiv, creaza o alta simbioza sportiv-public. Pentru ca acolo, in sala, se aude rasuflarea sportivului si oftatul spectatorului. Pentru ca sunt la cativa metri unul de altul. Si da, pentru ca energia publicului se simte altfel. E ca o imbratisare care te impinge, te ridica atunci cand crezi ca esti terminat, te face sa mai incerci o data, si inca o data….

E de neiertat sa auzi injuraturi din public. E de neiertat. E de neiertat sa parchezi (“doar 5 minute, ce mare branza?” ) langa semnul de parcarea interzisa? E de neiertat sa dai telefoane sa iti gasesti “o pila” la Primarie sau aiurea? E de neiertat sa bei o bere ( “doar o bere, ce mare lucru?” ) si apoi sa conduci pana acasa? E de neiertat sa parchezi absolut oriunde in jurul parcului mare pentru ca, nu-i asa, iti duci copiii la joaca?

Cine stabileste ce e “mai de neiertat” dintre toate astea? Cine e cel care poate  sa spuna ca el e perfect si ii poate judeca pe altii?

“Ultrasii”… Nu mai am varsta lor, poate nu inteleg tot ce gandesc si cum actioneaza. Stau insa intre ei si stiu ceva… “Ultrasii” au strans bani sa dea unor jucatori neplatiti cu lunile. “Ultrasii” au donat sange pentru ca echipa sa nu ramana fara sustinere la un anume meci, pe un anume deal. Ultrasii se scoala dimineata la 3 sa ajunga pe la Tarlungeni, Pancota sau Targoviste. “Ultrasii” nu au acceptat si nu vor accepta sa le fie platita “prestatia”. Pentru ca ei nu-s de vanzare. Nu-s usi de biserica. Mai chiulesc de la scoala sau de la un job amarat. Nu conteaza ca ploua sau e zapada sau sunt 38 de grade la umbra. Cand multi dintre noi ne gandim de doua ori daca sa iesim din casa, ei nu au deloc aceasta dilema. Pentru ca ei simt ca trebuie sa fie unde e “U”.

V-ati suparat ca au dat niste … Aveti dreptate, au gresit. Au fost si provocati. Stiu, nu e o scuza. Stiu insa ca 95% din timp au cantat de si-au rupt plamanii. Va asigur ca azi inca nu au voce. Dar se vor obloji. Ca vine meciul urmator.

“Ultrasii” insa au ridicat sala in picioare si au creat energia aia fantastica ce a simtit-o echipa. Nu stiu ce procent, dar meciul 5 cu Oradea si cele doua meciuri din finala au fost opera salii. Sala care nu a mai fost acea masa inerta si condescendenta. Sala care a erupt cand trebuia. V-a cuprins si pe voi frenezia. V-a scos din suficienta si obisnuinta de spectator tacut. In clipele alea ati trecut peste nefericitele momente de trivialitati si ati erupt. Pentru ca… ati simtit “U”. Daca nu credeti, intrebati-l pe Moldoveanu. Sau pe Adamovic. Sau pe Kyndall.

Inchei cum am inceput: sa ii iertati ca au injurat. Poate o sa ii si intelegeti. Poate nu. Ce trebuie insa sa intelegem toti este ca de-acum, pururi, U-BT = FC “U”. Mi-as dori sa fie si invers. Mi-as dori sa vad spectatorii salii si pe stadion. Multi ati fi surprinsi. Pentru ca multi, foarte multi, nu ati fost pe stadion. Sa ii vedeti. Sa ii ascultati. Si, poate, in timp, sa cantati cu ei. Aratati-le copiii. Va asigur ca vor sti sa ii fereasca de trivialitati si obscen. Aratati-le respectul. Si vor respecta, la randul lor.

PS: Poate textul asta imi va aduce noi “prieteni”. Ii asigur pe ei, si pe orice cititor al modestrelor mele randuri, ca au acelasi respect. Mana trebuie sa fie mereu intinsa. Si vom sti sa fim impreuna. Pentru ca:

ImpreunaSuntemU

 

Sa vorbim de bugete

Am vazut in seara asta o finala a Cupei Ligii. Total neinteresant, ati spune. Poate. Eu unul m-am bucurat pentru bucuria dinamovistilor. Nu-s unul din “frati”, dar apreciez ca e singura echipa in tara asta care mai pastreaza un spirit. Care mai inflacareaza mase. Care are grija de suporteri. Careia ii pasa inca de suporteri.

Nu asta voiam sa va spun. In comentariile post-finala, se discuta de ce va urma, cu niste clisee obisnuite. “Daca vrea performanta, Negoita trebuie sa bage adanc mana in buzunar”… “trebuie investitii serioase”…. etc. Fraze de astea, spuse din adancul putului gandirii unor vesnici si nelipsiti “comentatori”. Care nu au condus in viata lor altceva decat, poate, propria masina….

Asta m-a incitat un pic sa vad cum e cu “investitiile” astea in fotbal. Sa facem, cu alte cuvinte, niste calcule. Sigur, ce urmeaza nu o sa gasiti in presa de sport. Ca acolo nu exista analize, fie ele si de genul asta. Ca acolo daca nu scrie de Becali in 5 fraze din 7, aia s-au dus degeaba la redactie.

Ce urmeaza trebuie citit si in cheia revenirii “Universitatii” in prim plan. Pentru ca ce se aplica altora, trebuie sa se aplice si noua.

Asadar, sa vorbim de managementul unei echipe de fotbal. Care, nu-i asa, pare o chestie cosmica. Si e, de fapt, simpla si clara ca un rau de munte.Si pentru ca vorbeam de finala din seara asta, sa luam echipa asta drept “obiect”.

O echipa de acest nivel POATE si TREBUIE sa se intretina singura. Chestia cu “investitiile”, cu “bagatul mainii in buzunar”…ar trebui sa dispara. Sa vedem..

Locul trei in liga asta amarata cum e ea, e “recompensat” cu 2,5 milioane de euro din drepturi TV. Cupa Ligii aduce 400,000 de euro. O medie de 5,000 de spectatori la pret modic de 10 lei, aduce pe sezon vreo 200,000 de euro. La nivelul asta, un sponsor trebuie sa aduca vreo 150,000 de euro. Mai puneti un marketing “destept” si adaugati 100,000 de euro anual. Calculati si aflati un venit total de 3,35 milioane de euro. Sume certe, nu povesti cu patroni imprumutatori…..

Sa trecem la cheltuieli. Aici voi fi, poate, subiectiv. Dar eu unul NU CRED ca exista (sau va exista curand) vreun fotbalist in Romania sa merite mai mult de 10,000 de euro. Net. Pe luna. Altfel am vorbi de sume indecente pentru valoarea “produsa”. Sa spunem insa ca ai in lot doi care merita limita asta maxima. Langa ei, adaugi jucatori de 8,000 sau 6,000. Tot net. Si tot pe luna. Un buget de salarii corect, pe acte, cu absolut toate taxele platite la stat, fara smecherii si “inventii”, ajunge la 2,2 milioane de euro anual. Adaugati vreo 250,000 anual pentru staf (vreo 6 persoane) si va apropiati de buget salarial de 2,5 milioane de euro. Curat, transparent, pe hartie, cu acte. Si, sa nu uit, din el vreo 600,000 de euro merg la stat sub forma de taxe.

Cheltuieli mai ai. Deplasari, organizare meciuri acasa, medicatie, cazari, 2 cantonamente, angajati, etc. Toate astea insumate, costa vreo 450,000 anual. Ca sa ne intoarcem la “U”, adaugati vreo 200,000 anual pentru un centru de copii competitiv. Mai adaugam o “rezerva” de 100,000 anual. Daca le adunam toate, ajungem la 3,25 milioane de euro.

Tocmai am demonstrat ca nici un “patron” nu trebuie sa scoata nici un leu din buzunar. Oricine e interesat poate primi calculele detaliate. Si va asigur, cu bugetul asta poti oricand sa te bati la titlu, Si sa il castigi. Orice alte sume nu-s decat “sifonarii”. Cu gust de frauda.

Poate ca va ganditi la cheltuieli suplimentare generate de participari europene. Va asigur ca in turul I al Europa League, chiar daca esti eliminat, balanta e pe un plus de 30-40,000 de euro. Cu cat inaintezi, plusurile cresc. Castigi, asadar, nu cheltui.

Am spus toate astea pentru ca e plin in presa romaneasca de minciuna enuntata tafnos: “nu se mai investeste in fotbal”. Nu, Domnilor, se fura la greu din fotbal. Si e fraudat statul. Si individul. Fie el fotbalist, antrenor, sau suporter.

Asadar, domnilor “comentatori” de doi bani, lasati-o pe aia cu “investitul”. V-as cere sa investigati cate ceva despre bugete, dar mi-e teama ca daca nu va “adapati” de la zisele lui becali, mimi sau shumi, ramaneti in pana de idei.

Viata asta tin cu “U” !

Sa ne bucuram. Dar nu prea tare

Asadar, in sedinta de guvern de joi s-a adoptat o Ordonanta de Urgenta pentru modificarea Legii Sportului 69/2000.Se spune ca era absolut necesar. Probabil.

Acum, sa vedem despre ce e vorba. Inafara unor prevederi legate de contracte (Contract de servicii sportive, introdus prin prezenta OUG), probabil ca cea mai importanta modificare este prevederea privind posibilitatea finantarii de catre autoritati publice locale a sportului. Atentie, A SPORTULUI, nu exclusiv a sportului DE PERFORMANTA. Cu stabilirea unei limite de “pana la 5% din bugetul respectivei autoritati locale”.

Bun. Sa vedem ce inseamna asta. Cateva lucruri trebuie spuse:

Limita este de “pana la 5%”. Adica autoritatea locala poate decide cat si cum, in aceasta limita. Poate, cu alte cuvinte, aloca 1%, 3,14%, 4,67% dar nu mai mult de 5%. Sa vedem punctual cat si mai ales cum o vor face.

Facand un studiu pe principalele 25 de orase ale Romaniei (ma mir ca inca nu a facut-o nimeni), vom constata ca in multe cazuri limita asta a fost atinsa (sau pe aproape). Sunt cazuri si cazuri. Orase si orase. Va amintiti de suma de 20 mil lei alocata initial de CL Tg Mures pentru 4 echipe? Ei bine, conform acestei limite, suma maxima la Mures ar fi de 4 milioane de euro, adica pe la 18,5 mil lei. Doar pentru a avea cifre concrete, sa va spun ca limitele de 5% ar insemna: pentru Bistrita, 2 mil euro, pentru Zalau 1,6 ,mil euro, pentru Baia Mare 2,9 mil euro, pentru Alba Iulia 1,5 mil euro, pentru Sf Gheorghe 1 mil euro, pentru Bacau 2,8 mil euro, pentru Galati 3,7 mil euro, samd. Sume maximale care nu te dau pe spate.

Exista insa si orase in care, daca s-ar folosi limita de 5%, s-ar finanta cu sume cu adevarat impresionante. Top 3 (inafara Bucurestiului) e format din Timisoara 10,7 mil euro, Cluj 10 mil euro si Oradea cu 9,6 mil euro. Sume semnificative ar avea la dispozitie Sibiu cu 5,9 mil euro, Iasi cu 5,5 mil euro, Constanta cu 5,2 mil euro, Craiova cu 4.9 mil euro si Ploiesti cu 4,1 mil euro.

Suma totala pe cele 25 de orase “studiate” trece usor de 100 mil euro anual.

Problema insa e alta. Daca autoritatile locale nu au capacitatea sa isi faca un plan adevarat care sa contina niste elemente obligatorii (un minim de 40% din total pentru juniori si sport scolar, o limita maxima pe echipa/sport, etc), ne vom trezi cu tot felul de aberatii.

Orasele mari ma indoiesc ca vor “indrazni” sa atinga suma maxima permisa. Nevoile atat de mari ale unei metropole vor “musca” din maximele astea. In egala masura, multitudinea de echipe si sporturi din aceste orase vor marunti finantarile. Pe de alta parte, orasele mici vor putea aloca sume mari pentru o singura echipa. Si asa ne putem trezi cu finantari de 1 mil euro la VCM Zalau sau 1,6 mil euro la CSM Bistrita (handbal) sau, de ce nu, 2 mil euro la HCM Rm Valcea. Se vor plati, adica, salarii la tot felul de “calatori” prin sportul romanesc, si asta nu va aduce absolut nici o valoare adaugata. Ceva de genul aberatiilor de acum de la echipa de handbal CSM Bucuresti.

Ce vreau sa spu? Daca “legiuitorul” nu a fost sufficient de “destept” sa introduca aceste reguli, de ce ar face-o o autoritate locala plina de politruci? O sa devina sportul romanesc un fel de “Eldorado” pentru tot felul de sportivi de mana a doua a lumii. Si cu asta ce am realizat? Ce ne ajuta asta in perspetiva Tokyo 2020? Cu NIMIC.

Sa vedem care va fi “scenariul”? Vor aparea super-echipe la Timisoara, Cluj, Oradea sau Sibiu? Sau mai degraba se vor consolida finantari “patriotic-locale” doar de dragul unei mandrii lipsita de continut?

Asa ca, sa ne bucuram. Dar nu prea tare.

 

Joia baii in Somes

Magda Jerebie: “…Anii petrecuti la “U” au fost cei mai frumosi din viata mea,ca jucatoare ,apoi ca antrenor! Mult succes in tot ce va doriti sa realizati!…”

Paula Misaila: “…MULȚUMESC “U” pentru tot ceea ce mi-ai oferit!! Inima mea a bătut și  bate in ritmul Clujului, in ritmul lui “U”. Haide “U” si numai reușite!!!…”

Annemarie Kirr: “…Primul gust al suporterilor “Universitatii” din Cluj l-am simtit la un turneu la de divizia A, eu jucand atunci cu dubla legitimare la CSS Medias si Comertul Tg.Mures! Am ramas atat de impresionata…. E momentul aici sa le multumesc din suflet pentru tot ce mi-au oferit. Niste oameni deosebiti! Vorbind de suporteri, ei erau al saselea jucator. Le multumesc si le multumim si le dorim forta ca sa continue si cu generatiile care ne-au urmat. Rolul lor e de maxima importanta. Chiar daca nu ei iti castiga meciul, pot insa contribui decisiv la reusita sportiva…”

Suzana Sandor: “…Nu voi uita niciodata numarul de spectatori din sala, cordonul in jurul salii, atmosfera care era extraordinara. “U” era o familie, cu totii – sportivi, oamenii care veneau mereu la meciuri. Fanii trebuie sa stie ce putere dau echipei daca aceasta simte suportul publicului, e al saselea jucator pe teren!…”

Svetlana Simion: “…Iubesc Clujul, iubesc ploaia lui, iubesc strazile acelea care mi-au purtat pasii tineretii, iubesc Hasdeul, iubesc Zorilor, iubesc Horia Demian, iubesc Catedrala, iubesc gradina botanica, iubesc parcul mare, iubesc parcul Babes, iubesc amintirile noastre, iubesc… U!…”

Toate aceste vorbe pline de emotie din partea unor voci atat de importante ale baschetului, “atinse” definitiv de “U”. Impreuna, Magda, Paula, Anne, Zsuzsa si Svetlana au strans multe SUTE de meciuri in nationala Romaniei, atunci cand aceasta conta in baschetul european.

Intr-un aprilie asa de capricios, “U” iese din nou la rampa. In toamna trecuta ne gandeam la un traseu mai bun decat in sezonul precedent, probabil o semifinala. Numai ca fetele “Universitatii” au vrut altceva. Au avut un final de sezon regulat impecabil, cu victorii la toate contracandidatele, terminand pe locul doi. Sferturi si semifinale incheiate en fanfare (victorii cu 2-0 cu Arad si Targoviste) si iata-le in finala. IN FINALA.

E destul? Fetele si trio-ul Dragan-Meda-Misu spun NU. Si incep finala cu o victorie impresionanta in ostilitatea de la Sf Gheorghe. Azi au pierdut in meciul doi. Este 1-1, dar au intors avantajul terenului propriu catre Cluj.

Am mai spus-o, o mai spun: Ce ar mai trebui sa demonstreze echipa asta pentru a umple Sala Horia Demian? Ele ? NIMIC!. Noi? TOTUL. Si nu pentru ca adversara e Sepsi. Ci pentru ca e atat de aproape victoria. O victorie ca un omagiu. Pentru “U” despre care atat de frumos vorbesc Magda si Paula si Anne si Zsuzsa si Sveti…Pentru nemuritorul Nicolae Martin. Pentru tot ceea ce inseamna culorile alb-negru.

Fetele astea si antrenorii lor au demonstrat TOT. Indiferent de rezultatul final, echipa asta este LAUREATA ANULUI la “U”. Si, ca orice laureata, trebuie purtata pe brate. Si in inimi de “U”ist. Miercuri 26 si joi 27 aprilie sunt zilele. Locul il stim. Sala celor 14 titluiri nationale. Sa fim acolo. TOTI !!!

Viata asta tin cu “U”!