Inceput

Am lasat sa treaca 48 de ore. Ca nu e bine sa vorbesti la cald. Cand subiectul este unul fierbinte, parca e mai bine asa.

A inceput. Liga III. Si cum se putea mai bine decat un meci cu echipa mica a alora de pe deal. De fapt, sa fim sinceri. Nu adversarul conta. Chiar daca, sigur, a creat emotie si patima. In sinea noastra, fiecare “U”ist s-a bucurat ca incepe. Ca e acolo, pe Mircea Luca, avand in dreapta si in stanga sa, in fata si in spate, figurile cunoscute de “U”isti. Pana la urma asta a contat cel mai mult. Prea lunga “vacanta” de doua luni s-a incheiat.

Parca nu e bine sa ne aventuram in consideratii tehnice si tactice. Stiu ca in fiecare exista un mic antrenor, unul care, sigur, vede mai bine decat ala oficial. Sa ne infranam totusi judecati si consideratii tehnico-tactice.

Ce putem si stim sa vedem este altceva. Efortul din teren. Determinarea. Pentru cine i-a citit vorbele Doctorului Mircea Luca, stie ca “puneam si capul in bocancul adversarului daca era cazul, el putea trece dar mingea niciodata” este ca o definitie a devotamentului. Care devotament vine din putinta. Iar putinta vine din munca. Multa munca. Ei bine, parca asta ar fi de reprosat dupa meciul de sambata. Lipsa determinarii. Am trait impresia ca echipa s-a considerat invingatoare dinainte. S-au multumit cu putin. Au incercat sa joace fotbal atat cat au crezut ei ca e nevoie. Si fotbalul i-a pedepsit. Desi unii au fost vehementi, nu o sa fac un capat de tara din faza aia din minutul 89. Dureroasa, dar, sa fim sinceri, se intampla si la case mai mari. Lipsa determinarii insa a dus la faptul ca acea faza sa fie decisiva. Ca daca nu erau suficienti, mai dadeau 2-3 goluri si nu mai conta golul ala decat in statistici.

noemi U cfr2

Pastrand proportiile ligilor diferite, sper ca “intamplarea” asta sa fie similara acelui 2-2 de la Turda din toamna trecuta. Venit repede, la timp, ca o ploaie rece intr-o zi insorita. Asa vreau sa fie. Sa racoreasca si sa limpezeasca mintile, ca revine soarele.

Cred ca vremea ligii de amatori s-a dus. Vom intalni echipe nu valoroase dar tari. Rele. Cu un consum fizic incomparabil. care, daca nu vor putea sa ne domine, vor incerca sa ne incalece fizic. Prin orice mijloc Pe terenuri mai bune sau mai proaste. Ca asa-i in C. Pentru a nu lasa sa se intample asta, mesajul e unul singur: capul jos, strans din dinti si muncit pana la ultima picatura de sudoare. O disciplina care incepe cand deschizi ochii dimineata si trebuie sa dureze pana adormi seara. Fara exceptie. Am spus seara, nu noaptea, nu spre zori de zi, da ?

Cred, de asemenea, ca la “U” nu e loc de amatorisme. Conducerea administrativa si cea sportiva trebuie sa aiba si sa foloseasca toate parghiile. Asa cum sublinia un prieten, este obligatoriu sa existe analize de parcurs. macar o data pe luna, lucrurile trebuie analizate de la Presedinte pana la fata de la standul din Iulius. Fiecare inseamna ceva in angrenaj. Orice derapaj ingreuneaza ascensiunea. Si nu e vremea tolerantei. Indiferent de nume, de background, fiecare jucator trebuie sa stie ca ii va fi analizat pana si felul in care isi incalta bocancii. Echipa asta are conditii foarte apropiate de prima liga, e cazul ca raspunsul sa fie pe masura.

Nu pot sa nu remarc si partile frumoase ale serii de sambata. Nu se poate sa nu remarci prestatia remarcabila a Peluzei Sepcile Rosii. Mai multi si mai generosi in efortul lor, au (am) avut o prestatie demna de “U”. Prestatie la care s-a raliat si Tribuna 2, ceea ce e semnalul cel mai imbucurator. Ca rezoneaza la “huliganii” si “golanii” care isi scuipa plamanii 90 de minute. Asistenta atat de numeroasa trebuie sa fie un imbold pentru echipa. Ca vad ca au remarcat si altii, ca pe Mircea Luca a fost cea mai mare prezenta din toate meciurile disputate in Romania in weekendul asta. Unii se pot mira, noi doar ne bucuram si asteptam sa ne intalnim la fel de multi la fiecare meci.

noemi 2 U cfr2

Incep sa se vada eforturi de organizare. E o bucurie sa vezi reclamele de pe margine ale unor branduri importante precum BT, Electrogrup sau IRUM. Stabilitatea asta trebuie rasplatita. Frumoasa si ideea de a avea reclamele in alb-negru, indiferent de brand. Elegant si, cumva, mai aproape de ideea de “U”.

“U” a inceput adevarata ascensiune. “Succesul e de partea celor puternici”, se spune. Suntem puternici pentru ca #ImpreunaSuntemU

Foto: Noemi Arman

 

Advertisements

Alianta pentru “U”. Si pentru Centenar

“Universitatea” Cluj a fost si este un brand sportiv cu aura de unicat in peisajul sportiv romanesc. De-a lungul trimpului, sportivi cu “U” pe piept au castigat competitii nationale si au ridicat tricolorul romanesc oriunde in lume.

Vremelnice “inventii” postdecembriste au despartit echipe si sportivi. “Au despartit” e un fel de-a spune, sentimentul de apartenenta a fost mereu prezent. La sportivi si la suporteri.

Ceea ce parea greu de crezut incepe sa se contureze. In vara trecuta, dupa o dureroasa etapa de instrainare, fotbalul a dat, parca simbolic, semnalul revenirii. La matca simbolului ca si element al comunitatii clujene. Un pas poate intarziat dar pana la urma facut.

Momentul ala, din vara lui 2016, a fost semnalul. Pentru masa de suporteri si, imbucurator, pentru pilonii care trebuiau sa nu lipseasca nici o clipa : Universitatile si Comunitatea.

In aceste zile se concretizeaza ceea ce, simbolic, se numeste 1U. Pentru ca, nu-i asa, societati comerciale sau asociatii se nasc si mor, apar si dispar, dar “U” trebuie sa fie degetele unei maini. Care, in momentele importante ale istoriei sale, au stiut sa se stranga intr-un pumn al puterii date de Fidelitate, Onoare, Respect, Traditie.

Fotbalul si baschetul isi dau mana pentru a face “U” mai puternic. Pentru ca simbolul traieste doar prin toti copiii sai. Au fost asperitati, au fost neintelegeri, s-au mai rostit vorbe grele.Poate ca fiecare, in felul sau, a dorit sa faca bine. A venit vremea ca binele sa fie rostit pe o singura voce. Spunea atat de frumos un adevarat “U”ist: “Puteti sa ne luati orice, dar nu ne veti putea lua niciodata vocile. Cantecele“. Cu astea am trecut demn in istoria aproape centenara. Si e vremea ca vocea “Universitatii” sa se auda din nou.

Procesul de reunire in marea familie “U” trebuie sa continue. Se apropie Centenarul. E nevoie sa ne gaeasca impreuna. Pentru ca “ImpreunaSuntemU“.

Vom fi din nou impreuna, Stadion si Sala. Ne vom “imprieteni” ultrasi si venerabili cu tample argintii. Pentru ca, “de la cel cu tzatza-n gura pan’ la cel cu barba sura”, suntem legati de acelasi simbol.

Pentru ca… “U”

 

Despre regi in curu’ gol

Probabil ca titlul va ofensa o sama de “deontologi”. Poate ca asa si trebuie. Ca destul am tot incercat sa fim culanti si sa folosim limbaje “politically corect”.

Plina e “presa” zilei de azi de “evenimentele grave” petrecute ieri pe baza Dan Anca. Sigur, aproape toate au o singura sursa: articolul apaut pe site-ul academiei lui hagi. Ca doar meciul s-a disputat pe Marte si onor “jurnalistii” clujeni nu si-au deplasat onorabilele dosuri pana in Gheorgheni. Probabil ca erau la felul intai, si nu se facea, nu-i asa, sa se deranjeze. Cateva exceptii (Alin Sutea, Adrian Rus), in rest nimeni.

Dar lasa ca e bine asa… Ce mama dracu’ vor si amaratii astia de la “U”? Nu conteaza ca scrie Adrian Rus (cjsport.ro) ca “…la final s-au poziţionat la intrarea la vestiare, fotbaliştii şi staff-ul Viitorului rămânând minute bune pe banca de rezerve după încheierea partidei. De teama suporterilor lui „U”, oficialii clubului patronat de Gheorghe Hagi au chemat Poliţia şi Jandarmeria, componenţii Viitorului intrând cu greu la vestiare mai apoi, furia fanilor fiind stăpânită şi de către staff-ul U19 al Universităţii. În cele din urmă, atmosfera s-a liniştit înainte de apariţia forţelor de ordine, autocarul constănţenilor fiind escortat, totuşi, la plecare…” Scrisa de unul din putinii jurnalisti care si-au plimbat fizicul la fata locului.

hatiegan andrei

Spune Alin Sutea un mare adevar AICI . Cine sa-l asculte? Lasa, ca stim “noi”. Astia de la “U” sunt nimic altceva decat niste golani. Nu-i asa?

Cand am scris, dupa “experienta” de la meciul Romania-Spania ca ti se apleaca daca stai mai mult de 5 minute printre astia, am fost repede catalogat si abordat cu manie proletara de unii dintre ei. Mult le-a luat sa ne arate, din nou, ce tagma de jurnalisti sportivi are Cluju’ asta…

As fi trecut sub tacere un amanunt, dar acuma e musai sa il amintesc. Asa de “tensionata” a fost atmosfera si asa nevoie a fost de jandarmi ca am stat minute bune de vorba, vreo 10 dintre noi, cu Zoli Iasko, acolo, in mijlocul parcarii. Stiti voi, mana dreapta a rejelui la cacademia lui. Omul asta inca se bucura de un oarecare respect si doar pentru ca si-a rupt piciorul aparand poarta lui “U”. Da’ e pe cale sa si-l risipeasca si pe asta… Cum poti mai Zoli sa lasi sa apara pe site-ul academiei mizeria aia de relatare? Inteleg ca fiecare isi apara jobul si pozitia, dar parca ieri spuneai altceva, parca erai convins ca-s si la voi multe carente si veti incerca sa luati masuri. Cum poti accepta inca pozitia asta de sluga la un nemernic? Cand am auzit ca ai spus  “..dar cum sa ii faca asa ceva echipei lui hagi?”, m-am lamurit. Totusi, cine e echipa asta? O fi “echipa lui Dobrin, Troi sau Iovanescu”? Sau cumva “echipa lui Oblemenco, Taralunga sau Deselnicu”? Poate seamana cu “echipa lui Petchovschi, Domide si Gornea”… Vai nu! Imi amintesc acum: e echipa lui hagi, finu Becali si pretenaru’ mitica. Asezonata cu niste “sinecuristi” precum Burchel, Anghel sau Manaila. Langa care, frica mi-e ca se aseaza clujeanul nostru Zoli. Pacat!

sursa foto: cjsport.ro

Sansa ratata a unei generatii

Scriam in septembrie, cand urma sa jucati in Cupa Romaniei: ” Ca veti castiga, ca veti pierde, fiti maine, pe teren, unsprezece Mircea Luca si veti simti cu adevarat ca jucati la Universitatea.” Si ati facut-o. Si v-am aplaudat. Si am crezut, atunci, ca incepe o frumoasa poveste, asa cum sunt toate povestile “Universitatii”.

Unii ne-au “acuzat” ca prea va pupam in fund. Ca, de fapt, trebue intai sa demonstrati ca meritati sa purtati tricoul in care au asudat Mircea Luca, si Toni Dascalu, si Sever Coracu, si Ioanovici si fratii Medrea si Bungau si Mihai Adam si Dan Anca. Noi, creduli, entuziasti, am spus ca o generatie talentata ca voi, care a avut sansa sa iasa din juniorat (si din anonimat) in corpore, direct intr-o echipa de legenda ca cea a “Universitatii”, va fi cea care ne va umple inimile de speranta si de bucurie.

Am gandit, creduli si prosti, ca voi vedeti ca, in ciuda unor rezultate mediocre, stim sa va apreciem efortul, ca va gasim mereu scuze, ca cerem rabdare si va urmam in toate deplasarile pentru a nu fi singuri intr-un club batut de vant si de “condus” spre faliment de niste inconstienti si niste neaveniti.

Vedeti, toate verbele de pana acum sunt la trecut. Un trecut pe care ni-l asumam, dar unul caruia ii punem stop. Pentru ca da, prea v-am pupat in fund. Si voi? Copii tembeli si fara de judecata, voi??? Va bateti joc, in egala masura, de noi si de voi !

statuie 6

Am tot evitat sa nominalizez. Pentru noi ati fost “Copiii Clujului”, la plural, ca un grup, ca degetele unei maiini care se strang intr-un pumn in fata netrebniciei. Iar voi? V-ati ascuns in spatele “pumnului”. Ei bine, e timpul sa nominalizam.

Radu Crisan, ce ai baiete? Ai vise de Steaua? Crezi ca doar pentru tine e greu? Crezi ca pentru noi nu e o adevarata corvoada sa va vedem, mai nou, cum mimati jocul? Ti s-a urcat succesul la cap? Ai uitat ca inca nu ai dovedit NIMIC?

Florin Cordos, prietene, acum un an pe vremea asta jucai prin C fara perspective. Erai in sirul ala parca nesfarsit de juniori ce ies in seniorat si carora nu li s-a dat vreo sansa sa arate ce si cine sunt. Si ai avut sansa sa demonstrezi ca esti fotbalist. Si tu? Te infoi ca un gascan necopt ca cineva dezvaluie mizeriile ultimelor saptamani. Macar de te infoiai in teren in fata vreunui adversar !

Darius Hampea, baiete, ai in vena sange alb-negru. Nu e usor sa joci la “U”. Da, uneori mai esti si apostrofat. Poate chiar pe nedrept. Si? Asta iti da voie sa devii cocos? Invata lectia umilintei, macar si pentru ca ai alaturi un om pentru care sportul e religie si fair-play-ul e sfant.

Candea, Ursu, Bococ, voi ce aveti in cap? “U” v-a “scos in lume”. Cu “U” ati invatat cum e sa pierzi si sa fi aplaudat pentru ca, da, tu ai dat totul. Asta a fost. Acum nu mai dati. Si asteptati aplauze, ca voua vi se cuvin. Nu va arde tricoul ala alb-negru? Nu va arde obrazul de rusine?

Ati fost varfurile unor generatii consecutive ce au castigat cam tot ce se putea la juniori. Ati avut sansa unica sa continuati la seniori in corpore, Si ce ati facut? Dintr-un grup de foarte promitatori jucatori, sunteti la un milimetru de a ajunge un grup de ratati.

O sa cititi randurile astea la un ceas in care, unii dintre voi, veti fi prn club sau la mall. Sa “sarbatoriti” probabil ca i-ati mai prostit odata pe fraierii aia din peluza. Si cu gandul la transferuri viitoare. Sa nu uitati doar, ca oriunde veti merge din iunie incolo, nu veti fi decat niste mercenari care nu vor mai fi cautionati, care nu vor fi decat niste umpluturi care vor freca banca de rezerve. Aici, la “U” putetati fi fotbalisti. Voi ati ales altceva.

Cunosc placa. “Nu sunt platiti, nu au conditii, ce sa astepti de la ei?”. Ce sa astept? DEMNITATE. Sa fie barbati si sa spuna: eu nu mai vreau sa joc. Si sa plece. Sau sa gandeasca cu farama aia de creier care inca e valida. Sa recastige demnitatea si pretuirea celor care au crezut in ei. Poate ca unii o mai puteti face. Sau vreti sa o faceti. Daca nu, sa nu indrazniti sa mai intrati in vestiar.

Pomeneam in aceeasi postare din septembrie, descrierea lui Lay bacsi despre Doctorul Luca:nu era cel mai talentat fundas, dar stia sa adune echipa in jurul sau si sa puna fruntea, de era nevoie, in bocancul adversarului, aparand culorile alb-negre“. Treceti zilnic pe langa statuia lui. Sa aveti grija, nu e departe ziua in care de la inaltimea eternitatii sale va cobori de pe soclu si va va trazni in moalele capului pentru netrebnicia cu care duceti mai departe mostenirea pe care ne-a lasat-o!

 

Daca n-ar fi fost “U”…. cine am fi fost NOI ?

Mereu m-am intrebat ce are “U” atat de special de misca si transforma oameni care vin de peste tot de pin lumea asta si simt ca la “U” e … altceva. Ce resorturi, ce trairi, ce se intampla de fapt cu toti oamenii astia? Recunosc ca nu am gasit raspunsul singur. Dar ma ajuta, putin cate putin, cei ce poarta pe “U” in suflet de acum pana-n vecie !

In avalansa asta de mesaje de solidaritate, unul mai emotionant ca celalalt, exista mereu ganduri si vorbe care emotioneaza.

Cand credeam ca nu ma mai poate misca nimic mai mult decat ceea ce deja citisem si traisem alaturi de autori si cititori, primesc un email azi care… Care dezvaluie de ce “U” este altceva.

Spune Svetlana Simion, numarul 8 intr-o echipa de baschet de mari campioane:

Svetlana si "U". O poveste inca neterminata....

Svetlana si “U”. O poveste inca neterminata….

“SERVUS! Ieri, cand m-am trezit, mi-am spus… “voi scrie astazi, voi trimite un mesaj pentru Cluj”… M-am asezat si am incercat sa astern cateva randuri… avalansa de amintiri… tren, hotel, ploaie, U, echipa , baschet, fotbal, handbal, sali pline, U, mesajul scris pe-o strada a Clujului, spunea asa: ”mama TE IUBESC, dar nu ca pe U!”…

Nu am reusit sa scriu nimic… doar emotiile imi invadau sufletul… cum sa iesim in strada pentru “U”? ar fi ca si cum am iesi in strada pentru aer, apa sau soare… pentru viata…

luni, dimineata, m-am trezit… am ajuns la birou… nu… trebuie sa scriu… despre U…

incep:

“Slava tie studentie…” nu… nu este bine…

Daca n-ar fi “U”…nu… nu este bine…

Daca n-ar fi fost “U”… nu…

Imi amintesc, parca a fost ieri…Incerc… stau de 45 de minute in fata unei coli de hartie A4 si incerc sa-mi astern gandurile despre si pentru “U”…

Daca n-ar fi fost “U” n-am fi fost nici noi, miile, sutele de mii de iubitori ai lui “U”…

Fiindca “U” ne-a atins sufletele…

Si pentru ca oricine a simtit adierea “U”… s-a schimbat!

Si pentru ca oricine a trait “U”… s-a schimbat!

Si pentru ca, daca n-ar fi fost “U”… CINE AM FI FOST NOI?

 

 

Magda Jerebie pentru “U”

Se apropie ziua de 10 martie 2016. Un apel lansat de Peluza Sepcile Rosii ne cheama sa fim acolo unde trebuie sa fim. Alaturi de “U”.

De ce? Pentru ca … “U”.

Multi, tare multi dintre cei care au purtat cu mandrie “U” pe piept au transmis mesaje pentru familia “U”ista. Este plin facebook-ul de mesaje venite de la cei pentru care, macar o perioada, cariera sportiva a insemnat “U”. Ce spun toti si fiecare dintre ei?

“…Tu insa esti norocos….ai sansa sa faci parte din istoria acestui oras, pentru ca nu cred ca iti poti imagina Cluj-Napoca fara “U” – Mihaela Tivadar, handbalista, fosta componenta a echipei nationale de handbal a Romaniei si fosta jucatoare la “U”…

“…pentru tot ce am simtit cat am jucat in alb-negru, pentru ca nu te poti gandi la Cluj fara “U”, in 10 martie o sa va fim alaturi…” – Nicoleta Dinca si Ovidiu Stoianof, ea fosta componenta a echipei de handbal “U”, el, candva atacantul fotbalistilor de la “U”

“…Fii alături de cei ce tin în viata simbolul unei inimi românești,în 10 martie de esti U-ist pe străzile Clujului ai sa marsaluiesti! Doar împreună puteti salva Universitatea!!!” – Dragos Balauru, fostul portar al echipei de fotbal “U”

Pana apuc sa public asta, sunt convins ca vor aparea si alte reactii, si alte indemnuri. Cateva dintre gandurile transmise familiei “U”iste au pentru mine o incarcatura emotionala si o semnificatie aparte. Pentru ca vine de la un OM care ne-a invatat ce inseamna talent, devotiune, determinare si reusita la cel mai inalt nivel.

MAGDALENA PALL-JEREBIE: “”U”-simbolul tineretii! “U” nu imbatraneste niciodata! Fiecare generatie de sportivi care cel putin pentru anii studentiei apara culorile clubului, daruiesc din tineretea lor, din dragostea lor, ca recunostiinta pentru posibilitatea de a evolua in fata unor spectatori, sustinatori care ii incurajeaza permanent,la bine si mai ales la rau! Anii petrecuti la “U” au fost cei mai frumosi din viata mea,ca jucatoare ,apoi ca antrenor! Mult succes in tot ce va doriti sa realizati! Cu mult drag,anii petrecuti la “U”au fost cei mai frumosi din viata mea,ca jucatori ,apoi ca antrenor! Haide “U”!”

"U"nicul numar 13. Alatur de "baciul" Martin

“U”nicul numar 13. Alaturi de “baciul” Martin

Ascultand-o, ramane doar intrebarea: Tu poti sta deoparte? Joi, 10 Martie, orele 17,00, Piata Unirii din Cluj. Se intalnesc “U”istii. Vii ?

Sa ne luam “U” inapoi !

Regula spune sa nu te exprimi la cald. Sa lasi sa se sedimenteze ganduri, idei si trairi. E regula. Cateodata insa, adevarurile cele mai profunde se spun la cald. Cand clocotul gandurilor fierbe

Am venit de la Brasov. Oameni faini, oameni diferiti, oameni pe care ii uneste un dor de alb-negru. Dor? DA, e un dor, pentru ca acel alb-negru pe care il stim, in momentul asta e doar in mintea si sufletele noastre.

Pentru mine (si stiu ca si pentru multi altii) sentimentul cel mai dureros este ca “U” ne-a fost luat. Nu spun “furat”, pentru ca in naivitatea si prostia noastra i-am lasat pe toti neavenitii sa ne deposedeze de IDEEA “U”.

ucluj

Nu stiu, si in momentul asta nici nu ma intereseaza foarte tare, cine e de vina. Sau cine are o vina majora. Sau minora. Stiu insa cui nu ii pasa de “U”. Insiruirea e lunga. Incepe cu cetatea, cu orasul asta prafuit care, asemenea unuia rupt in fund, se crede buricul pamantului si nu e decat oglinda nemernicilor care se afla, pe rand, intr-o rotatie perpetua si la fel de paguboasa, la carma sa. Continua un Universitatea (ce ironie, in tribuna se canta “Slava tie, studentie”, dar sunetul cantecului nu strabate geamurile opace ale unor rectorate puse pe afaceri), cu Universitatile. Cu Clujul studentesc. Si insiruirea continua aproape firesc cu acel mediu economic care se impauneaza cu apartenenta la o comunitate care i-a creat dar care nu catadicsesc sa intoarca nimic spre acea comunitate. Sa zic de banci, de mari corporatii, de “oameni de afaceri” care nu erau nimic daca nu exista mediul fertil al Clujului ? Mi-e frica ca ma repet. Am mai spus-o. Si ei au ramas la fel de incuiati. In iluzorii palate de clestar. Doar undeva, spre capatul listei, l-as adauga pe Walter si a sa “capacitate” incredibila de autodistrugere. El este cel mai putin vinovat. Lui i s-a dat, candva, un cartof fierbinte.

Randurile de acum sunt doar aparent exclusiv despre fotbal. Daca nu credeti priviti spre handbal, volei, handbal, atletism, rugby. Amintiti-va de Szoboszlay, Dan Anca, Paula Misaila, Magda Jerebie, Marius Craciun, Ghita Roman, profesorul Arnautu, Eva Zorgo, Zoli Ivansuc Nicolae Martin sau Neluta Banda. Si nu stiu cand as putea incheia lista.

In toamna anului trecut a fost “la moda” un slogan: “Ne-am luat tara inapoi”. O iluzie din sirul de iluzii cu capacitate narcotica. Sloganul asta poate fi insa un punct zero al recastigarii unui simbol. “U” inseamna pentru Cluj la fel de mult ca si Cetatuia, Dealul Feleacului, Somesul sau biserica Sf. Mihai. E o parte din sufleul sau. Pana nu e prea tarziu, “sa ne luam “U” inapoi“. Nu am solutii miraculoase. Stiu insa ca nu e un slogan. Si in mod sigur nu e unul iluzoriu. Avem minte, avem suflet, avem determinare. Sa ni le alaturam si sa purcedem ! Ideea ca suporterul trebuie sa fie doar acolo, in tribuna, neconditionat, pe soare sau ploaie, era, probabil valabila pe vremea profesorului Iuliu Hatieganu. Cand de soarta lui “U” avea cine sa se ocupe. Acum nu mai exista decat suporterul. De 16, 66 sau 86 de ani. Vreau sa cred ca in 2019 “U” va fi din nou al nostru! Incercam?

“U” inseamna solidaritate

Dintotdeauna la “U” a contat mai mult solidaritatea umana decat efemere performante. Va amintesc ca intr-o friguroasa seara de 1 noiembrie 2008, intr-un moment in care insasi soarta echipei era pe muchie de cutit, cand stadionul urma sa se demoleze si nu era absolut nici o garantie ca se va face altul, o mana de “U”isti a facut un gest care a ramas unic: peste 20,000 de lumanari au luminat vechiul “Ion Moina” cu un mesaj pentru puternica echipa de “U”isti din ceruri. Pentru eternitate.

Vineri 23 ianuarie 2015, cei cu “U” in inima va invita inca o data la un eveniment de suflet. Intitulat “Solidaritate prin sport”, galeria “Universitatii” va organiza un maraton de fotbal intre echipe formate din suporteri. La eveniment participa, nu se putea altfel, o echipa de “Old Boys “U” si una a Centrului de Copii si Juniori, alaturi de echipe ale suporterilor. Scopul este de a strange fonduri pentru doua familii greu incercate : In noiembrie 2014, un elicopter militar apartinand Bazei 71 Campia Turzii se prabusea langa Malancrav, in nordul judetului Sibiu. Intre victime, maistrul militar Dorin Fodor si capitanul-comandor Corneliu-Gabrile Titiana. Copiii lor sunt juniori in cadrul Centrului de Copii si Juniori “U”. Un gest de pretuire, un moment in care FAMILIA “U” se aduna.

Evenimentul va avea loc la noua Sala Polivalenta iar biletul costa doar 5 lei. Sunteti asteptati sa va alaturati cu orice donatie, dar in primul rand, sa fiti alaturi de familia noastra.

Haide “U” !

afis 23 01

Realitatea care bate sloganul

Vis implinit“O sansa pentru viata” este sloganul unei campanii de donare benevola de sange a Asociatiei REACT, impreuna cu Centrele de Transfuzii Sanguine. Rolul oricarui slogan este de a atrage, de a constientiza. Este, vrem nu vrem, un instrument de PR.

Medias, 29 mai 2014. Sloganul este pus in mare dificultate. Realitatea unor oameni inimosi il pune in umbra. El, sloganul, se inclina in fata dorintei de bine, in fata visului implinit. Asociatia REACT impreuna cu Crucea Rosie Medias si Comunitatea I Love Medias “umanizeaza” un slogan :

A ajunsAutospeciala Centrului Mobil de Donare intra pentru prima data in centrul Mediasului 

Nu as gasi cuvinte mai insiprate sa descriu actiunea decat cele spuse de Kadar Tamas, om fain de Medias : “După 11 luni, vis împlinit astăzi. De-a lungul timpului am donat haine celor ce n-aveau. Mai mult decât atât, alimente celor flamânzi. Mai mult decât atât, medicamente celor bolnavi. Mai mult decât atât, timp şi vorbe bune celor disperaţi. Cel mai mult ce putem dona însă cuiva, e sângele, viaţa. O echipă formidabilă a făcut posibil să donăm viaţă azi la Mediaş.”

Nu exista cuvinte care sa descrie bucuria si implinirea. Exista imaginile :

Incepe

Organizare

Voluntari

Donator2

Voluntar2

Organizatori

Si tot Kadar Tamas zice : “Poate spre 100 care ar fi vrut, 52 care s-au înscris, 25 care au reuşit să doneze sânge. Repetăm în toamnă? Mă înclin.”