Furtuna dintr-un pahar cu apa

Daca e nevoie, le cer eu scuze tuturor celor afectati de derapajele de limbaj de la meciurile de baschet. O fac eu, o asum, pentru ca, pana la urma, ImpreunaSuntemU.

Disputa asta generata este fara sens. La CSM Targoviste, VCM Zalau sau Phoenix Galati, vorbim de niste echipe. Care nu se stie de unde vin si pana cand vor sta in lumea asta. (numele sunt absolut la intamplare, pot gasi inca 174 de exemple). Cand e vorba de “U”, e altceva. E stare, e traire, e pasiune. E mai mult decat sport.

Acceptati, rogu-va, scuzele, daca veti intelege si voi ceva. La “U” nu exista “galeria de la fotbal” si “galeria de la baschet”. La “U” exista … “U”. Ca a existat o fractura, o vreme indelungata, intre o aripa mai vocala a galeriei si conducerea echipei de baschet, asta e altceva. Nu discutam acum si aici asta.

S-au vehiculat de vreo 24 de ore tot felul de pareri. De la “baschetul nu e fotbal” pana la “mancatori de popcorn si selfisti”. S-au dat verdicte, s-au infierat atitudini, s-au pus pe masa toate cartile. Fiecare si-a spus parerea. TOTI insa (me included) am gresit. Toti am vorbit de toate, dar am uitat sa vorbim de… “U”.

Sportul e un fenomen social. Sportul de performanta este pentru public. Sa imi aratati un sportiv, oricare, ce spune ca prefera sa joace in anonimatul tacut al unei sali. Pline sau goale, dar tacute. Sa imi aratati un sportiv care nu is doreste sa isi alimenteze adrenalina de la publicul care il impinge de la spate. Publicul care il admira. Publicul pe care il reprezinta. Publicul care se vede in acel sportiv si ii transmite energia dorintei de victorie.Daca il gasiti, sa mi-l aratati.

“Sala nu e stadion”. Absolut de acord. Pentru ca sala, constructiv, creaza o alta simbioza sportiv-public. Pentru ca acolo, in sala, se aude rasuflarea sportivului si oftatul spectatorului. Pentru ca sunt la cativa metri unul de altul. Si da, pentru ca energia publicului se simte altfel. E ca o imbratisare care te impinge, te ridica atunci cand crezi ca esti terminat, te face sa mai incerci o data, si inca o data….

E de neiertat sa auzi injuraturi din public. E de neiertat. E de neiertat sa parchezi (“doar 5 minute, ce mare branza?” ) langa semnul de parcarea interzisa? E de neiertat sa dai telefoane sa iti gasesti “o pila” la Primarie sau aiurea? E de neiertat sa bei o bere ( “doar o bere, ce mare lucru?” ) si apoi sa conduci pana acasa? E de neiertat sa parchezi absolut oriunde in jurul parcului mare pentru ca, nu-i asa, iti duci copiii la joaca?

Cine stabileste ce e “mai de neiertat” dintre toate astea? Cine e cel care poate  sa spuna ca el e perfect si ii poate judeca pe altii?

“Ultrasii”… Nu mai am varsta lor, poate nu inteleg tot ce gandesc si cum actioneaza. Stau insa intre ei si stiu ceva… “Ultrasii” au strans bani sa dea unor jucatori neplatiti cu lunile. “Ultrasii” au donat sange pentru ca echipa sa nu ramana fara sustinere la un anume meci, pe un anume deal. Ultrasii se scoala dimineata la 3 sa ajunga pe la Tarlungeni, Pancota sau Targoviste. “Ultrasii” nu au acceptat si nu vor accepta sa le fie platita “prestatia”. Pentru ca ei nu-s de vanzare. Nu-s usi de biserica. Mai chiulesc de la scoala sau de la un job amarat. Nu conteaza ca ploua sau e zapada sau sunt 38 de grade la umbra. Cand multi dintre noi ne gandim de doua ori daca sa iesim din casa, ei nu au deloc aceasta dilema. Pentru ca ei simt ca trebuie sa fie unde e “U”.

V-ati suparat ca au dat niste … Aveti dreptate, au gresit. Au fost si provocati. Stiu, nu e o scuza. Stiu insa ca 95% din timp au cantat de si-au rupt plamanii. Va asigur ca azi inca nu au voce. Dar se vor obloji. Ca vine meciul urmator.

“Ultrasii” insa au ridicat sala in picioare si au creat energia aia fantastica ce a simtit-o echipa. Nu stiu ce procent, dar meciul 5 cu Oradea si cele doua meciuri din finala au fost opera salii. Sala care nu a mai fost acea masa inerta si condescendenta. Sala care a erupt cand trebuia. V-a cuprins si pe voi frenezia. V-a scos din suficienta si obisnuinta de spectator tacut. In clipele alea ati trecut peste nefericitele momente de trivialitati si ati erupt. Pentru ca… ati simtit “U”. Daca nu credeti, intrebati-l pe Moldoveanu. Sau pe Adamovic. Sau pe Kyndall.

Inchei cum am inceput: sa ii iertati ca au injurat. Poate o sa ii si intelegeti. Poate nu. Ce trebuie insa sa intelegem toti este ca de-acum, pururi, U-BT = FC “U”. Mi-as dori sa fie si invers. Mi-as dori sa vad spectatorii salii si pe stadion. Multi ati fi surprinsi. Pentru ca multi, foarte multi, nu ati fost pe stadion. Sa ii vedeti. Sa ii ascultati. Si, poate, in timp, sa cantati cu ei. Aratati-le copiii. Va asigur ca vor sti sa ii fereasca de trivialitati si obscen. Aratati-le respectul. Si vor respecta, la randul lor.

PS: Poate textul asta imi va aduce noi “prieteni”. Ii asigur pe ei, si pe orice cititor al modestrelor mele randuri, ca au acelasi respect. Mana trebuie sa fie mereu intinsa. Si vom sti sa fim impreuna. Pentru ca:

ImpreunaSuntemU

 

Advertisements

Sa vorbim de bugete

Am vazut in seara asta o finala a Cupei Ligii. Total neinteresant, ati spune. Poate. Eu unul m-am bucurat pentru bucuria dinamovistilor. Nu-s unul din “frati”, dar apreciez ca e singura echipa in tara asta care mai pastreaza un spirit. Care mai inflacareaza mase. Care are grija de suporteri. Careia ii pasa inca de suporteri.

Nu asta voiam sa va spun. In comentariile post-finala, se discuta de ce va urma, cu niste clisee obisnuite. “Daca vrea performanta, Negoita trebuie sa bage adanc mana in buzunar”… “trebuie investitii serioase”…. etc. Fraze de astea, spuse din adancul putului gandirii unor vesnici si nelipsiti “comentatori”. Care nu au condus in viata lor altceva decat, poate, propria masina….

Asta m-a incitat un pic sa vad cum e cu “investitiile” astea in fotbal. Sa facem, cu alte cuvinte, niste calcule. Sigur, ce urmeaza nu o sa gasiti in presa de sport. Ca acolo nu exista analize, fie ele si de genul asta. Ca acolo daca nu scrie de Becali in 5 fraze din 7, aia s-au dus degeaba la redactie.

Ce urmeaza trebuie citit si in cheia revenirii “Universitatii” in prim plan. Pentru ca ce se aplica altora, trebuie sa se aplice si noua.

Asadar, sa vorbim de managementul unei echipe de fotbal. Care, nu-i asa, pare o chestie cosmica. Si e, de fapt, simpla si clara ca un rau de munte.Si pentru ca vorbeam de finala din seara asta, sa luam echipa asta drept “obiect”.

O echipa de acest nivel POATE si TREBUIE sa se intretina singura. Chestia cu “investitiile”, cu “bagatul mainii in buzunar”…ar trebui sa dispara. Sa vedem..

Locul trei in liga asta amarata cum e ea, e “recompensat” cu 2,5 milioane de euro din drepturi TV. Cupa Ligii aduce 400,000 de euro. O medie de 5,000 de spectatori la pret modic de 10 lei, aduce pe sezon vreo 200,000 de euro. La nivelul asta, un sponsor trebuie sa aduca vreo 150,000 de euro. Mai puneti un marketing “destept” si adaugati 100,000 de euro anual. Calculati si aflati un venit total de 3,35 milioane de euro. Sume certe, nu povesti cu patroni imprumutatori…..

Sa trecem la cheltuieli. Aici voi fi, poate, subiectiv. Dar eu unul NU CRED ca exista (sau va exista curand) vreun fotbalist in Romania sa merite mai mult de 10,000 de euro. Net. Pe luna. Altfel am vorbi de sume indecente pentru valoarea “produsa”. Sa spunem insa ca ai in lot doi care merita limita asta maxima. Langa ei, adaugi jucatori de 8,000 sau 6,000. Tot net. Si tot pe luna. Un buget de salarii corect, pe acte, cu absolut toate taxele platite la stat, fara smecherii si “inventii”, ajunge la 2,2 milioane de euro anual. Adaugati vreo 250,000 anual pentru staf (vreo 6 persoane) si va apropiati de buget salarial de 2,5 milioane de euro. Curat, transparent, pe hartie, cu acte. Si, sa nu uit, din el vreo 600,000 de euro merg la stat sub forma de taxe.

Cheltuieli mai ai. Deplasari, organizare meciuri acasa, medicatie, cazari, 2 cantonamente, angajati, etc. Toate astea insumate, costa vreo 450,000 anual. Ca sa ne intoarcem la “U”, adaugati vreo 200,000 anual pentru un centru de copii competitiv. Mai adaugam o “rezerva” de 100,000 anual. Daca le adunam toate, ajungem la 3,25 milioane de euro.

Tocmai am demonstrat ca nici un “patron” nu trebuie sa scoata nici un leu din buzunar. Oricine e interesat poate primi calculele detaliate. Si va asigur, cu bugetul asta poti oricand sa te bati la titlu, Si sa il castigi. Orice alte sume nu-s decat “sifonarii”. Cu gust de frauda.

Poate ca va ganditi la cheltuieli suplimentare generate de participari europene. Va asigur ca in turul I al Europa League, chiar daca esti eliminat, balanta e pe un plus de 30-40,000 de euro. Cu cat inaintezi, plusurile cresc. Castigi, asadar, nu cheltui.

Am spus toate astea pentru ca e plin in presa romaneasca de minciuna enuntata tafnos: “nu se mai investeste in fotbal”. Nu, Domnilor, se fura la greu din fotbal. Si e fraudat statul. Si individul. Fie el fotbalist, antrenor, sau suporter.

Asadar, domnilor “comentatori” de doi bani, lasati-o pe aia cu “investitul”. V-as cere sa investigati cate ceva despre bugete, dar mi-e teama ca daca nu va “adapati” de la zisele lui becali, mimi sau shumi, ramaneti in pana de idei.

Viata asta tin cu “U” !

Sa ne bucuram. Dar nu prea tare

Asadar, in sedinta de guvern de joi s-a adoptat o Ordonanta de Urgenta pentru modificarea Legii Sportului 69/2000.Se spune ca era absolut necesar. Probabil.

Acum, sa vedem despre ce e vorba. Inafara unor prevederi legate de contracte (Contract de servicii sportive, introdus prin prezenta OUG), probabil ca cea mai importanta modificare este prevederea privind posibilitatea finantarii de catre autoritati publice locale a sportului. Atentie, A SPORTULUI, nu exclusiv a sportului DE PERFORMANTA. Cu stabilirea unei limite de “pana la 5% din bugetul respectivei autoritati locale”.

Bun. Sa vedem ce inseamna asta. Cateva lucruri trebuie spuse:

Limita este de “pana la 5%”. Adica autoritatea locala poate decide cat si cum, in aceasta limita. Poate, cu alte cuvinte, aloca 1%, 3,14%, 4,67% dar nu mai mult de 5%. Sa vedem punctual cat si mai ales cum o vor face.

Facand un studiu pe principalele 25 de orase ale Romaniei (ma mir ca inca nu a facut-o nimeni), vom constata ca in multe cazuri limita asta a fost atinsa (sau pe aproape). Sunt cazuri si cazuri. Orase si orase. Va amintiti de suma de 20 mil lei alocata initial de CL Tg Mures pentru 4 echipe? Ei bine, conform acestei limite, suma maxima la Mures ar fi de 4 milioane de euro, adica pe la 18,5 mil lei. Doar pentru a avea cifre concrete, sa va spun ca limitele de 5% ar insemna: pentru Bistrita, 2 mil euro, pentru Zalau 1,6 ,mil euro, pentru Baia Mare 2,9 mil euro, pentru Alba Iulia 1,5 mil euro, pentru Sf Gheorghe 1 mil euro, pentru Bacau 2,8 mil euro, pentru Galati 3,7 mil euro, samd. Sume maximale care nu te dau pe spate.

Exista insa si orase in care, daca s-ar folosi limita de 5%, s-ar finanta cu sume cu adevarat impresionante. Top 3 (inafara Bucurestiului) e format din Timisoara 10,7 mil euro, Cluj 10 mil euro si Oradea cu 9,6 mil euro. Sume semnificative ar avea la dispozitie Sibiu cu 5,9 mil euro, Iasi cu 5,5 mil euro, Constanta cu 5,2 mil euro, Craiova cu 4.9 mil euro si Ploiesti cu 4,1 mil euro.

Suma totala pe cele 25 de orase “studiate” trece usor de 100 mil euro anual.

Problema insa e alta. Daca autoritatile locale nu au capacitatea sa isi faca un plan adevarat care sa contina niste elemente obligatorii (un minim de 40% din total pentru juniori si sport scolar, o limita maxima pe echipa/sport, etc), ne vom trezi cu tot felul de aberatii.

Orasele mari ma indoiesc ca vor “indrazni” sa atinga suma maxima permisa. Nevoile atat de mari ale unei metropole vor “musca” din maximele astea. In egala masura, multitudinea de echipe si sporturi din aceste orase vor marunti finantarile. Pe de alta parte, orasele mici vor putea aloca sume mari pentru o singura echipa. Si asa ne putem trezi cu finantari de 1 mil euro la VCM Zalau sau 1,6 mil euro la CSM Bistrita (handbal) sau, de ce nu, 2 mil euro la HCM Rm Valcea. Se vor plati, adica, salarii la tot felul de “calatori” prin sportul romanesc, si asta nu va aduce absolut nici o valoare adaugata. Ceva de genul aberatiilor de acum de la echipa de handbal CSM Bucuresti.

Ce vreau sa spu? Daca “legiuitorul” nu a fost sufficient de “destept” sa introduca aceste reguli, de ce ar face-o o autoritate locala plina de politruci? O sa devina sportul romanesc un fel de “Eldorado” pentru tot felul de sportivi de mana a doua a lumii. Si cu asta ce am realizat? Ce ne ajuta asta in perspetiva Tokyo 2020? Cu NIMIC.

Sa vedem care va fi “scenariul”? Vor aparea super-echipe la Timisoara, Cluj, Oradea sau Sibiu? Sau mai degraba se vor consolida finantari “patriotic-locale” doar de dragul unei mandrii lipsita de continut?

Asa ca, sa ne bucuram. Dar nu prea tare.

 

Alianta pentru “U”. Si pentru Centenar

“Universitatea” Cluj a fost si este un brand sportiv cu aura de unicat in peisajul sportiv romanesc. De-a lungul trimpului, sportivi cu “U” pe piept au castigat competitii nationale si au ridicat tricolorul romanesc oriunde in lume.

Vremelnice “inventii” postdecembriste au despartit echipe si sportivi. “Au despartit” e un fel de-a spune, sentimentul de apartenenta a fost mereu prezent. La sportivi si la suporteri.

Ceea ce parea greu de crezut incepe sa se contureze. In vara trecuta, dupa o dureroasa etapa de instrainare, fotbalul a dat, parca simbolic, semnalul revenirii. La matca simbolului ca si element al comunitatii clujene. Un pas poate intarziat dar pana la urma facut.

Momentul ala, din vara lui 2016, a fost semnalul. Pentru masa de suporteri si, imbucurator, pentru pilonii care trebuiau sa nu lipseasca nici o clipa : Universitatile si Comunitatea.

In aceste zile se concretizeaza ceea ce, simbolic, se numeste 1U. Pentru ca, nu-i asa, societati comerciale sau asociatii se nasc si mor, apar si dispar, dar “U” trebuie sa fie degetele unei maini. Care, in momentele importante ale istoriei sale, au stiut sa se stranga intr-un pumn al puterii date de Fidelitate, Onoare, Respect, Traditie.

Fotbalul si baschetul isi dau mana pentru a face “U” mai puternic. Pentru ca simbolul traieste doar prin toti copiii sai. Au fost asperitati, au fost neintelegeri, s-au mai rostit vorbe grele.Poate ca fiecare, in felul sau, a dorit sa faca bine. A venit vremea ca binele sa fie rostit pe o singura voce. Spunea atat de frumos un adevarat “U”ist: “Puteti sa ne luati orice, dar nu ne veti putea lua niciodata vocile. Cantecele“. Cu astea am trecut demn in istoria aproape centenara. Si e vremea ca vocea “Universitatii” sa se auda din nou.

Procesul de reunire in marea familie “U” trebuie sa continue. Se apropie Centenarul. E nevoie sa ne gaeasca impreuna. Pentru ca “ImpreunaSuntemU“.

Vom fi din nou impreuna, Stadion si Sala. Ne vom “imprieteni” ultrasi si venerabili cu tample argintii. Pentru ca, “de la cel cu tzatza-n gura pan’ la cel cu barba sura”, suntem legati de acelasi simbol.

Pentru ca… “U”

 

Joia baii in Somes

Magda Jerebie: “…Anii petrecuti la “U” au fost cei mai frumosi din viata mea,ca jucatoare ,apoi ca antrenor! Mult succes in tot ce va doriti sa realizati!…”

Paula Misaila: “…MULȚUMESC “U” pentru tot ceea ce mi-ai oferit!! Inima mea a bătut și  bate in ritmul Clujului, in ritmul lui “U”. Haide “U” si numai reușite!!!…”

Annemarie Kirr: “…Primul gust al suporterilor “Universitatii” din Cluj l-am simtit la un turneu la de divizia A, eu jucand atunci cu dubla legitimare la CSS Medias si Comertul Tg.Mures! Am ramas atat de impresionata…. E momentul aici sa le multumesc din suflet pentru tot ce mi-au oferit. Niste oameni deosebiti! Vorbind de suporteri, ei erau al saselea jucator. Le multumesc si le multumim si le dorim forta ca sa continue si cu generatiile care ne-au urmat. Rolul lor e de maxima importanta. Chiar daca nu ei iti castiga meciul, pot insa contribui decisiv la reusita sportiva…”

Suzana Sandor: “…Nu voi uita niciodata numarul de spectatori din sala, cordonul in jurul salii, atmosfera care era extraordinara. “U” era o familie, cu totii – sportivi, oamenii care veneau mereu la meciuri. Fanii trebuie sa stie ce putere dau echipei daca aceasta simte suportul publicului, e al saselea jucator pe teren!…”

Svetlana Simion: “…Iubesc Clujul, iubesc ploaia lui, iubesc strazile acelea care mi-au purtat pasii tineretii, iubesc Hasdeul, iubesc Zorilor, iubesc Horia Demian, iubesc Catedrala, iubesc gradina botanica, iubesc parcul mare, iubesc parcul Babes, iubesc amintirile noastre, iubesc… U!…”

Toate aceste vorbe pline de emotie din partea unor voci atat de importante ale baschetului, “atinse” definitiv de “U”. Impreuna, Magda, Paula, Anne, Zsuzsa si Svetlana au strans multe SUTE de meciuri in nationala Romaniei, atunci cand aceasta conta in baschetul european.

Intr-un aprilie asa de capricios, “U” iese din nou la rampa. In toamna trecuta ne gandeam la un traseu mai bun decat in sezonul precedent, probabil o semifinala. Numai ca fetele “Universitatii” au vrut altceva. Au avut un final de sezon regulat impecabil, cu victorii la toate contracandidatele, terminand pe locul doi. Sferturi si semifinale incheiate en fanfare (victorii cu 2-0 cu Arad si Targoviste) si iata-le in finala. IN FINALA.

E destul? Fetele si trio-ul Dragan-Meda-Misu spun NU. Si incep finala cu o victorie impresionanta in ostilitatea de la Sf Gheorghe. Azi au pierdut in meciul doi. Este 1-1, dar au intors avantajul terenului propriu catre Cluj.

Am mai spus-o, o mai spun: Ce ar mai trebui sa demonstreze echipa asta pentru a umple Sala Horia Demian? Ele ? NIMIC!. Noi? TOTUL. Si nu pentru ca adversara e Sepsi. Ci pentru ca e atat de aproape victoria. O victorie ca un omagiu. Pentru “U” despre care atat de frumos vorbesc Magda si Paula si Anne si Zsuzsa si Sveti…Pentru nemuritorul Nicolae Martin. Pentru tot ceea ce inseamna culorile alb-negru.

Fetele astea si antrenorii lor au demonstrat TOT. Indiferent de rezultatul final, echipa asta este LAUREATA ANULUI la “U”. Si, ca orice laureata, trebuie purtata pe brate. Si in inimi de “U”ist. Miercuri 26 si joi 27 aprilie sunt zilele. Locul il stim. Sala celor 14 titluiri nationale. Sa fim acolo. TOTI !!!

Viata asta tin cu “U”!

 

Post scriptum la cinci sute…

Urmare a postarii de ieri, simt nevoia sa fac unele precizari:

Cazul echipei fenminine de handbal “U” este doar unul dintre exemple. Pentru ca e cel mai recent. De acelasi “tratament” beneficiaza si baschetbalistele “Universitatii” carora li s-a spus (va amintiti), pe un ton ritos ca “ce mare lucru daca o saptamana se antreneaza dimineata la 8?” Asta pentru ca salile din Cluj nu sunt deloc “prietenoase” cu echipele “Universitatii”. Vom deschide si acest subiect, al felului in care infrastructura sportiva a Clujului e folosita. Atata doar ca, eu asa consider, ca este o problema de management al celui mai mare club de jocuri sportive al Clujului, sa rezolve problema infrastructurii.

Baschetbalistele “Universitatii” beneficiaza de acelasi “tratament”. Ele au avut in acest sezon doua deplasari la Galati (unde, in ambele cazuri au castigat), folosind aceeasi “reteta” a unor drumuri istovitoare de 10-12 ore pe sens. Pentru Clubul “Universitatea” transportul aerian este ceva straniu si de neconceput. Candva, criticam “atitudinea” unui manager cu mop care isi lua fotbalistii de la un stadion din Bucuresti si ii aducea la Cluj in aceeasi noapte, fara dram de recuperare dupa efort. “Modelul” e identic la CS “U”. Handbalistele au plecat aseara de la Braila, dupa meci, si au facut toata noaptea drumul spre Cluj. In alte randuri, acelasi tratament a fost “aplicat” baschetbalistelor. Sau voleibalistelor. In general, fara exceptie, tuturor echipelor clubului.

Ghici cine e cel care se va lauda si se va “impauna” cu rezultatele sportive? Cine e cel care, de exemplu, se va lauda cu performanta baschetbalistelor ajunse in semifinale, cu o sansa reala de a prinde finala Ligii Nationale? Ghici cine?

 

 

Cinci sute. Care fac diferenta

Cincisutedelei. Este diferenta intre un management sportiv logic si normal, si “managementul lui Vasu”.

Sa ma explic. Stiti ca in ultima vreme m-am exprimat nu tocmai prietenos la adresa echipei feminine de handbal a “Universitatii”. O echipa in care exista pe cat de multa valoare si promisiuni, pe atat de multa suficienta si lipsa de dedicatie si abnegatie. Si cred ca nu gresesc. Am vazut insa azi (duminica) meciul lor la Braila. O deplasare absolut infernala, la ocupanta locului doi. E destul sa amintesc cateva nume din echipa Brailei, ca sa intelegeti: Buceschi, Perianu, Szucs, Zamfirescu, Tanasie, Tiron, plus antrenorul Costica Buceschi. “U” in noua jucatoare de camp si fara antrenorul Florentin Pera (deh, si prea multa bucurie “cauzeaza”). Ce am vazut insa e o dovada ca atunci cand vor, fetele de la “U” pot tine piept oricarui adversar. La un moment dat a fost 22-23, s-a terminat 25-29. Cum a remarcat si Ovidiu Blag, fetele au dovedit ca daca vor sunt cu adevarat o echipa.

Foto: Sportul Ilustrat/Sorin Pana

Sa revenim acum “la cestiune”. Deplasarea asta de aproape 600 de km s-a facut cu magaoaia de autocar al CS “U”. Un drum lung si extenuant de minim 11-12 ore. Pe sens. Unde vreau sa ajung? De luni bune, Clujul e legat de Bucuresti de curse de avion ale companiilor low-cost. Nu una, ci doua (companiile). Distanta Otopeni-Braila este de vreo 220 de km. Si acum, surpriza. Daca duci lotul cu avionul (Cluj-Bucuresti) si de acolo e preluat de un microbuz ce pleaca de la Cluj (cu echipamentul si intreaga logistica), te costa cu vreo 500 de lei mai scump decat druumul intreg facut cu autocarul mare. Cincisutedelei. Vreo 25 de lei / membru al delegatiei. Probabil ca daca am avea o formula de calcul al oboselii acumulate in 24 de ore de stat in autocar, cei 500 mai mult s-ar transforma in mai putin. In economie adica.

Trebuie sa o spun: calculul meu pleaca de la pret standard al biletului de avion luat de pe site-urile respectivelor companii. Un manager ar sti insa sa gaseasca o formula de reducere de minim 5-10% a pretului, bazat pe numar de pasageri si numar de zboruri. Va spun sigur ca, cel putin una dintre companii, e foarte deschisa la genul asta de deal-uri.

Cincisutedelei. La deplasarea de la Braila. Daca ne uitam pe tabloul Ligii Nationale, exista patru situatii de acest gen: Braila, CSM, Slobozia si Galati. Asadar, in cel putin patru deplasari, fetele astea puteau evita ore multe si obositoare pe autocar. Diferenta de costuri totala nu atinge 500 de euro. Pe sezon.

Aceasta suma masoara diferenta intre un management RESPONSABIL si un management A LA VASU. E diferenta intre indiferenta si respectul fata de efortul unor sportivi. Care, sa fiti siguri, nu au salariile celor de la CSM sau macar ale unor fotbalisti anonimi de Liga a doua. Unele din fete sunt componente ale lotului national. Pe cine intereseaza????

Viata asta tin cu “U” !

Medalii de carton la CS “U”

Vorbeam nu demult despre managementul CS “Universitatea” Cluj. Momentul acela era generat de un interviu acordat de onor directorul CS U, dnul Vasu. Gasiti cu vreo doua postari mai jos ceea ce spuneam atunci despre starea si soarta unui club care ar trebui sa fie fala si mandria unui oras universitar.

Sincer, asteptam reactii. Cu exceptia catorva impatimiti truditori ai culorilor alb-negre (nu le dau numele, se stiu ei), a urmat o tacere nefireasca. Ca si cand totul ar fi lapte si miere si m-am gasit eu, “U”ist batran si decrepit, sa contest meritele managementului unui club care este “cel mai bun din cele 29 de cluburi universitare”.

O stire gasita azi in presa m-a facut sa incerc inca un semnal. CS Dinamo da lovitura: Robert Glinta a semnat cu clubul bucurestean” – spune sec o stire. O stire intre multe altele. Doar ca Robert Glinta este finalist al Jocurilor Olimpice de la Rio, campion mondial de juniori, si a fost (ca nu mai e) legitimat la “Universitatea” Cluj. Stirea asta mi-a amintit de alte informatii venite in ultimele saptamani.

Intr-un oras cu doua psicine olimpice acoperite, intr-un oras care se doreste a fi “capitala sportului romanesc”, intr-un oras unde exista o prolifica Facultate de Educatie Fizica, nu s-a gasit loc si posibilitati pentru ca Robert sa se antreneze. Asa ca antrenamentele le efectua la Baia Mare. Ceea ce era de presupus, s-a intamplat. Student la Cluj, Robert Glinta va reprezenta de acum…. Dinamo. Nu stiu amanunte, nu cunosc dedesupturile acestui “transfer”, nici nu au prea multa relevanta.Relevant este ca CS “Universitatea” nu a gasit nici o solutie pentru a pastra un finalist olimpic.

In contextul asta sa mai spunem ca echipa de rugby se destrama. In iarna asta o parte din rugbystii “Universitatii” s-au transferat. Echipa de handbal masculin se zbate in anonimatul ligii a doua, voleiul feminin la fel, iar voleiul masculin este ciuca batailor in prima liga, ocupand un degradant loc 11 (din 12). La handbal feminin lucrurile nu-s roze, iar baschetul traieste doar prin echipa de fete (acolo unde Vasu nu are absolut nici o implicare).

Cat va mai dura acest amatorism? Niciodata in toata istoria sa nu au fost echipele de jocuri ale “Universitatii” in situatii atat de jenante. Sigur, clubul are 20 (!!) de sectii, si ne sunt “servite” rezultate “de exceptie” de la scrabble si lupte si calarie. Cei care le obtin sunt demni de toata admiratia (evolueaza in niste conditii de o precaritate absoluta), dar oglinda unui club sportiv sunt echipele de jocuri sportive. Stiu, ne-a explicat “managerul cu peste 300 de medalii in 2016” ca e ingradit de lege. Ne-a explicat si cum e aia cu bugetul, cum mai putin de 30% vine din sponsorizari. Numai ca exact asta e datoria si fisa postului unui manager. Sa asigure finantari. Ca daca nu, fara suparare, sa semneze bonuri de cumparat motorina sau sapun la toalete, stie oricine.

Chiar daca pare o lupta degeaba, o sa tot scriu. Cu speranta ca, poate, cei care stiu, cei care s-au lovit de “performanta manageriala” vor indrazni sa vorbeasca. Si, poate, se vor trezi din letargia comunistoida si membrii unui Consiliu de Administratie care cuprinde nume importante din Universitatile clujene. Lor, in primul rand, le pun intrebarea: voua, domnilor, nu va este jena ca girati asemenea “performante”?

Viata asta tin cu “U”!

Vremea faptelor la “U”

Au trecut sase luni. De cand “U” s-a ridicat in picioare, s-a scuturat de mizerii si incearca sa paseasca pe propriile picioare. Cine credea ca e floare la ureche, inca o data, s-a inselat. Cu incredere si pasiune insa, lucrurile se pot schimba.

De o gramada de ani la “U” si-au facut mendrele toti neavenitii. Unii prosti, altii misei, unii in cautare de sinecuri, altii in cautare de bani de ciordit. Si au facut-o toti. Au devalizat tot ce se putea. Daca puteau, furau si negrul din “U”.

A inceput, cum spuneam, in august, noul drum al “Universitatii”. Cu Consiliul Local ca detinator al brandului (slava Domnului ca nu-i ca prin alte parti) si cu cele sase Universitati. Se pare ca multi nu au inteles. Cei sapte “piloni” nu au fost si nu pot fi “finantatorii”. Ei sunt si trebuie sa ramana garantii unei constructii sanatoase. Nu CL si Universitatile trebuie sa aduca aportul financiar unei activitati sportive de performanta. Ele pot face, ca gesturi simbolice, ceea ce fac deja: UBB asigura terenurile din Babes, cazari, masa. USAMV asigura transport. Si asa mai departe.

ucluj

FINANTAREA insa nu trebuie sa fie pe umerii fondatorilor. Exista doua parghii ce trebuie sa constituie originea finantarii: suporterii si mediul de afaceri.

Asa cum era de asteptat, primii care s-au “activat” au fost suporterii. “U” Cluj are in momentul asta aproximativ 700 de membri sustinatori. Fiecare dintre ei scot bani din buzunar pentru “U”. Unii, “ocoshi si deontologi” iau in deradere demersul asta. Ca sumele sunt mici, ca-s numai 700 si nu 10,000, ca, vezi Doamne, nu inseamna nimic in economia unui club. Cum sa le spui ca, de fapt, multi-putini, numarul celor inscrisi si sumele respective reprezinta ceea ce unii cauta si nu gasesc (si n-or gasi vreodata): IDENTITATEA. Ca fara aceasta identitate, azi esti si maine nu. Cand la meciurile ligii intai peste jumate din meciuri au sub 1,000 de spectatori, cei 700 care “cotizeaza” la un club de liga a patra inseamna ENORM. Sigur, daca vrei sa ne arati ca esti bun la aritmetica, ne spui ca 700 x 100 = 70,000 de lei, adica mai nimic. Saptezecidemii de lei astia inseamna, in simbolistica lor, infinit mai mult decat milioane evazionate si mereu imprumutate prin liga intai.

Asadar suporterii sunt aici. Cum era si normal, vine intrebarea: si mediul de afaceri? In ultimii 10-15 ani mereu au stat deoparte. ca e Walter, ca se fura, ca-i mizerie, ca seara la 22 se intuneca, etc… Argumente care aveau adevarul lor. Si acum??? Acum care mai sunt argumentele? Aud ca unele “marimi economice” stramba din nas cum ca “e un proiect politic”, ca ei nu se baga, etc. Serios???? Iertata fie-mi intrebarea, dar domniile voastre cand v-ati facut averile si v-ati dezvoltat companiile, nu in acelasi mediu politic ati trait? Nu “mediul politic” v-a dat concesiuni pe terenuri de ati construit (si inca o mai faceti) cartiere si imobile de birouri? Nu “mediul politic” v-a tratat pe la tot felul de zile si baluri? Nu alaturi de “mediul politic” va incuscriti, incumetriti si innasiti? Pana la urma, nu Clujul asta v-a facut mari si tari? Imi vine sa dau niste nume de ipocriti absoluti, dar deoacamdata nu o fac. Deocamdata…

Nu va ingrijorati, “U” nu va disparea, “U” va merge spre varful ierarhiei. Cu sau fara voi. Doar ca, atunci cand va fi sus, sa nu va prind ca sunati dupa gratuitati si vipareala… “U” va sti sa isi recompenseze partenerii. Pe cei care ii sunt alaturi de acum, din liga a patra. Cu care va creste spre Centenar. Atunci si acolo, ati putea fi si voi, potentatii Clujului. Cu o conditie: sa veniti de acum.

 

Manual de maipulare. Cu “U”, ca da bine (continuare)

Scriam, in precedenta postare, despre felul in care e condus CS “Universitatea”, clubul reprezentativ al Clujului, unul din brandurile ce merita o soarta mai buna. De fapt, este singurul brand sportiv din panoplia ce defineste Clujul.

Datorita lipsei TOTALE a unei transparente reale, luam franturi de informatii si le punem cap la cap. Adaugam informatii primite pe diverse cai din interior, si asa incercam sa tragem concluzii.

Din interviul amintit in postarea anterioara ( AICI ), am inteles, din gura celui ce manageriaza clubul, ca bugetul acestuia se imparte intre 45% alocari de la Ministerul Educatiei, 30% din partea Consiliului Local Cluj si 25% de la sponsori. La nivelul anului 2015 stim sigur ca Consiliul Local (prin HCL 96.9.03.2015) a acordat CS “IUniversitatea” o finantare de 2,250,000 lei. Asta inseamna, pe cale de consecinta, ca bugetul aproximativ al clubului (in lipsa unor date cncrete ne bazam pe simple calcule), este de aproximativ 7,500,000 lei. In jur de 1,7 milioane de euro, adica. Atat de putin pentru atat de multi sportivi si sporturi. Pentru rigurozitate, trebuie sa spunem, cum am mai spus, ca bugetul asta nu cuprinde marea parte din bugetele echipelor de handbal feminin, baschet feminin si rugby. Pentru ca aceste trei echipe, prin asociatii, isi asigura marea majoritate a bugetului de la sponsori dedicati.

Suntem curiosi sa stim partea aia de buget (25%, vreo 2,000,000 de lei) care vine de la sponsori. Am vrea sa stim care sunt, cu ce sume contribuie, ce se intampla cu acei bani. Nu prea stim, pentru ca “transparenta” este o notiune straina de CS “U”. Pe site gasesti doar un “Cont de executie cheltuieli”. Nimic despre venituri. Fiind o institutie supusa regulilor celor bugetare, banuim ca veniturile sunt egale cu cheltuielile. Care sunt de 7,563 milioane lei (calculuc nostru anterior s-a dovedit aproape perfect, asadar).

Astea fiin spuse, din franturi de informatii, culese si interpretate, sa ne punem niste intrebari. Aparent, cu un buget atat de “subtire”, e o performanta pentru orice manager ca a obtinut “peste 300 de medalii”. Sa ii amintim insa, ca multe (majoritatea) dintre ele sunt obtinute la sporturi individuale si la competitii de nivel inferior. Intra ele la “indicator”, dar tot de umplutura sunt. De fapt, daca tot ne spune ca activitatea sa a fost auditata si clubul este pe locul I intre cluburile universitare (apartinand de Ministerul Educatiei), intelegem ca, de fapt, si cei care “il judeca” gandesc la fel. Oameni ai mizelor marunte, oameni carora “indicatorul X” le e suficient, oameni rupti si neinteresati de o realitate care este, ingrozitor de cenusie.

ucluj

De aici trebuie plecat, de la o analiza de oportunitate. CS “Universitatea” este un brand atat de mare ca este o crima sa il lasi pe mana “oamenilor cu indicatori”. De-a lungul anilor, s-au perindat ministri cu duiumul la Ministerul Educatiei. Imi amintesc, ca printre ei, doi eminenti universitari clujeni: domnii Marga si Miclea. Cu toate astea, din esalonul doi al ministerului, de la eternii “oameni cu indicatori”, de acolo se trage catastrofa clubului. Acolo isi gaseste Domnul Vasu sustinerea si perpetua inoire de mandat. Aud ca a ocupat postul asta prin concurs. Sunt tare, tare curios sa vad dosarul acelui concurs.

Clubul are un Consiliu de Administratie. O formalitate, ca, probabil, asa o cere legea. Conform site-ului, membrii acestui CA sunt domnii Sorin Grozav (UT)-Presedinte, Serban Agachi si Bogdan Vasile (UBB), Marius Bojita (UMF), Stefam Groza (USAMV) si Ovidiu Vasu (director) – Membri. Nume si institutii respectabile. Care nu stiu ce implicare si ce importanta au in viata clubului.

La situatia asta atat de cenusie, vad o singura solutie: este vremea ca CS “Universitatea” sa ajunga la comunitatea clujeana. Nu mai cred in consortii universitare ca pilon principal, dar cred in preluarea clubului de catre administratia locala. Care, desigur, impreuna cu Universitati, sa reconstruiasca imaginea si forta acestui club. Sigur ca urmarea ar fi alaturarea la finatare a unor sponsori care sa isi lege numele de prestigiul uni brand ca si “U”. Este UNICA SOLUTIE. Pana cand acest prim deziderat nu se realizeaza, CS “U” va ramane acelasi urias cu picioare de lut, administrat spre simpa existenta si nimic mai mult. Facem “revolutii” pentru tot felul de idei si principii. mai mult sau mai putin intelese si asimilate. Cand vom fi in stare sa pornim cu adevarat <Revolutia pentru “U”>?

Astept, urmarea celor doua postari, reactii. De la cei implicati, de la actuali sau fosti sportivi, anternori, conducatori. Mai ales, insa., astept reactii de la simpli “U”isti . Pentru ca “U” este al vostru!

Viata asta tin cu “U” !